joi, martie 28, 2024

Dadariștii

Dadarismul este varianta autohtonă a whataboutism-ului*. Nu e la fel de cunoscută la nivel global, nu are pagină de wikipedia, este mai mică, mai acruță, mai de la țară – dar e-a noastră! Din 24 februarie încoace, s-a umplut țara (și diaspora) de dadariști, pe care vă rog frumos să-mi dați voie să-i clasific, atât cât mă duce mintea. Sunt convins că multe tipuri de dadariști îmi vor scăpa, așa că apelez la dumneavoastră, la cititori, pentru completarea încercării de clasificare.

Folosind modelul învățat de la domnul profesor Liiceanu („Despre limită”), propun să începem de jos în sus. Primul ar, deci…

Prostul. Mai cunoscut sub numele de „om simplu”. N-a avut nicio șansă, de la bun început: s-a născut unde s-a născut, s-a născut din cine s-a născut, hărnicia și inteligența nu au fost printre darurile primite de el de la Dumnezeu, dragostea a avut mare grijă să-l „sară”, așa că prostul a rămas acolo jos, unde băutura este ieftină. În varianta rusă, este ucigaș. În varianta română, este dadarist. În viața civilă, este asistat social sau cel mult „om cu ziua” în agricultură.

Bovaricul. A devenit dadarist din resentiment pentru lumea asta ingrată, de la care nu a „primit” ceea ce merita, ceea ce ar fi trebuit să primească un om cu înzestrarea lui intelectuală („Eu am școala vieții!”). Dacă ar fi fost ascultat din timp, demult era bine pentru toată lumea, că e mai bine să fie bine decât să fie rău. Într-un univers paralel, dadaristul bovaric ar fi fost un lider înțelept; aspru, dar drept. Un fel de Țepeș, dar cu mai mult succes la femei. În viața civilă, e taximetrist.

Leneșul. Și-a petrecut întreaga viață gândind. I-a lăsat pe alții să se bage-n față, să vorbească, să se agite, să muncească, să dea din coate, să se afirme, să-și expună părerile în scris etc. El a stat liniștit în colțul lui și s-a gândit. Pe îndelete, fără grabă. În final, a ajuns la o concluzie, la un sistem complet, rotund, perfect, inatacabil. Sistemul explică totul. Lumea, ființa, existența, omul, pârșul, tot-tot-tot; nimic nu este în afara sistemului, nimic nu scăpă forței sistemului de a da răspuns la orice întrebare. În dimineața zilei de 24 februarie, leneșul a rămas cu gura căscată; iar apoi, între a-și salva sistemul și a admite, postelnician, „Am fost un dobitoc”, leneșul a ales să-și salveze sistemul. Așa a devenit dadarist.

Ratatul. Perfect conștient de mintea lui sclipitoare, mânat în același timp de milă pentru biata specie umană, a decis să o lumineze. A explicat omenirii, cu subiect și predicat, care este chestia. Nu l-a băgat nimeni în seamă. Uriașa lui contribuție** la Cunoaștere a fost trecută cu vederea, iar ratatul a devenit dadarist nu în dimineața de 24 februarie, ci mult înainte. Prototipul ratatului sunt eu. Degeaba m-am străduit să vă dumiresc, degeaba m-am strofocat să vă fac deștepți în cap!

Bamboccione. Nu are păreri personale la cei 50 de ani ai săi, viețuiește conform dictonului târg-frumușan „Nu știu dar nici nu mă interesează”, iar zeul lui, steaua lui călăuzitoare este Mami (uneori, foarte rar, poate fi și Tati. Eu personal am cunoscut un singur caz din acesta, dar neobișnuit de grav). Dacă Mami spune „Da, dar…”, atunci asta spune și el, așa cum a făcut de când era în scutece. Este o eroare gravă să îi spui direct „Mă-ta a fost dintotdeauna o dobitoacă, adusă la birou de la coada vacii, c-aveau comuniștii nevoie de cadre”, pentru că bamboccione începe să plângă. Nu-i stă deloc bine când plânge, că i se-nroșește chelia.

Lovitul. Acesta este cel mai interesant dadarist. De departe! Este dadaristul contraintutiv, dadaristul imposibil. El are totul. O viață frumoasă, bani, realizări profesionale, succese personale, familie, o sănătate de invidiat, o cultură solidă, lecturi vaste, experiențe de călătorie din cele mai exotice locuri, este căutat de oameni, i se cere părerea, conversația lui este strălucitoare, umorul îi este irezistibil etc. Și totuși, omul este dadarist! Iată contribuția mea personală la subiect (până acum n-am spus nimic nou, pe cele de mai sus le știm cu toții): undeva, într-un trecut obscur, lovitul a suferit o lovitură. Ceva l-a rănit, „l-a dat jos de pe picioare”, l-a înjunghiat pe la spate. Problema este că acel ceva este cunoscut numai de el însuși; ceea ce vedem noi, cu organele noastre de simț, este un dadarist care n-ar trebui să fie dadarist – și totuși, iată-l! Here he is, in flesh and bones!

Primul caz concret (sunt slab pe abstractizări, prefer exemplificările): persoană de sex feminin, extrem de inteligentă, susținea legitimitatea bombardării de către Hezbollah a orașelor și fermelor israeliene. Stupefației mele îi opunea acest fabulos argument, cu care un scriitor ar intra în istoria literaturii: „Da, ei omoară și copii cu rachetele alea, dar au tot dreptul să bombardeze, pentru că sunt săraci!”. Am avut răbdare, ani în șir, până când izbutit să dibăcesc „rana” acestei dadariste. Era vorba de alegerile pierdute de Hillary Clinton, căreia ea îi fusese suporteră. Odată cu instalarea lui Trump la Casa Albă, lumea dadaristei mele s-a ordonat perfect, fără incertitudini: dacă Trump „ține” cu israelienii, atunci Hezbollah sunt buni și tot ce face Hezbollah e bine. Punctum. Acesta ar fi un fel de dadarism cu mantinelă.

Al doilea caz concret: persoană de sex masculin, extrem de inteligentă, susține că orașele Ucrainei trebuie atacate cu arme nucleare, „ca să-și bage cretinii mințile în cap”. Pentru condimentarea cazului – deși, sincer, nu cred că mai este nevoie – precizez că amicul meu este absolvent a două facultăți: Medicină și Filozofie. Am avut răbdare câteva săptămâni, iar din lungile ședințe de tragere-de-limbă (udate cu multă bere, admit), a ieșit la iveală faptul că editura îi respinsese manuscrisul unui roman. Se pare că amicul meu își pusese foarte mari speranțe în acel manuscris. La insistențele lui, cineva din interior i-a explicat, off the record, că pentru moment sunt traduși și publicați scriitorii ucrainieni, așa cum cere piața. Am încercat să-l scot din dadarism, povestindu-i cum mi-a fost respins și mie un manuscris, nu doar de o editură, ci de cinci. Parc-am turnat gaz pe foc. Nu, mint: benzen!

Fiecare să-și tragă propriile concluzii. Ale mele sunt simple, cu valoare practică: dadarismul este intratabil prin discuții (și de fapt, prin orice altceva); ar fi bine să-i înregistrez pe dadariștii de azi (7 aprilie 2022), pentru că, mai târziu, vor nega.

După 8 mai 1945, toți membrii de partid au dispărut ca prin minune. După 22 decembrie 1989, toți membrii de partid au dispărut ca prin minune. Ce să zic? Minune de la Dumnezeu!

note:

*https://en.wikipedia.org/wiki/Whataboutism

**https://www.contributors.ro/vladimir-putin-are-dreptate/

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. După 8 mai 1945 au dispărut ca prin minune membrii de partid ? Eram convins că au apărut ca prin minune, nu că au dispărut

  2. „Oportunist/tonomat/amoral/raspandac” (deghizat cateodata si in „echidistant”): subspecie (combinata) a lenesului, ratatului, neterminatului si/sau prostului.

    Presupune existenta unei specii, aia care-i tine lesa/baga fisele, anume „Creatorul de narative”: alchimistul semi- si sferto-adevarurilor, principala grija fiind sa nu se afle niciodata TOT adevarul despre ceva/cineva (include si „damage control”).

  3. „După 22 decembrie 1989, toți membrii de partid au dispărut ca prin minune.”

    Trei milioane de carnete de partid PCR dispar 1990. E simplu.
    Sute de mii de PCRiști și zeci de mii de securiști „în pâine” în „Națiunea ceaușistă” au căutat și au găsit un nou job după 1989. Iliescu PCR/FSN, Năstase, Ponta, Dragnea ….

  4. Whataboutism, așa cum este definit de Oxford Living Dictionary, este „tehnica sau practica de a răspunde la o acuzație, sau o întrebare dificilă, cu o contra-întrebare sau schimbind subiectul”.

    Textul pleaca de la un termen Whataboutism, pe care nu-l intelege, il zapaceste inventind dadarism, si clasifica, exemplifica, vrind sa ne comunice ceva, dar nu stie ce.
    Ai uitat sa vorbesti de omul normal, omul care a avut si succes si infringeri si bucurii si necazuri. Omul care a fost de mai multe ori pacalit in viata, mintit de politicieni, de sefi, de nefasta. Omul care a avut si prieteni buni in preajma si nefeste si amante iubitoare. Omul care are simpatii si antipatii, care are interese meschine. dar e si marinimos. Omul care uneori e genial, alteori e pur si simplu timpit.

    Intreba-l pe Liiceanu!

      • Hantzy, asta chiar am vrut sa spun, marea majoritate a oamenilor sunt „normali”.
        Ma irita cei care incearca sa clasifice oamenii, sa-i bage in sertare de ei create. Desigur, ar rezulta ca ei insisi sunt deasupra acestora pe care-i baga-n custi, ei sunt superiori. Ma irita incercarea de a-i obliga pe toti sa gindeasca la fel, de a le impune modelul cel bun.
        Am citit opiniile multor filozofi, de ex. Noam Chomsky, sau cistigatori premii Nobel, Krugman, sau chiar ale filozofului nostru, Richard David Precht, acestea sunt nuantate, difera partial, sau total, de curentul oamenilor de bine.

        • Pai nu a vorbit despre oamenii „normali” pt. ca articolul nu se refera la oamenii „normali” . Titlul articolului e „Dadaristii”. Oamenii nomali nu se incadreaza la „dadaristi” (asa cum a spus si Hantzy)…

        • Pai MB nu clasifică oamenii, adică nu pe toți, ci doar pe dadaristi. Sa vorbești despre cei “normali” nu e eficient, dar despre cei interesanți poți scrie romane. De asta sunt și filozofii aia lecturați de tine. Dacă ar fi scris platitudini, nu i-ar fi citit nimeni.
          Apoi observă ca însuși MB se include pe sine intr-o tipologie nu foarte atrăgătoare. Deci nu se consideră mai dihai decât “normalii”.
          Câți or fi dintr-ăștia și câți suntem dadaristi e greu de spus. Eu i-as fi împărțit doar in doua categorii: prietenoși si dușmănoși. Căci “da, dar” poate fi folosit in ambele direcții, fapt ce spune mai multe despre dadarist decât despre cel pe care-l analizează. De exemplu, despre Zelinschi unul prietenos ar zice că era un comic mediocru, dar a ajuns un președinte bun. Iar cel dușmănos spune că o fi el președinte, dar tot comic prost a fost la tinerețe.

          • Hantzy, la un pahar de vorba acest articol ar fi amuzant. In spatiul public, insa, cineva care isi aminteste de comunism, nazism, incepe sa-si puna intrebari. Stim f bine ca asemenea clasificari au dus la punerea stampilelor, stampile care au distrus existente. Chiar si in vremurile de azi, o atitudine nuantata privind vaccinul, privind putin, a distrus cariera multor personalitati publice.
            Mai nou Netrebko, o mare cintareata de opera a ezitat in a-l condamna pe putin. Cind a facut-o era prea tirziu, cariera ei e terminata, spre dezamagirea mea.

            Despre asta e vorba, de dreptul omului „normal” sa fie in anumite circumstante, teme, „anormal”. Despre toleranta de a discuta despre ceva ascultind toate aspectele.

            Uita-te pe aici cum ies Mihaele, Gica, Mihai, Aline din tufisuri si scot Kalasnikov.
            P.S Cu nu multi ani in urma tot pe aici era ridicat in slavi un unumit om politic, mare presedinte roman. Si atunci parerile mele nuantate au fost primite cu acelasi vitriol. Comunistule, tradatorule etc. Azi, tot aia, sunt altfel, vorba aia au intors armele.

            • NT, eu cred că occidentul și mai ales Europa promovează neîngrădit individualitatea și libera exprimare. Însă trebuie înțeles și faptul că propriile opinii au consecințe. Dreptul de a le avea și ale exprima nu se poate transforma într-o obligație pentru ceilalți nici de ale accepta, nici de ale ignora. Dar există și un risc: opiniile separate inconsistente, doar de dragul individualității pot fi rapid remarcate și amendate.
              Anna Netrebko s-a lăsat fotografiată în 2015 de partea separatistilor din Donbas. A fost un statement voluntar, prin care artista a ales să își pună la bătaie renumele câștigat pe scenă pentru susținerea unei cauze în care crede. La momentul escaladarii însă, i s-a cerut clarificarea poziției. A fost evaziva, mizând pe pace în Ucraina, dar nedistanțându-se explicit de Putin. Părea că înțelege pacea respectivă ca fiind capitularea rapidă si necondiționată a Ucrainei, ceea ce ar ostoi conștiințele susținătorilor lui Putin și le-ar permite să-și continue modul de viață. Prea puțin! Nici managementul de la Viena sau de la Metropolitan nu pot fi obligate să continue un angajament care le poate aduce prejudicii de imagine. Au dreptul la aceeași libertate de opinie ca și Netrebko.

            • Hantzy, cred ca nu vrei sa intelegi ce vreau sa spun. Libera exprimare pe hirtie e una si alta e in practica. Nu vrei sa-ti amintesti de comunism, nazism, si atunci pe hirtie era libertate.
              Sigur ca fiecare trebuie sa fie raspunzator de propriile opinii, dar nimeni nu sta sa analizeze opiniile, ci merge pe repede inainte si acuza chiar inainte de a intelege ce vrea sa spuna cineva. Se ajunge la teme tabu, cum invatam in cimpia muncii, nu se discuta despre religie, nationalism, ci doar despre vreme.
              Cum ai fi privit daca ai face niste poze cu niste romani din Moldova? Nu-i asa ca vei fi catalogat drept nationalist, separatist etc. O diva de opera face poze cu mii de oameni, organizatii, etc. De ce se trezeste cineva in 2020 sa o acuze pt niste poze facute in 2015? De ce nu-i cauta si pozele din 1980? Mai ales ca recent s-a distantat cu vehementa de crimele si razboiul din Ucraina.
              La fel a fost si inca este cu vaccinul, Doamne fereste ca cineva sa fi vorbit de neplacerile vaccinului, era imediat taxat.

            • Eu cred totuși că am înțeles, NT. In Germania au dreptul sa-și exprime in public opinia proputin fanii acestuia. E un fapt, nu doar pe hârtie. Negaționismul e interzis, dar admirația pentru valorile nsdap nu. Nici artistei de opera nu i se interzice sa fie de partea separatiștilor, nici chiar de partea lui Putin nu i-ar fi fost interzis, i s-a solicitat clarificarea poziției sale. Dar nici angajatorilor nu li se poate interzice să țină cont de opiniile politice ale unui partener cu vizibilitate mare. Asta vreau sa spun și eu.
              Nici prietenului lui MB nu ii este interzis sa creadă ca Ucraina primește ce merita pentru ca editurile din România vor sa traducă acum cu preferință autori ucraineni. Nici sa își lipească cineva abziehbild-uri cu “fuck you Greta” nu e interzis (nu mai e pedofilia suspectata, cei cel mult violul), nici sa nu fii de acord cu politicile executivului nu e interzis și poște oricine spune asta public. Nu ești Arestat precum in Rusia lui Putin.

    • Ce abureala groasa, d-le Tiganu!
      Incerci sa ii bagi pe toti in aceeasi oala, poate, poate, idiotii utili si frustrati de mai sus par mai putin idioti, ticalosi si frustrati…

  5. Haioasa tipologie! Lipsesc idiotii utili cu diplome pe bani si profesie ioc. Pe acestia unde ii punem, caci sunt cu zecile de mii si populeaza la greu cons.jud., primariile, ministerele, alte agentii guvernamentale. Inca decenii bune o sa avem de tras de pe urma lor daca fabricile dr diplome nu sunt desfiintate cat mai repede si admiterile in facultati pe baza de dosare.

  6. Pana-n ’89 aveam un singur partid, si ăla totalitar. Dupa, au apărut nici nu se știe câte. Unele au apărut direct din hoitul PCR. Toate doba de fosti activiști, cu pecetea delincvenței pe chip, cu trecutul bolsevic, cu alura de șobolani ciumați. O întreagă pleiada de fitilisti nătângi cu reputație execrabila s-au oploșit prin diverse construcții politice pitice, urâte și periculoase, ridicole și antinationale. Urmările se vad. Capătul abuzurilor nu se vede. Și unde e mintea romanului? Mintea omului e de trei feluri. Una pricepe singura, fără niciun ajutor. Alta alege din ceea ce înțeleg alții. A treia și cea din urma este cea care nu pricepe nici singura, nici de la alții. Cea dintâi e desăvârșită, a doua e intrutotul deosebita, iar a treia e de prisos.

  7. România nu prea are unde să vadă intelectuali la televiziuni.
    Iar unele mutre de la dezbaterile de garsonieră seamănă cu ale invitaților lui Vladimir Soloviev de la emisiunea „Vecer” și tot așa nu îngrijorează opțiunile electoratului.

  8. Bună și ”revigorantă„ sinteză ! Mă întreb doar dacă noua variantă mioritică nu e sinonimă ( sinonim ) cu prostia – luând în considerare exemplele de la sfârșit , în special cel cu legitimitatea bombardamentelor Hezbollah. Cât privește completarile cerute de autor terților , ar fi loc de o echivalare între ”bovaric„ și cocalar , mai ales prin prisma argumentului suprem : ” Eu am școala vieții ! „ În ceea ce privește concluzia , este cum nu se poate mai bine aleasă/etichetată : ” dadarismul este intratabil prin discuții (și de fapt, prin orice altceva) „

  9. Dadaristi suntem cu totii . Fiecare dintre noi, pornind de la asa numitul ”prost al satului , pina la mult prea inteleptul stapin ,fabulist și filosof ,al atit de uritului , la chip si nu la suflet sau la minte , cel numit Esop, suntem intr-o forma sau alta „Dadaristi” (indiferent ce ar insemna cuvintul in mintea orisicui ) .Sa ne aducem aminte de „ dadaristul ”tuturor timpurilor prezentat noua in interpretarea magistrala a tot atit de celebrului Anthony Quinn vestitul primar „Italo Bombolini ”din filmul numit „ Secretul din Santa Vittoria acolo unde din „ mascariciul satului ”dadaristul nostru ,ajunge Primarul ,de neuitat, ce salveaza milionul de sticle, imbuteliat fiind , cu tot atit de pretiosul vin (Martini ) ce ar fi trebuit sa ajunga , cu binecuvintarea „ Primarului dadaist ”ca si ofranda de razboi in Germania lui Hitler .Acum dadaistii nostri ,de la rasarit ,s-au transformat in Zei ai razboiului si cuprinsi de minia , atit de proletara , bombardeaza fara noima tot ce misca ba chiar si casele bietilor oameni din Ucraina ce au trebuit sa fuga„ luindu-si picioarele la spinare ”de frica razboiului .Asta zic si eu exemplu de „dadarism razboinic” .Cum nu le-a fost unora suficient sa mearga ”alaturea cu drumul ” antivacinistii (cititi dadaristii ) de tot felul, s-au gindit ei ,cale de vreo posta si s-au transformat, in corpore, in putinisti .Bombardamentul , anti vascinistilor , ce m-a obosit atita amar de vreme si care (unii dintre ei ,nevaccinati fiind ,au cam tras-o cu covidul si au fost la un pas de marea trecere in nefiinta ) acum, cind nu prea mai au ce spune se facura cu totii, de parca „ i-a batut peleagra ” dadaristo- putinisti si au reinceput (dupa ce s-au videcat o tiruca de nemilosul Covid)sa imi reinroseasca din nou firele nevazute de pe What Sapp. Deageaba „mi-am batut gura cu ei ” nici„ batuti cu leuca ”nu vor a recunoaste eroarea in care au trait atita amar de vreme si nici nu vor sa isi schimbe intelegerea aratind-mi ,la nesfirsiit, cum tot ceea ce ne este prezentat , in Razboiul cu pricina Ruso -Ucrainean ,nu este altceva decit o inventie si un fake de proportii ,ce vor al asupri, mediatic, pe mult prea blindul si prea omenosul ortodox si sef al Rusiei .Iaca pozna ca-m scapat-o si uite cum doar Zelenski mai poate salva omenirea de la Dadarism .De parca ar mai fi ceva de zis acum cind „Dadarismul” a devenit religie de Stat(ce de dadaristi avem prim preajma ) si ne inconjoara mai ceva ca iedera cea agatatoare de casele trecutului , stiut fiind ca omul chiar daca este animalul cel mai adaptabil pentru dadaristi doar nostalgia conteaza ca doar au fost si ei cindva bagati in seama fapt ce acum nu prea mai este la moda si cind minunatele clipe de Dadarism, absolut,par a nu se mai intoarce .Florile asteptate si ele , in gara principala din Kiev , nu au mai venit si tinuta de parada a dadaristilor razbonici s-a cam botit de la atitea victime si de la atita distrugere ce au putut sa faca .Bine ca„ actorasul cel viteaz ”a tinut piept hordelor de dadaristi , ce par a iesi botiti din aventura pusa la cale si ea de Dadaristul sef .Cit despre armele nucleare nu prea are rost a vorbi .Nici macar cei aflati pe submarinele atomice ,posesoare de lovituri nuclare, nu vor mai avea unde se intorce .Cum dadarismul (oare trebuia scris cu litera D ) imi pare , conform spuselor doamnei Der Leyen ,ce ne arata posibilitatea ca Rusia sa pateasca exact ce a patit cu ceva vreme in urma URSS ,ce este acum la final de drum , usor ireal poate ar trebui si noi sa purcedem la al scoate din vocabularul nu prea bogat in cuvinte al dadaristului de serviciu .Propun un nou concept de tara in care dadaristii sa formeze un nou Partid romanesc. S-ar putea sa incapa multa lume in el .Pina la urma s-a constat cum ca a fi dadarist nu este o eroare si eu ma inscriu primul in noul Partid „DADARIST.” Viitorul este al dadarismului .

  10. Ti-ar fi fost mai simplu sa descrii tipul non-dadarist, numit de unii si „omul fara dileme”, a.k.a. telespectatorul captiv – care a vazut cu ochii lui si a auzit cu urechile lui. Terminai povestea in doua paragrafe scurte.

  11. E haios termenul, dar…:) ..cred că aproape toți oamenii pe care i-am cunoscut sunt dadariști. Probabil și noi toți de aici, cei de pe forum, chiar dacă ne place să credem că suntem capabili să judecăm obiectiv niște fapte, in afara oricărei părtiniri, și să ne distingem astfel de proști, bovarici, idioți, ratați, loviți și alte lighioane bipede. Iată o listă de 10 personaje (și nu vreau să intru prea adânc in istorie) privite îndeobște ca eroi ce au comis la un moment dat diverse acțiuni nu tocmai umaniste, lângă care sunt aproape convins că orice forumist va fi tentat să așeze un „da, dar” pentru a justifica/scuza/minimaliza păcatele tinereții:
    1. Harry Truman
    2. Maica Tereza (v-a interesat vreodată să aflați ce s-a intâmplat cu banii strânși in turneele sale globale?)
    3. Nelson Mandela (membru SACP)
    4. Ronald Reagan
    5. Margaret Thatcher
    6. Bill Clinton
    7. Gorbaciov
    8. Traian Băsescu
    9. Maica (refugiaților) Merkel
    10. B. Obama

    E adevărat insă că in lumea noastră sunt puțini cei ce s-ar găsi să bagatelizeze un Hitler, un Stalin, un Mao, un Putin.

  12. Cred că a fost uitată o categorie… Eu sunt dintre cei care se feresc să categorisească oamenii, gândind că fiecare este unic, iar clasificările au avut consecințe grave în istorie, dar dacă articolul este astfel construit, mă conformez.

    Mai sunt cei care înghit precum pelicanul tot ce li se servește. Nu se întreabă care sunt cauzele acțiunilor proprii, ori ale altora, nici efectele. Ei știu. Nu se îndoiesc de nimic și nu încape nici un „dar” în logica lor. Ei fac ceea ce li se spune, fără îndoială, fără emoție, fără logică și fără resentiment și se consideră deasupra oricărei răspunderi.

    Dintre aceștia sunt probabil și printre criminalii naziști, comuniști, ori printre rușii care au ucis în Cecenia, în Siria, sau în Ucraina. Ei nu spun „Am primit un ordin tâmpit, dar…”, ci neîndoielnic cred că liderul are dreptate. Fără „dar…”.

    • Ca sa participi activ la asa ceva, numai un psihopat ar putea sa faca din asasinat sau tortura o meserie, o banalitate cotidiana. Si cred ca „admiratorii” nu pot sa fie decat tot psihopati. Sigur, am putea sa spunem ca nu se poate, ca sunt prea multi. Dar e plin de psihopati, de oameni carora nu le pasa, care nu sunt capabili de compasiune.

      • „…numai un psihopat ar putea”

        Modelul rațional dubitativ cartezian implică un „dar…” Citatul „Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum.” confirmă dintr-o anumită perspectivă spusele dumneavoastră.

        Este esențial pentru echilibrul rațional să ne îndoim, să căutăm să înțelegem cauzele și efectele acțiunilor noastre și ale celorlalți, să punem un „dar..” în ceea ce ni se servește ca informație certă. Astfel, din această perspectivă, „dar…” nu este un defect, ci o calitate.

  13. Suntem inconjurati ,de dadaristi , mai la tot pasul . Unii dintre noi , dadaristi absoluti , cred ca tot ceea ce au si tot ceea ce ii inconjoara li se cuvine .Iata cum apare Dadaristul ce pune in centrul lucrurilor doar existenta propriei persoane fara a putea sa vada , cit de cit , viitorul lui si al familiei lui .Altii ,neobositi dadaristi fiind , din prea multa oftica fata de ceea ce au alti semeni ai lor (fie la nivel material sau intelectual ) , nu fac altceva decit sa voteze (o data la patru sau cinci ani )doar la indemnul inimii lor ,atit de putin omeneasca ,fara a constientiza cit de mult rau fac societatilor in care traiesc .Un numar ,imens, de Dadaristi, cred toate miniciunile ce le sunt spuse in Media aflata si ea ,oriunde in lumea larga ,in care minciunile nu fac altceva decit sa le hraneasca orgoliul nemasurat ,de a tot cunoscatori si de a toate stiutori , neexistind pentru ei decit „ uriasa” lor intelegere ce le hraneste sufletul si inima .Acesti dadaristi nu accepta, sub nici o forma ,sa recunoasca ca au gresit ,ca ca s-au inselat si mereu vor gasi explicatii si vinovatii ce intotdeauna sunt ALTII.Cum , chiar acum ,Dadarismul este pe cale de as raspindi in intreg Universul Pamintean, noua lui filozofie vom face si noi asemeni lui si ne vom numi toate actiunile si gindurile viitoare DADARISME.Cit de frumos suna acest cuvint inimitabil .

  14. Sartre spune ca libertatea nu este altceva decat existenta vointei si adauga, in realitate nu este sufieceint sa vrei, este necesara dorinta de a vrea, asa si cu toti cei numiti mai sus.

  15. Toata lumea stie ca nu exista adevar absolut, ci numai adevar. „Cogito, ergo sum!” este reinterpretat de unii ca „Dubito, ergo sum!” De regula, opinia majoritara este cea corecta.

  16. Struțocămila rămâne o constantă a spațiului mioritic. Pendulările reprezintă o regulă, iar constantele comportamentale și atitudinale o excepție. Sedentarismul ca mod de a fi naște vise cu nevoia schimbării formelor și înțepenirea fondului.

  17. Ia cu paine! Incercarea de a pune tipare pentru comportamentul oamenilor, sau etichete, arata neputinta de a intelege complexitatea. Adica daca omul condamna razboiul/agresiunea lui Putin dar nu e pro Zelenzky este Dadarist …. De asemenea daca ofera ajutor refugiatilor dar are o atitudine contra Zelensky & Co este putinist/dadarist …. Ce ar fi daca ai face un efort sa intelegi ?

  18. Cred ca iti complici mult prea tare clasificarea, d-le BUzea.
    Din ce descrii dumneata si din ce vad/aud si eu in jur, sunt doar 2 clase, ca si in cazul Covid-19:
    1. prostii sadea – gen de unde nu e, nu ai ce sa ceri. Dintre acestia, o parte pot fi scosi din starea lor, cu explicatii si argumente simple, de bun simt.
    2. frustratii. Acestia au argumente mai mult sau mai putin sofisticate, de la oculta mondiala/libertatile mele pana la „tu stii cat am citit eu….”. La acestia din urma se mai aplica si principiul consecventiei in prostie, pentru ca sunt si orgoliosi.
    Restul e cancan, ca sa zic asa.
    DIn pacate, la fel de clar ca dumneata, ca mine si ca alti cititori de pe aceasta platforma, ii identifica si creatorii de continut (rusi/rusofili/ultra ortodosci si care or mai fi) care ii plimba de la un subiect la altul dupa cum au chef, dar si platformele de social media, care le servesc doar subiecte care le confirma teoria dominanta.

  19. Nu inteleg care e rostul articolului.. in fine, asta e problema mea.
    Am dat de niste categorii de defecte morale, in care sunt impartiti ceilalti oamenii. Am sarit peste; nu mi s-a parut corect din punct de vedere politic sau moral.
    Si la sfarsit, niste exemple in care oamenii se adpteaza vremurilor. E normal, oamenii vor sa supravietuiasca, asa ca se adapteaza.
    Cat despre „dadarismul” asta, acum cateva zile era un articol in contributors, in care se spunea, bine, Basescu a fost securist; dar, what about Iliescu ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro