sâmbătă, iulie 4, 2020

De-a alba-neagra

Primul lucru ce trebuie spus despre lista posibilului nou guvern al României, listă dată publicității ieri de premierul desemnat, dl. Ludovic Orban, este că foarte puține nume despre care s-a vorbit „pe surse” că și-ar fi dat la tipărit cărți de vizită pe care să fie inscripționat la loc vizibil demnitatea de ministru se mai regăsesc printre cei ce vor trebui să primească votul de învestitură.
Au dispărut ca un fum, ca o țigară și extrem guralivul Rareș Bogdan, și băiatul de familie bună și înstărit grație muncii cinstite și pe brânci a părinților Robert Sighiartău, și veșnic ahtiatul după funcții Vlad Nistor, și semnatara în clar a dezastrului PNL de la alegerile parlamentare, d-na Alina Gorghiu.
Ce să însemne lucrul acesta oare? Că dl. Ludovic Orban a reușit să îi convingă că prezența lor într-un viitor guvern, fie el chiar de tranziție sau de sacrificiu, nu e nici în favoarea lor, nici în aceea a partidului? Că respectivii au preferat ei înșisi să aștepte tura următoare, atunci când PNL ar putea spera să fie legitimat prin alegeri parlamentare să acceadă la guvernare? Că a fost vorba despre baloane de încercare și reacțiile defavorabile de care au avut parte măcar o parte din mai sus citații a condus la reconsiderări mai mult decât necesare? Că nu există în PNL convingerea fermă că guvernul ar putea obține votul de învestitură având în vedere vădita instabilitate emoțională ori ticăloșia la maximum a d-lui Victor Viorel Ponta? Sau mofturile minusculului PMP cu Petrov-Băsescu cu tot? Că nu se merită să lași o funcție bine plătită în Parlamentul European în favoarea tracasărilor presupuse de prezența într-un guvern care depinde de umorile variabile ale celor de la ALDE, UDMR sau din USR care parcă s-au înscris în întrecerea socialistă menită să pună condiții cu iz electoral?
Lista de miniștri este alcătuită din două-trei personaje cu notorietate. Așa cum sunt d-na Raluca Turcan, căreia i s-a dat funcția de vicepremier pesemne spre a fi calmate orgoliile foștilor pedeliști și fideli ba ai d-lui Stolojan, ba ai d-lui Emil Boc, ba ai d-lui Traian Băsescu, dl. Cătălin Predoiu, de departe mai bun pentru postul de ministru al Justiției decât parlamentarul bihorean Ioan Cupșa, insul acela cu părul veșnic lins precum Tano Carridi și votant vesel-inconștient al Legii recursului compensatoriu, sau d-na Violeta Alexandru care a fost un bun ministru al Muncii în guvernul Cioloș.
Mi se par excelente deciziile de a le fi încredințate câteva ministere-cheie, d-lui Bogdan Aurescu (Externe), d-lui Nicolae Ciucă (Apărare), sau Victor Costache (Sănătate), acesta din urmă mai puțin cunoscut, dar profesionist recunoscut școlit și cu practică în mari spitale din Franța, revenit de câțiva ani buni în România. Unde și-a construit o carieră universitară temeinică. Mi se pare o greșeală -și nu e vorba despre o idiosincrazie- opțiunea pentru dl. Florin Cîțu la Finanțe. Insul s-a remarcat prin câteva declarații iresponsabile, pare un fel de meteorolog al dezastrului economic probabil și dă semne că nu are nici cea mai mică urmă de respect pentru munca bugetarilor cinstiți. Acest George Demetru Ladima al vremurilor noastre pare a vrea să reînvie teoriile lui Traian Băsescu cu grașii care s-au cocoțat în cârca slabilor. Toate aberațiile și resentimentele sale putând fi lesne decontabile de PNL la alegerile viitoare. Atât la cele locale care, iar greșeală!, nu se vor desfășura în două tururi de scrutin cât și în cele legislative.
În rest, multe nume care mie nu îmi spun nimic. Și o întrebare Chiar nu s-a găsit un nume cu un plus de notorietate pentru portofoliul Educației? Dar cineva mai acătării decât actorașul ratat Bogdan Gheorghiu să fie nominalizat în vederea preluării Ministerului Culturii?
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Domnul Predoiu , semnatarul smecheriei numite MICA REFORMA va ramane cu ea
    asa – la dimensiuni insignifiante – daca nu isi reface si echipa cu care a condus ultima data Ministerul Justitiei. Cu precadere trebuie readusa fosta secretara de stat, o persoana timida, retrasa si atat de onesta, , dar extrem de competenta . O chema Alina Bica si nu cred ca a lucrat pentru americani. Abia daca a lucrat pentru comerciantii francezi cand s-a pozat cu Elena Udrea (aaaalta minstra !) , o adevarata Kill Bill – cum frumos o peria doamna Viceprimministru Turcan.
    PS. Basescu si catelusul lui neajutaorat pe nume Tomac au iesit in public destul de inspumati sa il atace pe Arafat.
    Au trecut deja 7 ani de cand Basescu a simtit prima fisura in soclul lui de carton vopsit cu bronz. ca un godin. Nici vorrba insa sa il ierte pe Arafat pe care niste demonstranti au iesit sa-l salveze in ianuarie 2012.
    . Rares Bogdan zice ca Johannis – altfel mare amator de mers la biserica lui Isus cel iertator – in realitate nu uita si nu iarta.Poate e adevarat , poate nu . Dar este sigur ca Basescu – Petrov nu uita si nu iarta.
    Nici eu pe el.

  2. In politica nu este vorba decit despre o vesnica rabunare ,spunea o veche zicere asiatica.Trebuie privit totul ca un -guvern de tranzitie – ce isi va asuma imediat dupa numire multe din cerintele populare subintelese sau afirmate ca realitate implicit ca o consecinta a referendumului si al rezultatului alegerilor europarlamentare . Restul dupa alegerile parlamentare viitoare o data instalat un nou guvern .

Lasă un răspuns la mafalda Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Avem programe minunate. Ce facem însă cu prețul pâinii?

Se pare că nu am greșit prea tare în comentariul publicat în urmă cu două zile pe contributors. ro. Comentariu în care...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)