vineri, ianuarie 27, 2023

Dacă ai leafă mică, ministrul Teodorovici ți-a pecetluit soarta- vei muri cu zile

Indiscutabil, dl. Eugen Orlando Teodorovici, ministrul Finanțelor Publice, face figură aparte în guvernul condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă.
Mult mai școlit, mai spălățel decât un Lucian Șova, Petre Daea sau Dănuț Andrușcă și, cum se zice,“mai cu vorbele la el”, dl. Teodorovici amintește prin pieptănătură și vestimentație de un star rock sau de cinema din prima parte a anilor 70. Pare desprins de pe o copertă a revistei Cinema din vremea directoratului Ecaterinei Oproiu.
Ministrul de Finanțe din actualul guvern al României probează un gust aparte pentru aparițiile televizate în cursul cărora nu uită să își dea ochii peste cap, să arunce zâmbete ciocolatii, să se fasolească, așa că sunt gata să pariez că de abia așteaptă să-i pice câte o invitație pe la vreo televiziune. Drept pentru care acceptă să meargă atât la oficinele de propagandă ale PSD, gen Antena 3, România tv ori emisiunea România 9 de pe TVR 1, dar și la Digi 24.
Peste tot și în orice ocazie, dl. Teodorovici afișează o anume jovialitate. Îi place să pozeze în veșnicul băiat bun și amabil, gata să le rezolve oricând pe toate. Chiar se angajează că o va face, deși foarte adesea se poate observa lesne, chiar de la o poștă, că habar nu are despre esența chestiunii pentru care promite că va găsi soluții. În mai multe rânduri, s-a dovedit că dl. Teodorovici ar merita cu prisosință un doctorat în domeniul luatului gurii pe dinainte, că a vorbit fără să se consulte cu superiorii săi ierarhici, încercând astfel doar să acumuleze capital de imagine. Tocmai de aceea a avut parte de admonestări din partea președintelui PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, care nutrește o preferință evidentă pentru președintele ANAF, plângăciosul domn Ionuț Mija. Cel pe care dl. Orlando îl simte, vorba unui clasic în viață al pesedismului din România, drept o sulă în coaste. Și cu toate acestea, poate și fiindcă nenumărate și necunoscute sunt căile Domnului, același Liviu Dragnea a fost de acord să îi dea ministerul de Finanțe de teamă ca dl. Orlando să nu treacă în tabăra lui Victor Ponta și în partidul acestuia Pro România.
Încă și mai ciudată e toleranța pe care o arăta, chiar în perioada lui de glorie, atunci când era stăpân peste tot și peste toate, nu acum, adică în zilele din urmă, când e evident că joacă în piesa Soarele apune, dl. Liviu Dragnea pentru dl. Eugen Orlando Teodorovici, dacă luăm în calcul faptul că playboyul de la Finanțe nu a făcut nici un secret în privința visurilor sale de mărire. Dl. Teodorovici se visează premier, dacă nu cumva chiar candidat la președinție, or, în PSD, se știe, nu se admite nici măcar să visezi fără aprobare.
Iată că la începutul week-end-lui trecut, ministrul nostru (adică al lor, al pesedeilor) de Finanțe a făcut o afirmație de natură să ne întrebăm cât mai ține la salvarea aparențelor privind apartenența domniei-sale la social-democrație. Dl. Teodorovici zicea că se gândește la diferențierea pachetelor de servicii medicale la care ai dreptul în calitate de plătitor de CASS în funcție de cuantumul sumelor achitate. Dl. Orlando pare să nu știe că unul dintre principiile de bază ale social-democrației este acela al solidarității.
Adică, în cazul în speța, cei mai cu dare de mână și cu venituri mai consistente cedează câte ceva și celor cu lefuri mai mici, sănătoșii plătesc pentru îngrijirea bolnavilor, ș.a.m.d. Carevasăzică, dl. Orlando Teodorovici plănuiește să introducă și în privința asigurărilor de sănătate principiul contributivității. Despre care același domn Orlando nu face deloc vorbire atunci când se pune problema imoralelor pensii speciale la care șefii lui politici și aliații acestora nu vor să renunțe în ruptul capului.
Ce se va întâmpla, concret, în cazul în care năstrușnica idee a d-lui Orlando Teodorovici va ajunge să fie pusă în practică? Cei care au neșansa de a avea doar salariul minim pe economie, care nu vor avea de unde să plătească nimic în plus, vor fi condamnați să moară cu zile. Nu că astăzi ar avea parte de perspective mult mai optimiste. Sigur, luat la întrebări, chestionat de colegii lui de partid în numele cui vorbește, între timp dl. Teodorovici și-a mai nuanțat poziția. A invocat eterna eroare de comunicare. Atâta doar că multe dintre nemerniciile debitate de oficialii PSD-ALDE, prezentate mai apoi a fi doar inițiative personale, au ajuns să devină totuși realitate.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Propunerea din domeniul sanatatii nu este noua, prima data am auzit-o de la un ministru USL. Aplicarea urma sa devina de-a dreptul criminala deoarece urmarea legiferarea diminuarii asigurarilor de sanatate la un nivel numit bazic fara reducerea contributiilor corespunzatoare, multor contribuabili/asigurati neramanandu-le banii necesari contractarii unei asigurari facultative, ramanand astfel si cu banii luati si cu … ochii-n soare. Un nou caz in care o masura cu iz de dreapta, esenta fiindu-i pur demagogica si necinstita, ar plusa la corul concentrat catre compromiterea ideii de libertate si promovarea servitutii la nivelul unei cereri nationale, par important al instaurarii unui regim de tip fascist pe care comunitatea nu pare a-l constientiza.

