duminică, mai 22, 2022

Datoria Europei de a-i salva pe jurnaliști

Uciderea în mod brutal a jurnaliștilor de investigație Daphne Caruana Galizia și Jan Kuciak amintesc în mod tragic de faptul că Europa rămâne un loc periculos pentru jurnaliști. Modul cum răspund statele europene în fața acestor crime va contura nu doar viitorul presei, ci și pe cel al democrațiilor noastre.

O privire asupra datelor disponibile ne ajută să înțelegem seriozitatea situației. Doar în ultimele 12 luni, șase jurnaliști au fost uciși, jumătate dintre ei în Uniunea Europeană. Din 1992, peste 150 de jurnaliști au fost uciși pe continentul nostru, unul la fiecare două luni. Unii relatau din zone de război, dar majoritatea au fost uciși încercând să aducă în lumină colțurile întunecate unde converg fărădelegile, corupția și politica. Multi dintre ei au solicitat protecție politică, dar autoritățile statale au ignorat aceste cereri.

Dacă asasinatele reprezintă calea cea mai vizibilă, extremă de a-i amuți pe jurnaliști, alte amenințări distrugătoare, mai puțin observate taxează libertățile și siguranța jurnaliștilor în Europa. Un raport pe care Indicele Cenzurii și Federația Europeană a Jurnaliștilor l-au publicat recent arată că 220 de jurnaliști au fost reținuți sau arestați în 2017 și au avut loc peste 1.000 de cazuri de limitare a libertății presei, adesea din cauza unor agenți statali. Din 2015, Consiliul Europei a primit peste 160 de alerte referitoare la atacuri, acțiuni de hărțuire și intimidare împotriva jurnaliștilor, iar un sondaj din 2017 a arătat că numeroși jurnaliști apelează la autocenzură pentru a evita probleme.

Această atmosferă toxică otrăvește democrația. Atacurile împotriva jurnaliștilor – fie ei reporteri de investigație proeminenți sau freelanceri aflați în situații precare – merg de fiecare dată dincolo de cazul individual și ne privesc pe noi toți. Dacă jurnaliștii nu pot munci liber și în siguranță, devine mai greu să descoperim încălcări ale drepturilor omului, acte de corupție și abuz de putere. Publicul primește mai puțină înformație decât are nevoie pentru a lua parte activ în procesul decizional. Iar forțele nedemocratice înfloresc.

De aceea libertatea presei reprezintă un drept bine stabilit al omului în tratatele internaționale, legile naționale și constituții. După cum a subliniat în multiple hotărîri Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, statele au obligația să susțină acest drept și să protejeze viețile jurnaliștilor. În cazul în care nu reușesc să le protejeze viețile, statelor le rămâne obligația să desfășoare anchete eficiente în cazul crimelor și să îi pedepsească pe vinovați.

În mod regretabil, statele europene nu reușesc să se ridice suficient de des la înălțimea acestor obligații.

Să luăm exemplul anchetelor referitoare la infracțiuni comise împotriva jurnaliștilor. Ele se lungesc ani de zile și, dacă făptașii sunt aduși uneori în fața justiției, cei care pun de fapt la cale aceste crime sunt rareori pedepsiți. Un asemenea eșec produce și mai multă durere în rândul jurnaliștilor și familiilor lor și hrănesc un sentiment de impunitate ce deschide calea pentru alte atacuri împotriva jurnaliștilor.

Dacă statelor le pasă de democrație și statul de drept, ele trebuie să implementeze într-un mod mult mai serios standardele privind drepturile omului, pe care le-au adoptat, în cazul siguranței jurnaliștilor și a altor actori media. Trebuie să trasforme cuvintele în acțiune.

Un punct de plecare este recomandarea pe care toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei – printre care toate țările membre UE – au semnat-o în 2016. Textul oferă măsuri concrete pentru ca țările să-și îndeplineasca datoria de a proteja viețile jurnaliștilor și de a pune capăt impunității, în cazul infracțiunilor comise împotriva acestora.

Eu văd în special trei pași pe care statele pot și trebuie să îi facă pe termen scurt.

Înainte de toate, să asigure protecție. Poliția și forțele de ordine nu trebuie să treacă cu vederea amenințările la adresa jurnaliștilor, sau să neglijeze cererile de protecție. Unele țări au o bună expertiză referitor la modalitățile de a asigura protecție polițienească, iar ele ar trebui să împărtășească aceste cunoștințe cu celelalte state. O cooperare mai strânsă cu organizațiile internaționale, organizațiile jurnaliștilor și centrele independente de observare a violenței împotriva jurnaliștilor ar trebui să ajute la creșterea capacității statelor de a-i proteja pe jurnaliști, într-o primă fază.

În al doilea rând, să pună capăt impunității. Poliția și justiția trebuie să poată investiga toate cazurile de violență împotriva jurnaliștilor, inclusiv pe cele ce implică agenți statali, să îi judece pe făptași. Aceasta presupune o forță de poliție bine instruită și eficientă și un sistem de justiție cu adevărat independent, liber de orice influență politică și capabil să ancheteze cele mai înalte sfere ale structurilor de stat, dacă e necesar acest lucru.

În al treilea rând, să schimbe legislația. Parlamentarii trebuie să introducă legi care protejează jurnaliștii și îii apără în fața presiunilor necuvenite. Când vine vorba despre defăimare și calomnie, ar trebui să le scoată pe acestea complet din legea penală, să prevadă doar sancțiuni civile proporționale și să aplice penalități celor care abuzează de procesele de defăimare pentru a-i amuți pe jurnaliști. Mai mult, legile referitoare la dezinformare, terorism și chestiuni de securitate trebuie să evite limitarea libertăților și siguranței jurnaliștilor.

Aceste măsuri sunt la îndemână, cu condiția să existe dorință politică. Iar aici ajungem în inima problemei. În cel mai bun caz, mulți politicieni rămân indiferenți la amenințările împotriva jurnaliștilor. În cel mai rău caz, ei instigă la violență și seamănă neincredere în presă. Această atitudine ostilă trebuie să se schimbe: politicienii trebuie să protejeze libertatea presei, nu să o îngroape.

Crimele comise împotriva lui Daphne Caruana Galizia, lui Jan Kuciak și a multor altor jurnaliști nu au fost cauzate de soartă, ci de deficiențe structurale în instituțiile statului care ar fi trebuit să îi protejeze. Această situație pune în pericol în aceeași măsură democrația și pe jurnaliști. A venit momentul ca statele să recunoască acest lucru și să asigure siguranța jurnaliștilor și a altor actori media.

Strasbourg, 26 aprilie 2018

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Liderul Europei E. Macron, liderul lumii libere, liderul valorilor occidentale a vorbit la Washington în fața Congresului American întrerupt de 19 ori cu standing ovation. A vorbit în engleză de valorile care leagă de la început 1776 Franța de SUA până azi, a vorbit de drepturile omului, a vorbit de statul de drept.

    … „… Parlamentarii trebuie să introducă legi care protejează jurnaliștii și îii apără în fața presiunilor necuvenite…. „…..

    Cred că E. Macron trebuie auzit și luat în serios. A avertizat, a amenințat în cuvântarea sa în fața Congresului American „iliberalii” din estul Unuinii Europene. A vorbit hotărit despre cei care atacă statul de drept, despre cei din Polonia, Ungaria, etc.
    Statul de drept e baza UE. Valorile sunt legatură în UE între statele partenere, între locuitorii UE.27. „Principiile normative”, încălcate la Varșovia și Budapesta vor avea consecințe. Atacurile la adresa presei libere la Varșovia și Budapesta vor avea consecințe. De la Paris / Bruessel bate 2018 un alt vânt. Sistemul mafiot din Slovacia, sistemul mafiot din Malta, va fi luat la întrebări „franceze”. Uciderea jurnaliștilor în aceste state partenere în UE va avea consecințe. E. Macron face ce spune. La Paris drepturile omului au în E. Macron un președinte devotat și energic. Nu va ezita în „refondarea” ZE/UE.

    Acuzațile sale 2018 în sfera publică americană la adresa acelora din statele „iliberale” și „mafiote” din UE care se bat în piept cu „suveranitatea” când de fapt e vorba de încălcarea drepturilor omului până la crime premeditate și executate cu mafioți platiți, sunt auzite de acești „conducatori naționaliști izolaționiști”?

    Penalii dâmbovițeli din guvern, parlament și instituțile publice care atacă azi statul de drept (cazul Kövesi), își bat joc de presa liberă, au ca oaspete 2019 la presedinția UE un lider UE francez care nu se lasă mințit în față. Minciunile oferite 2018 de guvernul de penali dâmbovițeni Comisiei UE și Parlamentului European au picioare scurte. Pâna unde îi vor duce aceste minciuni pe penali dâmbovițeni?

    Locul regimurilor „iliberale” și „mafiote” din Polonia, Ungara, Slovacia, Malta, etc în noua constelație „refondată” a UE?

    • – „Liderul Europei E. Macron, liderul lumii libere, liderul valorilor occidentale”;
      – „Locul regimurilor „iliberale” și „mafiote” din Polonia, Ungara, Slovacia, Malta, etc”
      Nu e cam mult spus? si exagerat pina la bla bla :P

      • Uciderea jurnaliștilor în țări partenere UE cu implicarea guvernelor un fleac?
        Noul președinte francez E. Macron care face ce spune un moft?

        Refondarea ZE/UE 2018- 2022 va clarifica „principiile normative” pe care e clădită Uniunea Europeană. Nerespectarea statului de drept, refuzarea principiilor comunitare ZE/UE în est (tovarăii de ieri sunt frații de azi?) la Bratislava 2016 rămâne fără consecințe?

        Încercare și eroare…

        • Unde am scris eu ca „Uciderea jurnaliștilor în țări partenere UE cu implicarea guvernelor un fleac?”.
          Te intrebam daca nu e prea mult sa afirmi – “Liderul Europei E. Macron, liderul lumii libere, liderul valorilor occidentale”;
          – “Locul regimurilor „iliberale” și „mafiote” din Polonia, Ungara, Slovacia, Malta, etc”
          Dar nu e prima data cind raspunzi in genul unde dai si unde crapa :P

          • Răspunsel vine de la Paris.
            La întâlnirea miniștrilor de finanțe UE la Sofia s- a anuntat de către comisarul Moscovici că Bulgaria e candidat ZE/ Euro. Ministrul de finanțe francez Bruno le Maire a anunțat că se va prezenta în iunie 2018 conceptul francez de adâncire mai rapidă ZE. Planzul francez pare să devină realitate. Un grup ZE mai restrâns fără cei din „est”, modelul francez (F. Hollande 2016 ca răspuns la cei din Bratislava 2016) cu două viteze pare că va deveni realitate. E. Macron face ce spune.
            Da, la Washington 2018 în Congresul American înscenarea cu E. Macron mi-a apărut la fel de grandiosă ca însenarile pompoase de la Versailles 2017. Franța și SUA practica acest stil politic. Substanțial nu s-a întâmplat mult la întâlnirea E. Macron cu D. Trump 2018 (vamă pe otel, Iran, climatul). Amândoi sunt energici și trec la acțiune.

            Unde se situeza România în iunie 2018 la Bruessel în momentul când conceptul lui E. Macron cu ZE mai puternic integrată va fi anunțat?
            Pe malurile Dâmboviței se discută legea „defăimare” contrar la ce a scris doamna comisar?

            • Omul este „setat” pe Macron si nu conteneste cu laudele la adresa lui Macron. Probabil Kurt este francez sau ceva de genul. Personal mi se rupe de Macron si ideile lui „inovatoare”. Daca doreste sa reformeze Europa s-o faca in alt mod, nu asa. Nu mi se pare corect sa se foloseasca de asa-zisul „iliberalism” al tarilor estice pentru a taia din fondurile UE. Mai bine sa spuna realitatea: nu mai sunt bani!

            • Sunt mult mai sceptic privind reușita lui E. Macron decât pare.
              Am constatat numai felul în care se impune ca lider UE.27. NU îmi vine să cred că va reuși să realizeze UE.27 cu două viteze. Nu are sens, nu e în interesul României să fie marginalizată. Iliberalismul estic Vișegrad e o realitate, e o scindare a societăților în Polonia (atac asupra statului de drep) , Ungaria (eliminare presei libere, simpatizează cu Putin), Slocavia (uciderea jurnalistului).
              Nu cred că e vorba de bani la 1 % BIP ca budget UE.27. Din 14.000 miliarde Euro BIP numai 140 miliarde sunt budget UE.27. Subvențile nerambursabile sunt bine venite dar nu sunt deajuns. Trebuie mult mai mult pentru a depăși decalajul est- vest (șomajul tinerilor în sud- est, brain drain) . Cum se poate reuși nu stiu.

              E. Macron are alt țel. Vrea să obțină mai multă acoperire „comunitară” pentru datoriiile de stat (Franța 100% BIP, Italia 131%) la viitoarea criză (creșterea dobânzilor). E. Macron vrea mai mulți bani noi, deci datorii de stat noi cu altă etichetă, ”budget” ZE pentru „investiții”. Olanda și alți 7 din UE.27 au răspuns 2018 deja nu la bani suplimentari inclusiv un budget separat/paralel ZE. Ministrul de finanțe francez Bruno le Maire a anunțat la Sofia în aprilie 2018 că are un proiect francez ZE gata făcut. Sunt sceptic că e așa.

              Nu e părerea mea că E. Macron va reuși în primul mandat 2017- 2022 mare lucru. În al doilea mandat 2022- 2027 e posibil ca o „criză”, dobânda 4 % în SUA, 2% Euro BCE/Frankfurt, să consume mult din budgetul francez pentru ratele de credite datorii de stat (2000 miliarde Euro la 3 % dobânda consumă 60 miliarde Euro anual din budgetul guvernului E. Macron). Vom vedea dacă ESM se va transforma 2022- 2027 într-un Fond Monetar European (la început 2019- 2022 va fi mai redus, azi 500 miliarde Euro fond de reservă) care va fi gâsca cu ouă de aur pentru E. Macron.

              Sunt PRO- Romănia și PRO- UE. Sunt mult mai distanțat de țelurile franceze (F. Hollande 2016: UE.27 cu două viteze, deci scindare est- vest) decât pare. Regret plecare britanicilor (au impus liberalizarea comercială, deschiderea pieței UE.28, globalizarea, azi un risc cum se vede cu China): Brexit la 29.03.2019 București. Compensare contribuților britanice se va face 2021 numai parțial (A. Merkel plătește ceva). Ramân avantajele UE.27: piața comună, standarde europene, libera circulație a mărfurilor și a investiților. Nimeni nu vrea să renunțe la aceste avantaje UE.

  2. Inca o data sistemul european isi da „arama pe fata”, cum se spune. In clipa in care un jurnalist gaseste un ditamai gunoiul sub presul european, se incearca intimidarea lui. Insa, nu inteleg de unde apare aceasta convingere ca UE ofera siguranta deplina si libertate totala de exprimare, cand este limpede faptul ca acest sistem socialist este putred? Interesele europene in lume sunt foarte marunte si se limiteaza doar la propria bunastare, obtinuta datorita politicilor sale. Sincer, n-am auzit de jurnalisti asasinati in SUA, de exemplu; cel mult primesc o privire aspra din partea unor politicieni deranjati de vreo investigatie, dar atat.
    Ma gandesc ca uneori dreptatea ne-o aflam datorita jurnalistilor; uneori ei sunt ultima sansa atunci cand alte institutii ale statului cauta sa musamalizeze anumite cazuri.

  3. Nu. Eu zic ca nu, si e ‘decat’ parerea mea ca nu. Cred ca – in termeni de instrumentalizare a necesitatii de protectie a jurnalistilor – mai degraba decat sa facem din ei niste ubermenschi prin legislatie (a nu se uita ca protectia respectiva se va aplica si unor ziaristi, ahem, mai pe langa, eg raposatul Vadim), mai bine ii plasam ca o categorie distincta (eventual) in protectia whistleblowerului, largita la scara EU, care aud ca este initiata. Avantaje: un politai nu poate, legal, sa dea mai multa importanta unei plangeri de amenintare cu moartea pentru un articol scris, in comparatie cu barbatul (sau sotia) care ameninta cu moartea sotia (sau sotul) pentru un presupus adulter. Incadrarea in categoria de whistleblower ar permite organului (haha) sa reactioneze diferit. In fond, ziaristul este -pe undeva- un whistleblower profesionist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dunja Mijatovićhttp://Mijatovic
Dunja Mijatović este Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei Dunja Mijatović a fost aleasă comisar pentru drepturile omului la 25 ianuarie 2018 de Adunarea Parlamentară și a preluat funcția la 1 aprilie 2018. Este al patrulea comisar, urmându-i lui Nils Muižnieks (2012-2018), Thomas Hammarberg (2006-2012) și Alvaro Gil-Robles (1999-2006). A lucrat pentru promovarea și protejarea drepturilor omului în ultimele două decenii, dobândind astfel o experiență bogată în domeniul monitorizării internaționale, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare. Înainte de numirea ei în funcția de comisar pentru drepturile omului, ea a îndeplinit funcția de reprezentant al OSCE pentru Libertatea mass-media (2010-2017), director al Agenției de reglementare a comunicațiilor si transmisiunilor din Bosnia și Herțegovina (2001-2010), președinte al Platformei europene a agențiilor de reglementare (2007-2010) și a Grupului de specialiști al Consiliului Europei privind libertatea de exprimare și informații în timp de criză (2005-2007). Dunja Mijatović a susținut regulat prelegeri în forumuri naționale și internaționale și a primit mai multe premii pentru drepturile omului. De asemenea, a activat în sprijinirea activităților ONG-urilor în domeniul educației în domeniul drepturilor omului și azilului.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro