Simţul măsurii. Aceasta a fost trăsătura de caracter dovedită de cetăţenii români în ultimele şase luni.
Oamenii au spus NU mai întâi celor care au instrumentalizat religia în încercarea de a promova un impostor în fruntea ţării, la alegeri. Aceiaşi au spus apoi NU celor care au instrumentalizat raţionalitatea ştinţifică şi au vrut să distrugă dimensiunea religioasă a educaţiei publice a copiilor.
Prima oară au taxat un abuz al reprezentanţilor insituţionali ai bisericii majoritare, a doua oară un abuz al reprezentanţilor gândirii ştiinţifice. Fiecare dintre aceştia cu modul lor propriu de a gândi realitatea, dar cu toţii nepăsători în aceste abuzuri cu privire la oamenii pe care modurile lor de a gândi realitatea îi serveşte.
De la vraci, la preoţi, la filosofi, apoi la oameni de ştiinţă şi, azi, cu un termen generic, la experţi, categoriile sociale care au spus oamenilor ce anume există, care e realitatea, au avut mereu un rol important. Şi fiecare categorie a pretins la vremea respectivă că metoda după care află adevărul cu privire la realitate este cea mai bună [1].
Toate aceste categorii profesionale au furnizat sau încă livrează un cadru instituţional constitutiv, o realitate în termenii căreia ne putem formula scopurile şi organiza viaţa. Nu putem trăi în absenţa a aşa ceva. Într-o societate diversă cultural avem la dispoziţie multiple astfel de oferte.
Probleme în folosirea ofertelor de pe piaţa culturală pot apărea când dispare simţul măsurii. Când nu se sesizează limitele de aplicabilitate a ce ni se spune că este real. Vom afla, şi ni se va cere să credem, de exemplu, că un copil atunci când se naşte are asociată o funcţie de undă (conform mecanicii cuantice) şi că există o probabilitate ca nou născutul să existe şi la marginea universului. Naşterea, la drept vorbind, este în realitate doar o colapsare a funcţiei de undă în urma observări noastre, ca oameni de ştiinţă, sau, eu ştiu, ca taţi (şi ei cu funcţia lor de undă) a acestui eveniment. De partea cealaltă, ni se poate spune că mutaţia întâmplătoare care duce la apariţia unui organism ai cărui descendenţi vor deveni dominanţi în populaţie iar peste milenii biologii îi vor clasifica într-o specie diferită de cea în care erau clasificate organismele respective înainte de mutaţie, ei bine această mutaţie poate că este în realitate rezultatul intervenţiei unui Duh proniator. Bouche bée.
În orgoliul nemăsurat al unor oameni de a prinde totul în cuvintele specifice propriului discurs profesional sau vocaţional, de a construi o realitate monolitică în propoziţii coerente unele cu altele tai pe Patul lui Procust vieţile oamenilor [2]. Fac această barbarie pentru interese personale, de statut social, şi pentru interese instituţionale. Unii oameni spun că din pură prostie, prin folosire abuzivă a ceva ce li se pare că au priceput, dar de fapt nu au priceput. Când prostia aduce folos eu nu cred că e vorba de prostie.
Fenomenul managerial de expansiune către oamenii din jur a schemelor de structurare a realitatăţii proprii organizaţiei tale este unul firesc. Pe această bază se câştigă legitimitatea atât de necesară asigurării resurselor care permit organizaţiilor de acel fel să supravieţuiască.
Dar când fac acest lucru experţii devin impostori experţi, iar preoţii devin impostori preoţi, pentru că în aceste roluri pretind că sunt altceva decât sunt. “Preoţi” şi „experţi” fac ceva ce nu are de a face cu rolurile lor organizaţionale, sunt nişte manageri proactivi cu interese instituţionale egoiste, nu nişte oameni care servesc publicul lor ţintă. Au tot dreptul la asta, dar în acel moment onest ar fi să îşi şteargă etichetele vocaţionale sau profesionale. Acum vorbeşte Popescu managerul, atât. Ei, dar asta nu e foarte eficient, cine l-ar mai asculta pe „Popescu şi atât”. Cum ar putea încuraja ei legitim pe cetăţenii obişnuiţi la pierderea simţului măsurii ? Răspunsul evident, prin ridicarea calităţii a ce oferi beneficiarilor, e mult mai greu de pus în practică decât marketing-ul agresiv.
Un sistem public de educaţie este o resursă cu valoare enormă pentru cei care au pierdut simţul măsurii. Oamenii care se identifică egoist cu organizaţiile producătoare de discursuri prin care se instituie cadrele constitutive vieţii noastre se luptă între ei pentru folosirea sistemului ca să ne influenţeze şi să îşi asigure pe termen nedefinit consumatorii serviciilor la care se pricep, indiferent de calitatea acestora. Ei vor să aibă monopol, dacă se poate, şi să ne spună cum stă treaba cu realitatea, ce există şi ce nu există. Iar despre ceea ce nu există, fireşte, să adauge că nu are ce să caute în viaţa noastră, a cărei realitate e cunoscută de ei şi doar de ei.
Dar noi, cetăţenii obişnuiţi, nici vraci, nici preoţi, nici filosofi, nici oameni de ştiinţă, nici experţi, sau oricare dintre aceştia dar lăsând fişa de post a job-ului la locul ei, asumând rolul de om simplu, de cetăţean, noi ce vrem ? Interesează pe cineva ? Sau e musai să fim la remorca diferitelor grupuri de lideri cvasiprofesionali în loc să fie liderii cei care ne servesc ?
În conflictele interminabile dintre cei care abuzează de rolul asociat categoriilor profesionale de mai sus oamenii obişnuiţi nu pot fi decât victime colaterale, dacă nu au şi ei un cuvânt de spus. Democraţia le dă acest cuvânt de spus.
Sunt mândru că cetăţenii acestei ţări au dat dovadă de simţul măsurii şi au dat pe rând câte o lecţie “preoţilor” şi „experţilor”, obligându-i astfel să acorde mai multă atenţie calităţii produselor şi serviciilor specifice organizaţiilor lor. Cine nu va face asta, va pierde competiţia cu privire la ce există.
Note
[1] Azi se aşteaptă să vorbească în public cineva doar dacă e expert pe ce vorbeşte. Dacă îl preocupă şi nu e expert, să tacă din gură şi să asculte pe experţi. Cine sunt experţii stabileşte o comisie a experţilor, o asociaţie profesională a lor, experţii cei mai importanţi, etc. Consecinţa e că societatea civilă nu poate fi una a cetăţenilor, zice-se, ci doar a cetăţenilor experţi. Numai că experţii mai fac şi abuzuri, din rea intenţie sau din prostie. Pe ei cine îi controlează ? Cetăţeanul obişnuit. Societatea civilă cred că trebuie să fie formată doar de oameni în calitate de oameni obişnuiţi. Experţilor puţină modestie nu le strică.
[2] Realitatea, orice o fi ea, oricum e unitară într-un mod pe care nu îl poate prinde omul în cuvinte. De ce am avea capacitatea nemăsurată, apărută prin evoluţie sau dată de Dumnezeu, de a descrie unitar realitatea. ? Nici din perspectiva ştiinţifică, nici din cea religioasă nu se poate susţine că omul ar putea avea aşa ceva. Oamenilor, în general, puţină modestie nu le strică.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Spuneti ca: „Oamenii … au spus apoi NU celor care au instrumentalizat rationalitatea stintifica si au vrut sa distruga dimensiunea religioasa a educatiei publice a copiilor, … au taxat … un abuz al reprezentantilor gandirii stiintifice.”
Va inselati! De data asta oamenii nu au taxat nimic: pur si simplu asa „gandeste” majoritatea romanilor, dogmatic (cei indoctrinati religios sunt imuni la „rationalizare”). Pentru romani, religia este mai importanta decat stiinta:
Conform SONDAJULUI „Eurobarometer Poll 2010”, la afirmatia „Cred ca exista un Dumnezeu”, au raspuns pozitiv (procent din populatia tarii):
Romania – 92%
Danemarca – 28%
Norvegia – 22%
Suedia – 18%
(n.m. vezi coloana a 2-a, NU coloanele 3 si 4, in care apar notiunile de „spirit sau forta vitala”)
Conform Gallup poll 2007–2008, procentul celor care raspund cu NU la intrebarea: „Ocupa religia un loc important in viata ta?”, este urmatorul:
Suedia – 83%
Danemarca – 80%
Norvegia – 78%
Romania – 18%
http://tinyurl.com/kga7o8v
„Deficitul cognitiv-stiintific al publicului romanesc este unul dintre cele mai mari din Europa si nu pare sa se imbunatateasca.”
„Citatul provine dintr-un studiu finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din Romania si ale carui rezultate au fost publicate in 2010: Proiectul STISOC – Stiinta si societate. Interese si perceptii ale publicului privind cercetarea stiintifica si rezultatele cercetarii”.
„In comparatie cu alti europeni, romanii detin un stoc de cunoastere stiintifica mai scazut, fiind deci mai putin «alfabetizati» din punct de vedere stiintific, spune acelasi document”.
„Una peste alta, concluziile autorilor raportului nu sunt incurajatoare: Publicul romanesc prezinta unul dintre cele mai mari deficite de cunoastere stiintifica a publicului in context european : doar 1 din 7 romani dispune de o cultura stiintifica consolidata si activa”.
„Dar, dincolo de aspectul fascinant, din punct de vedere antropologic, al modului in care romanii de azi vad si inteleg lumea, dintre multele informatii cuprinse in raport una pare cu deosebire tulburatoare si ne loveste drept intr-un punct nevralgic. Tarile mai bogate au o cunoastere stiintifica mai buna”.
„Conform datelor Eurobarometrului din 2005, cel mai ridicat nivel de cunoastere stiintifica a publicului larg in randul tarilor europene se afla in Suedia, Cehia si Finlanda – in timp ce Romania are unul dintre cele mai scazute niveluri, alaturi de Bulgaria, Cipru si Turcia”.
„«Chiar daca sunt majoritari cei care raspund ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui (52%), este remarcabil faptul ca pentru 42% dintre romani Soarele se invarte in jurul Pamantului», comenteaza autorii raportului”.
http://www.descopera.ro/cultura/10884957-romanii-si-stiinta-suntem-codasii-europei
Atunci cand 42% dintre romani mai cred si astazi ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, la ce putem sa ne asteptam? (in plus, un procent de 6% nu a stiut ce sa raspunda)
Stimate cetatean, fiecare comentariu al dumneavoastra ma impresioneaza prin abundenta statisticilor, asa ca imi aduc aminte de zicerea lui Mark Twain despre tipurile de minciuni: minciuna, minciuna sfruntata si statistica.
Unde vedeti dvs. corelatia intre studierea religiei (ma refer in special la cea crestina, cu altele lucrurile pot sta nitel diferit) si slaba pregatire stiintifica a elevilor romani? Sau credeti cumva ca elevii romani sunt slabi pregatiti la toate celelalte discipline si sunt toba de carte doar la religie? Va garantez ca, din pacate, si la asta sunt la fel de „bine” pregatiti ca si la celelalte.
@Adi
La intrebarea ta: „credeti cumva ca elevii romani sunt slabi pregatiti la toate celelalte discipline si sunt toba de carte doar la religie?”, raspunsul este DA – majoritatea elevilor au nota 10 la disciplina Religie. Sper ca nu vrei sa insinuezi (cum fac unii atei „rauvoitori”) ca comportamentul „profesorilor” de religie este unul imoral, acestia dau medii de 10 doar pentru a avea cat mai multi elevi care opteaza pentru disciplina religie (cu scopul „onorabil” de a-si mari media generala). :D
Filozofie de budoar, domnule Iordache. Nu e niciun simț al măsurii, e doar un pragmatism extrem, nota la religie e mai mereu 10 și ridică mediile progeniturilor, și o imoralitate leșioasă în care ne scăldăm istoric și mioritic, nu ne punem rău nici cu popii și nici cu profesorii.
În rest, nimic nu ne atinge, nimic nu ne clatină din postura de moluscă, nici chiar religia sau frica de Dumnezeu.
Ca preot nu ma simt în categoria contrapusă ”experților”. Nu-i judec pe oameni după afirmați, ci după ceea ce sunt cu adevărat, ori după ceea ce mi se pare a fi adevărat. Nu m-a impresionat Ponta, precum nu m-a impresionat niciodată stânga. N-as putea spune ca ma impresionează nici dreapta, deși i-am votat mereu, deși m-au dezamăgit, rand pe rand.
Într-adevăr Ponta și ai lui au cautat sa se folosească de imaginea de ortodox. N-a știut ca omul te simte dacă ești sincer, ori de sinceritate, la el, nu poate fi vorba.
Nu scriu acest comentariu ca sa va mustru. Simt ca nu criticați din rea-voință. Va citesc articolele și am aceasta convingere. Va spun, pentru a vă da încredere, ca majoritatea preoților sunt ce trebuie sa fie.
Vă mulţumesc. Iertaţi-mă.
Pentru ca spuneti ” Nu-i judec pe oameni după afirmați, ci după ceea ce sunt cu adevărat, ori după ceea ce mi se pare a fi adevărat. „, si ma surprinde ce citesc, va intreb:
– de ce ii judecati,totusi, pe oameni?
Recunoasteti ca o faceti subiectiv (altfel, nu se poate!), contra indicatiilor biblice (care,asa cum le-am priceput eu,sfatuiesc sa nu judecam pe altii, probabil ca sa ne ocupam, cat mai bine, de ce avem, fiecare de facut!?), si totusi, gasiti ca dvs aveti, si dreptul si capacitatea, sa o faceti…?
Citesc apoi „ca majoritatea preoților sunt ce trebuie sa fie.”, si va intreb:
– cum puteti dvs sa analizati „o majoritate” de personalitati, caractere, istorii de viata? Exista, sau nu, posibilitatea sa va inselati?…ca orice om care tinde sa creada ca realitatea trebuie sa fie asa cum si-o doreste…nu asa cum este, adica : complexa?
Cand afirmati „Nu putea o invatatoare, chiar foarte apropiata de aceasta ora, să trimita un asemenea mesaj care ar acuza-o!” ,iar mi se pare ca spuneti un neadevar pe care vi-l dicteaza propria dvs constiinta, deci care va este personal „asa credeti” !…dar care NU are valoare de lege universal valabila…nu inca!
O ultima intrebare : nu vi se pare un pic cam dur calificativul de „dusmani ai orelor de religie” pe care-l folositi cand vorbiti despre cei care nu sunt de acord cu dvs?
Nu am copii, dar cand va fi cazul, va promit ca voi fi foarte atenta la discursul civil (!) al celor care se vor ocupa de educatia lor religioasa…si pentru asta, va multumesc ca mi-ati deschis ochii!
Excelent articol. Felicitari autorului.
o noua victorie in lupta dreapta de edificare a societatii ruminesti multilateral dezvoltate
Mai jos este mailul venit de la invatatoarea copilului meu. Asta la o scoala buna din Bucuresti unde parintii isi pot permite sa refuze religia pentru ca exista alternativa de a sta la biblioteca. Imi inchipui ca in tara majoritatea parintilor nu pot refuza cita vreme nu exista alternative reale iar presiunile din partea scolilor (directori si invatatori/profesori) au fost imense. In conditiile in care imbecilul care e ministru al Educatiei vine si declara ca scopul sistemului e conservarea posturilor profesorilor de religie textul dumneavoastra despre simtul masurii este cel putin deplasat daca nu de-a dreptul penibil.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Luni, veti gasi in mapele copiilor cereri privind acordul d-vs de a va lasa copiii sa participe in continuare la orele de religie din semestrul al II-lea. Va rog sa le completati si sa le retrimiteti la scoala. Poate ca ati auzit prin presa de noile ordine date privind ora de religie. De aceasta data, cei care vor sa participe la ora trebuie sa completeze o cerere. In prezent, in clasa noastra participa la ora de religie 31 de copii din 35. Astept sa primesc tot atatea cereri. Va rog sa-mi permiteti sa-mi spun si eu opinia fata de acest lucru:
-La ora de religie, se discuta despre reguli de buna purtare, de morala si de comportament drept;
-In afara de informatii despre cultul ortodox, religia mai inseamna si cultura si arta;
-In viitor, o medie in plus de 10 nu le va dauna;
-In anul viitor, este probabil, ca ora de religie sa nu o avem prima sau ultima ora. In conditiile in care vor fi mai multi copii care nu vor face religia, se pune problema : „Cine le va asigura supravegherea lor si unde?” Deocamdata, ministerul nu are solutii pentru aceasta problema.
Mi se pare o pura inventie, iertati-ma! Ați marcat in text, programatic, multe din temele strategice ale dusmanilor orei de religie. E batator la ochi si cusut cu ata alba! Nu putea o invatatoare, chiar foarte apropiata de aceasta ora, să trimita un asemenea mesaj care ar acuza-o! Zau, nu mai stiti ce sa faceti, mai cu seama după ce ati luat o palma aspra din partea parintilor si elevilor!
Link-ul corect:
http://s.go.ro/exov2
Folosiţi nuanţele domnule.
Victoria preşedintelui Iohanis a fost în primul rând generată de mobilizarea românilor din străinătate. O minoritate cu resurse şi pariu cu medie de inteligenţă cultură mai ridicată decât media celor rămaşi în ţară, expuse altor sisteme de valori. Ori, în privinţa predării religiei, miza pentru aceştia a fost zero.
Apoi, resursele şi contextul în care s-a desfăşurat competiţia la nivelul adepţilor pro-contra sunt inegale. Biserica are câte o organizaţie în fiecare localitate din România, are de asemeni resurse financiare, are un reprezentant care poate practica şantajul direct. Cei care sunt în favoarea predării istoriei religiilor sunt în minoritate evidentă(aici aveţi dreptate) şi asta e, norma socială şi identitară în România după zeci de ani de spălare pe creier include ortodoxismul taliban ca şi parte identitară.
Altfel argumentul că înţelepciunea poporului a învins în sine e fals.În 1938, NDSP-ul lui Hitler a obţinut 99 procente din sufragiul electorilor.Ştim că nu a fost alegerea cea mai bună pentru germani şi ştim că nu toţi germanii erau nazişti. Pur şi simplu e vorba de control social, conformarea la o normă pentru a funcţiona în comunitate.
Pe de altă parte a declara ca şi biologist că rezultatul modificării genetice a DNA este operă divină este o prostie evidentă din partea unui biologist. Mai ales în epoca în care se practică clonarea, inseminarea în vitro sau utilizarea celulelor pielii pentru a fabrica spermă artificială sau ovuli artificiali. Nici creaţionismul numai este ce a fost. În curând vor fi creaţi copii din doi părinţi de acelaşi sex. Cu toată repulsia evident resimţită , asta e realitatea în care trăim.
Iar despre polarizare, religie sunt evident cercetări care se apleacă şi dau răspunsuri în fiecare zi
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25402678
Sau citiţi despre rolul social al religiei.
http://www.scientificamerican.com/article/complex-societies-evolved-without-belief-in-all-powerful-deity1/
Evident, problema e adresată de oameni.Şi mai ales în societăţile care îşi permit să plătească asemenea oameni să se aplece asupra unor probleme. Având la dispoziţie, bugete. România e departe de aşa ceva. That is a fact.
În fond faptul că un procentaj major din părinţi au înscris copiii la ora de religie, nu denotă un bun simţ neapărat ci absenţa alternativelor la actuala filozofie organizaţională a sistemului de educaţie. Iar acolo testele internaţionale plasează pe criterii obiective cam pe unde sunt elevii români în medie ca şi rezultat. Uitând de minoritatea infimă de olimpici excepţionali care au sprijinul unei reţele mici de profesori inimoşi şi de părinţi generoşi.
Dar ca şi ateu pot să accept că fiecare are consecinţa acţiunilor lui.
Eu personal , am ales un alt tip de societate pentru copiii mei.
Numai bine.
„Altfel argumentul că înţelepciunea poporului a învins în sine e fals.”
Sunt de acord. Dar daca rezultatul iesea invers, sunt sigur ca ati fi folosit argumentul cu „poporul s-a desteptat” si n-ar mai fi fost fals.
„Pe de altă parte a declara ca şi biologist că rezultatul modificării genetice a DNA este operă divină este o prostie evidentă din partea unui biologist. Mai ales în epoca în care se practică clonarea, inseminarea în vitro sau utilizarea celulelor pielii pentru a fabrica spermă artificială sau ovuli artificiali. ”
Ce legatura are una cu alta? Adica daca pot explica cum functioneaza ceva si eventual pot imita, asta exclude o cauza initiala, un Dumnezeu? Nu aveti cam mare incredere intr-o inteligenta despre care credeti ca a aparut accidental, la intamplare? Aveti vreun merit ca aveti un creier capabil sa gandeasca, sa aiba constiinta de sine, sa observe si sa analizeze mediul in care traieste? Aveti vreun merit ca natura functioneaza in mod ordonat, astfel ca studierea si aproximarea legilor ei (stiinta) e posibila?
„În fond faptul că un procentaj major din părinţi au înscris copiii la ora de religie, nu denotă un bun simţ neapărat ci absenţa alternativelor la actuala filozofie organizaţională a sistemului de educaţie.”
Chiar daca ar fi asa, ce spune asta despre parintii respectivi, presupusi atei? Ca sunt oportunisti, labili, usor influentabili?
„Chiar daca ar fi asa, ce spune asta despre parintii respectivi, presupusi atei? Ca sunt oportunisti, labili, usor influentabili?”
Nu, doar ca au grija de copiii lor si prefera sa aleaga raul cel mai mic: sa-i lase la ora de religie in loc de a-i tine pe coridoare sau in curtea scolii, unde ar fi expusi la accidente. O grija pe care bag seama ca BOR nu o are atunci cand foloseste copii inocenti pe post de „carne de tun”.
Domnule Iordache,
Mă văd obligat să fiu de acord cu Dv. cel puțin parțial, dacă nu total în ceea ce spuneți mai sus.
Puterea și banii pervertesc valorile, chiar și pe cele religioase. Nu degeaba a luat Iisus un par și a alungat negustorii din templu. Două mii de ani mai târziu, negustorii sunt bine mersi în sânul bisericii. Asta ar trebui să spună totul.
Pentru a vedea cum ar fi trebuit să fie lucrurile într-un cult, o să va dau o mărturie despre cum stau lucrurile într-o organizație non-profit și bazată pe voluntariat.
Prestez muncă voluntară pentru o organizație non-profit promovând comunicarea și abilitatea de a fi lider.
Nimeni nu este plătit în organizația asta (în afară de ceva contabili și personal auxiliar la cartierul general în California care se ocupă de producția de artifacte și magazin). Se mai decontează ceva cheltuieli de deplasare sau organizare, și cam atât. Organizația are peste 300 000 membri și este activă în 120 de țări.
Organizația are o structură stufoasă de sus până jos, însă nimeni nu este plătit.
O astfel de organizație poate să învețe ce înseamnă serviciul public. Oamenii care ajung în funcții de conducere (pot să o facă pentru un an) nu au în mod real nici bani, nici putere. Trebuie să își facă treaba numai prin motivarea și inspirarea altora pentru țelul comun.
În condițiile astea, nu există conflicte (altele decât cele bazate pe personalitate sau agendă personală), și organizația respectiva are o reputație foarte mare deoarece impune standarde etice și calitate înalte. Cel care a creat organizația respectivă a fost un geniu. Organizația are o proprietate materială și intelectuală mare. Dacă organizația s-ar transforma într-una pentru profit, urmașii lui ar urma să preia controlul asupra tuturor proprietăților. Cu astfel de clauze, organizația există și astăzi, după 90 de ani, și o duce bine-mersi.
Dacă gândesc mai bine, toate problemele din orice fel de cult au început în momentul în care au avut un interes material mare și proprietăți. În momentul acela organizația a început a se corupe din interior,
Cum ar putea un cult să supraviețuiască în condițiile astea? Adoptând exact o atitudine de non-profit și voluntariat, exact așa cum a fost creștinismul în primele zile. Iisus și apostolii lui nu au fost plătiți de stat, și erau obligați să își poarte singuri de grijă. Erau mânați numai de dragostea lor pentru Dumnezeu și nu căutau averi personale.
Cum ar suna o biserică organizată pe principiile de mai sus? Dacă interesul material dispare deoarece preoții și-ar face treaba din convingere, nu pentru a scoate un ban din asta, viața bisericii ar fi mult mai bogată.
Cum ar arăta o parohie în cazul ăsta? Ar fi vreo câțiva preoți voluntari atașați care ar lucra în altă parte pentru traiul lor și și-ar oferi serviciile benevol bisericii. Biserica în sine ar fi construită, în proprietatea și întreținerea comunității locale, care prin propriul lor voluntariat și contribuții modeste ar ține biserica în viață.
Lucrul ăsta se vede prin unele părți din SUA, și bisericile respective sunt mult foarte armonioase deoarece nu există un interes material acolo.
Am auzit opinii din partea unor somități spirituale în domeniile lor. Cine este plătit să învețe pe alții spiritualitate e deja mânjit, nu poate avea credibilitate. Credibilitatea apare numai când cel care răspândește spiritualitatea nu are nimic de câștigat, ci mai mult de pierdut.
S-a varsat atata cerneala virtuala pe subiectele predarii religiei, cu argumente bazate pe stiinta, traditie, psihologie, istorie etc. incat se uita principalul, pe care voi incerca sa-l sintetizez sub forma unor intrebari:
1. Exista mai multe culte religioase recunoscute de catre statul roman (DA sau NU)?
2. Este religia crestin ortodoxa discriminata pozitiv prin faptul ca este singura care se preda in invatamantul public, cu profesori platiti din bugetul de stat (DA sau NU)?
[va rog, nu-mi spuneti ca exista cate o scoala unde se preda si alta religie]
3. Exista vreo prevedere legala prin care intreaga societate este obligata sa contribuie la finantarea unei singure religii (DA sau NU)?
[ma refer, desigur, la aspectul activitatii didactice, ca altfel statul finanteaza toate religiile – cel putin teoretic]
4. In fine, exista o lege clara in Romania care interzice discriminarea pe motive religioase (DA sau NU)?
Iar restul, desigur, este tacere… sau mai curand vrajeala!
La punctul 1 pot sa va dau niste informatii: la scolile cu predare in limba germana, cel putin la cele din Transilvania, exista oferta orei de religie predata de un preot de confesiune luterana. Ambii mei copii au studiat la un liceu german si stiu ca multi copii romani si ortodocsi au frecventat aceste ore, parte pentru ca parintii au dorit ca ei sa ia contact si cu alta confesiune, parte pentru ca era o ora in plus predata in limba germana.
Noi suntem romano-catolici, dar am incurajat copiii sa frecventeze ora de religie ortodoxa in gimnaziu pentru ca am dorit ca ei sa invete si cate ceva despre aceasta confesiune. Lucrurile au mers bine pana in clasa a VII-a cand s-a schimbat profesoara, iar cea nou venita a predat intr-un fel care nu mi s-a parut in regula, astfel incat i-am retras.
Nu stiu cum e in alte zone din Romania. Dar presupun ca e cam la fel, adica acolo unde exista multi catolici, exista si optiunea orei de religie de confesiune catolica etc. Poate ca ar fi mai bine, ca sa nu mai existe atata cearta, ca toate bisericile sa-si organizeze orele de religie pe cont propriu. In biserica noastra exista cursul de cateheza pentru toti copiii intre 7 si 9 ani pentru prima impartasanie, sambata dupa masa in casa parohiala, tinute fie de preot, fie de o persoana din comunitate care face acest lucru pe baza de voluntariat. Toata lumea e multumita si sunt suficienti 2 ani pentru initierea copiilor in principiile si practicile propriei confesiuni. Restul apoi e treaba familiei si, desigur, optiunea tinerilor insisi.
Mulţumesc tuturor celor care au comentat.
Îmi dau seama din unele comentarii că orice tentativă de a restructura propria gândire astfel încât să accepte realitatea pluralismului metafizic şi valoric este generatoare de multă suferinţă. De unde vine, pentru a o micşora, reafirmarea propriei realităţi unilaterale, şi ignorarea absurdităţilor evidente la care ne duce nu doar extinderea domeniului legitim de aplicare a religiei, ci şi extinderea domeniului ştiinţei dincolo de zona de relevanţă.
Se văd aici foarte bine efectele predării ideologizate a ştiinţelor, cu accent pe cele ale naturii şi ignorarea masivă a celor sociale şi umane, ca să nu mai vorbim de filosofie.
Această polarizare de nedepăşit în acest moment pe plan social este rezultatul modului de concepere a educaţiei publice în Ro, iar responsabilitatea pentru asta aparţine foştilor miniştri ai educaţiei din Ro şi oamenilor din sistem interesaţi nu de oamenii pe care îi formează, ci de banii care le intră lor în buzunar sau de mărimea tablourior cu imaginea lor care va atârna pe pereţii clădirilor publice după ce vor trece dincolo.
Cred că în Ro s-a încercat în ultimele 6 luni discreditarea religiei, pentru că era o zonă prin care se putea exercita influenţa Rusiei. În condiţiile tensiunilor geopolitice actuale era preferabil pentru mulţi să existe aici un stat de drept pe format exclusiv laic. Tema religiei la ultimele alegeri a fost doar pe agenda unui Ponta.
A fost subestimată însă importanţa religiei pentru oameni, iar după opţiunilor recenta religia iese puternic legitimată, multe peste ce delegitimase susţinerea eronată pentru Ponta. În aceste condiţii liderii politici viitori reformişti proocidentali nu vor putea opera fără dimensiune religioasă clară, explicită.
Câteva previziuni:
1) La alegerile de la anul oamenii din BOR nu vor mai miza pe corupţi, ci pe oameni integri din zona centru drepata, gen Baconschi, Papahagi, Voinescu. Cu o susţinere din partea bisericii pot creşte mult peste nivelul actual.
2) Şansa lui Iohannis de a fi reales peste cinci ani este, dacă nu intervin elemente care să răstoarne tendinţa, nulă. Vom avea un preşedinte cu profil de genul domnului Pleşu. Va rămâne ca un folositor stepping stone către o democraţie creştină românească, cu sarcini ulterioare în zona executivă.
3) Datorită tensiunilor geopolitice Ro nu se va putea dezvolta pe plan intelectual prea mult, din lipsa alocărilor de resurse pentru educaţie şi cercetare, ce să mai zicem de filosofie ca domeniu balama între celelalte capabil să ducă la scăderea tensiunilor dacă e utilizat cu măsură. Tinerii creativi vor continua să plece în vest, iar aici va rămâne o cvasi-cazarmă bine organizată sub controlul serviciilor pentru apărarea graniţelor lumii civilizate, cu o piaţă publică suficient de mare ca să poţi să te plimbi şi să ai senzaţia de libertate, dar fără posibilitatea reală de a produce discursuri în măsură să ducă la schimbarea regulilor constitutive. Zona reală de policentrism va rămâne în occident,
Ro va fi un fel de ţesut epitelial al unui organism multinaţional, important pentru sănătatea acestuia, dar care trebuie spălat cu apă şi săpun mereu.
gânduri bune,
„1) La alegerile de la anul oamenii din BOR nu vor mai miza pe corupţi, ci pe oameni integri din zona centru drepata, gen Baconschi, Papahagi, Voinescu. Cu o susţinere din partea bisericii pot creşte mult peste nivelul actual.”
Parca biserica nu se amesteca in politica. Sau una predicam si alta fumam?
„Se văd aici foarte bine efectele predării ideologizate a ştiinţelor, cu accent pe cele ale naturii şi ignorarea masivă a celor sociale şi umane, ca să nu mai vorbim de filosofie.”
Foarte buna remarca. Exista in Romania (si chiar in Europa) un anume regim al adevarului (dupa spusele lui Miroslav Volf din Excludere si Imbratisare) ), iar acest regim impune o interpretare „stiintifica” a realitatii. Si asta in pofida faptului ca istoria ne demasca atat abuzurile religiei cat si pe cele ale stiintei. Contrapunerea stiintei si religiei, demasca spiritul irational al excluderii care ii domina inca pe multi romani.
” Contrapunerea stiintei si religiei, demasca spiritul irational al excluderii care ii domina inca pe multi romani.”
Realitatea este ca religia si stiinta sunt contrapuse in cateva domenii esentiale ale cunoasterii.
Desigur, un om matur poate studia ambele versiuni si poate alege – sau le poate accepta simultan, sub forma unor viziuni diferite asupra realitatii. Mintea unui copil nu are insa aceasta capacitate deci predarea unor „adevaruri” diferite cu privire la acelasi fenomen risca sa creeze confuzie (care va trebui rezolvata, sub o forma sau alta, de catre parinti).
Oricat ar argumenta persoane cu un inalt nivel de cultura, copilul nu gandeste in termeni de scientism si metafizica: pentru el, categoriile de adevar sunt mai clar transate deci afirmatiile ca „lumea a fost creata in sase zile” si „universul are o vechime de 14 miliarde de ani” sunt ireconciliabile. Ramane se decideti care dintre ele trebuie sa-i fie transmisa in scoala!
„Îmi dau seama din unele comentarii că orice tentativă de a restructura propria gândire astfel încât să accepte realitatea pluralismului metafizic şi valoric este generatoare de multă suferinţă” wow!!!!!!!!cata perspicacitate!
Deci asta era miza:pluralismul metafizic :) :) :) si acum e de bine?
Cit despre previziuni,e dreptul dvs sa va imaginati orice,dar nu va simtiti obligat sa ni le livrati asa, cash…unii stam mai slabut cu ingeru’ ;)
Nici o grija, dle Iordache, „dimensiunea religioasa a educatiei publice a copiilor” romani este indestructibila. Poate doar cea stiintifica (ca tot se scosese prin omisiune teoria evolutiei din programa de biologie); sau poate cea filozofica (caci, simultan, fusese eliminata si sectiunea despre Dumnezeu din manualele de profil).
Dimensiunea religioasa, insa, va persista, caci timp de peste 20 de ani s-au ingrijit sa o pastreze acolo, cu orice pret (inclusiv pretul educarii cu forta … persuasiunii), biserica, profesoratul, administratorii scolilor, politicienii nostri iubiti, intelectualii filo-ortodocsi, sau o parte dintre cei numai filo-crestini si multi, multi altii. Va aflati intr-o companie care va face cinste.