joi, martie 28, 2024

De bine: România nu stagnează

Faptul că ni se pare că stagnăm cred că are o explicație obiectivă, și anume pare așa pentru că facem o analiză la o scară de timp prea scurtă, de un an-doi. S-ar putea ca dezvoltarea politică a României să poate fi evaluată adecvat la o scară mai mare, cu o fereastră de observare temporală de minim 5 ani.

O problemă a accelerării proceselor de democratizare a unei țări este calitatea elitelor. Procedurile democratice nu crează elite, ci sunt doar condiții ale formării unor elite potențiale. Procesul de adoptare a procedurilor democratice este mult mai rapid decâte cel de formare socio-culturală a elitelor politice potențiale.

Într-o democrație prin accesibilizarea culturii în sens larg baza de selecție pentru politică va crește numeric, pentru că numărul celor care trec de un prag minim și ajung să creadă despre ei că ar putea face politică va crește. Dar media globală a pregătirii în această populație de potențiali implicați în politică poate scădea în raport cu perioada în care accesul la politică era limitat la un grup mai mic, dar mai bine pregătit ca medie, chiar dacă făcea parte dintr-o populație de cetățeni care în medie erau mai jos cultural decât e acum media tuturor cetățenilor.

Strategic poate fi mai bine acum, în democrație procedurală, cu o singură condiție – să crească nivelul cultural al maselor până la cel avut înainte de grupul restrâns din care se făcea selecția. În astfel de condiții avantajul strategic ar fi existența unei baze de selecție mult lărgită în raport cu perioada anterioară (nu cred că cei maturi acum apucăm acest moment, poate doar ca spectatori la vârste înaintate).

Așadar avantajul unei societăți democratice aflate în competiție cu societăți nedemocratice depinde de viteza cu care crește nivelul cultural și capacitatea de a conduce în masele cu acces potențial la putere (baza de selecție pentru politicieni). Dacă viteza de creștere e prea lentă societatățile nedemocratice pot îmbunătăți calitatea elitelor lor conducătoare suficient de repede ca să pună în dificultate pe cea democratică, aceasta riscând să aibă conducători mai slabi temporar și să piardă confruntări locale.

Din momentul în care s-a depășit un anumit prag mediu de pregătire în mase coroborat cu un mecanism funcțional de circulație a elitelor societatea democratică respectivă nu mai poate fi adusă la starea de avantaj relativ competitiv local de tip nedemocratic.

Nu este și cazul nostru. Așa că ar fi cazul să ne mișcăm repede ca țară, orice peltea întinsă prea mult nu ne poate face decât rău.

Ce înseamnă să ne mișcăm rapid ? Sunt necesare inveistiții masive în educație și cultură, altfel democrația riscă să devină un dezavantaj competitiv în relația cu vecini nedemocratici dacă am fi izolați politic. Nu suntem. Deocamdată ne țin în brațe societățile stabilizate democratic.

A nu se înțelege că trebuie să facă neapărat statul aceste investiții. Fiecare poate investi în el însuși sau în copiii săi. Dar crearea unor valori, a unor mentalități care să motiveze în sensul unor astfel de investiții nu poate fi decât rezultatul unui mecanism grupal – prin instituțiile publice de educație și cultură, prin alte organizații cu impact la scară mare.

În absența acestor mentalități și acestor investiții nu putem fi altceva decât o democrație fie eșuată, fie ținută în stare funcțională din exterior.

În acest moment producerea elitelor politice în Românie nu are vreo legătură cu democrația. Ele sunt produse și cizelate într-o elită administrativă de facto, iar procedurile democratice validează prin vot ce pare mai convenabil din punctul de vedere al maselor.

Suntem în etapa învățării democrației, iar dacă s-ar da drumul la circulația elitelor din masele actuale cred că am avea în frunte oameni mult sub nivelul unui Ponta, de exemplu.

Neavând acces la politică decât filtrați administrativ, nu de către votul maselor, oamenii cu potențial de lider apăruți statistic în mase preferă adesea să plece în alte societăți, unde se pot desfășura mai bine cel puțin pe plan profesional.

Marile câștiguri ale României din ultimii 26 de ani mi se par a fi, pe rând :

  • Adoptarea unor proceduri democratice

  • Faptul că structurile administrative (președinție, servicii, justiție și continuă prin propagare) au devenit pro-occidentale.
  • Blocarea instuțională a mecanismelor de corupere stimulate din societățile nedemocratice care încearcau întârzierea formării mentalităților necesare unei democrații funcționale, care ar face să devenim mult mai puternici și productivi ca popor, ca stat.
  • Acceptarea, de dată recentă, a unor lideri de opinie civici neînregimentați administrativ, ca bază pentru dezvoltarea a unei populații de lideri politici potențial în 25 de ani de acum încolo.

În concluzie, nu stagnăm. Ceea ce nu înseamnă, însă, că nu ne-am putea mișca mai repede.

Articolele care evidențiază aparenta stagnare pe termen scurt sunt un factor de influență folositor în procesul de schimbare a mentalităților în mase. Ele pot crește viteza de schimbare a mentalităților.

Dar cu privire la structurile administrative, nu cred că ne putem face iluzii că acțiuni punctuale la nivel civic ar putea aduce vreo schimbare decizională. Procesele de la acel nivel sunt de altă natură, cu viteză contralată de interese de scară mult mai mare, cu relevanță geopolitică. Procese fără de care, de altfel, am fi zăcut și acum într-un totalitarism stabilizat pe plan local. Mămăliga, știm cu toții, nu explodează. Dar poate că asta e o simplă afirmație răutăcioasă…

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Asa zisele elite administrative de facto nu sunt altceva decat niste mediocritati, poate cu exceptia catorva oameni, care nu au cum, fiind mediocritati, sa ridice in vreun fel nivelul celorlalti oameni. Dovada concreta este ca nu au facut nimic palpabil in structurile administrative care sa se reflecte intr-o libertate mai mare a oamenilor si intr-o calitate sporita a serviciilor oferite de institutiile publice. In fapt mentinand constrangerile si-au asigurat prin competitie neloiala un avantaj fata de ceilalti oameni care se vede foarte clar in lipsa de optiuni educationale reale si a unei lipse de transparenta intre politic si social, prin aceea ca nu exista tentative minime de a angaja societatea in proiectele publice importante, cum ar fi proiectul de lege pentru securitatea cibernetica, care a aparut in treacat pe Hotnews, ca o analiza juridica fara formularul de comentarii. E clar ca aceste subiecte nu preocupa, dupa cum se vede pe platformele sociale unde se dezbat cat de cat chestiunile publice. Nu se dezbat nu pentru ca aceste lucruri nu se cunosc dar pentru ca nu exista vointa si dorinta de a liberaliza societatea ci de a-i mentine pe oameni intr-o continua bezna in timp ce contextul international e pur si simplu in alta galaxie raportat la realitatile cu care ne confruntam.

  2. dle prof, interesant. Ca sa pricep si eu:
    . acei lideri civici sunt de ex Claudiu Craciun? eu il vad mai mult ca un Coriolan Draganescu [apud nenea Iancu]
    . sunt cei de la Uniti Salvam Ro? extrem de vocali la Pungesti si muti in Banat unde FOREAZA deja Nis-Gazprom?
    -cei de la protestul Colectiv, in cap cu Liviu Mihaiu, selectionati de careva de la Cotroceni?
    . mme Mungiu-Pippidi care azi il linguseste pe Ponta si maine pe X, repudiindu-si propriile laudatio?
    .dogarienii?

  3. Articol bun sa ne aduca la realitate. Prea multa gargara in presa si in discutii particulare despre stagnare, imbecilitatea administratiei, „Doreli”, lenesi si hoti.
    Realitatea e ca Romania e in progres evident – pentru cine are ochi – chiar daca, aici ma declar de acord cu Dl.Iordache, cu totii ne-am dori un progres mai rapid. Toate datele statistice ne arata ca progresam. Comparati doar progresul PIB din 1990 pana astazi. Se tot vorbeste despre dezindustrializare , sunt si emisiuni TV pe aceasta tema. In realitate productia industriala a Romaniei a crescut, exportul de produse industriale creste an de an. Ca s-au inchis mine si au disparut industrii neperformante, neviabile, ca s-au facut privatizari frauduloase cu mari pagube pentru stat e adevarat. Drama zonelor monoindustriale unde multi si-au pierdut locul de munca e reala. Dar nu s-a intamplat doar la noi, am vazut destule filme americane pe aceasta tema.
    Toti cunoscutii mei care revin in tara periodic remarca progresele ; aspectul oraselor, infrastructura rutiera, civilizatia urbana, numarul de automobile, reteaua comerciala … Ca ne raportam in permanenta la statele mai avansate nu e rau dar sa realizam si ca recuperarea unui decalaj istoric, de secole !, nu este posibila in ani ci doar in decenii ! Cu munca, sacrificii, rabdare, optimism !

    • Economia Romaniei, cea interna, adica a romanilor, e cam la acelasi nivel cu anul 89. Aproape tot plusul a fost generat de privatizari si de influxul de capital strain.

      Pentru referinta va dau un extras dintr-un articol de la Capitalul:

      „Grosso modo, în România, 83,25% din exporturile de bunuri sunt realizate de firme cu capital străin majoritar sau minoritar. „Cu alte cuvinte, dacă România ar fi rămas să se bazeze doar pe firmele românești, am fi realizat în 2014 un volum de export egal cu cel din anul 1989“, a declarat Mihai Ionescu, secretarul general al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR), citat de evz.ro. ”

      http://www.capital.ro/top-50-cei-mai-mari-exportatori-ai-romaniei.html

      Iar legat de potentialul Romaniei pentru export va trimit un link spre o analiza disponibila online la Ministerul Economiei si Comertului:

      http://www.dce.gov.ro/Info_business/produse/index_produse.htm

      Dupa cum se observa in afara de mobila si componente auto restul potentialului de export al Romaniei, adica intern al romanilor, este axat pe produse agricole.

  4. Domnule Iordache, numai stupizii cred că România stă pe loc. Problema e că noi avem multă treabă şi unii nu se mişcă deloc cu talent :)

    • asa i, romania nu stagneaza ! nu degeaba s a infiintat academia de militie si informatii, astia s avant garde (scule nu fleacuri), interpreteaza amintirile din viitor !

  5. Sigur că România face progrese.
    Problema e că n-am ajuns încă în punctul de la care progresele ar fi ireversibile.
    Pentru că oricând poate avea loc un nou asalt al Parlamentului împotriva statului de drept.

  6. In urma cu cateva zile, la Tv – Discovery, am deschis televizorul in mijlocul unui documentar, in care printre altele era prezentat Bucurestiul privit printr-o tableta, cu un soft care permitea recunoasterea zonei in care te aflai, doar indreptand, de exemplu, camera tabletei spre o intersectie a Bucurestiului. In momentul urmator, se identifica locatia si pe jumatate de tableta rulau imagini in timp real din acel loc si in paralel, pe jumatatea cealalta rulau imagini din aceeasi zona, dar dintr-o perioada in urma cu 90 ani. Se pare ca softul cu pricina era facut de niste romani. Repet, am deschis televizorul in mijlocul documentarului. In timp ce prezentatorul, un american, se minuna de soft, comenta si ca Romania in anul ’89 a trecut printr-o revolutie, „care nici acum nu s-a incheiat”. Poftim, mi-am zis, ce concis! Intr-o simpla propozitie, americanul ne-a pus diagnosticul.
    Asa ca, simplu, inca ne transformam, inca lucram la ceea ce vom deveni. Depinde intr-adevar cum lucram sau poate, „ne facem ca lucram” precum celebra propozitie de pe ecranele revolutiei, „Mircea, fa-te ca lucrezi!”.

    ( Pentru cine nu mai stie, era vorba despre poetul Mircea Dinescu).

  7. Este clar ca essentiala pentru procesul de NESTAGNARE a Romaniei este re-formarea elitelor in toate domeniile activitatii sociale.. Fostele tari comuniste din Balcani ( Albania, Jugoslavia, Bulgaria si Romania ) si-au distrus metodic si definitive elitele in anii 40-70, dar nicaieri procesul nu a fost asa devastator ca in Romania, unde puterea a fost in mina unor brute analfabete timp de aproape 50 de ani. Romania a trebuit, ca de multe ori in istoria sa, sa plece practice dela zero, in acest process de reinvatare, nu a democratiei, ci a normalitatii vietii sociale ( fiindca nici Romania interbelica nu stralucea prin democratie )si de recostituire a unor noi elite, de data aceasta adevarate/
    Acest process este si va fi lung, poate foarte lung, fiindca toate legaturile de continuitate au fost retezate brutal si definitive in anii comunsimului. sa nu ne asteptam la o rabunire a elitelor intelectuale romanesti ca in anii 20-30 ai secolului trecut. Atunci era infloririea normala dupa un secol de evolutie. astazi sintem inca in faza de lastarire !
    Asta este adevarul ! Nu stagnam, dar constituirea unei elite social a un ui popro cere un secol, nu 20 de ani cum zicea ” optimistul” si nu mai putin odiosul Brucan

    • Ma bucur sincer sa vad ca exista oameni ca dumnevoastra … Parerea mea e ca nu mai avem luxul la 100 de ani. Exista oameni ok, doar ca putini din ei se afla in structurile politice. Daca gasesc o cale sa coaguleze si sa creeze independent de constrangerile actuale atunci vor putea forma in jurul lor si alti oameni. Exista eforturi, Colegiul Noua Europa ar fi unul si sigur exista eforturi individuale pe mai multe paliere ale activitatilor umane …

  8. Desi dupa multumirile dvs poate va interseaza acest text trimis dlui Pm Ciolos, dlui Presedinte Iohanis si inca altora spre stiinta :

    „Dle Presedinte Iohanis transcriu aici spre stiinta dvs dar si pentru faptul ca v-am pomenit in acel text cele cominicate dlui prim ministru Dacian Ciolos pe feisbucul dlui:
    Dle Prim Ministru, voi incerca sa traduc cum am inteles eu cele spuse de dvs adica elementele care va determina deciziile si politica de PM sunt;
    1) Nu va considerati in mod onest si eu zic si corect,, un PM si un guvern rezultat dintr-un proces electoral canonic reprezentand in consecinta o vointa certa a unei majoritati electorale bine definite, care a determinat pe cale de consecinta democratica o majoritate parlamentara, ci dintr-o situatie conjunctural desigur cu aprobarea parlamentului care altfel avea in fata spectrul unor alegeri anticipate cu un electoral furios si care a ales validandu-va parcursul democratic mai soft
    2) De aceea aveti cu grade de libertate limitate pe care desigur ca le puteti duce pana in limitele lor extreme, prin asumare de raspundere , dar nu considerati corect sa faceti asa ceva doar pentru o procedura electorala si sa lasati tara cu cine stie ce guvern care sa administreze procesul electoral dijn acest an .Si guvernul Stolojan in 1991 a avut drept prima sarcina gestionarea referendumul pentru Constitutie si alegerile generale si locale din 1992. Rezulta ca si daca aceasta procedura electorala ce se doreste schimbata este importanta pentru democratie este mai importanta conducerea vaporului pana va depasi aceste alegeri.
    3) Indeplinirea mai degraba cu acest guvern decat fara el a dezideratului fundamental cu care ati venit si care este sloganul „coruptia ucide-fara corupti”si chiar daca procedurile electorale conteaza si pot ajuta la indeplinirea sa, conteaza mai mult vointa libera a natiunii care astazi nu mai este ca in 1990, adica stie despre ce este vorba si stie ca poate prin votul ei impune alesi care sa-i indeplineasca macar buna parte din doleantele exprimate in noiembrie 2015
    4)Asadar nu este normal ca folosind dorinta de ciolan a unor indivizi actualmente inca in parlament si dornic sa ramana cat mai mult acolosa va riscati mandatul si sa permiteti eventual venirea altora mai putini potriviti sa asigure procesul electoral democratic si corect. 5)Cu alte cuvinte aveti dreptate cand considerati ca partidele care cred ca si dl Presdinte si ca si dvs ca intrdevar coruptia ucide si ca trebuie pe cat posibil eliminati cei care o promoveaza, adica cei corupti, trebuie sa faca efectiv si nu verbal, tot ce depinde de ele pentru acest deziderat. Adica sa se bata in parlament pentru promovarea legii corespunzatoare care exista si poate fi si imbunatatita cat si in strada lamurind si convingand electoratul prin metode democratice, ca ele se vor stradui si vor reusi odata trimise de el la putere sa indeplineasca aceste deziderate prin cei care vor fi propusi spre validare electoratului. Asta trebie sa fie scopul asumat si declarat de cei ce doresc reconstructia Romaniei si nu doar preocupari formaliste prvind proceduri electorale in functie de eficienta lor politica in interesul unora sau altora in functie de situata de moment..Acesta trebuie sa ramana programul dvs politic pana la alegeri si pentru acestea. Succes”
    Dle Presedinte Klaus Iohannis i-am scris acestea si m-am referit si la dvs convins fiind ca am descris suficient de bine cele ce dvs doi in limbajul nivelurilor la care va aflati incercati sa le exprimati cat mai exact.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro