După două săptămâni de grevă, angajații administrației fiscale au ajuns ”la o înțelegere corectă cu guvernul, peste oferta inițială de creștere salarială”. Se întâmpla la început de mai în Canada.
La o înțelegere corectă se așteaptă evident și angajații ANAF -ului nostru, poate chiar fără să fie nevoie de două săptămâni de grevă. Dar și noi, contribuabilii, ar trebui să ne așteptăm la același deznodământ corect. De ce? Pentru că, pur și simplu, avem nevoie de inspectori fiscali care să-și facă bine si corect meseria. Iar la acest ”obiectiv” nu se poate ajunge cu oameni demoralizați, nemotivați.
Guvernul canadian ar fi fost poate forțat să pluseze și mai mult cu salariile, dacă n-ar fi dovedit înainte înțelegere față de nevoile acestei meserii speciale a ceea ce se numea cândva „colectorul de taxe”. În raportul OECD pe 2022 privind administrarea fiscală, Canada este dată ca exemplu de bune practici, despre cum a introdus procese de automatizare a activității administrative repetitive, eliberând timpul angajaților pentru a se concentra pe activitățile cu valoare adăugată, pe obiectivele cu adevărat prioritare.
Unde se vede valoarea adăugată adusă de funcționar? În așa anumita conformare voluntară a contribuabilului. Cum să-l ajuți pe contribuabil să vină singur să-și plătească dările, la timp și corect – asta e noua artă funcționărească. Iar arta se face cu empatie: ”cercetările făcute de Canada Revenue Agency (CRA) au arătat că interacțiunile negative cu clienții (plătitorii de taxe) pot avea un impact semnificativ asupra conformării voluntare. Punând empatie în modul cum sunt proiectate, livrate și susținute serviciile Agenției, se reduc emoțiile negative pe care clienții le pot avea în interacțiunea cu CRA”.
La arta aceasta a empatiei, toată lumea e de acord, se ajunge nu doar cu vorbe frumoase, ci cu investiții sănătoase. Nici chiar republicanii americani – ca să rămânem în același spațiu – n-au mers atât de departe încât să anuleze total fondurile suplimentare pe care IRS urmează să le primească în următoarea decadă pentru modernizarea serviciilor [1]. Sigur, o parte consistentă se va duce în continuare spre ”întărirea corespunzătoare (appropriate, în original) a aplicării legii” – mai ales în ariile de fiscalitate complexă unde, din cauza reducerilor de buget din ultimii ani, s-a înregistrat o scădere a ratei inspecțiilor. Dar de bani e nevoie în primul rând pentru acea interacțiune de care vorbeam mai sus, pentru dezvoltarea serviciilor „pe care contribuabilii le vor și de care au nevoie” – să aibă parte de un sistem informațional ușor de înțeles și aplicat, care, spre exemplu să ofere opțiuni de precompletare a fișelor fiscale, centralizând bazele de date uriașe de care dispune administrația. În același timp, contribuabilul să aibă parte și de un funcționar bine pregătit să le răspundă la apeluri și să le dea explicații, bine pregătit în a respecta drepturile contribuabilului (mai ales în rezolvarea disputelor fiscale). [2]
Cum s-ar zice, tehnologie fără om (încă) nu se poate. Într-o cercetare a IRS din 2021 privind experiența contribuabilului, 60% din respondenți au întâmpinat o problemă în care au avut nevoie de asistență. Dar, dacă te uiți, de partea cealaltă, nu mai puțin de 63% din angajații IRS sunt eligibili pentru pensionare între 2023 și 2028. ”IRS duce eforturi considerabile de angajare și menținere a unui personal suficient, care să aibă competențele și cunoștințele necesare. O explicație stă în limitele de salarizare pe care Agenția le poate oferi, de aceea e nevoie să fie cerute prin buget derogări pentru a oferi salarii mai mari acolo unde există deficit de personal cu competențe critice”.
Cu această imagine în minte să ne întoarcem acasă și să înțelegem noi, contribuabilii, cu empatie, că asupra acestor oameni de la Fisc pe care îi vedem protestând în stradă, în plină caniculă, se pune o mare presiune. Presiune de a aduce mai mulți bani în buzunarul statului (bani inclusiv pentru propriile salarii), presiunea de a gestiona un tăvălug de schimbări legislative, interne, dar și internaționale, într-un context economic plin de incertitudini.
Dar cu aceeași imagine în minte, mă întorc și le spun oamenilor de la Fisc, de data asta, că inclusiv protestele lor trebuie să fie duse în aceeași logică a empatiei.
Încercam să arăt și în cazul grevei profesorilor [3], e irosită o grevă care se oprește doar la salarii. Spuneți-i guvernului-angajator că meseria voastră e să vă asigurați că aveți un ”contribuabil care-și respectă responsabilitățile fiscale, iar în mod eficient de a ajunge la aceasta este promovarea conformării voluntare, precum și identificarea și gestionarea riscurilor asociate neconformării”. [4] Că pentru asta aveți nevoie de sedii curate și decente, aveți nevoie să ieșiți de sub ghișee și de sub maldărele de dosare, pentru a ieși în întâmpinarea contribuabilului vostru; aveți nevoie să puteți explica legea, renunțând la procedurile învechite care nu doar că nu vă lasă să vedeți în plătitorul de taxe un partener, ci mai rău, întrețin suspiciunea, alimentează aleatoriul și abordările agresive, rupte de realitate și de sensul economic. Spuneți-i că aveți nevoie de tehnologie, de sisteme de analiză a riscului extras din uriașele baze de date interne și internaționale, de tehnici de analiză comportamentală, de training-uri moderne și sisteme de salarizare care să vă ajute să păstrați și să atrageți profesioniști. Spuneți-i că fără acestea nu puteți aduce mai mulți bani la buget chiar de s-ar inventa noi taxe, nu puteți lupta cu evaziunea reală, dar nici nu puteți oferi costuri rezonabile de conformare așteptate de contribuabilul corect. Spuneți-i că aici nu e vorba doar de a bifa niște jaloane într-un PNRR, e vorba de investiții concrete care trebuie să se întâmple azi, nu mâine, nu în viitorul apropiat.
În sfârșit, protestați, conștienți fiind că nu sunteți doar actorii, ci și scenariștii unui sistem! [5] Protestați empatizând cu micul și marele contribuabil, cei care nu au la dispoziție aceleași mijloace de a-și striga revolta.
Voi încheia cu un tabel care poate ar trebui pus pe pancarte, sub sloganul REFORMĂ! REFORMĂ! INVESTIȚII și ACȚIUNE pentru REFORMĂ!
Costurile cu salarizarea, ca procent din cheltuielile operaționale ale administrațiilor fiscale [6]
| România | Germania | Bulgaria | Canada | Polonia | SUA | UK | Ungaria | Danemarca |
| 94,8% | 88,6% | 87,7% | 76,2% | 75,2% | 75% | 62,7% | 61,6% | 45,8% |
Sursa – Raportul comparativ privind administrațiile fiscale, OECD, 2022. Date aferente anului 2020. România ocupă primul loc din 58 de jurisdicții analizate, Danemarca, ultimul.
PS. Țin să marchez o știre care mi se pare printre cele mai bune pe care le-am auzit în ultima vreme – anunțul Universității Bucureștie că șapte campioni sportivi și olimpici mondiali s-au înscris la facultățile Universității din București în sesiunea din iulie 2023. Fără cuvinte mari, le mulțumesc unor tineri precum David Popovici, Lucia Râșnoveanu, Mihnea Andreescu, Mircea Munteanu … pentru eforturile lor extraordinare, și de care, într-un fel sau altul, beneficiem cu toții.
Dar în același timp, merită apreciată și Universitatea pentru că arată că are o politică de dezvoltare – pe lângă clasicele burse de performanță, iată că ”fiecare olimpic va avea, la nivelul facultății în care va studia, un mentor, ales dintre cadrele didactice ale facultății, care îi va ghida parcursul pe durata celor trei ani de studiu”. Asta îmi aduce aminte de politica Fiscului britanic (HMRC) care are arondat un Manager de conformare fiecărui mare contribuabil – pentru a înțelege afacarea clientului, pentru a-l ajuta și pentru a-l păstra de bun client (Customer Compliance Manager, pe modelul Customer Relationship Management). Este o abordare care se întâlnește la tot mai multe administrații moderne – învățând să lucrezi cu greii, înveți practic cum să protejezi întregul ecosistem (că e economie, că e instituție etc.).
Nu mă îndoiesc că abordarea acesta înseamnă un efort financiar. Dar poate merită, dacă ai o viziune despre unde și cum vrei să ajungi. Așa că ce pot să să mai spun – Hai Universitatea București! Hai și ANAF! Hai Romania!
Note:
[1] Deși la începutul anului se declarau pentru tăierea totală a infuziei de 80 de miliarde în următoarea decadă acordată de administrația Biden, în recentul compromis pentru ridicarea plafonului de îndatorare au acceptat ca tăierea să fie doar de 20 de miliarde pe următorii 2 ani.
[2] Aici, Planul strategic operațional IRS, 2023-2031
[3] comentariul din iunie, Unde vă vedeți cu greva peste încă 18 ani?
[4] cf. Raportului anual pe fiscalitate 2023 al Comisiei Europene, capitolul despre eficiența administrațiilor fiscale
[5] Apropo și de știrea de ultimă oră din SUA – puternica industrie a Hollywood-ului și a televiziunii de divertisment va fi paralizată odată cu intrarea în grevă a actorilor alături de scenariști (prima grevă dublă din ultimii 60 de ani).
[6] Prin acest tabel, nu pledez pentru reducerea costurilor salarizării, prin salarii mai mici și oameni mai puțini. Nicidecum – aici e vorba de ponderi, de comparații/benchmarking, de structuri în interiorul … structurilor. Spre exemplu, nu știu să spun dacă personalul de 22.000 de oameni de la ANAF (și încă având posturi neacoperite) e mult sau puțin. Fiscul canadian are 35.000 de oameni, pentru o țară cu o populația dublă ca a României și o performanță pe care nu o mai discutăm. HMRC-ul britanicilor, una din cele mai temute, dar și cele mai prietenoase administrații fiscale din lume, are peste 66.000 de public servants. Iar faptul că ponderea salarizării e atât de redusă (în una din cele mai scumpe țări) vorbește de la sine de bugetul pus în joc. Dar, încă o data – e mult, e puțin? În raport cu ce? Până la urmă, ce ne dorim, de fapt, de la administrația fiscală?
Alte articole pe aceeași temă a administrației fiscale:
Vreau un Fisc puternic: flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar! (2022)
Și de ce n-ar fi ANAF prietenul nostru? Vreodată, post-pandemie, cândva, oricând… (2020)
Ce e în neregulă cu ordonanța ”premii la inspector din amenzi la contribuabil”? (2018)
Să dăm tinerilor din administrație o șansă. Și ei vor schimbare! (2015)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Tabelul cu costurile cu salarizarea sunt semnificative nu numai pt domeniul administratilor fiscale.
Desigur, daca i-as banui pe cei care se preocupa de administratie, in Romania, de inteligenta, as zice ca salariile sunt atit de mici ca nu merita sa bagi digitalizare, un computer si programele aferente sunt mai scumpe decit salariul..
In principiu salariile mari deschid poarta automatizarii, (in industrie), digitalizarii, (in administratie, in special) pt simplul fapt ca investitiile, cu automatizarea, digitalizarea, se amortizeaza rapid.
Drept urmare, ipoteza prin care marirera salariilor functionarilor ANAF, i-ar motiva mi se pare aiurea, din cintra, cred ca sistemele electronice ii va inlocui pe multi.
Si-nca ceva, stie cineva citi functionari ANAF traiesc din salariu? Nu cumva isi rotunjesc veniturile si prin alte cai? In principiu sistemele elctronice nu primesc ciubuc.
eu sunt unul din cei care am facut o sesizare la antifrauda acum vreo 6 ani in care am aratat exact ce sa caute si unde la un IMM care nu avea sediul real inregistrat, am mentionat care e sediul unde se afla paleti de marfa, care vindea ~30% din produse la negru, unde se inregistreaza vanzarile la negru si care nu avea inregistrati angajati. cam greu sa faci comert de 300mii de euro, sa descarci paleti, sa faci colete, sa transporti marfa etc cu creditorul firmei, adica beneficiarul real, ca administratorul si asociatul nici nu stiau cum arata firma, salariat la 2 ore…dupa 7 luni apar unii glumeti trimisi de la sediu in „control”, care cer cu beneficiarul real, ca i-au trimis de la sediu, scriu o fituica si se cara cu rugamintea sa sune beneficiarul real, care era plecat din tara, nu administratorul, nu asociatul unic, sa vb cu ei. s-a dus la antifrauda la piata presei cu un teanc mare de facturi,acte etc sa le lase de la firma de contabilitate, aia i-au multumit, nici nu s-au uitat pe ele si au cerut sa vina la sediul (neinregistrat) cand se intoarce beneficiarul real. eh finalul a fost o suma neimpozitata pentru tovarasi in buzunare, o amenda modica de 2500 de lei, nimic confiscat, ala nu si-a inregistrat sediul in care s-a intalnit cu tovarasii iar in 2 ani a facut alta firma si a lasat-o pe cea controlata cu 50mii de euro datorii la stat si 70mii de euro datorii la banci. astora vrei sa le dea salarii mai mari?! care nu sunt in stare sa faca un control corect la un IMM oarecare de pluton?! ce pretentie sa avem la un holding sau o corporatie! si comparatia cu IRS, Canada si HMRC…?! fa o reclamatie la antifrauda si o sa te convingi singur cat de profesionist e sistemul :)))
Mie-mi tremura destele cand sangerez bani la ANAF, nu pentru ca nu stiu ce empatie lipsesete ( da, n-am nici cea mai mica urma de empatie cand dau bani munciti din greu) ci pentru ca sunt nervos stiind pe ce se duc banii mei.
Cand ma gandesc ca banii aia merg in pensii speciale, vouchere de tot felul la bugetari, profi slab pregatiti si cu coada pe sus, aia de la ANAF care baga sub pres dosare de ani si ani, jupoaie tot calul cafe trage…si cate altele, eu, privatul ( ce greava pot face eu? dau faliment instant…cati bugetari dau faliment dupa o greva? :P) care isi rupe oasele pentru fiecare leu, fara uichenduri, fara al 13-lea salar, fara niciun voucher (oricum nu am concediu de ani de zile) cu o pensie probabila de rahat (vs alea speciale), cu notificari din declarati de acum 5 ani care ma fac sa sap zile si zile sa vad despre ce dracu e vorba…ei bine, ma gandesc la toate astea instant, intr-o fractiune de secunda, involuntar si ,sincer, n-am nici cea mai mica urma de empatie. Mai ales cand trebuie sa port discutii vinerea…vinerea scurta! La ei, ca la mine toate zilele sunt luuungi, luuuungi…si mai o treaba in plus imi lipseste, una care nu produce venituri in plus nimanui.
Si imi e si mai groaza cand totul va fi informatizat amboulea si raspunsul va fi, intotdeauna, la orice intrebare: „asa e programul, noi nu stim de ce aia, aia, aia”
Da, un sablon pe declaratia unica, de ex. ar fi bun, sa nu mai competez aceleasi lucruri repetitive an de an, CUI, nume, adresa bla, bla…sa bag doar ce doare, ce se schimba fata de anul trecut, cati bani am incasat, cati am cheltuit etc. dar nu cu 4 variante de declaratii modificate in cateva saptamani.
OK, sa facem abstractie de aceste angoase, pot sa va spun si ca informatizarea are sens doar atunci cand avem un sistem de asigurare a calitatii foarte bun…ori, din cate am bagat eu de seama la ANAF, acest sistem lipseste sau e foarte prost aplicat. Sau e complicat peste poate, scris de cineva cae nu intlege ansamblul….stie ceva de ici, ceva de colo, le careste si iese o varza care trebuie carpita la nesfarsit.
De aceea avem dosare de ani si ani „neatacate” si tinute in sertare, ar da prea multe batai de cap, de aceea functionarii pierd ore si ore verificand la mana notificarile unor softuri despre care nu stiu nimic…si tot asa. Empatia, la noi, e cam pe la coda, ca sursa si cauza, in primul rand avem nevoie de organizare, mai ales in domeniul asigurarii calitatii. Care e o treaba clara si minutioasa ( ma gandeam la ISO 9001, de ex, intr-o fabrica) nu poti face rabat, se cam stie ce si cum…ar fi interesant cum se face asta in domeniul fiscal in Canada sau SUA vs Romania…si dupa ai abia hai sa vorbim de empatie.
Adica rusia a bombardat cu empatie catedrala din Odesa … Ca doar cu empatie a si invadat Ucraina … Iar eu trebuie sa raspund cu empatie grobianismului si tilhariei practicate de guvernanti prin intermediul anaf ….Sigur ca nu am sa raspund dupa regula Vechiului Testament ,, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte ” ci cu iubirea la care sintem indemnati de catre Hristos in Noul Testament . Modul in care imi exprim iubirea fata de guvernarea tilhareasca si mincinoasa este ,, zero lei la bugetele publice ” . Inca nu mi-a reusit 100% dar statistic vorbind am reusit sa fac economii substantiale aplicind ,,optimizarea fiscala ” nu il limita legilor tilharesti ci in limitele moralitatii crestine . Bugetarule – mars la munca in mediul privat ! De tocat PIB e in stare orice imbecil .
Cui cerem noi empatie ? Grobienilor ?! Tilharilor ?! Mincinosilor ?!