sâmbătă, aprilie 20, 2024

Dan Diaconescu şi vitalitatea populismului

O  dată cu punerea în scenă televizată ocazionată de privatizarea OLTCHIM, populismul întruchipat de  Dan Diaconescu şi de partidul său ajunge la maturitate. Ceea ce se putea anticipa este, în fine, realitate- eroziunea politicilor democratice şi apelul la demagogie produc un hibrid mediatic şi ideologic capabil de a  fi vehicolul de exprimare al frustrărilor naţionale.

După criza constituţională ce a culminat cu prestaţia memorabilă a preşedintelui interimar, ascensiunea lui Dan Diaconescu pare să nu mai poată fi oprită. Şi aceasta pentru că vocea sa, oricât de ridicolă ar putea apărea la o primă analiză, este avatarul cel mai recent al unui populism autohton extrem de robust şi de vital, populism aflat, în anii de după 1989, în căutarea unui chip şi a unui corp politic.

O dată cu Dan Diaconescu şi cu intrarea în politică a televiziunii sale, sinteza dintre populismul mediatic şi cel politic este realizată. Nu mai puţin semnificativă este apariţia unei ideologii care pare  să definească guvernarea “ poporului”, promisă mesianic  de către acelaşi proprietar de televiziune. Dincolo de coaja grotescă a  lipsei de punctuaţie , se poate identifica nucleul dur, reductibil la xenofobie, anti- europenism, cultul autarhiei, respingerea domniei legii.  În maniera sa  de discurs  prime-time, ideologia lui Dan Diaconescu duce mai departe angajamentul istoric al lui Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali. Este, în fond, vorba de o metamorfoză ce afectează forma mesajului, iar nu conţinutul său.

Viziunea despre stat şi societate a lui Dan Diaconescu este  afină cu cea pe care o apără regimurile autoritar- totalitare, de la Rusia şi Venezuela până la China. Chiar dacă nu poartă uniforma de militar bolivarian a lui Hugo Chavez, Dan Diaconescu este la fel de convins de superioritatea unei formule anti-occidentale şi anti- liberale. “România poporului”, la care visează partidul – televiziune , uneşte, simbolic, fantasmele izolaţioniste ale  dreptei şi stângii radicale. Vital şi proteic, populismul său oferă acel numitor comun seducător pentru spiritele tentate de fanatism.

Dara de 21 septembrie 2012 este una memorabilă. Populismul lui Dan Diaconescu capătă, prin admiterea sa la masa licitatorilor OLTCHIM, aura mistică de salvator al unei Românii în derivă.  Provocarea populismului încetează să mai fie una abstractă. Ea capătă, de acum, o identitate. Rolul democraţiei şi al democraţilor este acela de a-i face faţă, apărând decenţa şi arhitectura statului de drept.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. @ Ioan Stanomir

    Domnule Ioan Stanomir,
    Nu ştiu ce a făcut domnul Dan Diaconescu, poate bine, poate nu tocmai bine, dar dacă OLTCHIM-ul plăteşte salarii până în decembrie, PDL-ul, cu tot cu ARD, cred că va scoate mult sub PP-DD. Dacă preia şi restul, respectiv îi merge şi cu Sarea, şi cu TAROM-ul, şi cu CFR-Marfă, şi cu Nuclearelectrica… şi aşa mai departe.. parcă văd că nu are o problemă nici la prezidenţiale. :D

  2. stimabile domn stanomir,

    subscriu intrutotul la opinia dumneavoastra in legatura cu evenimentul si personajul descris.

    DAR ma ingrijoreaza intr-o oarecare masura opinia dumneavoastra referitoare la acceptarea ofertei acestui personaj. trebuie, din cunostiintele mele, sa existe inclusiv un aviz sri referitor la ofertant, si sincer v-as ruga sa explicitati de ce nu ar fi trebuit sa fie admis. daca va referiti la aparenta intarziere a depunerii ofertei, imi permit sa va aduc la cunostinta, ca atat timp cat nu s-a stabilit care este timpul oficial al licitatiei (un asemenea timp este prevazut inclusiv pentru licitatiile pe ebay!), acest aspect procedural nu poate fi in mod legitim invocat pentru neacceptarea ofertei. asadar, atat timp cat documentele premergatoare solicitate au corespuns si formei si verificarilor, nu exista un argument legal pentru descalificarea ofertei. repet, impartasesc seriosele dubii, mai ales din perspectiva economica, pe care acest adjudecant le prezinta, dar atat timp cat totul a decurs formal si procedural in limitele definite (mai clar sau mai putin clar – dar asta nu se poate imputa ofertantului!), nu se poate ca aceasta oferta sa nu fie primita si evaluata.

    in alta ordine de idei imi permit sa va aduc respectuos aminte ca v-am solicitat opinia de expert in drept constitutional in legatura cu doua aspecte legate de actuala constitutie, la care nu am primit nici un raspuns. era vorba de posibilitatea de a incalca un pic constitutia, in pofida faptului ca se vrea si chiar este legea fundamentala, si suspendarea separarii puterilor in stat prevazuta de constitutie intr-o anumita procedura (comentariul meu la articolul „suveranitate mediatica si fanatism”).

  3. domnule, apreciez textul dvs.
    totusi toate zbaterile si analizele sterile din tara asta nu valoreaza mai mult decit o ceapa degerata. milioane de oameni activi si creativi au plecat din slum ul cu miros pestilential si zumzet de manele. cine a ramas ? asistatii care l au venerat pe politrucul ahtiat de putere (cel sarac si cinstit), bipedele lipsite de coloana vertebrala care au furat si o sa mai fure atita vreme cit va mai fi ramas ceva, si o minoritate atomizata care nu conteaza si nici nu se face auzita.
    despre viitor? e suficient sa observi cohortele de agramati „cool”, „super okay”, „focusati”, „targetati”, „nishati” , „sclavi cu cravata” , „prosti patentati” etc. etc. etc…
    ce ne ar mai putea surprinde ?
    ca sa construiesti o natiune trebuie s o educi si s o cultivi in spiritul dreptatii si onoarei.

  4. Binevenita interventia, domnule Stanomir. Avertismentul lansat de dumneavoastra trebuie luat in seama si analizat cu toata seriozitatea.

    Sint convins ca planurile secrete ale acestui mic dictator balcanic au legatura cu agenda antioocidentala a modelelor sale politice -si nu cred ca e vorba doar de Chavez. Verii sai ideologici din America latina -satrapi precum Corea si Morales- dar si unchiuletu Castro cred ca’i transmit acum mesaje de felicitare si solidaritate. Tatucul Putin vegheaza si el grijuliu traseul odraslei parasutate in mahalaua neaosa.

    impresia mea este ca DDD {Dan Diaconescu Dictator} cauta sa dezvolte mecanisme de acaparare a puterii in stat bazindu’se pe credulitatea electoratului intretinuta de imperiul sau mediatic.

    Planul sau ocult pe termen lung ar putea fi nationalizarea Oltchimului, probabil si acordarea de despagubiri grase firmelor sale fantoma care vor pune stapanire pe combinat. dupa nationalizarea petrochimiei se va dezlantui, probabil se va dezlantui si va nationaliza toate marile companii din energie -hidroelectrica, nuclearelectrica si petrom. vor scapa rompetrol si lukoil care vor fi nationalizate de rusi direct.

    Tare mi’e teama ca va incerca sa nationalizeze minele, posta si caile ferate.

    Si cred ca nu s’ar da in laturi sa atace si marile banci straine -de unde o sa ia cu nemiluita credite cu intentia ascunsa de nu le plati, si, dupa ce le va subrezi prin neplata ratelor, le va santaja si in cele din urma nationaliza prin metoda bailout hibridizata cu sistemul mebo autohton. poporului i se vor promite dividende si vor fi atatati infierindu’se sistemul bancar ‘putred’.

    Oricum, anticapitalismul populist este vadit in cazul acestui mascarici periculos. Corcirea in direct a discursului patriotard cu cel anticapitalist va transforma OTV in guvern de facto al statului roman, incetind astfel statul de drept [oricum erodat de borfasii uslasi, cum bine zice domnul Tapalaga]. Milioane de cetateni romani hipnotizati de organul de propaganda vor constitui o formidabila masa de manevra care vor readuce senzatiile comuniste in prim plan.

    D’aia sustin ca avertismentul trebuie luat in serios: pentru cetatenii neotevizati a sosit vremea exilului. Sa plecam iute pana cind dictatorul nu va nationaliza toata industria, toate televiziunile si chiar casele noastre [si nu m’ar mira sa atenteze si la nevestele noastre – si ele bunuri importante ale patriei care pot contribui la cresterea septelului national]. Doamne ajuta!

    • stimabile eunuke,

      nu cred ca mai trebuie sa repet ca acest personaj nu beneficiaza de vre-o simpatie din partea mea, dar totusi el a propus o subscriptie publica si nu o nationalizare. asadar dansul a propus „democratizarea capitalului”, ceea ce nu este totusi un mesaj anticapitalist. nu discut aspectele vadit populiste si poate chiar si nationaliste, dar nu este vorba despre anticapitalism in opinia mea bineinteles.

      personal nu consider aceasta „democratizare a capitalului” ca fiind benefica si cu atat mai putin ca fiind o extensie a capitalismului si a spiritului sau, eu o consider mai degraba neo-marxista (caci suntem in epoca neo-), dar asta desigur este o alta tema de discutie.

      diferenta de conceptie intre ce propune dan diaconescu si cuponiada este ca pentru aceste actiuni se va plati, pe cand cuponiada a fost „pe gratis”.

      • @frank g. schmidt
        domnule, comentariul meu era sarcastic. am vrut doar sa ironizez un pic asocierea bufonului DD [un personaj negativ dar nu intr’atat de pernicios incit sa’l consideram inamicul public nr 1] cu nanodictatorul sud-american Chavez [care a si purces la nationalizari]. In plus, vroiam sa atrag atentia asupra faptului ca precedentele guverne „de dreapta” s’au dovedit a fi incapabile sa scape statul de povara acestui mamut industrial [care este o companie „nationalizata” prin nastere si tinuta cu forta in proprietatea publica activa cu toate pierderile cunoscute care ar fi trebuit sa’i atraga insolventa de ceva vreme]. Pesemne textul meu a iesit mai subtil decat mi’as fi dorit.

        • stimabile eunike,

          sarcasmul l-am inteles si gustat, am incercat doar sa atrag atentia ca nationalizarea este diferita de democratizarea capitalului propusa de acest personaj (si nu numai).

          treaba cu democratizarea capitalului este cam in felul urmator: se creeaza fonduri de investitii care mai de care mai onorabile, in care isi depun oamenii mici banii si sunt administrate de profesionisti – fonduri private de pensii si alte asemenea fabulatii. aceste instrumente devin de fapt mari jucatori pe piata bursiera si incep sa detina un important procentaj din firme mari, de ex. banci. dupa tot felul de afaceri inventate care nu exista decat pe hartie, ei, administratorii fac tone de bani (pe banii altora – other people”s money), dar dupa aceea afacerile se dovedesc ceea ce sunt, practic inexistente, si totul se prabuseste. bancile sunt afectate, asa ca intervine statul din bani publici, pe care aparent ii imprumuta acestor institutii de drept privat. banii publici pe fond sunt tot platiti de cei care au fost pagubiti, si sunt bani care nu se mai duc in plata unor servicii ci in plata propriei lacomii si prostii. capitalismul poate fi democratic, capitalul nu poate fi democratic. atat timp cat decuplez capitalul de responsabilitate – un mic contribuitor la fondul de pensii nu poate cere lamuriri administratorilor, el este un patron captiv, asadar nu este patron. el nu poate lua hotarari – nu voi produce plusvaloare.

          a-l compara totusi pe diaconescu cu chavez mi se pare (poate „inca”) neavenit. amandoi vin din familii mai putin avute, au facut puscarie amandoi dar pentru motive foarte diferite (inteleg ca dd a stat un pic in arest preventiv totusi, pe cand chavez a fost chiar condamnat pentru incercarea de lovitura de stat in 92), desigur au viziuni cel putin populare si amandoi au tenul mai bronzat, dar chavez e mai corpolent. daca va ajunge presedinte poate ca si dd va creste in dimensiuni orizontale.

  5. foarte bun articol.

    A venit USL, am devenit ingrijorat (mai ingrijorat, caci si guvernu Boc a facut la prostii…), dar faza asta cu DD este ca o diploma a tarii si a societatii: certifica ca am ajuns pe noi culmi ale prostiei si manipularii. Sincer nu cred ca mai exista iesire… Vor lucra si copiii nostrii sa repare la ce a stricat si vor strica USL-ul la guvernare. Si nu este faptul ca nu ar fi alternativa, – alternativa intotdeauna este -, ci faptul ca in starea asta autoindusa societatea nu mai poate iesi singura.

  6. …cauzele trebuie analizate..sau mai bine spus, inceputurile..si aceastea au fost facute pas cu pas, mai ales in preajma lui 2009_ inainte ade prezidentiale_ si apoi tocate zi de zi de antena 3… nu OTV_ul e marele pericol..

  7. Dle Stanomir, ce tot aveti cu Dan Diaconescu? Lasati omul sa salveze economia nationala, nu vedeti ca asuda pentru binele natiunii? Dv sunteti mereu carcotas. Nu va e teama ca dupa ce va ajunge presedinte va va persecuta? Sau din contra va va oferi un post de ministru….ce ati face atunci?

  8. Din ’89 si pana acum populismul a fost prezent in politica romaneasca. Toate alegerile s-au castigat prin populism. Gradul de populism a crescut constant de la FSN la PSD (PDSR) trecad prin CDR si PDL (PD). Ma refer doar la partidele mari. Culmea populismului a atins-o PDL-ul care a facut, in 2010, o schimbare radicala (de la discursul populist la cel auster), de 180 de grade, obligat de austeritatea impusa de Basescu, ceea ce a dus si la prabusirea sa politica. Noile culmi ale populismului sunt pe cale de a fi cucerite de USL caruia ii sufla in ceafa PPDD-ul. Nu ca acesta din urma nu ar fi mai populist, dar inca nu este un jucator politic de prima mana. Din punctul meu de vedere populismul este una dintre marile probleme ale clasei politice romanesti, iar abandonarea sa ar fi nu numai o minune, dar ar putea sa stea la baza unei sanse reale pentru aceasta tara.

    • stimabile domn vlad ionescu,

      populismul respectiv ubiquitatea sa in peisajul politic mioritico-damboviteano-pontic are cerere. dorinta de „tatuc” este generatoare de astfel de dorinte – ganditi-va la toate jalbele adresate presedintelui sau primarului care nu au nici o legatura cu activitatea respectivei persoane.

      in viena populatia ar crede ca primarul are oaresice probleme psihologice daca s-ar duce la o inspectie a utilajelor de deszapezit, si cert si-ar fi compromis ORICE sansa pentru o viitoare candidatura.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro