joi, martie 28, 2024

De ce a căzut guvernul Ungureanu?

Oare de ce o fi căzut guvernul Mihai Răzvan Ungureanu? Răspunsul, cauza principală nu-i deloc un mister, nici măcar nu-i foarte complicat. Vă privește în față, ca să zic așa. Dacă n-o vedeți e din pricina unui clișeu.

1. Care e clișeul?

Iată un fapt simplu și evident, care ar putea să arunce un pic de lumină: predecesorul dlui Ungureanu a supraviețuit la vreo zece încercări de debarcare similare. Una după alta, vreme de trei ani. Dl Ungureanu a reușit să piardă prima moțiune de cenzură, la nici trei luni de la instalare. Cum se explică un asemenea eșec? Tăiem rapid cu briciul lui Ockham scenariile utrasecrete și complicate, foarte prostuțe chit că sunt și foarte iubite de pseduo-analiștii de la noi. Circumstanțele? Nu sunt o explicație, chiar din contră. Guvernele dlui Boc au luat unele dintre cele mai impopulare măsuri economice. În schimb, cel al dlui Ungureanu tocmai se pregătea să ”reîntregească” salariile reduse de predecesorul său! Și atunci, cum de se explică supraviețuirea primului și eșecul celuilalt?

Clișeul? Iată-l: dacă persoana arată bine, are un CV excelent, are studii, vorbește frumos etc. atunci e musai să fie un bun politician. Cu atât mai mult dacă e tânăr – există o obsesie cu asta! -, plus alt clișeu foarte, foarte vechi: dacă e cumva dinafara politicii de partid. Nu reușesc să înțeleg ceva într-atât de lipsit de logică. Aplicat în orice alt domeniu ar fi eventual o tentativă stângace de scheci absurdist: ” – Doresc să mă angajez în postul de medic/strungar/avocat.” ”- Ia să vedem… Da, vorbiți fluent germana, aveți studii de matematici superioare, sunteți tânăr și fără experiență în domeniu. Excelent, sunteți omul nostru!” Or, această glumă slăbuță e luată drept adevăr valabil în domeniul politicii de la noi, și, iată, a (mai) făcut o victimă.

2. Cine sunt responsabilii?

Cauza principală a căderii guvernului Ungureanu este dl Ungureanu însuși. Nu spun asta ca să-i absolv pe alții de responsabilitate. Vinovați de ieșirea PDL de la guvernare sunt cei de la PDL; iar de necesitatea președintelui Băsescu de a coabita, președintele Băsescu. Dacă au făcut o mutare de șah cu numirea asta, atunci au făcut una proastă. Ca la șah: pregătești o mutare cu potențial, dar când ajungi s-o faci nu verifici dacă, în noile circumstanțe, potențialul respectiv mai există. Responsabilitatea aici e împărțită cam așa: dl Ungureanu a greșit, dl Băsescu și PDL au tolerat greșeala, ba chiar i-au dat o mână de ajutor.

După tipicul pedagogului de școală nouă: care ar fi trebuit să fie principala problemă pentru un guvern dependent de o majoritate parlamentară într-atât de redusă și nesigură? Mai departe, oare dl Ungureanu și cei care l-au sprijinit să ajungă acolo nu și-au dat seama că experiența sa de politician de partid și de parlamentar e aproape nulă? Nu spun că fostul premier n-are alte puncte forte. Sunt gata să îi recunosc capacitatea de diplomație, doar că în aceste circumstanțe n-a fost o calitate, ci un defect! E ca și cum la conducerea unei cetăți ai înlocui un general (bun, prost cum o fi) cu un diplomat bun la încheiat pacea. Poate fi o mutare bună, dar în niciun caz atunci când cetatea e sub asediu.

3. Care au fost greșelile?

Concret. Greșeala PDL a fost că l-au privit pe dl Ungureanu ca pe premierul propriului partid, deși acesta a fost și a acționat, în fapt, ca un independent. Iată alt fapt simplu și evident: în timp ce ceilalți membri ai coaliției de guvernare, UNPR și UDMR, aveau liderii în guvern, ba chiar vicepremieri, PDL a strălucit prin absență la acest capitol. N-aveau nici un lider în guvern, măcar. Sigur, dacă ai premierul atunci nu are sens să-i numești și un secund. Doar că PDL nu avea premierul, de fapt.

În oglindă, dl Ungureanu a acționat ca independent, uitând că principala problemă a guvernului său era menținerea majorității în Parlament. Iar asta făcea critică relația cu principalul partid și grup parlamentar din această majoritate – în comparație, dl Boc era în poziție excelentă de a gestiona relația asta, ca președinte de partid. Mai rău, în timp ce premierul Boc avea permanent întâlniri cu parlamentarii partidului său și al coaliției, nu știu ca dl Ungureanu să fi avut vreuna! El sau vreunul din miniștri lui. Și mai rău, nu doar că dl Ungureanu a ignorat relația cu principalul partid de guvernământ, dar a și încercat tot felul de uverturi naive către PNL. O dovadă de imaturitate politică evidentă: niciun fel de apropiere n-ar fi putut avea loc, nu cât timp scopul politic unic al partidului dlui Antonescu este câștigarea președinției iar dl Ungureanu s-a lăsat prezentat drept contra-candidat! E ca și cum ai căuta să negociezi cu adversarul pe care juri public c-o să-l înfrângi. Chiar așa inexplicabil să fie eșecul? Faptul că, în realitate, ești într-o poziție foarte proastă, într-o defensivă aproape disperată, nu face decât să transforme greșeala într-una perdantă fără drept de apel.

Asta pentru că încercările stângace și fără vreo șansă ale dlui Ungureanu de a se apropia de PNL n-au făcut decât să transforme o relație și așa fragilă cu PDL într-una de înstrăinare totală, dacă nu chiar de ostilitate. Punctul culminant a fost atunci când premierul a refuzat fondurile ”electorale” către aleșii locali ai coaliției. Presa a vorbit despre un gest dramatic al premierului de a pleca de la întâlnirea cu liderii PDL trântind ușa. Mi-l imaginez ca pe-un biciclist care pozează triumfător cu mâinile în aer în timp ce bicicleta se îndreaptă în viteză spre un obstacol. Or, chiar cel mai nepriceput în ”tainele” acestui sport își poate da seama că a făcut o greșeală în clipa în care dă cu nasul de asfalt. La doar o săptămână după vitejia asta dl Ungureanu revenea spășit asupra deciziei, dar chiar și așa era mult prea târziu. Exodul PDL începuse. După mai puțin de o lună guvernul lui este, iată, istorie. Cauză și efect. Simplu.

4. Cine trădează pe cine?

Dl Boc a dat vina pe ”trădarea” grupului minorităților. Cât, cât de ridicol poți să fii să arăți cu degetul spre alt grup parlamentar în timp ce tu pierzi parlamentari zilnic, inclusiv în ziua moțiunii? Dacă a fost o trădare atunci a fost una reciprocă, între PDL și premier. Însă termenul e foarte nepotrivit, pentru că nu e vorba de nicio maliție aici, nici măcar de urmărirea propriului interes (mai degrabă subminarea lui!). E vorba, repet, de neînțelegerea reciprocă asupra relației, de la bun început. Nu trădarea e explicația, ci incompetența masivă.

Că veni vorba, sunt nevoit să reiau apărarea pentru ”trădători”. Nu doar că în aceste circumstanțe particulare retorica despre ”trădătorii” din PDL mi se pare complet deplasată. Ceea ce dovedește episodul este că în general opinia negativă apropo de fenomen este greșită. Vă rog, nu-mi vorbiți despre etică; judecata etica prost plasată nu este decât prostie: între un om care face rău cu cele mai bune intenții și unul care face un lucru bun din interesele cele mai meschine, etica cea mai simplă ne cere să-l alegem pe ultimul. ”Trădarea” parlamentarilor este un mijloc de-a corecta in extremis modul în care un partid este condus. E o cale de a corecta o serie de greșeli, de exemplu susținerea acelorași ”trădători” pentru candidaturi și uneori chiar la conducerea partidului. Sau greșeala de a susține ca premier propriu a unui independent. Sau greșeala de a separa conducerea guvernului de cea de partid. Șamd. Greșeala de a avea în fruntea partidelor (și, implicit, a țării) oameni incompetenți. Indiferent care e interesul celor care o fac, ”trădarea” servește evident interesului public. Interzicerea ei formală ar fi o gafă impardonabilă.

Distribuie acest articol

70 COMENTARII

  1. Damian says:
    Chiar așa inexplicabil să fie eșecul? Faptul că, în realitate, ești într-o poziție foarte proastă, într-o defensivă aproape disperată, nu face decât să transforme greșeala într-una perdantă fără drept de apel.

    Salut. Am subliniat ceea ce ar fi trebuit de fapt sa stie alde umil poc-boul-vaxxx. Doar ca, in cercurile lor rarefiate, realitatile talpii ajungeau estompate. Cand ajungeau. pdl & co inca mai cred c-au facut reforme. inca mai cred c-au salvat tara de la dezastru. Si ca, de fapt, boborul e ingrat. Sincer acum. nu cred ca mai exista vreun alt guvern care sa fi impus primariilor si prefecturilor sa concedieze in timp ce se-nfiintau noi ministere si agentii. Nu cred ca in vreo alta tara cu pretentii, vreun guvern care se autointituleaza reformist isi asuma raspunderea* pe o lege pe care, mai apoi**, o anuleaza cu o alta. Tot prin asumare. Si-n final (si tot in numele „reformei”) tranteste o OU prin care ii suspenda aplicarea. Dupa cum la fel de greu este de crezut ca un alt guvern responsabil aflat in fata provocarii celor peste 3 milioane de ha nelucrate ar fi dat prioritate programului Rabla. Sau ca fiind confruntat cu un masiv procent de munca la negru/gri (cauzat de fiscalizarea excesiva a muncii) s-ar fi apucat sa modifice codul muncii. Confruntat fiind cu realitatea ineficacitatii sistemului de invatamant preuniversitar a „reformat” ca-urile si clasificarea universitatilor. Si bomboana de pe coliva: desi exista un raport de un muncitor/contributor la patru trantori/asistati a crescut nr. celor din urma cu peste un milion. In tara-n care se inchid scoli si spitale se construiesc besearici. Iar al doilea bugetar al tarii*** este comandantul prea-securistilor. Ungureanu n-a fost nici ortoman si nici macar viclean. Doar a decontat aberatiile „reformistilor”.

    *sau o forma echivalenta
    **dupa mai putin de 1/2 de an
    ***prin prisma retributiei de la buget

  2. Si eu cred ca Fat Fromos din Lacrima care e/era destinat mire al Albei ca Zapada este de vina pentru caderea guvernului sau. Doar ca am oarece indoieli in privinta intentiei de a face aceasta greseala. Nu stiu daca a fost o greseala neintentionata sau tocmail… noua miscare avea poate nevoie de sacrificiul PDL-ului. Se poate sa fi fost si o tradare la varf, o miscare de sah prin care sa fie scapati in decor si tot felul de membrii mai mult sau mai putin sus-pusi ai PDL.

    De ce zic asta? Prea s’a tot vorbit pe aici de necesitatea de a iesi de la guvernare. Mai tineti minte? Se zicea ca Traian Basescu vrea dar ca Emil Boc e incapatinat si refuza. Nu vom stii cu precizie poate niciodata. Dar cand vin oameni din PDL si spun ca vor sustine o miscare politica noua dar din interiorul PDL… asta miroase tare urat. Si nu pentru mine, ci pentru PDL-istul re rand, pentru acei PDL-isti angrenati in masinaria politica si administrativa.

    Si eu cred ca numai alegerile cat mai grabnice ar putea inlatura confuzia cumplita ce este acum. De ce?
    In primul rand e normal ca PDL sa dea fata cu electoratul dupa guvernarea pe care a avut’o. Asta se cheama responsabilitate. Orice altceva este un tertip ieftin, legal dar ne onest.

    In al doilea rand dispar constructii precum UNPR sau altele care nu au fost nicicand votate pentru a reprezenta pe cineva in Parlament. Parlamentul este o institutie reprezentativa si cum inca nu sunt tocmai alegeri uninominale cum ar trebui… atunci pe cine reprezinta acei oameni?

    In al treilea rand, este criza si guvernul merita un prijin parlamentar. Nu peste mult timp Traian Basescu isi va da drumul la criticile lui binecunoscute impotriva guvernului. A facut’o el si cand guvernul ii era prieten… acum va fi cu mult mai mult.

  3. Fiecare din noi ar trebui sa stim cum vrem sa arate Romania de miine. Pentru asta suntem chemati la urne, sa dam tarii o directie. Din pacate clasa noastra politica e jalnica, consecinta directa a lipsei noastre de atitudine. Altfel spus, poporul e-n coma, misca din cind in cind cite un deget.
    Despre M.R. Ungureanu.. Un proverb romanesc spune: „Cind te bagi in tarite, te maninca porcii!”. Cine a produs schimbarea guvernului? Descendentii lui Iuda, primul tradator crestin..
    Ponta si masinaria demagogica din spatele sau vor trebui sa puna in practica ce-au promis. Poporul ii asteapta la vot peste 7 luni.

  4. Atita inteligenta, aroganta si suficienta doar la domnii Antonescu si Ponta am mai vazut. Nu disperati, poate va vor solicita in vreun post.

  5. O perspectiva cu care sunt intrutotul de acord. Legat de chestiunile concrete de la pct. 3 consider ca ar mai putea fi si altele, poate chiar mai importante, iar eu nu as da aceeasi relevanta celor enuntate de autor. Dar, per ansamblu, ideea acestei postari o consider foarte corecta.

  6. d-le Miron,
    Guvernul Ungureanu era un guvern cu un puternic miros de usturoi ))))))),ploconit(s-a vazut)in fata unor tunari canadieni de doi bani ,pusi in fata de altii …..
    cred ca s-a dat o sfoara in tara sa fie dat jos ,avand in vedere periculozitatea extrema a acestui june recomandat la masterat in studii ebraice de altii ca el,si ajuns prim ministru, o gafa capitala a lui Basescu printre alte greseli capitale antiromanesti (impartirea pe provincii, minerit , schimbarea constitutiei,accesul ungurilor la de toate, etc )!
    bref,e foarte bine asa cum e acum si ne va fi dor de Boc!

  7. Am gresit citind acest articol! Superficialitate,aroganta, suficienta, aceleasi reprosuri amaratilor de la PDL!Ca au gresit mult, sunt de acord, dar concluziile autorului sunt partizane si incorecte. Numai pentru ca Ungurean si-a manifestat independenta si ar fi fost suficient sa nu fie demis!Dar, in putinul timp in care a fost prim ministru a aratat implicare, competenta, fermitate, un mod european de a intelege si a face politica.Dar la noi,astfel de calitati sunt defecte de neiertat. Ce m-a deranjat in articol este cum cele mai marsave si abjecte trocuri ale USL cu niste indivizi mizerabili sunt considerate drept acte de inalta constiinta civica;o astfel de abordare imi provoaca repulsie!

    • Corect, asta insa nu neaga ideea articolului: ca MRU a jucat impotriva propriului partid.

      A fost insa naiv si inconstient cum lasa sa se inteleaga articolul? Sau si-a executat exact misiunea de sacrificiu, din care sa renasca precum Phoenix alaturi de Noua Repiublica?

    • Modul de a face politica si intentiile cu care se face politica sunt doua lucruri total diferite. Daca etalezi „implicare, competenta, fermitate, un mod european de a intelege si a face politica” nu inseamna ca intentiile si rezultatele actiunilor politice sunt in interesul majoritatii cetatenilor Romaniei. Dl. Ungureanu este un politician de dreapta, adeptul capitalismului neoliberal. Eu as prefera un politician care sa arate „implicare, competenta, fermitate, un mod european de a intelege si a face politica”, insa cu o orientare de centru-stanga.

  8. In Romania circula o vorba pe la institutiile de stat :

    Pentru a scapa de cineva avanseaza-l in functie / grad si ai scapat de el . Oare asa o fi si cu MRU ??

  9. PDL a gresit de multe ori ! Prima pe anul acesta a fost neacceptarea alegerilor anticipate ! Atunci aveau 2 posibilitati :- 1 ) – acceptau alegerile antIcipate si poate reuseau un scor cu 2 in fata , intrau in opozitie si nu era sfirsitul lumii ! -2 ) – stateau la putere , mai FURAU, mai furau la alegeri , asteptau o salvare miraculoasa de la basescu . Au acceptat solutia 2 . Cred ca a fost alegerea proasta ! Guvernul MRU a fost considerat guvernul basescu 5,6 ,7 . Cum basescu se ,, bucura” de max. 12% incredere cum ar trebui perceput guvernul MRU. ? Guvernele basescu sunt percepute ca corupte, arogante , incompetente … ! MRU ajunsese deja considerat tot un boc , in ultimul discurs chiar a fost un ,, boc”. MRU- vorbeste frumos , daaar nu spune nimic ! O FORMA FARA FOND !

    • Daca ce a vorbit MRU a fost „FORMA FARA FOND” inseamna ca ce a vorbit Crinutz ;i Ponta au fost balbaielile neintelese ale unor bebelusi.
      mai cititi odata discursul. poate numerele va provoaca probleme

  10. am sa va spun de ce m-a dezamagit pe mine MRU: pentru ca s-a declarat om de dreapta si a inceputs a ia cele mai aberante masuri, de stanga, de a intrecut pana si visurile lui Lenin (banuiesc ca radacina se afla in etatismul lui MRU, un om care a trecut numai pe la… stat). ca exemple: grija pentru bugetari (hei! noi, astia, din privat, cui apartinem? noi nu suntem romani? suntem tradatori de tara? de ce sa luati de la noi ca sa le dati bugetarilor?); limitarea despagubirilor la 15% si etalare pe 12-15 ani! (in conditiile in care masura era evident discriminatorie, din moment ce unii au fost despagubiti la 100%); balbaiala de la CupruMin, cand nu a fost ins tare sa spuna clar de ce conditiile solicitate la incheierea contractului au fost diferite de cele din caietul de sarcini al licitatiei. in fine, taraganarea privatizarilor, lungirea situatiei la Oltchim (ce-o fi avand roibu de ii abureste asa de bine pe toti, dom’le? e ruda cu mama omida? NOI suntem cei care platim ca CFR-ul si Oltchimuls a fie faliti na-ti-o-nali), la Transgaz (pe cand listarea?) etc.

    Boc a fost un premier cinstit si de drepta, desi nu cel mai competent si curajos cand a venit vorba de politici de dreapta (lui Ariton nu o sa ii iert niciodata taraganarea privatizarilor cu „se amana totul pentru la anul”). dar MRU imi face impresia ca a fost fie orbit de orgoliu si aroganta, fie fatarnic.

    • Dl. Alex,
      Ungureanu nu putea, genetic vorbind, sa fie de dreapta !el era ambidextru , in functie de cum ii era stabilit Nordul ! mai bine ca a plecat si poate fi un foarte bun consilier la Cotroceni pe probleme foarte importante de istorie a celor 12 triburi!.ce avea dl Ungureanu cu economia,arheologii fac inca sapaturi….

  11. Mă îndoiesc. Românii vor bunăstare dar prin stipendii, ajutoare, furt şi mânării. Nu vor capitalism, deoarece gunoaiele socialiste din sânge încă nu au fost epurate. Vor mârlănie, manele, emisiuni vulgare la televiziuni, miros xde transpiraţie şi flegme pe jos, mizerie pe stradă şi în natura înconjurătoare dar să aibă şi pe cine să dea vina de această stare atunci când cineva din afară observă anomalia.

  12. Si mie imi pare rau ca am deschis – pentru prima ora! – un text scris de un asemenea gunoi jurnalier. Ai vreo meserie ex-doc-ule? In afara celei de mancator de cacat contra cost, evident. Esti in stare sa-tzi castigi painea printr-o munca folositoare romanilor? Din pacate scribalai de teapa acestei jigodii au adus electoratul in starea de catalepsie de azi care nu mai da nici o sansa Romaniei. Hai siktir!

    • Hahaahaahhaaaaa!! Imi cer scuze celorlalti cititori, fac aici o exceptie: am scos mesajul de la moderare, cu tot limbajul lui violent, pentru ca m-a amuzat si m-a intrigat, in acelasi timp.

      Ei bine, draga lucid, da, am o meserie, ba chiar continui sa am si un nom de guerre, ca sa fiu in ton cu comentariul tau beligerant. Meseria mea e folositoare romanilor in masura in care orice alta meserie este, platesc taxe in loc sa fiu platit de taxele altora. Acestea fiind zise, fa-mi un hatar, uite, te rog eu frumos: zi-mi ce anume te-a deranjat la articol? Chiar sunt curios, ca in rest, mesajele la fel de paralele cu subiectul – desi mult mai civilizate – ma lasa totusi sa inteleg unde e simpatia partizana a comentatorului. Or, in cazul tau e mister. Spune-mi, ce anume a fost ? Ti s-a parut ca zic prea rau de MRU? Sau poate prea bine? Poate de Basescu? Ti s-a parut ca il injur prea rau? Ca nu il injur destul? Ce anume am reusit sa scriu acolo de a atins intr-atat de rau simtitorul tau naturel? Fa-mi acest hatar, si o sa las si urmatorul mesaj, promit.

      • Asta e rezultatul talibanizarii sustinatorilor partidelor politice. Ideea razboiului total cultivat de propagandisti, care nu mai lasa loc niciunui fel de analiza, duce la astfel de reactii. Deh, iubirea e oarba si ratiunea rara, iar civilizarea se face greu, necesita mult timp. Eu cred ca e bine ca nu ati eliminat postarea, ca sa nu uitam nici o clipa ce avem in jurul nostru, dar nu cred ca astfel de indivizi merita un raspuns. Si o sugestie: poate ca astfel de comentarii ar trebui puse intr-o rubrica separata, sa incepem sa despartim apele.

      • Problema este mult mai grava decat pare. Comentariul de mai sus reprezinta doar partea vizibila a unui iceberg. Exista multi cetateni care gansesc la fel insa se exprima intr-un mod (relativ) civilizat, de fatada (pe langa cei care nu se exprima public dar gandesc la fel). Din pacate ARGUMENTUL nu are nici o valoare in „judecata” multor concetateni, a fost inlocuit de o gandire dogmatica indusa si perpetuata de „formatorii de opinie” si politicienii populisti cu interese diverse insa contrare „interesului public”.

        • Cetatean,

          nu inteleg ce anume gandeste la fel icebergul acela ascuns de cetateni civilizati. Colegul tau se arata foarte interesat de meseria mea. Exista o multime de alti cetateni care are aceeasi obsesie? Daca da, atunci sunt absolut de acord ca e ceva grav. La fel daca exista vreo epidemie de catalepsie generata de citirea unei analize.

          Daca e vorba de altceva, insa, mi-ar place sa stiu de ce anume. Colegul tau de comentarii n-a binevoit sa imi faca acest hatar, sa imi spuna ce anume l-a deranjat.

          • „Iceberg-ul” despre care vorbeam reprezinta masa mare a cetatenilor pentru care ARGUMENTUL nu are nici o valoare, care au o gandire de tip dogmatic indusa si perpetuata de „formatori de opinie” si politicieni cu interese diverse insa contrare „interesului public”. O parte a acestor cetateni se exprima intr-un limbaj agresiv ca cel al lui „lucid” (partea vizibila a iceberg-ului) dar cea mai mare parte are totusi un limbaj acceptabil, sau nu se exprima in spatiul public (partea invizibila a iceberg-ului).
            Problema grava la care ma refeream este comuna celor doua categorii si se refera la imposibilitatea de a purta cu ei un dialog argumentat (este si cauza limbajului agresiv al unora). Dogmele care le-au fost inculcate de „binevoitori” sunt imposibil de combatut cu argumente logice (este ca si cum ai incerca sa combati cu argumente ideile delirante ale unui bolnav de schizofrenie). Asta inseamna ca pozitia lor politica (care poate fi atat „de stanga” cat si „de dreapta”) este una viscerala si inflexibila, iar acest lucru este foarte grav intr-o democratie.

  13. Deși eu nu i-aș zice trădare, acestei migrații a politicienilor de la un partid perdant la unul cîștigător, nici n-aș socoti-o un gest normal. E ca și cum atacanții de la Steaua, în a doua repriză a meciului cu Vasluiul, se apucau să-și schimbe tricourile și să treacă la adversar, invocînd motive principial corecte: că fundașii lor sînt varză, că antrenorul n-are charismă, că finanțatorul e pușcăriabil…

    • Fara indoiala ca nu e un gest normal! Asa cum spun in articol, e o cale in extremis de a corecta (sau, mai precis, de a sanctiona) modul de conducere al unui partid. Expresia *in extremis* insasi exclude normalitatea. Paralela e buna! Daca altceva nu merge, atunci poate ca un val de autogoluri ar reusi sa determine patronatul unei echipe sa schimbe un antrenor prost.

      • Parerea mea este ca, oricat de bun este arbitrul, 99% din succes este in sarcinna jucatorilor. Revenind la situatia tarii noastre si legile bune sunt aplicate prost, in teritoriu fiecare are legea lui, indiferent de culoarea politica. A crescut numarul celor cu pensie de boala desi ei mai lucreaza la negru sau in strainatate, al celor care primesc subventii pentru lucrarea pamantului iar gradina lor este plina de balarii. Consider ca oricine este la conducerea tarii nu va putea (ca persoana) sa verifice in toata tara. Deci, solutia este sa analizam propriul comportament, sa-l atrenam pe vecinul, sa cerem socoteala (la modul civilizat, nu cu huiduieli) administratorului, primarului pentru ca ei sunt legatura noastra cu cei din conducerea tarii. Dar, capacitatea de a spune orice intr-un mod civilizat si pentru a putea sa intelegi orice ti se spune este nevoie de educatie. Invatamantul care sa faca o adevarat educatie este baza oricarui stat care vrea sa evolueze (lucru dovedit in istoria mondiala). Ca fost dascal (cu studii postuniversitare) consider ca la acordare unui post de lucru cu elevi, studenti, etc, este necesar un test psihologic (facut la modul serios nu doar cu stampila..). Cat despre noul guvern, sa vedem ce face, desi nu au promis mai nimic, ei doar erau impotriva… Multa sanatate romanoilor, pe toate planuriel!

  14. al doilea argument e f. corect: e ridicol sa spui ca „tradarea” aliatilor a trecut motiunea cand din partidul pe care il conduci dezerteaza 3 parlamentari pe zi;

    din exact acelasi motiv e insa la fel de ridicol sa sustii ca motiunea ar fi trecut din cauza greselilor lui mru; motiunea a trecut cu votul parlamentarilor usl + dezertorii pdl + minoritati; singura variabila care suporta vreo influenta in aceasta ecuatie era nr. de dezertori si asta e raspunderea exclusiva a conducerii pdl – cred ca mru n-a avut absolut nicio legatura;

    asta nu inseamna ca mru n-ar facut greseli – a facut, si in masura in care inca mai envizajeaza vreun proiect politic, greselile astea le va plati; sa spui ca tintesti electoratul urban de dreapta si sa vii cu un proiect de restituire a proprietatilor nationalizate ca cel pe care l-a propus el e pur si simplu idiot (afara de cazul in care expresia „electorat urban de dreapta” ii adreseaza pe fratii camataru, clanul dudita etc.); eu de exemplu n-am nicio proprietate nationalizata de recuperat dar cred ca in relatia cu un personaj susceptibil sa-mi fure bicicleta aplicatia lui pt. limbi straine m-ar preocupa f. putin.

    • singura variabila care suporta vreo influenta in aceasta ecuatie era nr. de dezertori si asta e raspunderea exclusiva a conducerii pdl – cred ca mru n-a avut absolut nicio legatura;

      Am scris in articol care au fost greselile facute de MRU, punctual. PDL, la fel ca orice alt partid, nu-si poate tine cu forta membri, si nici nu-i poate forta sa voteze dupa cum vrea el. Prin urmare, trebuie sa vedem motivele pentru care parlamentarii cu pricina n-au mai votat guvernul. Or, (chicos-rostoganesc, din nou), motivele pentru care parlamentarii unei coalitii guvernamentale nu mai voteaza guvernul au de-a face (surpriza!) cu guvernul respectiv. In cazul nostru, cel condus de MRU.

  15. Ei, dece?! Pentru ca devenise deja obligatoriu.
    Dupa multele masuri de austeritate decise de Dl.Basescu si PDL chiar dincolo de recomandarile initiale ale FMI (amintiti-va ca FMI recomandase renuntarea la cota unica si masuri timide de protectie a saracilor in anul 2009!) si in fata evidentei ca pretul crizei l-au platit mai ales cetatenii obisnuiti, cu venituri modeste, PDL era pe tobogan. In urma cu 2 luni s-a incercat formula soft de bandajare electorala a PDL: prim-ministru independent. Nu a mers! Nu numai ca USL a depasit multisor cota de 50%, dar partidul lui Dan Diaconescu (o oroare caraghioasa) a depasit cota PDL in sondaje.
    Daca un partid-caricatura precum PPDD ajunge sa fie coloana vertebrala a viitoarei Opozitii in Romania, credeti ca ar fi iertati liderii de astazi ai tarii de catre liderii si partenerii politici externi? Nu.
    Urmarea: PDL trebuie sa intre la reanimare. Alte formule de partide de dreapta trebuie sa mai creasca un pic, deocamdata nu au nici oase, nici muschi. Deci, cum reusim sa punem PDL la reanimare politica? Retragandu-l complet de la guvernare, cu tot cu premierul „independent”. Trebuie sa fie clar ca PDL intra in opozitie. Poate reuseste sa faca o parte a alegatorilor sai dezamagiti sa revina la sentimente mai bune, poate reuseste sa depaseasca la alegeri PPDD. Si, in aceasta situatie, care este formula de operare? O motiune de cenzura reusita.
    Acesta-i motivul nemaivazutei civilitati a dlui Basescu fatade Ponta si USL: un interes politic fundamental al PDL. S-ar putea ca manevra sa reuseasca. Cu o conditie: scorpionul Basescu sa nu atace broasca la mijlocul raului! Daca o va face, PPDD va castiga un numar de voturi cu care Romania se va face defintiv de bafta. Vom fi considerati tampitii Europei si vom fi tratati ca atare.
    Toata povestea cu motiunea este de fapt un montaj care sa asigure o opozitie parlamentara cat de cat acceptabila dupa alegerile din toamna. Dl. Ungureanu a fost doar o victima colaterala a situatiei, cred ca stie deja si i-au fost oferite niste compensatii.

  16. Dupa citirea articolului sunt extrem de nedumerit cum demiterea lui MRU ajuta binele general. Ca doar asta este „teza” prezentata: traiasca tradatorii, pentru ca prin fapta lor lispita de etica au facut totusi un mare bine. Care mare bine ? Nu am inteles.

      • Că veni vorba, sunt nevoit să reiau apărarea pentru ”trădători”. […] Ceea ce dovedește episodul este că în general opinia negativă apropo de fenomen este greșită. Vă rog, nu-mi vorbiți despre etică; judecata etica prost plasată nu este decât prostie: între un om care face rău cu cele mai bune intenții și unul care face un lucru bun din interesele cele mai meschine, etica cea mai simplă ne cere să-l alegem pe ultimul.

        • :-) Tocmai. Eu nu am zis ca demiterea(?) dlui Ungureanu ajuta binelui general! Intr-o astfel de chestiune specifica „binele general” il defineste fiecare, in functie de optiunea sa politica particulara la un moment dat. Eu am spus in schimb ca, in general, parasirea partidului de catre parlamentarii sai este un mod efectiv, desi in extremis, prin care acestia pot sanctiona o functionare defectuoasa a acestuia – y compris o conducere incompetenta. Sigur, nu e *normal*, in clipa in care spun ca e un mijloc *in extremis* automat spun ca nu e normal. Functionarea partidelor ar trebui sa fie corectata inainte sa se ajunga la asa ceva.

          • Trebuie sa definiti mai bine ce inseamna „conducere incompetenta”. Incompetenta din punct de vedere al partidului, din punct de vedere al intereselor „tradatorilor” sau din punct de vedere al cetatenilor. Parerea mea este ca „tradatorii” au considerat doar ca MRU nu le satisface interesele personale, pe care eu (si multi altii) le consider divergente de interesul national. Asadar e incompetent doar din punctul lor de vedere.

          • George,

            exista un „partid” diferit de membri sai? :-) Ce anume e acest lucru numit „partid”, atunci? Interesul (perfect legitim, de altfel) al unui partid – cu alte cuvinte, al membrilor sai – este sa exercite cat mai mult timp puterea. Puterea, intr-un sistem democratic, se obtine ca urmare a sprijinului electoral. Exista o legatura intre cele doua. Sigur, legatura asta interes partizan – interes public este adesea gripata (mai ales la noi!), dar asta e altceva.

          • Preiau o idee din acest raspuns si spun ca eu nu cred ca avem un sistem politic bine asezat daca interesul principal al partidelor politice si al membrilor lor este exercitarea puterii, intelegand prin asta exercitarea puterii executive. Cred ca partidele trebuie sa aiba ca principala preocupare o cat mai buna reprezentare a alegatorilor in parlament. Si mai cred in separatia puterilor in stat, inclusiv in separatia puterilor legislativa si executiva. Modul in care inteleg partidele sa exercite puterea, faptul ca acestea se gadesc in primul rand (de fapt si in al doilea si in al treilea) cum sa acceada la guvernare, iar nu cum sa-l reprezinte pe alegator, face ca aceasta separatie sa nu mai existe in fapt, de unde si multe derapaje.

      • Am citat mai sus din articol.
        Incerc sa urmaresc firul logic: se afirma ca exista o opinie general negativa impotriva tradatorilor. Cu acest fapt sunt de acord. Simtiti nevoia sa le luati apararea si argumentati ca idea ca niste oameni chiar urmarind interese meschine pot face un lucru bun. Inteleg deci ca opinia general negativa este incorecta pentru acesti oameni au facut un lucru bun pentru toti. Daca au facut un lucru bun doar pentru ei insisi, opinia publica general negativa nu poate fi combatuta. Deci au facut un bine public. Care ?

          • De acord. Au facut un bine unui partid.

            Raspund aici si celuilalt comentariu: consider ca exista un „partid” care e mai mult decat suma membrilor sai: e un set de principii, de dreapta, de stanga, verzi, rosii, sau de alta natura. Exista membrii de partid care nu isi asuma aceste principii, si care trec de la un partid la altul, pentru mine in mod evident cautand sa isi satisfaca niste interese personale, care nu se incadreaza in nici-o idee de interes public. Ii putem numi pe drept cuvant tradatori. „Partidul” ca si grup nu are (sau nu ar trebui sa aiba) ca interes execitarea puterii in sine, ci in mod normal (in tarile „civilizate”) vrea sa imbunatateasca viata publica prin anumite masuri, de care e convins ca sunt cele potriviite.
            Voi da un exemplu: Partidul Verzilor in Germania a adus in opinia publica temele ecologiei si problemele energiei nucleare. Au fost efectiv la guvernare doar pentru putin timp, intre 1998 si 2005, si si atunci ca si partidul mai mic din alianta guvernamentala (cu democrat-socialistii). Cu toate acestea, Germania e una din putinele tari unde ecologia este luata in serios. Si nu cred ca aceasta se poate atribui faptului ca Verzii au fost 7 ani la guvernare ca si partener minor. Mai degraba are de a face cu influentarea opiniei publice intr-o anumita directie.

          • Dar ne intelegem perfect, adica ce spui tu intereste exact ce afirmam eu!

            Tot cum spuneam in articol, faptul ca migratia e permisa in mod formal corecteaza, intre altele, urmatoarea greseala facuta de partid : cea de a-i sustine la candidaturi pe potentialii migratori! Mi se pare de ordinul evidentei. Sigur ca daca un partid cu o orientare politica sustine candidaturile unor oameni de alta orientare politica, atunci e o problema din punctul de vedere al interesului public. Faptul ca acestia sunt tentati sa migreze produce si o paguba partidului care i-a sustinut – partidele sunt organizatii private, pagubele si castigurile lor ii privesc. Insa, in clipa in care migratia ar fi interzisa in mod formal, … tocmai! – partidul ar scapa de primejdia pierderii de parlamentari, prin urmare n-ar avea nicio problema sa continue practica de a sustine astfel de candidati. Interesul public n-ar fi servit, din contra, pe cat putem spune partidul va continua sa sustina candidati care nu au legatura cu doctrina lui, asigurat fiind ca nu ii poate pierde pe calea migratiei. Repet, e un rationament de ordinul evidentei, si un motiv in plus sa repet ultima afirmatie din articol.

  17. Guvernul Ungureanu a cazut pentru ca asa trebuia.
    Ponta trebuia sa ajunga prim ministru, nu a fost nicio greseala, ci doar o intarziere de cateva luni. Daca ajungea in decembrie probabil acum PDL ar fi fost mai sus in sondaje si ar fi fost marele castigator al localelor.
    Pe de alta parte romanul e un personaj previzibil: voteaza ‘schimbarea’ iar dupa aceea inevitabil incepe sa-si urasca conducatorii. Si romanul n-are nevoie de mai mult de 6 luni pt asta. Adica tocmai la timp. E simplu!

  18. Cred ca ar fi mai simplu sa dau un raspuns general :-) Din cate vad, marea majoritate a comentariilor reusesc sa se situeze inafara subiectului. N-am exprimat nicio opinie personala apropo de guvernarea MRU, de persoana premierului, a predecesorului sau, a succesorului sau, a presedintelui samd. Notez amuzat ca opiniile variaza intre a-i considera fie undeva in zona ciumei lui Caragea, fie cel mai bun lucru pentru natiunea asta de la inventarea painii prajite. Nu pot contra-argumenta opinii, si ele nici n-au vreo legatura cu subiectul.

    Sigur, regulile de moderare sunt neschimbate, opinia politica poate fi exprimata o data, nu e problema. Dar daca contestati articolul, va rog s-o faceti pentru ce scrie in el. Multumesc.

  19. ”Trădarea” parlamentarilor este posibilitatea in extremis de-a corecta modul în care un partid este condus.

    Chiar asa sa fie? Parlamentarii care nu mai sunt de acord cu partidul din care fac parte au doar doua optiuni:

    A) demisia din partid si din functiile avute, asa cum ar si normal si cum se intampla in democratiile care functioneaza – asta daca vor sa aiba un viitor politic. Insa lipsa crasa de etica a majoritatii politicienilor din Romania anuleaza aceasta optiune;

    B) optiunea de a deveni independenti. Tradatorii de care vorbiti dumneavoastra au ales binele lor, nu al celor multi. Sau sunteti naiv?

    • Unde anume ar fi contradictia intre afirmatia citata si ce spuneti Dvs? E un singur loc unde ne contrazicem, asta pentru ca afirmatia Dvs. nu este conforma cu realitatea:

      „demisia din partid si din functiile avute,”

      Nu, va pot da exemple destule din democratii vestice de parlamentari care pleaca dintr-un partid ca urmare a dezacordului cu modul in care e condus acesta fara sa paraseasca demnitatea in care au fost alesi. Parasesc partidul, si eventual demnitatea in care au fost numiti – asta pentru ca altfel sunt dati afara.

      • Va multumesc pentru clarificari si pentru formatarea corecta a comentariului meu.

        Impresia pe care am avut-o citind textul dumneavoastra initial era ca faceati referire la acei „tradatori” care au schimbat un partid cu altul… respectiv trecand la un partid cu sanse mari sa urmeze la guvernare.

        Exemplele mele sunt inspirate de parlamentarii de la antipozi (Australia si Noua Zeelanda).

        Si pentru a avea o viziune echilibrata asupra competentei in domeniul politicii, probabil ca eu sunt naivul care crede ca mai putem avea politicieni de cariera si care sa aiba demnitate. Va rog sa acceptati scuzele mele, nu am avut intentia sa va jignesc in vreun mod.

        • Ah, daca naivitatea ar fi jignire, ar trebui sa admit ca ma jignesc eu insumi, adesea. Si de cele mai multe ori pe buna dreptate.

          Un sistem politic democratic nu pleaca de la premisa ca exista un rezervor de politicieni demni, buni, frumosi. As zice, mai mult, ca pleaca de la o premisa fundamental opusa. E un sistem menit sa asigure ca toate defectele acestor politicieni (si nu doar politicieni) vor fi tinute sub control. De aici toata constructia asta, cu institutii separate, checks and balances, alegeri samd. Alternativa ar fi un sistem politic cu doua „articole”

          Art. 1 Gasiti oamenii „demni”
          Art. 2 Dati-le toata puterea

          Nu stiu de Australia, stiu insa de exemplul Noii Zeelande – este unul absolut exceptional. Exceptia care confirma regula: demnitarii alesi sunt liberi sa treaca de la un partid la altul, nici macar cutuma (si in niciun caz legea) nu le cere sa isi depuna mandatul. Sigur, se intampla foarte rar. Asta pentru ca partidele functioneaza bine! Tocmai faptul ca pot fi atat de rau taxate le tine departe de aceasta situatie.

  20. Cateva cuvinte despre „tradatori”. Pentru a face o analiza asupra acestui fenomen cred ca trebuie sa revenim la fundamentele sistemului democratic modern, respectiv la locul si rolul parlamentarului. Fara a dori sa teoretizez sau sa ma lungesc prea mult vorba, daca am considera ca parlamentarul ales sub sigla unui partid este dator sa reprezinte acel partid, respectiv vointa acestuia exprimata prin organele sale de conducere, ar trebui sa simplificam lucrurile si sa avem un parlament format doar din liderii partidelor parlamentare, fiecare avand dreptul la numarul de voturi obtinute in alegeri. Pare cam absurd, nu-i asa? Pai da, fiindca rolul fundamental al parlamentarului este sa il reprezinte pe alegator nu partidul (care poate fi doar un vehicol) si ei, parlamentarii sunt mai multi in functie de numarul de alegatori existenti, astfel incat, pentru o cat mai buna reprezentare, un parlamentar sa reprezinte un numar relativ limitat de alegatori. Apoi exista prevederea constitutionala care interzice mandatul imperativ, fiindca parlamentarul este liber sa isi exercite mandatul cum crede de cuviinta, iar alegatorul il alege sau nu in functie de comportamentul sau, iar nu invers. Acest tip de mandat functioneaza oarecum invers fata de o imputernicire obisnuita intre doua persoane. Atata timp cat cetatenii nu vor sanctiona prin vot acest tip de comportament nu cred ca exista o alta solutie democratica. Exista insa o problema: cartelarea sistemului politic prin barierele uriase puse in fata libertatii de asociere in scopuri politice precum si cele puse candidaturilor independente.

    • Si cred ca mai este ceva ce trebuie mentionat: modul nedemocratic in care inteleg partidele romanesti sa-si faca functionale organizatiile. Aveau si alte posibilitati de organizare, chiar si in structura actuala: 1. in scopul unei misiuni / ideologii agreate sau 2. in scopul conferirii a cat mai multa putere unui lider.. Invariabil, acestea au ales varianta 2. Varianta 1 ar fi presupus existenta mai multor factiuni in cadrul unui singur partid aflate in competitie pentru a impune programul prin care partidul isi va indeplini misiunea si, implicit si liderul care sa il implementeze. Varianta 1 are avantajul crearii de loialitati ceva mai nepersonalizate fata de o misiune / ideologie si de aici si cazurile de „tradari” ar fi mai rare, nu sistemice si sistematice. Varianta 2 presupune alegerea unui lider de catre membri partidului pe mai multe considerente (cam cum isi alegeau boerii domnitorul pe vremuri), iar dupa alegere depinde cate „capete” e dispus liderul partidului / domnitorul sa taie pentru a-si consolida puterea. Evident ca in varianta 2 „tradarea” e inevitabila, face parte din insusi sistemul de organizare in jurul unui lider si nu a unei misiuni / ideologii.
      Ca si concluzie, ii pot intelege pe „tradatori” dpdv al sistemului actual existent, dar tot „tradatori” raman caci nu au facut nimic sa democratizeze din interior organizatiile in care au functionat pana atunci si tot „tradatori” raman si pentru mine, alegatorul lor, caci nu m-au consultat in mod real inainte de actul tradarii (pur si simplu nu au asteptat ca eu alegator sa-mi spun cuvantul prin vot, ci s-au bulucit inainte de votul meu spre partidul cu cele mai mari sanse). Ca nu mai mentionez cat de insultatoare sunt argumentele publice cu care isi justifica „tradarea”. De meditat si cum viciaza modul actual de organizare al partidelor realatia cu proprii membri de la baza partidului, respectiv cu alegatorii. Caci acest mod de organizare blocheaza inclusiv accesul membrilor meritorii de la baza partidului catre varf.

      • Daca ne vom iluziona ca sistemul politic se va reforma in sensul intoarcerii politicienilor catre agenda cetateanului, prin aparitia unor lideri carora sa li se faca eventual mila de noi, ne inselam amarnic. Clasa politica functioneaza dupa interes si numai dupa interes. Daca vor avea interesul sa faca ceea ce isi doresc alegatorii o vor face doar daca le va fi teama ca nu vor mai obtine altfel votul. Atata timp cat stiu ca pot sa obtina votul nostru fara sa faca mare lucru, furandu-ne si batjocorindu-ne chiar, vor continua in acelasi mod. Cu totii! Poate doar stilurile sa mai difere, dar nici acelea prea mult. Solutia este sa ne trezim, sa-i trezim si pe cei din jurul nostru si sa spunem clar si raspicat ce vrem si sa votam in consecinta. Nu trebuie sa ne asteptam sa apara politicianul sau partidul providential. Nu va apare, sau daca va apare se va dovedi inca o pacaleala. Daca vom sti ce vrem, daca ne vom exprima public si daca vom face noi regulile jocului (ex. sistemul electoral si legea partidelor), vom avea si pe cine sa alegem. Nu politicienii actuali sunt de vina, ci noi fiindca ii acceptam cu o usurinta incredibila, ceea ce ma face sa spun ca ne meritam soarta. Pentru ca politicienii sa devina servitorii nostri trebuie sa ne stie de stapani. Deocamdata, se pare ca este invers.

        • Nu ma intelegeti gresit, nu imi fac iluzii… veneam doar in completare la ceea ce spuneati. Totusi alte sisteme politice au reusit sa treaca de la sistemul feudal de a face politicala cel modern. Undeva trebuie sa existe o „cale regala” de a trece de la una la alta. Solutia dvs. de deschiderea deschidereaa „pietei” actiunilor politice tuturor celor care doresc sa se implice mi se pare de bun-simt. Dar atunci cand votam, unul dintre criteriile de alegere ar trebui sa fie gradul de democratie interna al partidului respectiv. La momentul acesta dpdv politic suntem in blocaj, cinstit spus nu ai pe cine vota.

          • Nu mai trebuie sa asteptam solutii de la ei. Schimbarea depinde de noi, de valorile pe care dorim sa le promovam si de puterea de a reactiona. Ei sunt si se comporta asa fiindca noi ii lasam. Nu trebuie sa ne mai uitam spre ei, ci spre noi (prin „noi” inteleg toate persoanele active din societate carora le pasa. Daca cititi acest tip de postari si daca mai si comentati inseamna ca va pasa. Urmeaza pasul urmator. Avem curajul sa il facem?

  21. Multe cuvinte despre nimic. MRU a fost o marioneta de la bun inceput. A fost aruncat in arena sa dea timp greilor PDL sa-si albeasca fata pentru alegeri. Poate acum a cazut din cauza ca PDL-ul era un partid (si chiar coalitia guvernamentala) care s-a nascut si a trait cu ajutorul traseistilor sau poate pentru ca s-a dorit ca USL sa ajunga la guvernare si sa se vada ca sunt la fel de incapabili ca si PDL-istii. Oricare ar fi raspunsul adevarat, acesta il exclude pe MRU, el a fost si ramane doar inca o marioneta aruncata in joc si in afara lui de cei care conduc cu adevarat.

  22. Vinovați de ieșirea PDL de la guvernare sunt cei de la PDL;

    „Vinovati” contine in el ceva negativ. Mai ales cand e intretinut de imaginea „cetatii sub asediu” si seria de greseli de la punctul 3. Poate ca trebuie de fapt laudati iar gresalele sunt succese, sau macar neutral „circumstante”! Cel putin dupa parerea colegului de site, domnul Vlaston.

    Si, pana la urma, daca de fapt nu astea sunt cauzele? Ci, pur si simplu, ceva sondaje interne si, in urma acestora, migrarea puternicilor zilei catre opozitie?!

    • Hantzy,

      ” “Vinovati” contine in el ceva negativ. „

      Bineinteles. Nu, n-am niciun fel de motiv rational sa cred teoriile si scenariile ca totul a fost pus la cale de catre conducerea formala sau informala a acestui partid. E un esec pentru ei. De unde si termenul folosit.

      • Astfel relativizat e ok.
        Nu facusem de altfel nici o aluzie la vreun scenariu intern, constient fiind ca guvernarea nu se da din mana in prag de alegeri. Tintisem altceva si in acest sens trimiterea catre domnul Vlaston era relevanta.

          • [Doc spune: de ce cineva s-ar chinui sa citeasca, ba chiar sa comenteze un articol doar pentru a zice ca i se pare irelevant, nu stiu. Ma rog, te priveste; destul ca trebuie sa citesc eu, nu cred ca toti care citesc comentariile astea trebuie sa afle ca X. sau Y. nu e interesat de subiect.]

          • Doc, motzivele pentru care m-am chinuit sa citesc si sa comentez sunt mai multe:
            a) in general imi plac articolele dumitale – sunt incitante
            b) titlul m-a indus in eroare.
            c) nici un eveniment sau discutie asupra sa n-o consider limitata doar la aspectele luate de autor in discutie. Autorul asterne un fundament, o prima caramida, fara a sti nici el cum va arata ansamblul – e mai palpitanta asa!
            d) fiecare parte isi foloseste atuurile cum poate mai bine – unul poate fi obositor ca Boc, celalalt restrictiv ca Dumitru Popescu. De altfel iti scrisesem la un alt articol ca nu-mi pasa daca trece sau nu.
            O zi buna!

  23. tradatorii nu-s cauza caderii guv. Sunt efectul lipsei unui lider guv.-coalitie-pdl. Cu parere de rau,vina ii apartine lui base pen’k n-a stiut sa aleaga omul potrivit .

  24. excelent articol. Partea cu „tradatorii” o consider deosebit de corecta. Doar nu spunea Mandeville degeaba: private vices, public benefits. :))

  25. Apropos de afirmatia asta:
    „între un om care face rău cu cele mai bune intenții și unul care face un lucru bun din interesele cele mai meschine, etica cea mai simplă ne cere să-l alegem pe ultimul.
    as avea o mica nelamurire.

    Daca domnul Marga, sa zicem, il considera pe Basescu raul cel mare, ar fi atunci etic sa se alieze cu Voiculescu pentru a-l discredita?

    • Intrebarea presupune ca s-ar putea face o inferenta pornind de la ce am spus eu la optiunea pe care o propui tu. Or, nu vad cum s-ar putea face o astfel de inferenta.

      Afirmatia mea considera judecata etica facand o distinctie intre motivatia si efectele actiunilor unui individ. Tu imi ceri ca pe baza ei sa validez o optiune politica. La fel de bine m-ai putea intreba, apropo de afirmatia mea, daca e etic sa mancam inghetata sau nu. Eliminand din discutie factorul de opinie politica, tot ce ramane e afirmatia generica daca e etic ca o persoana sa adopte optiunea pe care o considera cea mai putin rea. Intrebarea e retorica.

      • Nu e nici o inferenta, ci o particularizare a unui enunt general: Basescu e cel care face rau din intentii bune, iar meschinul Voiculescu face un bine prin faptul ca-l vrea demis pe primul. Cel putin asa arata situatia in perceptia domnului Marga.
        Problema e de alta natura: este perceptia domnului Marga suficienta pentru a-i determina comportamentul ulterior, considerat drept etic? Sau e necesara o autoritate, o instanta suprema, care sa certifice ca ceea ce a savarsit Basescu din intentii bune chiar este rau?

        • Nu stu pe ce baza afirmi tu care e perceptia dlui Marga. Iar intrebarile pe care le pui sunt formulate la modul impersonal. „Este suficient”… pentru cine anume? Pentru mine? Pentru tine? Pentru Basescu, Voiculescu?

          • In prima interventie spusesem „sa zicem”, adica „sa presupunem”. A doua era o continuare a primei, deci cred ca e clar acum.

            „este perceptia domnului Marga suficienta pentru a-i determina comportamentul ulterior, (…)?”

            Lui, ii, -i = pronume personal, persoana III singular, cazul dativ

            Inteleg insa ca principiul enuntat poate fi relativizat la orice persoana, altfel nu te-ar fi interesat pentru cine ar fi suficient. Multumesc!

          • Formulata in felul respectiv premisa intrebarii isi pierde sensul – la fel cum isi pierde orice legatura cu afirmatia din articol de la care a plecat. Ce ramane este o intrebare de genul „ce determina un anumit comportament al dlui Marga” – intrebare la care, desigur, nu poate raspunde decat dl Marga insusi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro