sâmbătă, mai 8, 2021

D’ale educației

Începând din anul școlar 2017-2018, învățământul gimnazial din România se va modifica. Decizia, influențată sau nu de tevatură publică din ultimii ani, a fost anunțată marți, 5 aprilie a.c., de ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Parcurgerea unor memorii din secolul al XIX-lea, cu caracter istoric, m-a pus pe gânduri cu privire la noul plan-cadru adoptat pentru învățământul gimnazial și la aplicabilitatea anumitor materii noi.

Citind memoriile lui Grigore Lăcusteanu (Amintirile colonelului Lăcusteanu, Humanitas, București, 2015), am descoperit câteva pasaje interesante referitoare la programa de studiu a Școlii Militare de ofițeri, care, conform autorului, a fost instituită în anul școlar 1855-1856 de către domnitorul Valahiei, Barbu Știrbei (p. 230). Școala era destinată fiilor de militari, tinerii putându-se înscrie în jurul vârstei de 11-14 ani. Cel puțin așa rezultă din memoriile lui Gr. Lăcusteanu, fiul acestuia, Mihail Lăcusteanu, fiind născut în 1844 (p. 224) și devenind elev al școlii în 1858 (p. 235). Deși este vorba de o școală militară, materiile care se studiau în anii până la absolvire mi-au atras atenția, astfel că voi reda în continuare materiile de studiu, așa cum au fost consemnat de memorialist: 1) algebră și trigonometrie; 2) aritmetică; 3) arhitectură, poduri și șosele; 4) geometrie analitică și geodezie; 5) geometrie descriptivă; 6) geografie; 7) limba română; 8) limba franceză; 9) limba germană; 10) desen și caligrafie; 11) scrimă; 12) religie; 13) istorie; 14) artă militară; 15) istorie militară; 16) instucție de infanterie; 17) instrucție de cavalerie (pp. 231-232).

Trecând peste diferențele de epocă și de profilul școlii, ce se observă? În primul rând că există niște principii, direcții și preocupări caracteristice naturii umane, care nu pot fi eludate de nici o formă de deconstructivism la modă. Cunoașterea de sine, logica, elocința și însușirea unei profesii au fost și sunt țelurile oricărui parcurs cognitiv.

Unele materii care se studiau atunci încă se mai studiază și astăzi, deși sunt tot mai contestate de unii „tineri (și mai puțin tineri) frumoși și liberi”. Dar ce aveți domnule cu limba de română de nu vă mai place? De ce ați scos o oră de limba română din noul plan-cadru gimnazial, aveți impresia că elevii sunt suprasolicitați cu materii „nepractice”? De curând am aflat că niște juni vor să scoata „Miorița” din programa de limba română pe motiv că instigă, printre altele, la letargie și fatalism. Să decidă elevii programa de limba română, doar e la modă să vrei să dărâmi tot ce e vechi (a se citi nu-ți convine) pentru a pune în loc… nimic.

Revenind la programa descrisă de Gr. Lăcusteanu, ce mai observăm? Se preda religia. Să sară „florineii”, hipsterii și „radicalii chic”! Îndoctrinare pe față! Din acest motiv poporul a fost subjugat de diferitele regimuri de pe la noi, pentru că ofițerii erau îndoctrinați din școală să susțină o ordine politică cu accente medievale! Scoatem religia și o înlocuim cu socialismul științific numit astăzi relativism! Lăsați domnilor fantoma lui Marx să se odihnească, istoria a consemnat că socialismul/comunismul a fost și este malefic, indiferent de câte măști i-ați pune pentru a-i da o față umană.

Ce-i mai deranjează pe ăia „frumoși și liberi”? Ora de istorie. Din fericire, s-au mobilizat cei care înțeleg miza excluderii orei de istorie și au reușit să convingă decidenții că identitatea nu este negociabilă în mod deconstructivist și au suplimentat orele de istorice în noul plan-cadru cu una. Citindu-i pe E. Hobsbawm sau pe L. Boia, „tinerii frumoși și liberi” vor susține că istoria este deformată de mituri, în special, din momentul în care națiunea a intrat pe scena istorică, căci aceasta nu este decât o construcție politico-culturală a unor elite cu anumite interese. Vor mai spune că continentul european este vulnerabil din cauza discursului istoric. Eu o să le spun că, în contextul lipsei de securitate a granițelor europene, unitatea și determinarea europenilor sunt conferite de memoria comună, iar, în caz că nu se știa, pentru școală istorică britanică, istorie înseamnă memorie scrisă, în timp ce pentru cea franceză, istoria și memoria se susțin reciproc.

Potrivit noului plan-cadru gimnazial, din clasa a V-a și până într-a VIII-a, elevii vor studia „Educație Socială”, structurată anual pe materii: „Gândire critică și drepturile copilului”, „Educație interculturală”, „Educație pentru cetățenie democratică” și „Educație economico-financiară”.

La sfârșit, am și eu unele nedumeriri…

În clasa a V-a, când elevii vor studia „Gândire critică și drepturile copilului”, profesorii vor putea să le spună că gândirea critică se formează în mulți ani de acumulări experimentale și livrești, și că ideea unui manual care pretinde așa ceva este ineficientă și chiar periculosă?

Dar în clasa a VIII-a, la ora de „Educație economico-financiară”, o să li se spună elevilor că în România birocrația sugrumă inițiativa privată prin nenumărate reglementări care, în cele din urmă, duc la corupție și politicianism? Oare o să le spună elevilor că în România cel mai convenabil este să faci afaceri cu statul, căci acesta plătește mereu, doar colectează atâtea taxe de la cetățeni?

Bănuiesc că cei care vor redacta programa pentru aceste materii vor eluda doct răspunsurile la nedumeririle mele.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Student fiind prin ’90-91, am avut parte de un curs numit simplu „Democratie”, care cu toate ca era optional si complet irelevant pentru profilul tehnic, a avut o audienta favorabila exact in vremea in care se obtinuse anularea obligativitatii frecventarii cursurilor; informatiile erau limitate de timpul minimal alocat, mai degraba structural-schematice, dar prezentate coerent chiar si pentru nivelul de intelegere al orbilor din spatele cortinei de fier, care chiar si-ar fi dorit sa afle ceva mai multe despre lumea de dincolo, fara sa banuiasca ce va urma in urmatorii 25 de ani; comparativ, un curs de economie, neoptional, in ciuda unui potential mult mai ridicat pentru capitalismul in pubertate, a fost sistematic boicotat din pricina de baliverne mucegaite;
    acu’ am vazut un plan cadru din trei perspective diferite: cu carare pe stanga, pe dreapta si pe mijloc, in care optiunalele raman sa joace aceleasi eterne roluri de cenusarese, predestinate parca sa dea cu mopul prin pauze, sau menopauze, in loc sa li se ofere sansa de a fi alese reginele balului;
    A cui e problema daca audienta ar decide selectiv utilitatea cursului si implicit evolutia calitativa a raspunsurilor asteptate sa soseasca dinspre catedra ?
    E vreo nedumerire daca a cincea ora de limba romana ar fi optionala ?

  2. Domnule,

    Voi incepe prin a spune ca nici eu nu sunt de acord cu modelul gimnazial propus.

    Insa dumneavoastra troll-ati. Ar trebui sa stiti foarte bine ca invatamantul obligatoriu in Europa s-a bazat pe modelul prusac, iar modelul prusac a fost gandit special sa creeze soldati disciplinati.

    Cred ca ar trebui sa va intrebati daca acesta este scopul unui stat modern din Uniunea Europeana in anul 2016.

  3. Cand am ajuns la sfarsitul articolului m-au cam trecut fiorii. Dupa cum va este punctul de vedere si dupa tonul dv.ar trebui „sa lasam orice speranta” (sau nadejde?) vorba poetului. Si daca e vorba ca se gandeste cineva sa faca din gandirea critica o noua disciplina care sa fie feliata in cate cincizeci de minute, apoi e vai si amar de noi. Acela ori confunda gandirea critica cu criticismul, ori glumeste.

    Gandirea critica inseamna, foarte pe scurt, atitudine. Gandirea critica se construieste, se iinvata precum se invata un dans, ori un sport, iata o comparatie mai apropiata de realitate. Exista manuale de educatie fizica pentru elevi? Profesorul le dicteaza cumva dintr-un manual si le cere sa repete pe de rost?. Nu. Ei, uite cam asa e cu gandirea critica despre care se tot vorbeste de ceva vreme. Un singur lucru mai zic: exista, deja, copii care au venit echipati cu gandire critica, e nevoie doar de adulti/profesori/dascali priceputi care sa o desigileze si care sa mai adauge bucuria descoperirii. Numai ca o multime majoritara a profesorilor care sunt „pe piata” sunt complet neechipati pentru aceasta situatie, iar copiii sunt etichetati intr-un fel nepermis.

  4. De acord cu privire la disciplinele propuse pentru Educația socială, par forme fără fond și mai adecvate ciclului liceal decât celui gimnazial.Vor deveni discipline periferice, asemeni culturii civice menite doar să completeze catedrele unor profesori. Cu privire la istorie cele mai multe proteste față de scoaterea unor ore aveau ca adevărată miză descompletarea unor catedre și nu studiul istorie în sine și a valorilor promovate de ea.Pentru că acesta e obiectivul principal al aproape fiecărei școli românești și el e analizat încă din anul școlar precedent: realizarea cu orice preț(plătit de elevi) a catedrelor profesorilor. Tocmai de aceea în foarte multe școli elevii n-au nicio legătură cu opționalele care li se propun: le sunt băgate pe gât ca să iasă catedrele conform principiului: sunt colegii noștri și trebuie să mănânce și ei o pâine.Nu planurile cadru sunt de fapt marea noastră problemă, ci cum se realizează practic aceste planuri cadru în timpul orelor de curs.Din cauza lipsei de monitorizare din partea inspectoratelor și directorilor foarte multe ore reprezintă de fapt parade ale imposturii și incompetenței, un atentat de fapt la siguranța națională pentru că asta înseamnă să nu faci educația pentru care ești plătit.

  5. Lipsa de autoritate a adultilor (parinti,profesori) nu provine decat din incompetenta lor dovedita!
    Nu copiii sunt altfel azi,mai indisciplinati,mai rebel sau ,mai inteligenti,ci educatorii lor mai mediocri,pentru ca foarte slab pregatiti,nuli in pedopsihiatrie, ca si in pedagogie,dar mult prea aroganti ca sa accepte ca,ei insisi ar avea de invatat,inainte sa se ocupe de cei mai tineri!De aceea prefera sa abandoneze,cu lasitate,dupa ce au naruit invatamantul,ca sa se discuple si sa paseze responsabilitate educatiei si instructiei,tocmai copiilor lor!
    Un pacient imi devarsa resentimentele pe care le avea pentru parintii lui,intelectuali,din cauza carora,spunea el,nu a facut studii de medicina,ci a devenit monitor de surf (vara la mare,iarna la munte…not to bad ;) ) de la varsta de 16 ani (avea 35 la momentul consultatiei).
    Stiti ce le reprosa foarte ingaduitorilor sai parinti bogati,care l-au lasat mereu sa faca fix ce a vrut el?
    „Eram doar un copil!Cum e posibil sa lasi un copil sa invete ce crede el si sa faca ce stie,crede orice pentru ca nu stie nimic?”

  6. D-le Tanasa, dar chiar vrem sa ne intoarcem la „situatiunea” de acum 200 ani, pe care vad ca o invocati? Treziti-va si vedeti ca suntem in sec 21, se discuta peste tot de avansul stiintei in medicina, IT, fizica, etc- ca exista o puternica trans si interdisciplinaritate, ca in ziua de azi tineretul este asaltat cu informatie via internet etc. Recursul la paradigma educationala de acum aproape 200 de ani nu e doar nostalgic si bolnavicios, e chiar periculos.
    In loc sa adaptam mtodele de predare si informatia transmisa la realitatile secolului in care traim (ba chiar as spune ca trebuie sa fim vizionari si sa modelam viitorul, educatia e cea care ar trebui sa fie in avangarda, sa aduca viitorul in prezent) stam sa vedem ce si cum functiona acum sute de ani? Hai sa ne intoarcem atunci la scoala greaca, la Platon, ca nah, atunci asa era sistemul?!

    Toti care sustin introducerea de ore si discipline au dreptate, insa problema e ca adunand toate pretentiile, programa ar trebui sa ajunga la 40-50 ore/saptamana, sa ajunga saracii copii mai rau ca muncitorii la slujbe full-time doar „studiind”. Cum asa ceva nu e posibil, trebuie facute compromisuri si taiat de la unele, in dauna altora.

    Sa le luam pe rand:
    – problema la limba romana nu e ca se preda Miorita (da, e fatalista, orice ati spune), ci ca ar trebui pus accent mai mare nu pe compilatii de reguli gramaticale si multe texte literare si opere ci pe interiorizarea regulilor gramaticale elementare (tinerii sa stie a scrie si vorbi corect, dar nu au nevoie de analiza sintactica si morfologica dusa la extrem, cum se practica! ci sa li se arate CUM se scrie corect si de ce) si pe intelegerea unui text (tinerii stiu sa citeasca, dar NU inteleg ce citesc, nu pot interpreta si mai ales sa compuna cu propriile cuvinte un text pe o anumita tema). Astea sunt probleme majore pe care le observam cotidian- de la locurile de munca unde li se dau lucrari si nu sunt capabili sa scrie un text/comunicat corect, la subiect, pana la comentariile de pe internet, la articole, unde inteleg altceva sau trec spre alte subiecte nerelevante discutiei in cauza). Si pb ca s-a sacrificat o ora pt ca sa capete Istoria acea ora in plus, Hotarati-va de fapt ce doriti: mai multa „limba romana” sau mai multa „istorie” (memorie)?!
    Si/si, nu se poate, cum am aratat la inceput, toti au pretentii dar sunt niste limite temporale, intelectuale, etc.
    -religia? in 1855-1856, revolutia pasoptista fusese infranta, avea loc o resurectie a modelelor „feudale”, nici nu incepuse secularizarea lui Cuza si cea ulterioara, in acea epoca Statul=Biserica. In A.D, 2016 avem pretentia unui stat secular, chiar daca practic BOR pare sa dicteze clasei politice si nu numai agenda. As fi de acord cu „religia’ cata vreme ar fi vorba de „istoria religiilor” si nu doar indoctrinarea ortodoxa, ca tinerii sa cunoasca si alte sisteme de valori si spirituale, sa stie ce inseamna „islamism”, „buddism” etc si sa nu mai emita prejudecati si generalizari din auzite de tipul „toti musulmanii sunt teroristi”- fiind usor de manipulat.
    – in ce priveste istoria- f bine ca s-a suplimentat. Eu urmaresc constant Viasat History si alte canale de documentare pe teme specifice (BBC Earth, NG etc) si consider ca sunt extrem de interesante- si ca accentul in metodele de predare ar trebui pus pe astfel de modalitati- vizionare de documentare critice, cu diverse puncte de vedere diferite, cu opinii bine argumentate, cu imagini, etc. In acest fel ar creste si atractivitatea si gradul de informare si de formare a tinerilor.
    – legat „educatia sociala”- argumente si contra-argumente pt a pune disciplinele intr-o anume ordine sunt cu sutele. Trebuie inceput de undeva, nu? Educatia sociala la noi este aproape absenta, de asta si starea de indiferenta, mizerie/poluare/gunoaie, de „gri”, de frustrare, prezenta peste tot.

  7. Noul plan cadru: mult zgomot pentru nimic. Vorba lui nenea Iancu : „Sa se revizuiasca, primesc! Dar atunci sa nu se schimbe nimica!”

    Au fost „grupuri de lucru”, „dezbateri nationale” – nimic altceva decat zbateri caraghoiase ale unor oameni care nu inteleg nimic deste actualul nivel al societatii.

    Apoi s-a format un current al „reformelor punctiforme” – citeste – „pe ici, pe colo”- doctorate, plan cadru – etc. Esuat si asta cu surle si trambite, pentru ca nimeni nu pare sa intleaga ca invatamantul e cuplat cu socieatea si prezinta multiple legaturi interne – nu merge sa modifici pe bucvati si la momente de timp diferite.

    Am incercat cu stanga si cu dreapta (:-)), am incercat cu tehnocrati. Nu vad cu ce altceva am mai putea incerca (avand in vedere ca nici macar comunismul nu a excelat in reforme….).

    Mi-e teama ca e ca povestea cu oul si gaina: ca sa se reformeze, e nevoie de cineva care sa stie sao faca. Dar asemenea oameni nu pot proven din sistemul actual de invatamant care produce incompetent pe banda si in masa.

    Nici prin delegare nu se poate, pentru ca ar trebui delegate personae competente, dar cei care sa ii delege sunt atat de incompetent incat nu-I vor putea nici recunoaste…

    Doar o criza masiva sau o catastrofa naturala ar putea sa mai schimbe ceva.

  8. Mai adaug ca exista si cadre didactice oneste, capabile, competente. Dupa cum exista si elevi/studenti foarte buni.

    Doar ca nu ne putem baza pe aceste persoane, multe rodul propriei lor atitudini, efort si – mai ales – capacitate de daruire.

    Stiu bine ce spun: nu este usor sa faci ceea ce trebuie cand aproape toti sunt impotriva ta.

    Mie scena invatamantului imi apare ca un teatru de lupta intre 2 armate inegale:
    – cei de buna credinta, care continua sa spere si sa lupte – paote un 5%, paote un 10%
    – cei pentru care apartenenta la „sistemul ticalosit” este un mod de viata – 90%-95%

    Incetul cu incetul, cei de buna credinta sunt ingenuncheati: eliminati din sistem, obligati sau atrasi sa se comporte ca si majoritatea sau impinsi in ghearele depresiei….

    Exaudi, Deus, deprecationem meam…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Remus Tanasa
Remus Tanasa
Doctor, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011-2013 – studii de master, Facultatea de Ştiinţe Politice, specializare „Relaţii Internaţionale” („Diplomaţie multiculturală şi siguranţă colectivă”), Universita degli Studi di Perugia, Italia 2008-2011 – studii de licenţă, Facultatea de Ştiinţe Politice, specializare „Ştiinţe Politice”, Universita degli Studi di Perugia, Italia 2005-2008 – studii de licenţă, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România (titlu licenţă: „Franţa şi Principatele Române: imagini reciproce în contextul expansiunii revoluţionare şi napoleoniene”)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro