„Sfârșitul istoriei s-a dovedit a fi o iluzie, o iluzie care a fost spulberată definitiv când Rusia a invadat brutal Ucraina. Suntem pe cale să luăm decizii care vor duce la o creștere fără precedent a cheltuielilor noastre colective pentru apărare și la un nou echilibru financiar în alianța noastră. Ambele sunt urgente. Ambele sunt necesare și ambele vor contribui la consolidarea legăturii noastre de apărare atlantice, astfel încât să putem respecta principiile noastre fondatoare de democrație, libertate și statul de drept, astfel cum sunt stabilite în Tratatul de la Washington.„[1]
Dick Schoof, premierul Țărilor de Jos
În zilele de 24 și 25 iunie ac., la Haga au avut loc lucrările reuniunii NATO, o reuniune despre care se spune că a fost imaginea grijii europenilor față de dorințele președintelui american Donald J. Trump, pentru a evita ca imprevizibilul șef de la Casa Albă să întoarcă spatele aliaților și să părăsească intempestiv summit-ul, lăsând în urmă grele incertitudini. Nu ar fi fost fără precedent. O făcuse cu o săptămână înainte, când a părăsit reuniunea G7 organizată de Canada la Kananaskis, Alberta, dar nu în „legătură cu un armistițiu” în Orientul Mijlociu, ci pentru ceva „mult mai important”[2] (nici până astăzi nu știm ce anume).
În deschiderea reuniunii, premierul olandez Dick Schoof, din partea gazdelor, a vorbit despre decizii importante, istorice care să permită Alianței să-și îndeplinească misiunea stabilită prin Tratatul NATO. Care este această misiune? Cred că merită de ne reamintim ce anume scrie în preambulul Tratatului de la Washington încheiat în 1949, an în care România se zvârcolea strivită sub bocancul puterii sovietice, iar Occidentul era desemnat drept inamic:
„Statele care sunt parte a prezentului Tratat își reafirmă credința în obiectivele și principiile Cartei Națiunilor Unite, precum și dorința lor de a conviețui în pace cu toate popoarele și guvernele. Ele sunt angajate în salvgardarea libertății, a moștenirii comune și a civilizațiilor popoarelor pe care le reprezintă, pe baza principiilor democrației, libertății individuale și a literei legii. Ele caută să promoveze stabilitatea și bunăstarea zonei nord-atlantice. Ele sunt hotărâte să își unească eforturile în scopul apărării colective și al păstrării păcii și securității”.[3]
Acestea fiind zise (și scrise), un rezumat tehnic a ceea ce a însemnat reuniunea NATO găzduită de Haga ar putea arăta astfel; mai întâi obiectivele propuse în pregătirea reuniunii:
(i) Angajament sporit al europenilor în finanțarea cheltuielilor de apărare: creșterea cheltuielilor la 5 % din PIB până în 2035, împărțiți în 3,5 % pentru apărare „hard” și 1,5 % pentru infrastructură, cibernetică, reziliență etc.;
(ii) Reconfirmarea angajamentului aliaților de respectare a prevederilor articolului 5 din Tratatul NATO – solidaritate totală prin apărarea colectivă;
(iii) Sprijinul aliaților pentru Ucraina: asistență militară și logistică contorizată în obiectivul de 5%, plus negocieri pentru livrarea de sisteme de apărare aeriană Patriot și cooperare industrială;
(iv) Consolidarea industriei (mai ales europene) de apărare: eliminarea barierelor comerciale și creșterea stocurilor de muniție și alte consumabile, echipamente cu 30%, plus prioritizarea tehnologiei și inovației în domeniul apărării;
(v) Întărirea parteneriatelor cu zona Indo‑Pacific: Japonia, Noua Zeelandă etc.: aspecte ce s-au discutat în reuniuni separate.
Mai mult sau mai puțin, mare parte din obiective au fost atinse: (a) consens pentru ținta de 5% din PIB cheltuieli până în 2035, cu revizuire în 2029 – mai puțin Spania, care a venit cu o opinie separată de 2,15 din PIB, obstacol depășit în negocieri; (b) o Declarație finală scurtă, clară, care reafirmă alianța și sprijinul pentru aplicarea articolului 5; (c) dialog Donald J. Trump – Volodimir Zelenski, cu discuții despre livrarea de noi sisteme Patriot și producție comună de apărare; (d) deschidere din partea delegației Statelor Unite la consolidarea apărării colective.
Și o comparație între rezultatele reuniunilor NATO Washington – 2024[4] și Haga – 2025[5], prin prisma Declarațiilor finale:
Am sub ochi textul auster al Declarației finale de la Haga și nu mă pot opri să gândesc că se vede aici mâna de diplomat pragmatic a fostului premier olandez Mark Rutte. Pe vremea când conducea guvernul Țărilor de Jos, Mark Rutte nu s-a grăbit să crească cheltuielile de apărare; în 2023 acestea erau de 1,53% din PIB (ce-i drept, nu puțin în termeni nominali – 15,4 miliarde de euro).
De îndată ce ajunge secretar general al NATO, pe o altă fișă a postului, abordarea sa s-a schimbat fundamental. Să luăm, de exemplu, câteva fragmente din discursul de deschidere a reuniunii de la Haga:
„Prea mult timp, un aliat, Statele Unite, a purtat prea mult din povara acestui angajament, iar acest lucru se schimbă astăzi. Această decizie este adânc înrădăcinată în misiunea noastră fundamentală și este necesară pentru a ne susține planurile și pregătirea. Este bine pentru securitatea noastră, este bine pentru economia noastră, este bine pentru locurile noastre de muncă”.[6]
Probabil că argumentele ar fi atârnat la fel de greu și în anul 2023, odată ce agresiunea Rusiei în Ucraina devenise fapt, era deschisă și sângeroasă prin invazia pe scară largă ordonată de Vladimir Putin în 24 februarie 2022. Ce-i drept, la acea vreme „Daddy Trump”[7] nu se afla la Casa Albă. Cum, din ianuarie ac., Donald J. Trump este din nou ocupant al Biroului Oval, Mark Rutte, în calitate de secretar general NATO, s-a adaptat noilor condiții și a punctat: „Președinte Trump, dragă Donald, tu ai făcut posibilă această schimbare!”
Pentru că terenul a fost bine pregătit – Mark Rutte, guvernul și coroana Țărilor de Jos și-au dat toată silința să-i fie pe plac țâfnosului Donald -, și „Daddy Trump” a dat semnalul că se simte bine, este binevoitor și totul va merge ca pe roate. Or, o Declarație finală cu un text care să depășească o pagină și jumătate era total nerecomandată. Mult mai important era să rămână loc suficient pentru semnătura agabaritică a președintelui american.
Cinci paragrafe, atât. Cu ce era mai important de transmis lumii despre cum văd aliații viitorul NATO, reflectând pozițiile comune și mâna de diplomat pragmatic a actualului secretar general al Alianței: „Reafirmăm angajamentul nostru ferm față de apărarea colectivă, astfel cum este consacrat în articolul 5 din Tratatul de la Washington – potrivit căruia un atac împotriva unuia dintre noi este un atac împotriva tuturor. Rămânem uniți și hotărâți în determinarea noastră de a proteja un miliard de cetățeni, de a apăra Alianța și de a apăra libertatea și democrația noastră” – este esența primul paragraf, un punct câștigat de Mark în fața lui „Daddy Trump”, cel puțin deocamdată.
Desigur, nu este un punct câștigat definitiv, iar Donald J. Trump a ținut să sublinieze acest lucru, să aibă ultimul cuvânt dincolo de semnătura pusă de Declarația finală, într-un răspuns oferit presei la întrebarea dacă rămâne angajat în favoarea articolului 5: „Depinde ce definiție îi dați. Sunt mai multe moduri de a interpreta articolul 5. Știți asta, nu? Dar m-am angajat să fiu prietenul lor. Am devenit prieten cu mulți dintre acești lideri și mă angajez să-i ajut”.[8] Mărinimie.
„Uniți în fața amenințărilor și provocărilor profunde la adresa securității, în special amenințarea pe termen lung pe care Rusia o reprezintă pentru securitatea euro-atlantică și amenințarea persistentă a terorismului, aliații se angajează să investească anual 5 % din PIB în necesitățile esențiale de apărare, precum și în cheltuielile legate de apărare și securitate până în 2035, pentru a ne asigura îndeplinirea obligațiilor individuale și colective, în conformitate cu articolul 3 din Tratatul de la Washington”, este angajamentul de la paragraful al doilea din textul Declarației, cel mai important câștig al reuniunii de la Haga.
Paragraful trei vine cu nuanțe care explicitează: 5% = 3,5% + 1,5%. Un subiect asupra căruia voi reveni, în condițiile în care viziunea fiecărui aliat în parte asupra celor 3,5% ori 1,5% este una particulară. Important este că la acest paragraf s-a reușit strecurarea unei referințe la sprijinul pentru Ucraina, un subiect tratat cu mare grijă, cât timp se știe că „Daddy Trump” este alergic la tema războiului ruso-ucrainean, pentru motivul evident că simpatizează cu abordarea lui Putin și disprețuiește cerbicia lui Zelenski de a nega drepturile arogate de Moscova asupra țării sale.
Paragraful patru este un simplu enunț, un deziderat pus pe hârtie, în legătură cu care Emmanuel Macron a formulat o întemeiată observație: „Nu putem spune că vom cheltui mai mult și apoi, în cadrul NATO, să lansăm un război comercial. Este o aberație și de aceea este foarte important să revenim la ceea ce ar trebui să fie regulă pentru toți aliații, și anume o adevărată pace comercială”.[9] Mark Rutte a pus pe hârtie ideea că se vor depune eforturi pentru a elimina barierele din calea comerțului cu produse de apărare între aliați.
Este însă puțin probabil ca Donald Trump să renunțe la ostilitățile declanșate în chestiunea tarifelor vamale, chiar dacă Uniunea Europeană a pus pe masa negocierilor acceptul pentru tariful de bază de 10% în relația comercială transatlantică. Donald Trump vede lucrurile absolut diferit, așa cum din nou s-a vădit în conversațiile din timpul dineului oferit de regele Willem-Alexander al Țărilor de Jos. Un alt subiect asupra căruia voi reveni.
CUM VĂD EUROPENII PROBLEMA LUI 5%
Cu excepția Spaniei[10] și Sloveniei[11], europenii văd în creșterea contribuțiilor la bugetele de apărare o chestiune complexă, care implică o suită de decizii corelate la nivel unional și oferă un sens programului „ReArm Europe”, instrumentului SAFE în așa fel încât, în final, acei 800 de miliarde de euro anunțați să se regăsească în efecte concrete, măsurabile. Industria de apărare europeană trebuie relansată și nu oricum, astfel încât să producă ce este necesar armatelor naționale și forței comune de intervenție. Efectivele armatelor naționale și cele comune de intervenție trebuie sporite și flancul estic trebuie întărit.
Armatele europene și forțele comune de intervenție trebuie să își fortifice capabilitățile terestre, aeriene și navale; în același timp mobilitatea forțelor armate europene trebuie sporită, cu o infrastructură continentală propice și o logistică mult îmbunătățită, pentru a face față provocărilor, lansând intervenții rapide și substanțiale, decisive. Tehnicile de luptă trebuie actualizate, lecțiile învățate din conflictul ruso-ucrainean internalizate. Centrele de greutate ale apărării europene sunt în primul rând pe flancul estic, din Arctica și Marea Baltică la nord, până în estul Mării Mediterane, iar efortul de descurajate european trebuie să se concentreze în aceste zone.
Petr Pavel, președintele Cehiei, a dezvăluit la finalul reuniunii de la Haga că în timpul dineului, la masa la care s-a aflat alături de regele Willem-Alexander, președintele Donald J. Trump și secretarul general Mark Rutte, s-au purtat discuții relevante. De exemplu, președintele american a întrebat oarecum contrariat de ce europenii nu își cresc încă din 2026 alocările pentru apărare la 5% din PIB? De ce este nevoie să etapizeze pentru zece ani? Conform declarației președintelui ceh, explicația pe care i-a oferit-o a fost următoarea:
„I-am explicat în unanimitate că, chiar dacă am ajunge la un consens politic și am cheltui acei 5% pentru apărare începând de anul viitor, nu am avea ce să cumpărăm, deoarece industria nu este capabilă să producă, dar nici nu ar avea cine să opereze echipamentele, deoarece nu avem infrastructura necesară. Este necesară o creștere treptată a cheltuielilor”.[12]
Pe de altă parte, toată lumea a fost de acord că Europa și-a subevaluat propria securitate și chiar în al doisprezecelea ceas angajamentul de sporire a alocărilor pentru apărare este văzut diferit de țări ca Spania, Slovacia și Belgia. Cele trei guverne au venit cu o altă viziune asupra costului solidarității în cadrul alianței. Nu este vorba despre interesele naționale, pe care Madridul, Ljubljana sau Bruxellesul le-ar pune înaintea celor ale apărării comune, ci de un prilej ratat de a înțelege cât de profundă, iminentă este amenințarea imperiului rus asupra Europei, că nicio amânare nu poate fi invocată fără a ne pune cu toții într-o și mai mare primejdie.
Există și alte aspecte ce relevă abordări particulare la nivel național, ce arată cum văd guvernele chestiunea acestui 5% = 3,5% + 1,5%. Un anunț al Italiei a făcut deja înconjurul agențiilor de știri: politicienii italieni propun ca podul către Sicilia, în valoare de 13,5 miliarde de euro, despre care se discută de mult timp, să fie considerat cheltuială militară. Ministrul de externe Antonio Tajani și ministrul infrastructurii Matteo Salvini susțin ideea că podul peste strâmtoarea Messina are o valoare strategică pentru NATO, mai degrabă decât un rol pur economic, iar un oficial al Trezoreriei italiene a explicat cum în acest mod guvernul ar putea să depășească unele barierele care au împiedicat în trecut implementarea acestui proiect.
La începutul lunii trecute, Grecia, Bulgaria și România au anunțat investiții de 6 miliarde de euro în dezvoltarea unui coridor multimodal ce va uni porturile comerciale din cele trei state: autostrăzi și căi ferate, de la Marea Neagră la Mediterană. Vorbim despre o autostradă de la Constanța la Kavala (pe granița bulgaro-greacă) care va lega implicit și stațiunile turistice de la Marea Neagră. Cele trei state își propun să construiască o infrastructură intermodală transfrontalieră peste Dunăre, poduri noi la Giurgiu – Ruse și în alte locații, creșterea capacităților porturilor Constanța și Sulina, asigurarea navigabilității pe tot parcursul anului pe Dunăre. Un proiect feroviar comun Grecia – Bulgaria își propune realizarea unei căi ferate ce va uni porturile Salonic, Burgas și Varna.[13] Aceste proiecte sunt propuse a fi finanțate din acel 1,5% alocat pentru apărare în cele trei state, ca efort comun în sensul întăririi rezilienței flancului estic.
În marja reuniunii NATO de la Haga, discuții importante au vizat cooperarea NATO – Coreea de Sud și Uniunea Europeană – Canada. Coreea de Sud și NATO au convenit să înființeze un grup consultativ în industria de apărare pentru a explora modul în care cele două părți își pot îmbunătăți cooperarea în domeniul apărării. Acordul a fost încheiat în cadrul unei întâlniri între secretarul general Mark Rutte şi consilierul sud-coreean pentru securitate națională, Wi Sung-lac.[14] Părțile au convenit să promoveze cooperarea în industria de apărare prin participarea Coreii de Sud la viitoarele proiecte NATO care vizează consolidarea capacităților de apărare ale alianței transatlantice.
Desigur, Coreea de Sud vizează accesarea în principal a fondurilor europene disponibile pentru proiectele „ReArm Europe”, în condițiile în care industria europeană de profil nu a luat încă startul și oportunitățile de piață nu sunt de neglijat.
Uniunea Europeană și Canada au semnat un parteneriat în domeniul securității și apărării în cadrul unui summit care a lansat negocieri pentru o cooperare mai strânsă. Guvernul premierului Mark Carney își propune ca Canada să participe la SAFE, fondul comun de credite pentru finanțarea achizițiilor militare al Uniunii, în valoare de 150 miliarde euro.[15] Un acord similar a fost semnat în luna mai cu Regatul Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Din această perspectivă, întrebarea lansată de Donald J. Trump privind creșterea imediată a cheltuielilor de apărare oferă și alte nuanțe. Pentru că, așa cum am ajuns să-l cunoaștem, președintele american nu vede niciun motiv pentru care Europa să își producă singură mai tot armamentul și echipamentele militare de care are nevoie și să condiționeze relațiile comerciale cu marii producători americani sau să le marginalizeze. Pentru că, la o adică, condiționalitățile europene în materie de aprovizionare cu armament s-ar putea întâlni cu interpretările Casei Albe în privința aplicării articolului 5 din Tratatul de la Washington.
WHO’S YOUR DADDY? – HAGA VĂZUTĂ DINSPRE AMERICA
La o săptămână după ce s-a încheiat reuniunea NATO de la Haga, Casa Albă a anunțat că livrarea anumitor tipuri de rachete și muniție către Ucraina se sistează. Motivul: „Această decizie a fost luată pentru a pune interesele Americii pe primul loc”, după cum a declarat Anna Kelly, una dintre purtătoarele de cuvânt ale guvernului Statelor Unite[16]. Reacția Moscovei la aceste vești nu s-a lăsat așteptată: „Cu cât Ucraina primește mai puține arme, cu atât sfârșitul operațiunii militare speciale este mai aproape”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
Dăm puțin timpul înapoi, până miercuri, 25 iunie, când președintele Donald J. Trump a fost întrebat în cadrul unei conferințe de presă de un corespondent BBC – ucraineanca Myroslava Peca, dacă guvernul său va livra Ucrainei rachete Patriot, esențiale pentru apărarea țării în fața atacurilor rusești și a oferit o tiradă confuză:
„Avem nevoie de ele pentru… le furnizam Israelului și sunt foarte eficiente, 100% eficiente. Deci, lăsați-mă să vă spun, ei chiar vor să aibă rachete antirachetă. Vom vedea dacă putem face unele disponibile. Știți, sunt foarte greu de obținut”. Și a încheiat cu: „Aceasta este o întrebare foarte bună. Și vă doresc mult noroc. Adică, văd că este foarte supărător pentru tine. Așa că, salutați-vă soțul. OK?”, cu trimitere la faptul că soțul jurnalistei își servește țara în pe front[17].
De fapt răspunsul cinstit la întrebarea Myroslavei Peca ar fi trebuit să fie „NU”. Dar acest „NU” are zeci de conotații. În mod evident, în primul rând, Statele Unite par să nu aibă capacitatea de a susține o confruntare pe două fonturi. Aceasta nu este o informație nouă, chiar dacă este o surpriză neplăcută pentru aliații din cadrul NATO și din Pacific. În schimb, Rusia, China și aliații lor, după ce o vor verifica temeinic, o vor exploata fără îndoială în dimensionarea planurilor pentru viitoarele confruntări militare pe care le pregătesc.
Mai apoi, întrebarea pe care și-o puneau deja aliații, însă doar Emmanuel Macron a formulat-o limpede, revine: ce sens are să continui să cumperi armament și echipamente americane, dacă exact atunci când ajungi la ananghie furnizorii americani și guvernul de la Casa Albă te vor lăsa baltă? Și care să fie soluțiile?
Poate că România, Polonia, Statele Baltice și Bulgaria ar trebui să ceară insistent guvernului Trump să permită transferul de tehnologie în Europa de Est, astfel încât să ne putem asigura de capacitatea de a produce aici stocurile necesare de rachete, muniție, anumite consumabile și piese de schimb, dar și să dimensionăm corespunzător capacități de mentenanță și reparații la echipamentele americane deja achiziționate sau care urmează să fie achiziționate. Și dacă Washingtonul ezită, reorientarea spre alte surse de aprovizionare devine obligatorie.
Apare și aspectul politic? Nu cumva Donald J. Trump îl ajută frățește pe Vladimir Putin să cucerească Donețk, Lugansk, Herson și Zaporoje și apoi Odessa, ca să ajungă la Gurile Dunării și să facă joncțiunea cu Transnistria, dând astfel lovitura de grație Europei, în ciuda semnăturii pe care și-a pus-o pe Declarația finală de la Haga? Acest scenariu, asupra căruia Kievul și Chișinăul atrag atenția de ceva vreme, nu poate fi neglijat de Uniunea Europeană. S-a decis Daddy Trump să-i tragă Europei covorul de sub picioare, economic și militar, cu zâmbetul pe buze și în ciuda declarațiilor prietenoase oferite după un somn bun la reședința regală de la Haga? O întrebare ce trebuie temeinic lămurită.
Prezent la Haga, ambasadorul John Herbst, director general la Atlantic Council[18], scria într-un mesaj de la fața locului: „Lovitura devastatoare dată de Statele Unite programului nuclear iranian arată clar că Trump înțelege nevoia unor acțiuni ferme atunci când interesele americane sunt în joc. A acționat în Orientul Mijlociu conform acestei viziuni asupra stării de fapt. Același lucru ar putea și ar trebui să fie valabil și pentru Europa de Est. Acest lucru nu necesită acțiuni militare americane – ci doar creșterea presiunii economice asupra Rusiei și livrări militare către Ucraina. În lumea în care trăiește Trump, se pare că adversarii acestei politici hotărâte sunt acum slabi”.[19]
În lumea lui Trump există un deosebit respect pentru țelurile imperiale ale lui Vladimir Putin. Indirect, Petr Pavel, președintele Cehiei, o confirmă în relatarea de la masa regelui Willem-Alexandr al Țărilor de Jos: „Am vorbit cu el [Donald J. Trump] foarte consistent și colectiv, convingându-l că a venit timpul să crească semnificativ presiunea economică asupra Rusiei. Nu cu scopul de a provoca colapsul economic al Rusiei – acest lucru nu este în interesul nostru – ci pentru a-l face să realizeze că pur și simplu nu există alternativă la negociere”. Dar, observa Petr Pavel, „El [Donald J. Trump] a rămas rezervat pentru moment, dar știe că acesta este un instrument foarte eficient”.[20]
Știe, dar nu-i pasă. Dimpotrivă. Nu-i pasă pentru că în planurile sale Ucraina și poporul ucrainean nu contează. Cum nu contează nici Țările Baltice, Polonia, România, Republica Moldova sau Bulgaria. Așa cum nu contează soarta palestinienilor din Fâșia Gaza. Niciun somn bun, niciun gest european de curtoazie nu-i va schimba planurile lui Daddy Trump privind Europa, chiar dacă îi vor gâdila pe moment orgoliul.
Calculul de diplomat pragmatic făcut de Mark Rutte nu a funcționat dincolo de lucrările reuniunii de la Haga. Întors acasă, în fieful MAGA, Donlad J. Trump și ai săi au revenit la planurile deja făcute de instaurare a absolutismului american. Dacă acele planuri – despre care vorbește deschis sau printre rânduri America First Policy Institute[21] – se vor împlini, Europa se va încredința că Statele Unite s-au transformat dintr-un partener sincer și binevoitor într-un competitor care nu se sfiește să devină, la o adică, un crunt adversar.
[1] https://hotnews.ro/live-suntem-alaturi-de-ei-pana-la-capat-trump-confirma-sprijinul-pentru-articolul-5-la-summitul-nato-si-aplauda-cresterea-cheltuielilor-pentru-aparare
[2] https://hotnews.ro/donald-trump-a-plecat-mai-devreme-de-la-summitul-g7-din-cauza-situatiei-din-orientul-mijlociu-ironie-dupa-o-declaratie-a-lui-macron-habar-n-are-de-ce-ma-intorc-la-washington-2004364
[3] https://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf
[4] https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/washington-summit-declaration-issued-by-the-heads-of-state-and-government-participating-in-the-meeting-of-the-north-atlantic-council-in-washington-d-c-10-july-2024
[5] https://cursdeguvernare.ro/declaratia-finala-a-summitului-nato-5-din-pib-pe-an-pentru-aparare-pana-in-2035-rusia-amenintare-pe-termen-lung-contributiile-directe-la-apararea-ucrainei-incluse-in-calculul-cheltuielilor-st.html
[6] https://www.rfi.fr/ro/interna%C5%A3ional/20250625-rutte-la-deschiderea-summitul-nato-din-olanda-prea-mult-timp-sua-au-purtat-o-povar%C4%83-prea-mare-%C3%AEn-cadrul-alian%C8%9Bei
[7] https://thehill.com/policy/international/5369816-nato-rutte-daddy-comment/
[8] https://agerpres.ro/politic-extern/2025/06/24/trump-considera-interpretabil-articolul-5-al-tratatului-nato-privind-apararea-colectiva–1462448
[9] https://www.bursa.ro/macron-il-confrunta-pe-trump-8222aberatie8221-sa-ceri-cheltuieli-militare-mai-mari-in-timp-ce-lansezi-un-razboi-comercial-25221651
[10] https://agerpres.ro/politic-extern/2025/06/25/respingerea-de-catre-spania-a-alocarii-a-5-din-pib-pentru-aparare-in-centrul-atentiei-liderilor-nato–1462773
[11] https://www.g4media.ro/slovenia-nu-se-angajeaza-sa-atinga-5-din-pib-pentru-aparare-procent-cerut-de-nato-si-va-aloca-3-pana-in-2030-anul-trecut-slovenia-a-cheltuit-137-din-pib-pentru-aparare.html
[12] https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/ce-i-au-cerut-liderii-nato-lui-trump-la-dineul-2454333.html
[13] https://ziare.com/autostrazi/bulgaria-grecia-1945990
[14] https://www.bursa.ro/coreea-de-sud-si-nato-au-convenit-infiintarea-unui-grup-consultativ-in-industria-de-aparare-87321654
[15] https://cursdeguvernare.ro/ue-si-canada-pact-de-securitate-semnat-inainte-de-summitul-nato.html
[16] https://agerpres.ro/2025/07/02/sua-au-sistat-livrarile-anumitor-tipuri-de-arme-catre-ucraina–1464743
[17] https://www.g4media.ro/video-sotia-unui-soldat-ucrainean-l-a-intrebat-pe-trump-daca-ucraina-va-primi-rachete-patriot-trump-aceasta-este-o-intrebare-foarte-buna.html
[18] https://www.atlanticcouncil.org/expert/john-e-herbst/
[19] https://www.atlanticcouncil.org/content-series/inflection-points/dispatch-from-the-hague-how-trump-can-build-on-his-middle-east-success-with-nato/
[20] Ibidem
[21] https://www.americafirstpolicy.com/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Wow, Trump a scapat usor din pana d-lui Felea, poate ca e 4 iulie, ziua Americii. Azi se semneaza si Big Beautiful Bill.
God Bless America!
And God bless Russia, mai ales! Adica ce, fascistii americani sa fie binecuvantati si cei rusi nu? Hai sa fim corecti acum.. Sa speram ca rusii vor ajunge repede peste Europa, sa beneficiem si noi de aceste binecuvantari. Inclusiv tu..
Nu putem improviza scenarii.
Dar pregătirea pentru război trebuie sa ia in calcul toate variantele
Lucru cert, e că Europa trebuie sa se pregătească de luptasingura.ss nu mai facă apel la dady. Are aceasta capacitate.
Dar
Trebuie că industria de armament sa fuzioneze și să deschidă filiale in estul european.
Trebuie creSt un corp de intervenție rapidă, aeropurtat, la dispoziție conducerii UE. Peste armatele naționale. In timp, v deveni armata UE, iar armatele naționale se vor transforma in gărzi teritoriale.
Trebuie cumpărate licențe de peste tot: SUA, Israel, Japonia, Coreea de Sud etc. I’m toate domeniile.
Și .ai ales, trebuie dezvoltat scutul atomic. Franța și UK trebuie să producă mai multe încărcături,ivrate altor țări europene, pentru a le monta pe vectori purtători.
Vectori purtători numeroși și diversificati
Poftim? Un „corp de interventie rapida”, adica niste militari la dispozitia unei birocraturi nealese, Coana Tralalayen + caraghioasa aia de Kaja Kallas, si care nu da socoteala nimanui in nici un fel? Serios?
da, un corp mixt (infanterie, tancuri, artilerie, rachete, geniu etc) , care sa intervina imediat ce babuinii din est ataca, inainte ca aparatul greoi al UE sa ia dicizia de riposta; si pentru a evita VETO-ul Ungariei, Slovaciei, Austriei si mai stiu eu carui agent KGB/SVR; si pentru a nu lasa tari mici prada unei invazii gigant, desfasurata rapid;
desigur, rusii si agentii lor nu-s incantati si se vor opune din rasputeri;
„(…) niste militari la dispozitia unei birocraturi nealese”
Cum „nealese”?! Asa gândesc doar cei care vorbesc prea mult pentru cât știu. Nu există nicio țară democratică în toată lumea în care premierul și ministrul de externe să fie aleși direct de către electorat. Dar în toate democrațiile reprezentative executivul este investit de către aleșii electoratului, inclusiv în toate statele membre UE, în UK si in SUA. In UE se respectă exact acest principiu.
@Hantzy
Pai investit adica ales! Ales de parlamentarii europeni la propunerea Consiliului european (adica reprezentantii guvernelor/administratiilor statelor membre la acel moment). P.E. poate foarte bine sa respinga candidatul la presedintia Comisiei.
Hantzy, cateodata (destul de des totusi) se emit, chiar si aici pe contributors.ro, niste opinii care denota ignoranta/neintelegere grava a sistemului democratic asa cum functioneaza el astazi. Nu stiu de unde le vin aceste idei/opinii/convingeri dar e clar ca nu le-ar putea sustine daca ar face niste mici observatii sau daca ar da un search pe net.
Domnul Rutte nu este altceva decat un „talking head”, a-l considera altceva este o eroare.
Dupa decenii de deindustrializare Europa va avea mari dificultati in a „relansa” productia de armament, chiar si conventional. Atunci cand capacitatea ta este de sub 100 MBT/an conferintele si simpozioanele nu ajuta la mare lucru. In plus, procesul e mult mai complex, impune modificari doctrinare, tehnico-militare si provocari tehnologice nu doar resurse financiare(?), resurse umane(greu de gasit) sau energetice(scumpe). Nu cred ca actuala clasa politica europeana are nivelul de pregatire si intelegere care sa-i permita sa realizeze ceva semnificativ. Nu cred nici ca adoptarea orbeste a unei tinte de 5% fara a cunoaste exact directia in care ne indreptam e o idee buna.
E foarte mult de discutat pe subiect. Nu aici.
Oameni pricepuți se găsesc întotdeauna.
Bani sa fie… Și dorința .
Dar e clar că trebuie o alta filozofie. Macron are dreptate. Trebuie colaborare, cooperare, nu concurenta in domeniu.
@Mongolul
Da, Macron are dreptate. 150%! Trebuie stimulata serios ind.de aparare europeana si mai ales CONCURENTA in cadrul acestei ind. Dar cum sa convingi Statele membre de necesitatea „preferintei europene” in domeniu?!? Adica exact asa cum face US.
Politicienii statelor UE (cu f.mici exceptii) se gudura continuu pe langa Donald si nu stiu cum sa-i mai intre in voie si cum sa se mai dea dupa capriciile si ofuscarile lui. Cum sa accepte ei preferinta europeana la calitate similara si pret similar ?!? No way, ca se supara Padisahul.
Politicienii nostri europeni (dar meteahna e generala in tot occidentul), cu f.mici exceptii (Macron este una dintre ele) gandesc&fac planuri doar pe termen scurt si foarte scurt: max.un ciclu electoral. Sunt in general doar gestionari de afaceri curente and nothing else.
Cum sa faca cineva pedagogie cu ei si sa ii aduca la intelegerea faptului ca aceasta problema majora a securitatii europene trebuie transformata intr-o oportunitate ptr.reindustrializare sub pretextul/motivul cresterii capacitatii de aparare si a rezilientei ?!? Astea sunt lucruri pe care trebuie sa le stie mai bine decat publicul larg sau comentatorii de pe contributors.ro.
Un text de o luciditate înfricoșătoare. Cam asta este și părerea mea despre „summitul” de la Haga. Fiindcă:
– deși i s-au adus osanale grețoase lui daddy Trump de libidinosul Rutte și alții, Trump a fost insensibil și foarte rece. Părea că nu-l interesa deloc problema europeană și nici situația bietei Ucraina
– prin lingușeli, Europa a mai obținut un termen până în 2035 să se înarmeze cu SUA încă protectoare potențială, dar apoi poate face orice…
– pentru Trump, Europa este o cheltuială costisitoare și nefolositoare, mai ales că Europa este un mare concurent economic pentru SUA
– Pentru SUA prioritățile sunt în ordine 1) China, 2) Orientul Mijlociu, 3) Rusia(ca aliat nu ca dușman), 4) Europa( deocamdată un aliat nenecesar, dar un potențial adversar)
– europenii au înțeles că Ucraina este deja cedată lui Putin ( probabil în schimbul Iranului…) și că Europa să facă ce-o putea pentru Ucraina( între timp SUA au oprit livrările de arme către Ucraina…)
Dacă aceste ipoteze sunt probabile, atunci situația țărilor de pe Frontul de Est devine dramatică. Mai ales că orice negocieri Europa -Rusia sunt întrerupte, Putin refuzând cu obrăznicie orice negocieri cu europenii, mai ales că, se pare, Trump i-a dat mână liberă în Est.
Pentru România situația este deja periculoasă, o prezență a Rusiei la gurile Dunării, eventual ocuparea Moldovei, ar putea fi catastrofală. Pe cine ne putem bizui? Pe Europa? Haida-de! Cine crede că vor sări europenii din Vest să ne apere de ruși este cel puțin naiv. Suntem singuri și spre Est și spre…Vest…
Trump mai are 3 ani și jumătate.
Se pot schimba multe.
SUA nu mai livrează armele date gratis de Biden. Dar a fost de acord sa vândă….
Prin aceasta atitudine, Trump face cel mai serviciu Europei și cel mai mare deserviciu Rusiei. Ridică un adversar mai puternic, in coasta Rusiei.
In ce privește interesele americane pe glob, SUA vor fi la adăpost de un atac nimicitor , atîta timp cat își vor păstra capul de pod în Europa. I a costă mult sânge și mulți bani, sa l creeze și mențină. Daca îl dau că prostii, vor regreta.
Astfel de articole ar merita să se bucure de mai multă vizibilitate.
Așa este, unul din cele mai bune articole ale d-lui Felea.
De ce Trump este un impostor care a distrus USA?
No.1 – SUA a plătit din greu la NATO pentru că era în interesul ei – a blocat dezvoltarea industriei de armament europene (pentru cei care nu știu, englezii și canadienii aveau avioane mult mai bune decât SUA prin 1950 și SUA a blocat dezvoltarea; totuși englezii cu Electric Lightning, un interceptor foarte bun, și francezii cu Mirage au menținut competiția). Acum europenii ar trebui să dezvolte propriile tehnologii (au multe deja, ce pot fi îmbunătățite) și să facă concurență SUA. Cu cercetarea în pionieze – mersi Trămpălică! pentru distrugerea universităților americane! – UE are mari șanse să înlocuiască SUA ca furnizor de arme hi-tech.
Iar și iar, domnul Felea ne dăruiește un Regal. Un articol cum doar domnul Felea știe să o facă.
Eu am rămas ca la dentist după ce l-am citit.
Vorba e: autoritățile noastre știu despre acest subiect ceva? Au citit acest articol?
Bănuiesc că sunt descoperiți.
Vai nouă!
Cine crede că gudurându-se pe lângă jegul de Trump obține ceva se înșală amarnic. Guvernele europene care pun interesul național mai presus de interesele mărunte, partizane, trebuie să se dezmeticească și să treacă la treabă. Nu subțirimea bugetelor militare a adus Europa în situația de a depinde de capriciile uni idiot ales cu inconștiență de alți idioți care nu văd mai departe de frigiderul din bucătărie. Europenii sunt plini de compasiune și bunăvoință dar zecile de ani de pace și bunăstare i-au cam înmuiat. Armele se vor produce , oamenii dispuși să părăsească confortul și să-și risce viața nu vor fi suficienți. Europa nu este Rusia sau Korea de Nord să-i adune cu arcanul. Până și Ucraina care este cu cuțitul la os evită să recruteze sub 25 de ani. Deocamdată ucrainienii îî țin pe loc pe ruși după aceia Moldova va avea soarta Georgiei iar balticii vor intra în joc de glezne. La noi politicienii vor fi mai schimbători decât girueta și pentru a-și păstra privilegiile vor face cele mai josnice compromisuri. Rusia nu va avea neghiobia să invadeze Europa centrală, riscul unui război chiar și limitat la lovituri tactice nucleare ar fi mult prea mult în plus China nu vede cu ochi buni ambițiile imperiale rusești și are planurile ei în ce privește Rusia dar undeva peste teritoriul actual al Ucrainei se va trasa o nouă cortină de fier cu tot ce presupune asta. Est asiaticii vor trebui să conviețuiască cu o Chină tot mai amenințătoare, India se va apropia tot mai mult de Rusia pentru a contrabalansa ascensiunea Chinei iar America se va baricada în spatele unor garduri tot mai mari și își va vedea aliații cum o părăsesc unul câte unul.
>Deocamdată ucrainienii îî țin pe loc pe ruși după aceia Moldova va avea soarta Georgiei iar balticii vor intra în joc de glezne.
Ce vreți să spuneți exact prin „joc de glezne”?
Dacă Georgia (țară foarte interesantă pe care am vizitat-o de curând) a făcut un U-turn destul de inexplicabil votând pentru un partid pro-rus (Georgian Dream), țările Baltice nu vor afişa niciodată imho vreo simpatie pro-rusă. Pentru Republica Moldova, țară trecută prin ciur şi prin dârmon, n-aş băga mâna în foc însă. S-a văzut cum un demagog pro-rus a cucerit inimiile românilor deci e clar că există o nostalgie pro-sovietică reziduală în acest spațiu (minus Ţările Baltice).
Dacă Ucraina va fi subjugată de Rusia, Moldova va avea tot atâta independență cât are Georgia chiar dacă georgienii s-au opus un timp din răsputeri. Drept dovadă soarta primului lor președinte Zviad Gamsakhurdia și ce a lui Mikheil Saakhașvili. După subjugarea Ucrainei ținta se va muta pe țările baltice. Acolo în lipsa unei înțelegeri cu americanii nu va fi o agresiune fățișă dar va fi o presiune formidabilă, concentrare masivă de trupe în preajma frontierelor, provocări repetate, tentative de infiltrare la toate nivelurile puterii, propagandă ostilă, semănarea discordiei în societate. Nu că asta nu ar fi deja în desfășurare dar atunci efortul va fi multiplicat. Țările baltice vor avea viață grea și vor fi victimele oricărei înțelegeri între ruși și americani peste capul Europei. Trump trăiește cu iluzia întreținută abil de ruși că îi poate separa pe chinezi de ruși asta dacă nu cumva chiar este omul rușilor.Pe noi nu ne paște pericolul ăsta pentru că noi și bulgarii ne vom reorienta rapid și vom face ce fac slovacii și ungurii acum. Elitele noastre au fost duplicitare dintotdeauna. Pentru ele orice este preferabil pierderii puterii și deci privilegiilor.
Ce poate și trebuie să facă România?
Deveselu și MK nu sunt locații americane ‘for granted’. Trebuie sa fie obiectul unui aranjament ‘give and take’, mai ales că ne îndreptăm rapid spre punctul în care sunt mult mai utile și necesare SUA și Israelului decât României, dacă nu cumva am trecut de acest punct.
Trebuie sa uităm de conflictul Americii cu China, așa cum și America pare sa uite de conflictul nostru cu Rusia. Ce ne interesează pe noi Extremul Orient și Taiwanul? Trebuie sa invităm China in proiecte de dezvoltare, avem nevoie de forța ei economică și să profităm de foamea Chinei pentru deschiderea unor noi oportunități pe traseul mult lăudatului Drum al Mătăsii. In fond, parteneriatul nostru politic și economic cu China este mult mai vechi, dincolo de anii când Donald se tăvălea cu agente KGB in hotelurile din Moscova.
Observam ca nu s-a terminat cu anti-americanismul in Romania. Se scrie la misto despre Trump … dar cui ii pasa? Hai sa ne varsam toate ofuscarile noastre pe el, daca asta ne face sa ne simtim mai bine. Incolo, toata lumea sa fie fericita, care pe unde apuca.
Nu confunda „americanismul” românilor cu semnele de intrebare care românii și le pun legat de Trump.
Până una, alta, România e considerată un aliat al USA inainte de valoarea „memmbership-ului” la EU si asta e o problemă la Bruxelles si la Strasbourg … si la Paris ( care e mai important decat Bruxelles si Strasbourg cand vorbim de interesele României in Europa).
Românii vor fi mult mai „americani” decât „europeni” când se va pune problema foarte, foarte serios.
americanii trebuie sa-nvete sa se fereasca de prieteni, ca de dusmani stiu ei!
dintre toti presedintii americani, cam pe ce loc il plasati pe DT ? #1 ?
cred ca se scrie despre el (nu despre SUA) la misto, cam dupa cum ne ia el cam pe toti…la misto…
Trump este o copie caraghioasă a lui Caligula. Pe lângă el Musolini poate fi considerat un om de stat respectabil. El nu poate face ceea ce a făcut Musolini pentru că America nu este Italia interbelică. În America un derapaj masiv de la normele constituțonale se poate lăsa cu război civil. Alegerile din toamna anului viitor sunt cruciale și tăierile masive din programele sociale îi vor afecta și pe americanii săraci care s-au lăsat amăgiți de discursul populist MAGA. În plus în alegerile de la mijlocul mandatului o parte dintre independenții care au votat cu puterea nu ies la vot. Fără cele câteva mandate câștigate de republicani la diferențe de câteva sute voturi democrații ar fi avut majoritatea în camera reprezentanților. În cel puțin un stat retrasarea colegiilor electorale se va lăsa cu unul dacă nu două mandate pierdute de republicani. Un bob zăbavă.
E semn de reflex viu, sănătos, al democrației să iei peste picior în public tarele de caracter ale mai marilor zilei. Așa cum sunt persiflați decidenții locali, uneori cu umor, alteori fără, tot așa putem remarca și comenta în voie bagajul problematic, inconsistențele si grosolăniile oricui. Abia când nu mai poți face asta liber avem probleme, iar românii ar trebui să nu uite vreodată ce toxice sunt unanimitățile de orice fel.
„disprețuiește cerbicia lui Zelenski”…… Daddy o dispretui el, da’ dispretuieste degeaba. Acum nu suntem prooroci si nici des prophètes des malheurs dar e destul de clar ca spre deosebire de intregul Nato „in par” Zele „are carti” pe care all the rest nu le au….
Sa ne imaginam ca Starmer, Macron sau Merz erau in relatii „atat de bune” cu Daddy precum Zele. Il mai vedea cineva pe Donald negociind cu ei cu ocazia funerariilor Papei Francisc sau acum la Haga ??!? Nu, Zele detine atuuri din cadrul politicii interne US. Atuuri cu influenta majora si in Europa.
Zele NU e singur pe lume! Singurul care isi permite sa il infrunte, chiar si public, pe Daddy of the rest of us; care isi permite sa-l refuze direct si obstinat, care are curajul de a-l injura pe JD Vance in Biroul oval de fata cu presa and so on.
Dar lucrurile astea le stie si RUS si de aceea nici nu-si face mari iluzii privitor la influenta lu’ Daddy si că „simpatizează cu abordarea lui Putin”. They know the drill.
„Emmanuel Macron a formulat o întemeiată observație: „Nu putem spune că vom cheltui mai mult și apoi, în cadrul NATO, să lansăm un război comercial. Este o aberație […]” 100% adevarat !
„întrebarea pe care […] doar Emmanuel Macron a formulat-o limpede, revine: ce sens are să continui să cumperi armament și echipamente americane, dacă exact atunci când ajungi la ananghie furnizorii americani și guvernul de la Casa Albă te vor lăsa baltă?” Restul au curaj sa o formuleze public ? No way!
„președintele american nu vede niciun motiv pentru care Europa să își producă singură mai tot armamentul și echipamentele militare de care are nevoie și să condiționeze relațiile comerciale cu marii producători americani sau să le marginalizeze.” Pai doar naivii isi imaginau altceva. Daddy vede ca pe o EREZIE productia europeana de echipamente militare. Lezeaza puternic interesele si planurile lui Trump. Sa ne asteptam la reactii f.vocale daca Europa chiar va trece la dezvoltarea&productia interna.
„Nu cumva Donald J. Trump îl ajută frățește pe Vladimir Putin să cucerească […] ca să ajungă la Gurile Dunării […] dând astfel lovitura de grație Europei”?? Excelenta intrebare !! Dar care ar fi motivele, ce ar obtine in schimb ?!? Simpla accentuare a dependentei si servitutii europene fata de US sa fie un pret suficient ?!?
„Am vorbit cu el [Donald J. Trump] foarte consistent și colectiv, convingându-l că a venit timpul să crească semnificativ presiunea economică asupra Rusiei.” Si cum s-ar face acest lucru ?!? Prin fortarea partenerilor RUS de a nu mai face comert cu aceasta ? Adica asumandu-ne riscul transformarii acestora in adversari nostri indirecti ?!? Donald are ezitari cat se poate de firesti ptr.ca nu se poate raspunde la intrebarile: Si dupa aceea ce facem ?!? Cum procedam daca RUS nu cedeaza (asa cum ne-am tot imaginat 3 ani) si continua sa avanseze dar noi ne certam cu the Global south ? Ne raman suficiente mijloace si forte ptr.a indigui si avansul impetuos al CHN ?
Sa avem pardon dar Petr Pavel pare a privi din perspectiva noastra limitata si firesc inspaimantata de tari in linia 1 a unui prezumptiv conflict. CZ&Ro conteaza chiar asa de mult ptr.politica US care observa ca un competitor egal o elimina economic si strategic din sectoare pe care credea ca le detine vesnic ?!?
In fine, sa vedem ce-o sa zica sustinatorii lui Zele de pe homefront….
„Europa se va încredința că Statele Unite s-au transformat dintr-un partener sincer și binevoitor într-un competitor care nu se sfiește să devină, la o adică, un crunt adversar.” Tendinte evidente inca de pe timpul sotului scriitoarei, de mare succes!!, Michelle O.
(iv) Consolidarea industriei (mai ales europene) de apărare: eliminarea barierelor comerciale și creșterea stocurilor de muniție și alte consumabile, echipamente cu 30%, plus prioritizarea tehnologiei și inovației în domeniul apărării;
Articolul 4 se refera la anularea interdictictiei dorita de Macron ca prin SAFE sa se cumpere doar armament european.
Acest articol ne-ar putea avantaja , am putea incerca sa cumparam F35 prin imprumuturile SAFE de 150 miliarde de euro
Intre timp lucrurile au evoluat in Slovenia
https://www.rfi.fr/ro/europa/20250705-slovenia-va-organiza-un-referendum-pe-tema-cre%C5%9Fterii-cheltuielilor-de-ap%C4%83rare
Propunerea de referendum a fost susţinută de două dintre cele trei partide ale coaliţiei de guvernare din Slovenia – Stânga şi Social-Democraţii -, precum şi de două partide de opoziţie mai mici, potrivit News.ro.
Întrebarea de la referendum va avea fi: „Susţineţi o creştere a cheltuielilor de apărare ale Sloveniei la 3% din PIB pe an, ceea ce înseamnă aproximativ 2,1 miliarde de euro, până în 2030?”
Premierul sloven Robert Golob, a cărui Mişcare Svoboda a votat împotriva propunerii colegilor săi de coaliţie, a anunţat apoi iniţierea unui referendum „privind menţinerea Sloveniei în NATO”.