  2. Cati oameni platesc asigurari de sanatate in Romania si cati beneficiaza? 3 milioane si 20 de milioane? De ce fiecare platitor trebuie sa plateasca si pentru inca 5-6?

    Si de ce asigurarea de sanatate nu e o asigurare, ci o taxa? Pentru ca toti au dreptul sa primeasca, dar nu si obligatia sa plateasca, asa ca luam de la bogati ca sa dam la saraci, in bunul spirit socialist? Si ce fac saracii in schimb pentru serviciile primite?

    Socialismul e bun doar atata timp cat are cum baga mana in buzunarele altora, dar cand e vorba de platit din buzunarul propriu nu mai e bun. Apar drepturi divine, obligatii ale altora, orice constructie care sa justifice in fapt un jaf.

  3. Asta au votat romanii in 2016, daca nu vroiau moarte PSDista ar fi votat cu USR. Deci nu va mai plangeti, mai bine votati cu altii.

  4. D-le Morariu, de regula apreciez editorialele dvs.
    Cu acesta insa dati dovada de comunism. Stiu ca intelegeti ce vreau sa spun.

    • Nu. Nu înțeleg. Mi-e clar însă că ați citit textul de mântuială. Era vorba despre faptul că numitul Teodorovici nu respectă doctrina social-democrată de la care se revendică. Ori pe care s-a cățărat în dorința lui de parvenire.

      • ceva mi se pare neclar, il criticati pe ministru ca e inconsecvent cu doctrina partidului, sau considerati ca doctrina e corecta iar el se abate de la ceea ce considerati d-voastra ca e corect.
        In definitiv aveti o pozitie sau criticati asa de dragul criticii, un fel mai elevat de populism?

  5. In Suedia orice posesor de CNP (aici intra si straini stabiliti temporar care primesc CNP suedez) au asigurat automat si neconditiionat dreptul la ingrijire medicala, stomatologica, bursa scolara, alocatie pentru copil si participare la programele Agentiei Fortelor de Munca.

    Suedia NU e tara socialista sau comunista asa cum prinde cineva din zbor dupa ureche. Dupa 3 decenii de trai in Suedia, fara sa am simpatii de stinga, sustin solutia suedeza ca fiind singura pe linia principiilor umaniste ale unei administratii. Un motiv ar fi ca nu exista jumatati, sferturi sau alte citmi de sanatate incit sa cumperi cit iti da mina sau cit ai pofta. In fiecare caz concret exista sanatos sau bolnav cu nevoi de asistenta medicala.

    Ca in plus sa mai arunci aceasta idee cu limitarile in sanatate pe seama unei populatii dezorientate social-administrativ, plus alte tare, a unei administrati care functioneaza intermitent, e criminal si la nivelul de gindire al maimutelor.

    Repet ca tot sustin mai sus nu are nicio legatura cu preferintele pentru o societate mai de stinga sau mai de dreapta, lucuri pe care nici nu le discut aici.

    • @George Petrineanu – Suedia are o economie cât se poate de capitalistă. Cu taxe cam mari, așa obține banii pentru welfare state, dar libertatea economică din Suedia e comparabilă cu cea din Statele Unite și aproape la nivelul Marii Britanii.

      A avut și Suedia o aventură socialistă, prin anii ’80, dar prin 1992 a dat cu capul de pragul de sus și a revenit la realitate. Economic vorbind, că neomarxismul e altă poveste.

      România încă nu are o economie capitalistă, are doar o imitație palidă.

    • Suedia are acel sistem fiindca isi permite, si nu ma gandesc la aspecte financiare. Solidaritatea nu e pentru oricine. La noi nu prea ai loc prin spitale de satre intregi de tigani care nu si-au pus vreodata problema sa plateasca vreo taxa la stat. Apoi vin doctorii si folosesc spitalul construit din banii tuturor mai degraba ca pe o institutie si un ritual de lua spaga in propriul interes. La fel si in educatie, administratie publica, samd. Evident, in gura mare se tipa ca totul se face pentru oameni si, doamne-fereste sa vina vreunul cu alte idei de „capitalist salbatic”, sa incerce macar sa cuantizeze costuri, performanta samd. Totul trebuie sa ramana asa, ceva caldut pentru ei, sa fie finantati si sa nu fie trasi la raspundere, din contra, ei sa tipe in gura mare ca le trebuie mai multi bani. Cine suporta de fapt costurile ? O patura tot mai subtire de oameni care castiga mult peste medie, care isi da seama ca e mulsa in cel mai cinic mod si care emigreaza masiv cu efecte devastatoare pe termen lung. Asta inseamna la noi „solidaritate”.

      Nu ca vreau sa o dau pe doctrine, dar si in comunism era la fel. Toti oamenii aveau un loc caldut la fabrica, care mergea in pierdere. Multi stiau asta, unii nu vor sa accepte nici azi, dar zic, „si ce daca mergea in pierdere, uite cate locuri de munca erau atunci” . Deci tit binele colectiv primeaza. Cine suporta de fapt costurile ? Taranimea care trebuia sa muncasca pamantul care le fusese luat cu japca la CAP si roadele muncii lor erau exportate fara mila. Care au inceput sa fure si nu s-au mai oprit nici azi, cand voteaza cu hotii de la PSD pentru 50 lei si o tuica, fara sa le mai pese. Si atunci se spunea la fel, ca totul e pentru binele nostru, marea revolutie socialista, bla-bla.

      Inteleg chestia cu solidaritatea si mi-as dori sa fie si la noi. Dar sunt niste „mici amanunte” care poate tin de ideologie sau orientari politice ori educatia noastra, care deturneaza conceptul de solidaritate la ceva ce e tocmai opusul. „Solidaritate” devine doar un pretext, un slogan, praf in ochii celor multi si inculti, in realitate sub acest paravan vedem doar furaciune si inselatorie in cele mai egoiste moduri, de o ferocitate extrema si de multe ori implicand o dezumanizare totala.

      Ar merita regandit conceptul de solidaritate tinand cont de efectele care le produce. El are, dupa mine, niste rigori si niste costuri pe care trebuie sa ni le asumam. Solidaritatea nu e o solutie magica pentru a trai cu totii bine, ca in Suedia, pe care o proclami si gata, se intampa, daca vom continua la nesfarsit sa punem boii inaintea carului.

  6. Nu cred ca problema respectiva are legatura cu ideologia. Din cate-mi aduc eu aminte s-a incercat ceva similar si pe vremea cand PDL era la guvernare. Problema e ca aparatura medicala, medicamentele si restul costa ca in afara daca nu cumva mai mult considerand si spaga de rigoare. In plus personalul medical cere salarii apropiate de cele de afara. In schimb veniturile (contributiile) sunt ca in Romania. Toata lumea cere mai mult: profesorii, bugetarii, pensii speciale pentru toata lumea, etc. Ce gaura a sacului ar trebui peticita mai intai?

    • Nu costurile în sine sunt problema, ci alocările discreționare. Aparatura medicală se cumpără, dar uneori stă nefolosită. Și adesea nu se cumpără pentru cine are mai multă nevoie de ea, ci pentru cine își aranjează obținerea fondurilor. Spitalele se renovează, dar rezervele ”de lux” rămân la dispoziția șefului de clinică, să-și cazeze prietenii și cunoștințele. Iar clinicile se lasă moștenire, uneori amantei cu 30 de ani mai tânără. Pot să dau și exemple, dacă insistă cineva :)

      În realitate nu e vorba de găuri ale sacului, dar asta încearcă șoarecii din sac să lase impresia. În realitate e vorba de lipsa oricărei corelații între fondurile alocate și serviciile medicale prestate. Niște case de asigurări private ar putea crea corelația asta, dar nu o dorește nimeni, nici măcar cei care sunt nevoiți să dea șpagă pentru a obține servicii medicale.

      • Ce spui tu se adauga la ce am spus eu, dar bani tot nu ar fi chiar daca ar fi cheltuiti cu cea mai mare chibzuiala. De ex conform https://www.news.ro/economic/guvernul-a-adoptat-proiectul-de-buget-pe-2018-sanatatea-educatia-si-investitiile-sunt-prioritati-1922404806232017121717434641 bugetul Ministerului Sanatatii pentru 2018 e de 8762.2 mil lei (cam CAD$ 3000 mil = 3 miliarde de dolari CAD). Bugetul provinciei Ontario din Canada pentru sanatate e de CAD$ 61.3 miliarde conform https://www.macleans.ca/wp-content/uploads/2018/03/Screen-Shot-2018-03-28-at-2.31.14-PM.png deci de 20 ori mai mare ca al Romaniei in conditiile in care populatia Romaniei este de aproape 20 mil, iar cel al provincei Ontario de circa 13 mil. Lucrurile nu sunt perfecte nici in Ontario cu spitale supra aglomerate, etc.

        • In Ro sunt 5 milioane de platitori si 19 milioane de consumatori de servicii de sanatate. La aceasta se adauga CASS de 10% din putin, costurile care sunt la nivelul mediei europene, pretentiile populatiei MULT peste medie (pt ca asa au vazut afara ca AU DREPTURI). Un examen RMN costa la fel si la noi si in UK, un medicament e doar putin mai ieftin la noi ca afara – dar la noi, 15% din populatie cu salariu minim pe economie plateste 190 RON/luna CAS unul si isi coasigura toate familia, Asa nu se poate. Oamenii sunt egali – in fata legii-, se nasc egali, dar…. cand e vorba de bani nu e normal principiul solidaritatii. OK, asistatul pt invaliditate dar nu se poate ca 20% dintr-un judet (Teleorman) sa fie asistati sociali. Se stimuleaza lenea si statul degeaba – vedeti cifrele din acel judet la trapta I si bac. Salariul minim pe economie nu se ia pt ca patronii sunt lacomi ci pt ca oamenii nu pot sa munceasca de mai mult. Eu platesc cu sotia aproape 6000 RON pe luna pt sanatate, consumam nesemnificativ – dar nu e normal sa platesc si pt puturosul care nu vrea sa munceasca sau cere 100 RON/zi + mancare si tigari. Acesta e principiul – NU social-democrat – ca sa muncesti ca sa ai. In Ro se merge pe pomana electorala

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro