Darurile lui Dragnea. Cînd Moş Crăciun (pe rit vechi) e ipocrit și penal

Nu ne-am dezmeticit bine după şocul instalării unui guvern de marionete şi după ninsori, că Marele Păpuşar, inevitabilul domn Dragnea, s-a şi grăbit să vină cu darurile promise în campanie. În plin Crăciun pe rit vechi, iată că a sosit încărcat cu măriri de salarii minime, gratuităţi (şi burse sporite) pentru studenţi şi elevi, gratuităţi la CASS pentru pensionari şi eliminări de impozite. Nimic de spus, domnul Dragnea și PSD-ul îşi respectă promisiunile şi vin cu sacul doldora de creşteri şi măriri. Într-una din cele mai sărace ţări din Europa, în care o parte a populaţiei (deloc prosperă) aşteaptă mai mereu mărinimia partidelor aflate la putere, dărnicia asta nu poate să nu trezească o caldă recunoştinţă.

Mai puţini sînt cei care vor să înţeleagă că guvernul şi parlamentarii Marelui Păpuşar dau cu o mînă pentru că abia aşteaptă să fure cu amîndouă. Că aruncă nişte cadouri pe hornul naivilor pentru ca nimeni să nu zică nimic cînd PSD va încălca legile, îşi va amnistia cadrele condamnate şi va practica furtul pe scară largă. Că un partid campion la hoţie şi uns cu toate alifiile ca acesta nu poate să practice nici acum altceva decît un joc perfid şi ipocrit.

Ceea ce fac acum domnul Dragnea şi marionetele sale nu e altceva decît o tactică de manipulare clasică. PSD pare generos numai în vederea propriului său cîştig şi avantaj strategic. Ca o primă dovadă: nu a nins bine în Bucureşti că doamna Firea, primăriţa PSD a Bucureştiului, a şi convocat de urgenţă Consiliul de Administraţie pentru a demite de pe o zi pe alta conducerea non-PSD a RATB-ului şi a o înlocui cu „cadre de nădejde” din propriul partid. Un act ilegal – dar cui îi pasă? Oamenii sînt încă ameţiţi de vestea „măririlor” şi hipnotizaţi de „bonomia” liderului PSD. În plus, prea înzăpeziţi şi înfigurați ca să raţioneze mai pe îndelete la importanța statului de drept sau a legalităţii. În timpul acesta, la Educaţie, noul ministru Pavel Năstase luptă împotriva „discriminării” celor care au picat concursurile pe posturi de directori de şcoli pe vremea fostului ministru Mircea Dumitru. Şi nu doar a lor, ci și a celor care nu s-au prezentat deloc la concursuri. În fond, unde intră suta, intră şi mia: dacă nepromovații pot deveni directori, de ce să nu poată deveni şi cei care nu au dat concursul deloc? Ce atîta discriminare, tovarăşi? Absenţii şi repetenţii să fie puşi urgent în fruntea şcolilor.

Ce mai urmează? Demiterea conducerii DNA? Suspendarea preşedintelui Iohannis? Graţierea lui Alexandru Vișinescu? Poate bunăstarea sporită de PSD, adică trecerea de la sărăcia lucie la o sărăcie mai suportabilă, să justifice banditismul generalizat şi legitimarea mediocrităţii, incompetenţei şi a corupţiei? În plus, cum nu avem cine ştie ce buget, deşi a existat o creştere economică în perioada Guvernului Cioloş, costurile deficitului bugetar excedentar  (care poate fi sancționat de UE) nu vor întîrzia să apară după atîtea măsuri populiste.

Fireşte că bunăstarea populaţiei contează şi e regretabil că numai PSD a înţeles asta şi şi-a construit retorica demagogică în jurul acestui deziderat. Din păcate, n-avem o forţă politică semnificativă de centru care să contracareze acest partid insalubru cu o platformă prin care să echilibreze bunăstarea şi egalitatea cu dreptatea şi justiţia. Dar chiar trebuie, din acest motiv, să acceptăm ca toate pîrghiile puterii politice să fie preluate de o bandă de hoţi şi pungaşi care fac acte de generozitate?

Cînd tocmai făceam progrese în materie de combatere a corupţiei, cele mai multe partide (în afară de PSD) par a fi uitat de dorinţa de bunăstare care mobilizează electoratul şi, în confuzia mesajelor electorale, care s-au mlădiat voios între naţionalism, ortodoxie şi creştere economică, ne-am trezit că Moş Crăciun soseşte încărcat din Teleorman, şi nu din cine ştie ce gheţuri nordice. Şi că are „cazier” – sau, în orice caz, o condamnare penală. Lasă însă că avem un grijuliu Avocat al Poporului ca Victor Ciorbea (ce dezamăgire), care, de la premierul „mesianic” al anilor ’90, a ajuns să implore Curtea Constituţională să aprobe legalitatea participării unui infractor condamnat la guvernare. Sigur că da: e păcat ca o eminenţă cenuşie de talia marelui om politic teleormanean să nu poată fi en titre în fruntea marionetelor sale. Distracţia e totală. Statul de drept – între ciocan şi nicovală.