vineri, martie 29, 2024

Datoria responsabilitatii: In Memoriam Radu Vasile (1942-2013)

Fostul premier al Romaniei, Radu Vasile, a fost un om politic intr-adevar responsabil, un dascal autentic pentru care ideile politice si economice contau. Nu se ocupa cu jocurile de culise, ii repugnau barfele si calomniile, il dezgusta parvenitismul, era transant, direct si tocmai de aceea credibil. Nu a avut parte de o echipa pe masura sa. Avea o viziune politica care depasea orizontul mediocru al multora dintre cei cu care a trebuit sa conlucreze. Ar mai fi ceva de spus: avea umor, nu era solemn, scortos, incruntat si arogant. Cand s-a confruntat cu nulitatile intelectuale si morale, n-a ezitat sa spune ce credea despre acele personaje. O facea insa calm si discret, cu o unda de ironie in privire, cu un suras gentil…

Istoric al ideilor economice, a imbratisat sincer doctrina crestin-democrata, a sustinut, ca secretar general al PNT-CD si apoi ca premier, transparenta si probitatea. Anticomunismul sau era inradacinat in pasiunea pentru demnitate si libertate. Iubea traditia, era atasat de ceea ce un mare filosof a numit valorile vesnice. Era in acelasi timp deschis spre modernitate.

L-am intalnit la Bucuresti si in Statele Unite cand, ca sef al guvernului, a vizitat (si) Universitatea Maryland. A venit la “Vocea Americii”, am avut o discutie despre rolul ideilor in tranzitiile democratice. O idee in care a crezut cu pasiune a fost vocatia euro-atlantica a Romaniei. La fel, tocmai pentru ca era un spirit deschis si tolerant, a sustinut cu ardoare ideea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea in Romania. Cand s-a intalnit cu atacurile impotriva pluralismului, a dovedit deopotriva vointa si curaj. Credea in libertate si in moderatie. Stia sa distinga intre compromisul rational si compromisul putred. Este o distinctie pe care filosofia politica o considera esentiala si de care Radu Vasile a tinut seama in momente de maxima tensiune.

Am stat de vorba in cateva randuri despre urgenta reformelor sociale si economice in Romania. Pentru Radu Vasile era limpede ca acestea nu putea fi separate de reforma morala a societatii. In felul sau, onorabil si neostentativ, a fost o rara avis intr-o clasa politica dominata de cinism si arivism. Timp de un an, consilerul sau personal a fost Costin Borc, fostul secretar personal al lui Corneliu Coposu, revenit din Statele Unite unde isi scria teza de doctorat in economie la Universitatea Wisconsin din Madison, spre a lucra direct cu premierul Vasile. Lua in serios ceea ce era vital pentru democratie, respecta institutiile, stia ce inseamna piata libera, era un democrat convins, un pro-occidental veritabil, nu se juca de-a guvernul ori de-a Constitutia. Cine crede ca am dorit ca, pe langa un binemeritat tribut adus unui autentic om politic, sa sugerez o paralela cu experienta Romaniei din ultimul an, nu in favoarea acesteia din urma, a citit corect randurile de mai sus.

Recomand un articol scris din inima, informat si substantial, datorat lui George Scarlat. Autorul, care l-a cunoscut bine pe regretatul om politic, povesteste cum s-a lovit acesta, in repetate randuri, de ceea ce putem numi conjuratia mediocrilor:

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/george-scarlat-la-revedere-domprofesor-radu-vasile-un-mare-nedreptatit/

Despre inmormantarea lui Radu Vasile:

http://inliniedreapta.net/lavedere/in-memoriam-radu-vasile/

,

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Stim cu totii, dl Vasile era favorit la postul de premier dupa alegerila castigate de Dreapta in noiembrie ’96. Dar un articol fulminant al CTP-ului din „Adevarul”, „Suetistul de bodega sau rodul posteriorului”, i-a speriat pe veteranii taranisti, care l-au scos din palarie pe dl Ciorbea, prezentat ca un fel de legatar testamentar in ale politicii al Seniorului. Dincolo de articolul „crucisatorului”, -trebuie remarcat cata atentie acordau cei din Conventie rumorilor din presa, presa care ii adusese, practic, la putere-, a contat in alegerea lor faptul ca istoricul cu origini valcene n-a fost unul din favoritii domnului Coposu. Era perceput ca un apropiat al gruparii domnului Ionescu-Galbeni, personaj de culise care s-a impotrivit tuturor tentativelor de punere in practica a legilor reparatorii, legea Ticu sau cea privind retrocedarea bunurilor abuziv confiscate de statul comunist – din acest motiv si gruparea taranista si-a slabit coeziunea, iar iconul anticomunismului de dupa ’90 si-a pierdut puterea simbolica. A urmat transarea sa in bucati tot mai mici, astazi sediul central din Rosetti adapostind doar o terasa kitsch.
    Cand i-a venit, in sfarsit, randul sa ocupe fotoliul de prim ministru, dl Vasile a incercat sa
    coabiteze amiabil cu toate partidele si partiduletele din Conventie, cu aripile deja conturate ale propriului partid, precum si cu „Democratii” domnului Roman sau cu UDMR-ul. I-a fost greu, iar guvernul sau a navigat tot timpul prin ape intesate cu recifuri capcana. Spre deosebire de dl Ciorbea n-a fost un „incapatanat” in politica. Avea prea mult umor, asta cred ca l-a si pierdut. Bonomia sa a fost perceputa ca vulnerabilitate de catre „teribilii” actori politici de la noi, tot timpul incrancenati pe mize efemere. A incercat, cred eu, sa acomodeze partidul intransigentilor ardeleni cu lumea bizantina a politicii Capitalei, fata de care acesta nu era dotat cu anticorpii corespunzatori. Iar Iuliu Maniu si Corneliu Coposu au stiu asta, de aceea l-au si pastra tot timpul in carantina opozitiei-a se vedea pe acest subiect minunata carte a profesorului Sorin Alexandrescu, „Paradoxul roman”.
    Fara indoiala, va ramane drept omul „pacii” de la Cozia. Cand a aparut la orizont pericolul disolutiei autoritatii statului si a anularii democratiei a stiut sa puna piciorul in prag. Vecinul sau de pe strada General Butoianu, Vadim Tudor, tocmai ne invita sa-i asteptam pe ortaci cu paine si sare la intrarea in Bucuresti. In acele zile de vodevil istoric tragic ascultam de pe terase stirile tot mai alarmante despre o reeditare a bataliei de la Posada si defectarea acelui general de jandarmi cu simpatii criptocomuniste al carui nume nu l-am mai salvat in memorie. O jacquerie isterica parea ca va iesi iarasi invingatoare. Cu rabdare levantina si-a pregatit mutarile abil – in timp ce i-a obligat pe mineri sa ingenuncheze in fata altarului, l-a scos din joben pe generalul Anghel Andreescu. Iar acesta, precum colonelul Tanasescu din „Rascoala” lui Rebreanui, i-a risipit pe turbulenti intr-o dimineata izbavitoare.
    Peste putina vreme, Radu Vasile a fost debarcat de la Palatul Victoria-nava partidului luase prea multa apa. S-a retras discret si trist – intr-o seara televiziunile au anuntat ca si-a luat ficusul din birou si-a plecat acasa langa. Apoi politicianul i-a lasat locul poetului paseist Mischiu. Obosise, iar cancerul, probabil, incepuse deja sa-i macine bonomia.
    Inainte de toate, cred ca Raduj Vasile a fost un foarte bun vecin in politica romaneasca. La fel ca si in viata de zi cu zi. Dumnezeu sa-l ierte!

    • As avea ceva de adaugat : Radu Vasile era atat de convins ca va fi prim-ministru incat, in timpul unei calatorii in Italia, cand toata presa de acolo il prezenta ca viitor primministru roman a lasat sa se inteleaga/a confirmat oarecum.Va dati seama de penibilul situatiei in care a fost pus apoi!
      Recititi si nr din noiembrie’96 al revistei „Secolul XX”; veti gasi un articol al lui Plesu intitulat „de ce ma tem”, unde insira niste temeri. Una suna asa : ma tem ca Emil Constantinescu sa nu numeasca pe altcineva decat pe Victor Ciorbea primministru al Romaniei.”V-ati prins ? ce cabala s-a tesut atunci !

    • Multumesc pentru detalii domnule Genu…Personal mi s-a parut cam fara vlaga ca si prim ministru, fara sa-i contest calitatile subliniate si de dv si de domnul Tismaneanu…desi a avut o misiune aproape imposibila sa pastreze echilibrul in the shark pit…mai ales dupa catastrofa ciorbea…S-a descurcat onorabil,odihneasca-se in pace….
      PS. Totusi cred ca Iuliu Maniu nu stia ;-)

  2. Radu Vasile a fost ” o fereastra de oportunitate” in convulsivul sfarsit de mileniu al Romaniei. (Formularea din citat ii apartine, dar nu era despre sine) Era regele in culise (i-a zis candidatului Constantinescu ” ba Emile, tu cu mecla asta vrei s-ajungi presedinte ?!?”), si a fost pilotul care a trecut prin defileul Colaps fara pana la motor si cu caroseria intrega.
    Este omul care a pus in valoare politicianul Traian Basescu, pe care l-a facut negociator cu FMI, in perioada cand reprezentantul FMI era cu statut divin in Romania. Citatul care ne-a ramas de la Radu Vasile” Pentru o pace mare merita sa sacrifici chiar si adevarul !”

    • „Individ”? Ati citit cumva articolul la care am dat link?

      „Lumea a fost nedreaptă cu el. E de ajuns să spun că a fost demis din funcţia de prim-ministru la numai două zile după ce la summit-ul de la Helsinki, din 13 decembrie 1999 UE a invitat România să deschidă negocierile de aderare. Nedreptăţile şi conspiraţia mediocrilor nu l-au afectat doar pe el ca persoană ci, din nefericire, au avut impact negativ şi asupra ţării. Acest om a contat în istoria României, unde îşi are locul bine meritat. De aceea cred că în momentul tragic al dispariţiei sale este potrivit să evoc personalitatea sa extraordinară.”

      • poate va deranjeaza apelativul folosit. dar istoria judeca altfel. poate nedrept. dar nu il pot asocia cu altceva in afara pacii de la cozia. stand alaturi de miron cozma si un vladica ortodox. spre rusinea europei si a lumii.

        pot sa fac o comparatie daca imi permiteti. cu augustin buzura. care a scris poate cel mai bun dar si singurul roman cu subiect greva din valea jiului si urmarile ei (drumul cenusii). dar totul este echivalent cu zero deoarece pe augustin buzura il asociez cu ion iliescu.

        • In perioada cenusie din 1987 domnul profesor ne-a predat adevarata istorie economica a tarii fara sa ii pese ca poate fi „turnat””(A.S.E-Finante-Credit-Contabilitate).
          Preda liber,fara foi sau carti.
          Unul din cei mari profesori pe care sansa a facut sa ii intalnesc..
          E pacat ca atata stiti despre el…

  3. Despre cei care au plecat in celalata lume, numai de bine.
    Despre pozitia politica a defunctului parerile difera.
    Imi aduc aminte de interviul acordat in momentul de criza guvernamentala care il rasturna pe V. Ciorba, la BBC.ro si bine prezentat de Pentru Clej, cred in zi de joi si in care Radu Vasile spune daca nici acuma…
    Sigur ca Petru Clej a inregistrat o mare reusita.
    Din civlul de emisiuni de atunci am observat lupta interna pentru putere si insistenta lui Radu Vasile sa ajunga la putere.
    Motivatia nu era deloc din cauze superioare sau de principiu ci foarte pragmatica.
    In fapt Radu Vasile a actionat ca deviationist si surpator al PNTCD si CDR.
    A fost o prelungire a lui P. Romani si T. Basescu si a favorizat marea familie progresista a FSN si a pus o piatra peste mormintul PNTCD.
    Sigur ca acestea nu le-a facut de capul lui si nici din intimplare.
    Cauza pentru care azi 99.99999999 din clasa politica este din acleasi FSN si cauza situatiei actuale contine si numele Radu Vasile.
    Nu ar fi putut sa fie asa daca din exterior ar fi existat o pozitie clara in apararea valorilor democratice si ale statului de drept.

  4. Imi pare rau, doar mituri. Radu Vasile a fost un prim ministru slab si nu a facut nimic. Nici vorba de reforma, de reducerea taxelor, incurajarea economiei, simplificarea birocratiei. Nici vorba de restituirea proprietatilor confiscate de comunisti (asta la 10 ani de la revoutie). Nici vorba de anchetarea teroristilor de la revolutie sau a evenimentelor din iunie 1990. In schimb in guvernul sau au fost figuri ilustre, ca Traian Remes sau Ioan Muresan, actualmente colegi de celula.

    In rest Dumnezeu sa-l ierte, dar haideti sa nu denaturam adevarul. Drept sa spun imi vine greata cind aud de istoria Romaniei: o mitologie de la cap la coada.

    • cum le stii tu pe toate comunist mic ce improasca cu noroi.Sa ti dau eu exemple de ce a facut>
      1 ASANAREA BANCOREX – 1 MLD. GAUROI PLATIT DE GUV. RADU VASILE
      2. PRIVATIZAREA DACIA PITESTI – NUMAI PT ASTA AR TREBUI SA-I APRINDA O LUMANARE FIECARE MUNCITOR DE ACOLO
      3. REFUZUL DE A INCHEIA CONTRACT PT VECHITURILE DE ELICOPTERE BELL
      4. PLATA A 3 MLD DE DOLARI SI EVITAREA INTRARII ROMANIEI IN INCAPACITATE DE PLATA
      5.MARIREA SALARIILOR PROFESORILOR SI MEDICILOR + PERSONAL MILITAR
      6. PRIVATIZAREA ROMTELECOM CU 600 MIL DOLARI PENTRU UN PACHET DE 35% DIN ACTIUNI – UN ALT GUVERN A VANDUT RESTUL PENTRU O SUMA MODICA
      7.POTI CITI O PARTE DIN RESTUL REALIZARILOR IN PRESA ACESTOR ZILE …. , IAR PACEA DE LA COZIA A IMPIEDICAT DEZASTRUL ROMANIEI INDIFERENT DE CUM AI VAZUT TU ASTA, DACA MINERII MAI VENEAU O SG DATA IN CAPITALA ERA PAPA EUROPA

      A FOST UN OM BUN, CU DEFECTE POATE DAR MAI PATRIOT DECAT ALTII CARE I-AU URMAT.

    • @Ardei, ti-ai ales un nickname ridicol care sunt convins ca te reprezinta perfect.

      Cum nu a redus taxele Radu Vasile cand a desfiintat impozitul pe profitul aferent exporturilor, a scazut TVA de la 24% la 19%, a scazut impozitul pe profit de la 38% la 24%?

      Cum nu a simplificat Radu Vasile birocratia cand a facut cel mai mic guvern din istoria Romaniei cu 17 ministri si 69 secretari de stat?

      Cum nu a incurajat economia cand, pentru prima data dupa 1989 in mandatul sau a inceput cresterea economica constanta care s-a oprit abia peste 10 ani, la declansarea crizei mondiale?

      Adevarul despre revolutie nu este treaba unui premier, ci mai degraba a presedintelui Constantinescu, care avea ministerul Justitiei (Valeriu Stoica), Curtea Suprema (Sorin Moisescu), SRI (Costin Georgescu), SIE (Catalin Harnagea).

      Decebal Traian Remes (care fie vorba intre noi a fost un ministru bun) era pus de coalitie, de PNL, ce era sa-i faca Radu Vasile? Iar Ioan Muresan era vicepresedinte PNTCD, in timp ce Radu Vasile, dupa ce-i cedase functia de secretar general lui Dudu Ionescu, nu mai avea nicio functie in partid. Reiese ca Muresan era seful lui Radu Vasile. Pe de alta parte, e simplu sa-l acuzi pe Muresan, aflat la fundul prapastiei, dar el a facut reforma, a avut ideea geniala de a privatiza IAS-urile vanzabd activele si concesionand terenurile. Basca ca a incheiat cap-coada acordul ASAL cu Banca Mondiala, de ajustare structurala in agricultura.

      Chestia cu greata care te apuca cand auzi de Romania explica totul. Nu esti decat un frustrat amarat. Iar Radu Vasile avea un mare defect: era roman.

      Ardei, du-te si te culca!

  5. Multumim pentru o prezentare a lui Radu Vasile diferita de imaginea pe care am avut-o, imagine formata prin citirea ziarelor vremii. Se pare ca a avut o prezentare nemeritata in media. Ma intreb de ce acest articol nu mai e pe prima pagina contributors, in ordinea aparitiei.

  6. Radu Vasile – onorabil si neostentativ. Oare ?! Eu mi-l amintesc ca pe un politician confuz, pompos, usor ridicol. De la ghiulul legendar si pina la marele sau moment – asa zisa Pace de la Cozia – omul parea mai degraba iesit din schitele lui Caragiale combinate cu putin Urmuz iar ca rezultat al guvernarii sale PNT-CD s-a prabusit abrupt ca un avion kamikaze. Sigur, nu e singurul responsabil dar nici nu poate fi privit altfel decit ca un ratacit in politica. Retin caracterizarea dvs. finala: „a fost un foarte bun vecin in politica romaneasca”. Mda, cu alte cuvinte, mai bine statea mai mult pe acasa…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro