vineri, martie 29, 2024

De ce a eşuat democratizarea în Afganistan?

La data de 7 octombrie 2001 administraţia Bush lansa Operation Enduring Freedom împotriva Al Qaeda şi a talibanilor în Afganistan. Rezultatul a fost sfârşitul regimului taliban dar nu şi eliminarea acestei grupări care şi-a păstrat influenţa în zonele rurale paştune. Preşedintele Bush justifica menţinerea trupelor armate în Afganistan deoarece “după eliberarea de o dictatură primitivă…aveam obligaţia morală de a lăsa în spate ceva mai bun…un Afganistan democrat va fi o alternativă la viziunea extremiştilor”. Aceasta a fost la vremea respectivă justificarea eforturilor de democratizare a Afganistanului.

De ce, după 20 de ani de eforturi în această direcţie, talibanii s-au întors la putere, fără mari violenţe? Cu ce este diferit cazul Afganistanului faţă de Germania sau Japonia care au trecut la democraţie după al Doilea Război Mondial, cu implicarea aceluiaşi actor – SUA?

Stiinţa politică ne oferă răspunsul la această întrebare fundamentală. Se consideră în general că ocupaţiile militare au succes doar dacă integritatea teritoriului ocupat este ameninţată, la fel şi siguranţa celor care locuiesc pe teritoriul respectiv. Dacă nu există o ameninţare credibilă, o mişcare de rezistenţă apare mai devreme sau mai târziu.

Analiza cazurilor Germaniei şi Japoniei arată că a existat o congruenţă politică şi ideologică a populaţiei cu forţele de ocupaţie, aspect care a lipsit din Afganistan. Democratizarea nu este posibilă dacă nu există o înfrângere fără drept de apel a inamicului. În cazul Afganistanului, înfrângerea a fost doar relativă. Forţele armate de ocupaţie nu au distrus legăturile între paştuni şi militanţii radicali islamici. Prezenţa occidentală a generat scepticism, apoi o formă de rezistenţă politică, transformată în insurgenţă armată. Revenirea la putere a talibanilor a fost aşadar graduală, pe măsură ce majoritatea populaţiei a început să fie nemulţumită. Proiectul de transformare a ţării a fost foarte bine primit de elita urbană, educată în timpul regimului comunist al fostului preşedinte Najibullah. Majoritatea paştună a început să se teamă de talibani şi nu a fost atrasă de modelul unei ocupaţii străine. Talibanii au atras de partea lor această “majoritate tăcută” prin codificarea şi aplicarea strictă a unor practici tradiţionale, cum a fost cazul rolului femeilor în societate. Talibanii au început un război de gherilă împotriva guvernului corupt de la Kabul, fiind ajutaţi masiv de Pakistan. Partea rurală a Afganistanului a fost guvernată practic fără întrerupere de talibani care au creat administraţii paralale pentru a colecta impozitele locale, în detrimentul guvernului central.

A existat o lipsă de congruenţă din ce în ce mai mare între forţele de ocupaţie şi cei ocupaţi, din moment ce înfrângerea vechiului regim nu a fost totală precum în Germania sau Japonia – regimul taliban a plecat de la putere în 2001 fără prea multe victime în rândul civililor. Populaţia rurală nu a fost aproape deloc afectată de războiul talibanilor cu forţele armate occidentale.

Occidentalii nu au putut să acţioneze simultan pe două fronturi: să lupte cu o mişcare de gherilă şi să instituie un program de reforme, adaptat cutumelor din Afganistan. Acest aspect a dus la scăderea aşteptărilor: nu s-a încercat impunerea unui regim de separare între religie şi stat – s-a acceptat de exemplu denumirea oficială de Republica Islamică a Afganistanului.

Comunitatea internaţională nu s-a concentrat foarte mult pe reconstrucţia Afganistanului care a primit mai puţină asistenţă financiară per capita decât Bosnia sau Kosovo. Eforturile în direcţia democratizării s-au axat pe crearea şi menţinerea unui guvern puternic la Kabul care nu a reuşit să îşi impună autoritatea politică în teritoriu.

Au existat desigur reforme importante în direcţia democratizării Afganistanului dar a lipsit un cadru general în care aceste reforme să fie validate ca fiind necesare de majoritatea populaţiei. Marea majoritate a afganilor nu a privit însă aceste reforme ca fiind prioritare, atenţia lor fiind concentrată pe crearea unui climat de siguranţă şi a unei economii viabile.

Democratizarea Afganistanului a presupus alegeri libere, după o lungă perioadă în care acestea nu s-au mai organizat.

Alegerile prezidenţiale din 2014, câştigate de Ghani, au fost fraudate. Observatorii Uniunii Europene au afirmat de la bun început că există probe în favoarea fraudei. De abia în 2016 Comisia electorală a publicat rezultatele finale, după rezolvarea a numeroase contestaţii. În Parlamentul de la Kabul s-a discutat despre această fraudă timp de aproape 4 ani, fără niciun rezultat concret.

Drept rezultat, la următoarele alegeri prezidenţiale din septembrie 2019 s-au prezentat la urne doar 26% dintre alegători, cea mai redusă participare din 2001 până în prezent. Această neîncredere a fost rezultatul corupţiei în creştere, practicilor nedemocratice, lipsei de siguranţă a cetăţenilor şi menţinerii sărăciei. În Afganistan, la data revenirii la putere a talibanilor, 70 de persoane erau ucise zilnic în lupte tribale, iar 54% dintre afgani trăiau sub pragul sărăciei.

În 2016 a apărut în Afganistan o mişcare a societăţii civile care a organizat proteste împotriva corupţiei, generate de intenţia guvernului de a folosi arbitrar banii de la donatori internaţionali. Mişcarea respectivă nu a avut niciun efect, ceea ce a dus la accentuarea frustrării populaţiei faţă de o guvernare coruptă.

Steven Levitsky şi Daniel Ziblatt au argumentat într-o carte relativ recentă (How democracies die, 2018) că eşecul democraţiei începe la urne şi se manifestă prin scăderea participârii, mai degrabă decât odată cu apariţia unor mişcări violente de contestare. Democratizarea în Afganistan a fost compromisă de reprezentanţii Guvernului Naţional de Unitate şi de Preşedintele Ghani.

Există patru factori care favorizează tranziţia de la democraţie la un regim autoritar: slaba aderenţă la regulile democratice din partea autorităţilor; negarea legitimităţii adversarilor politici; toleranţă la violenţă; acceptul limitării drepturilor opozanţilor şi a media. Regimul aflat la putere în Afganistan a favorizat existenţa tuturor acestor factori, ceea ce explică revenirea la putere a talibanilor.

Cauzele eşecului democratizării în Afganistan au fost identificate ca fiind:

  • Aplicarea strictă a perspectivei ONU asupra democratizării în zone post-conflict prin crearea de instituţii ale democraţiei liberale; s-a dovedit că succesul acestei perspective depinde foarte mult de context;
  • Asistenţa pentru democratizare s-a produs simultan cu o prezenţă masivă militară; reconstrucţia post-conflict presupune existenţa pe teren a unui număr mai redus de militari;
  • SUA a stabilit unilateral parametrii democratizării, fără o consultare prealabilă cu alte democraţii consolidate, datorită succesului intervenţiei sale militare. Din acest motiv, Constituţia Afganistanului a creat un regim prezidenţial, oferind preşedintelui mai multe puteri decât unui monarh. Acest regim nu putea funcţiona decât în prezenţa unei puteri judecătoreşti independente care să contracareze eventualele abuzuri de putere, ceea ce nu a fost cazul.
  • Sistemul electoral ales – votul unic transferabil – are multiple avantaje în democraţiile consolidate unde alegătorii au mai multă putere în a configura compoziţia Parlamentului dar în cazul Afganistanului a dus la un Parlament fragmentat şi la o opoziţie slabă. Puterea legislativă nu a controlat puterea executivă, ci dimpotrivă.
  • Un număr important de radicali islamişti şi persoane care ar fi trebuit judecate pentru crime de război au intrat în Parlament. Nu a existat un proces al adepţilor regimului taliban, aşa cum s-a întâmplat în cazul tranziţiei de succes din Germania cu exponenţii regimului nazist, nici măcar sub forma comisiilor pentru reconciliere, precum în Africa de Sud post-apartheid.
  • Bugetul Afganistanului a fost format în mare majoritate din donaţii externe. Doar guvernul şi preşedintele au fost autorizaţi să negocieze cu statele donatoare şi cu organizaţiile internaţionale. Nu s-a pus deloc problema implicării Parlamentului în acest proces. Dependenţa de finanţarea externă a dus la întărirea în exces a puterii executive.

Aceste realităţi au fost cunoscute de câţiva ani şi s-a atras atenţia asupra faptului că eşecul democratizării îi va readuce pe talibani la putere.

Puterea centrală de la Kabul după 2001 nu a controlat niciodată teritoriul Afganistanului. Aşa – numiţii “lorzi ai războiului” care au luptat împotriva talibanilor şi au guvernat Afganistanul la începutul anilor 1990 s-au întors la putere şi au creat armate private pentru a-şi proteja comerţul ilegal cu opiu. Lakhdar Brahimi, trimisul special al ONU în Afganistan, a afirmat în repetate rânduri că situaţia nu este deloc diferită de cea creată prin venirea la putere în 1992 a mujahedinilor care a dus la instaurarea talibanilor în 1996.

Corupţia endemică din Afganistan nu a fost eradicată după 2001, dimpotrivă, a crescut. Pe măsură ce talibanii avansau şi cucereau noi provincii, preţul la negru al paşapoartelor a crescut exponenţial, cu implicarea unor funcţionari corupţi. Un fost diplomat afgan a descris foarte exact situaţia din Afganistan la revenirea talibanilor: “de la eliberarea certificatului de naştere până la eliberarea certificatului de deces trebuie să dai mită”. Pentru a căpăta un loc de muncă la conducerea poliţiei se ofereau în jur de 100.000 USD. Procurorii urmăreau oponenţii politici ai celor aflaţi la guvernare. Guvernatorii de provincii încheiau aranjamente cu talibanii, în principal pentru exploatarea producţiei de opiu. Cei din armată cereau fonduri de la donatorii occidentali pentru “soldaţi fantomă”, declaraţi doar pe hârtie, care de fapt nu existau.

Problema corupţiei nu a fost luată în serios în ceea ce priveşte eforturile de democratizare a Afganistanului. Forţelor armate, afectate de corupţie, le-a lipsit coeziunea necesară pentru a înfrunta talibanii. La fel s-a întâmplat şi în Vietnam: forţele armate afectate de corupţie pe scară largă au cedat rapid în faţa insurgenţilor comunişti. Eşecul democratizării în Afganistan are la bază mai mulţi factori, printre care cel mai puternic este toleranţa la corupţie ce a dus la răspândirea acesteia pe scară largă.

Prin urmare, revenirea la putere a talibanilor în Afganistan are la bază eşecul eforturilor de democratizare care au început în 2001. La data de 15 august 2021, Afganistan nu era un stat funcţional, cu un sistem democratic minimal care să asigure funcţionarea instituţiilor. Desigur, aceasta nu înseamnă că democratizarea a eşuat complet în Afganistan: s-au format elite democratice solide, nivelul de trai a crescut, accesul femeilor la viaţa publică s-a îmbunătăţit considerabil. Revenirea la putere a talibanilor a anulat însă toate aceste realizări. Ce va rămâne după aproape două decenii de eforturi susţinute din partea comunităţii internaţionale? Greu de apreciat în acest moment – totul va depinde de cât de susţinute şi eficiente vor fi presiunile asupra noului regim de la Kabul. Capacitatea de a influenţa evoluţia acestui regim în direcţia respectării drepturilor omului este însă extrem de limitată în prezent. Talibanii au declarat că regimul lor nu va fi bazat pe democraţie dar există prea puţine indicii în prezent pentru a ştii ce fel de regim va fi instituit în Afganistan.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Democratizarea Afghanistanului a esuat pentru ca nu i-a intrebat nimeni pe afgani daca doresc sa traiasca intr-o democratie.

    Afghanistanul este intr-o zona geografica in care societatea are traditii tribale extrem de puternice. Aliatii occidentali ar fi putut avea un succes moderat cu o forma de organizare federala.

  2. In o societate ca Afganistan nu se putea impune o democrație model occidental.
    Cu un nivel de cultura a maselor egal cu zero și o organizare medievală, practic era imposibil.
    Chiar mulți șefi de triburi vedeau în democrație pierderea puterii și a privilegilor. ( faimoșii ” domni” ai războiului” .Între ei : Ieri dușmani , azi prieteni , mâine poate iar dușmani )
    Era ȘI inexistentă o ” elita” autohtonă care sa dorească democrația. ( In Germania și Japonia aceasta elita a existat și a creat democrația. Impusă, păzită cu pușca de americani dar înfăptuită conștient de localnici )
    Elita asta afgană de azi era și este clar un produs artificial.
    Creata de atracția dolarului american și nu de principiile americane.
    De aici a inceput tot.

    Adică păcatul original.

    Banii cu grămada fara control.
    Elita locală era exclusiv bazata pe corupția generalizată indusa de munții de dolari pompați anual dar de care masa afganilor nu a văzut nimic.
    Reducerea urmată de incetarea susținerii americane cu trupe și dolari , a dus la rezultatul prevăzut de unii și punctual confirmat.
    Dezintegrarea totală și imediata a statului afgan.
    Așa e cînd nu înveți nimic din istorie sau ca decident politic angajezi consilieri doar „yes boss”.

    Istoria nu se repetă dar la aceleași greșeli , apar aceleași efecte.
    Chiar daca repetarea greșelilor se face după zeci de ani, efectele sunt identice.

    Despre „aleati” că Pakistan și Arabia Saudită nici nu mai pomenesc. Nici presa nu scrie. Nici politica nu accepta că aleatii ăștia cu care se pupa oficial , in realitate erau și sunt ca șarpele crescut la sân. Te musca rău de tot.

    Totuși mulți uita și de un alt înfrânt din pseudo democrația afgana. Comunitatea LGBT. Creata și susținută de Occident in Afganistan, acum e clar vinata de talebani. Tăcere mormântală și aici.

    PS.
    Înlocuind in articol ( in unele locuri) Afganistan cu România, rezultatul ar fi exact cel descris de dumneavoastră în anumite cauze/efecte.
    Nu știu dacă da de gândit unora asemănarea asta. (catastrofală)

  3. Daca nu ar fi atat de aroganti , americanii ar trebui sa inteleaga ca democratia in tarile arabe / islamice trebuie sa fie facuta de arabi / islamisti cu metode arabesti / islamiste .
    Exportul american de democratie este sortit esecului in aceste tari .
    Dovada : Irak , Libia , Afganistan .

  4. Haideti sa incercam nu fim naivi !Crede cineva ca SUA si aliatii sai nu stiau cu ce se maninca Afganistanul . Nu stiau ce componenta etnica exista , cum sunt distribuite centrele de putere tribala , cine sun teroristii si de cine sunt ei finantati ,ce armament au si unde sunt localizate toate punctele de importanta militara sau ca nu cunosteau numarul combatantilor ?Crede cineva ca nu se stiau capii asa numitei rezistente afgane si unde sunt ei ?Crede cineva ca SUA si aliatii habar nu aveau cine sprijina aceste gherile ? Hai sa fim olecuta seriosi !Chiar daca la inceput exista posibilitatea de a nu avea avea informatii ,dupa acest numar mare de ani de prezenta militara si nu numai in Afganistan se stia desigur tot . Intotdeauna se pun in balanta avantajele si daunele posibile, in caz de plecare dintr-un spatiu ocupat partial si temporar ,asa cum presedintele Biden ne-a si spus deja . SUA nu avea ca scop nici democratizarea populatiilor diverse din Afganistan (doar nu erau naivi )nici dezvoltarea Afganistanului ci doar opirea unor actiuni teroriste in fasa , actiune ce in timp a devenit nonnecesara . Tehnologia actuala permite SUA si aliatilor sa loveasca pe orisicine oriunde s-ar afla .Plecarea din Afganistan a adus multora sume imense de bani . Acum si UE , lovita fiind de terorismul afgan ,are posibilitatea de a creea o forta rapida si militara de interventie oriunde e necesar in lumea larga .UE nu mai poate fi acuzata daca intervine militar si Germania va trece rapid (Franta deja este gata )la o tehnologizare nemaivazuta a fortelor sale militare . SUA deja dezvolta tehnologii ce ii permit doborirea sau interventia pe circuitele de sateliti rusesti si chinezesti si degeaba ai rachete daca nu ai sateliti . Trupele ce au plecat din Afganistan vor fi redistribuite in locatii fierbinti ca forma de contraraspuns .Romania va deveni si ea parte acestui nou concept militar .Doar nu crede cineva ca se baga milioane de dolari in capacitati militare, de tot felul ,doar asa ca sa ne aflam in treaba .Cit despre vreo forma de democratizare a natiunii afgane nici nu putea fi vorba ca sa nu mai spunem ca nu putem compara civilizatia batrinului continent Europa cu momentul actual existentialist din Afganistan .Este ca si cum vrei sa compari pe unii care inca traiesc ca acum 500 de ani in urma cu cei de acum (desigur doar la nivelul intelegerii momentul de viata ).

    • „Acum si UE , lovita fiind de terorismul afgan ,are posibilitatea de a creea o forta rapida si militara de interventie oriunde e necesar in lumea larga .UE nu mai poate fi acuzata daca intervine militar si Germania va trece rapid (Franta deja este gata )la o tehnologizare nemaivazuta a fortelor sale militare .Trupele ce au plecat din Afganistan vor fi redistribuite in locatii fierbinti ca forma de contraraspuns”. Da, probabil in Romania sau Polonia pentru a ne apara de germani si francezi, daca tot doriti o armata puternica germana cu super tehnologii europene. In acest moment consider ca este necesar ca SUA sa relocheze militarii din Afganistan pe teritoriul nostru si pe flancul estic al NATO, nu pentru a ne apara de rusi, ci de europeni. O armata europeana poate fi o declaratie de conflict pentru statele care mai doresc sa ramana in NATO, asa cum este Romania. Noi putem considera ca suntem in pericol si sa cerem sprijin american. Daca nu intelegeti in cuvinte, va pot desena: Germania nu are voie sa mai inarmeze vreodata!

  5. Situatia este ceva mai complicata privind esecul american in Afganistan, incit cauzele aratate si consecintele lor nu se sustin in totalitate in cazul unei analize ,,fundamentale”, care ia in discutie o ,,schimbare sistemica”!
    Experimentul acesta nu putea reusi, deoarece a luat in calcul si a batut moneda doar pe ,,democratizare”, iar celelalte componente ale unei astfel de schimbari nici nu puteau fi luate in discutie din simplul motiv ca NU exista un ,,ACQUIS STINTIFIC” (ca set de reguli de la A la Z) capabile sa asigure Americii succesul unei schimbari (sistemice) de asemenea anvergura.
    1.Societatea afgana este una arhaica, in care se combina (organic) structura tribala de conducere economica locala si nationala cu religia si a creat structuri in aceasta forma ,,primara” de conducere/administrare a vietii politice, economice si sociale, aflata (undeva) la nivelui sec. XII al Europei noastre, situatie din care ,,am scapat” dupa 600 de ani, (numai) datorita ,,revolutiei industriale”, care a construit LIBERALISMUL.Faptul ca SUA n-a apelat la o ,,consultanta” stiintifica capabila sa-i ofere un PROIECT de schimbare sistemica a acestei tari, cu ,,modulele componente” : politic, economic, social, administrativ, institutional, normativ, legislativ, organizatoric, democratic, etc., impreuna cu ,,proiectul de implementare” si ,,corectie” (in timp real) a erorilor, este o eroare de neegalat, datorita costurilor si consecintelor umanitare.
    2.O schimbare sistemica a acestei tari dura cca. 3 decenii si costuri de 200-300 de miliarde de dolari anual, pentru constructia economica-industriala a unei societati in care dependenta economica si viitorul imediat/pe termen lung de structurile actuale sa fie eliminate, iar religia sa intre in limitele rationale ale noii epoci.Adica o generatie!
    In caz contrar, baza economica oraseneasca si partial rurala nu puteau suferi tranzitia de la cultura opiului si agricultura primitiva subordonate tribal, la economia moderna.
    3.O schimbarea economica fundamentala n-a fost avuta in vedere de SUA, n-au existat institutii specifice care sa planifice, realizeze si monitorizeze obiective economice nou create in vederea asigurarii bazei economice a schimbarii, care sa genereze muncitorul industrial si agricol, dependent numai de locul de munca si treptat, intreprinzatorii afgani.Nucleele economice si industriale noi, fermele si antreprenorii afgani erau punctele NODALE de sprijin ale unei structuri politice, economice si sociale noi, functionale si atasate schimbarii!
    Cind este vorba de bani si constructie economica, este inadmisibil ca ,,intermediarii” sa realizeze si administreze alocarea si cheltuirea lor.Aceasta a dat friu liber coruptiei!
    In perioada postbelica, statele bogate si Institutiile financiare mondiale au risipit miliarde de dolari in acelasi mod ca in Afganistan, diferenta este doar ca (de regula) in tari pe care nu le-au ocupat militar.
    4.Cind este vorba de o schimbare politica, economica si sociala ,,sistemica”, nu putem compara fenomenele din Gemania ori Japonnia cu cele din Afganistan, deoarece NU ocupatia militara totala schimba sistemul arhaic al unor astfel de tari, ci constructia economica/sociala, dusa pina la ,,congruenta dintre afgani si americani”.
    In cazul in care constructia economica si sociala era realizata in zona ocupata, ea influenta in mod determinant si zonele rurale, care treptat erau cuprinse in procesul economic, iar influentele ori controlul tribal si al talibanilor disparea in timp.
    Cite vreme tara a ramas la fel de inapoiata economic si saraca, era firesc ca talibanii s-o ocupe usor, iar majoritatea populatiei sa revina la arhaismul politic si social anterior.
    5.A fost invinsa America in Afganistan?Nicidecum, deoarece nici teoretic vorbind nu avea o sansa de succes, la care sa se raporteze rezultatul acestei ocupatii militare.Inca nu exista un set ,,teoretic sau aplicat” de reguli ,,de succes”, cind este vorba de o schimbare sistemica totala.America s-a aflat in EROARE de initiativa si actiune, din moment ce nu cunostea modul si caile de schimbare a Afganistanului, adica ,,altceva” decit sa o ,invinga” si ocupe militar!
    Insasi Estul postcomunist zace in aceeasi lipsa de ,,congruenta” economica cu tarile dezvoltate (si UE), desi ,,infringerea” comunismului a fost deplina, iar democratia politica este general asumata de populatie si guverne!
    Lipseste si aici aceeasi ,,stiinta a tranzitiei” la capitalismul functional economic ca ,,democratie economica”, care sa desvirseasca adoptarea integrala a sistemului ,,economic” capitalist, care inseamna functionalitate/performanta institutionala deplina, un inalt grad de competitivitate economica asigurat de factorul institutional, realizabile prin ORGANIZAREA nationala (intr-un ,,proiect de tara”) a dezvoltarii economice-industriale.
    Ceeace a lipsit Americii in Afganistan lipseste in aceeasi masura UE si tarilor inapoiate industrial din Est, care fara ,,ACQUISUL” necesar, au realizat ,,tranzitia” SISTEMICA in proportie de 26 la suta in Romania si catre 50 la suta in Ungaria, Cehia, Slovacia…
    In trei decenii Coreea de Sud a trecut de la economie agrara inapoiata la putere industriala, pe cind Estul postcomunist a avansat industrial doar la primii pasi in cea de a ,,doua revolutie industriala”!
    prof. Caliman I. Eugen
    constructor ,,proiect de tara”
    (de schimbare sistemica,
    de la comunism la capitalism).

  6. Asta e chiar interesant:
    „Procurorii urmăreau oponenţii politici ai celor aflaţi la guvernare.”
    Unde-am mai văzut eu așa ceva …? Poate în țările UE? Nu, nu se poate :))))))

    Ca să fie o țară democratică, Afganistanului îi lipsește ceva: petrolul. Dac-ar fi avut petrol, inclusiv femeile ar fi fost respectate (ca-n EUA, Quatar, sau Bahrein, nu?), s-ar fi organizat alegeri libere cu un candidat, bla-bla-bla.

    Drepturile omului (se putea fără ele?) există doar într-un cadru care se numește statul de drept. Așa zice, cel puțin, moș Georgio Agamben și nu doar el.

    Dar poate că Afganistanul n-a eșuat, ci a rămas stabil câteva secole. Au eșuat cei care au venit peste el, probabil nu doar în Afganistan, ci și acasă la ei. La asta v-ați gândit? Că pe nimeni nu-l apucă mari resetări din senin și de prea mult bine,

  7. 1 ) Se afirma ca,citez :
    ” Proiectul de transformare a ţării a fost foarte bine primit de elita urbană, educată în timpul regimului comunist al fostului preşedinte Najibullah.”
    E o recunoastere a faptului ca sovieticii au avut oarece influenta pozitiva in perioada cat au avut controlul in Afganistan.
    Un program de reforme de orientare comunista a fost introdus ,s-au acordat drepturi egale femeilor,sistemul educational a fost modificat,s-au facut redistribuiri de terenuri agricole etc.
    Incercarea de modernizare a statului ( in sens comunist ) s-a lovit insa de opozitia mujahedinilor ( desigur incurajati si din exterior ) care au declarat jihad impotriva regimului fara dumnezeu din Kabul.
    Ce a urmat a fost in logica fireasca a lucrurilor. Introducerea cu forta a unui sistem de guvernare strain de natura ,obiceiurile ,cultura populatiei afgane s-a sfarsit prost.
    Pe langa asta jocurile celorlalti actanti Pakistanul,America ,China au contribuit si ele la dezastrul interventiei sovietice .

    Ceea ce insa e de mirare e ca acest lucru nu s-a constituit intr-o lectie pentru americani care au repetat aceeasi greseala crezand ca pot sa impuna modelul lor de organizare sociala ( democratie de tip occidental ). Nu au reusit nici ei desi au stat in Afganistan o perioada dubla de timp comparativ cu cea a sovieticilor.

    2 ) Comparatia dintre situatia Germaniei si Japoniei ocupata de americani unde s-a reusit introducerea unui sistem democratic si situatia din Afganistan unde ocupantul american a esuat in a face acelasi lucru cred ca poate nici nu trebuia adusa in discutie.
    Istoriile celor tei tari sunt total diferite,religiile lor sunt total diferite iar modul de organizare sociala, structura sociala sunt cu atat mai diferite.
    Nu cred ca o structura tribala precum cea din Afganistan se poate schimba de pe o zi pe alta cu atat mai putin cu forta de o putere invadatoare. Iar acest lucru s-a vazut din istorie .Doar nu degeaba a fost supranumit Afganistanul Cimitirul Imperiilor !

    3 ) Ar mai fi un lucru de mentionat.
    Inca de prin 2009-2010 personalitati de rang inalt,politicieni si ofiteri superiori americani trageau semnale de alarma ca razboiul nu poate fi castigat din diferite cauze,coruptie,incompetenta guvernantilor,jocul duplicitar al Pakistanului,ajutor international al unor forte ostile Americii,etc.
    Cu toate acestea razboiul a mai continuat inca 10 ani. De ce oare ?
    O fi ceva in legatura si cu interesele financiare ale complexului militaro-industrial american,asa cum afirma gurile rele ?

  8. „Drept rezultat, la următoarele alegeri prezidenţiale din septembrie 2019 s-au prezentat la urne doar 26% dintre alegători, cea mai redusă participare din 2001 până în prezent.”
    „Dependenţa de finanţarea externă a dus la întărirea în exces a puterii executive.”

    Frazele astea imi dau fiori. Pentru ca nici in Romania nu este o situatie foarte diferita. Participarea la scrutinele electorale este in scadere, iar dezvoltarea Romaniei depinde in proportie covarsitoare de Fondurile de Coeziune ale UE, mai nou de PNRR tot de la UE si de imprumuturi externe.

    In alta ordine de idei, in privinta Germaniei si Japoniei mai sunt niste argumente care nu au fost mentionate de autor.
    Japonia a fost pacificata cu doua bombe nucleare si are stationate 55.000 de trupe americane, iar Germania are stationate 35.000 de trupe americane.
    Nu exista nicio garantie ca dupa retragerea ultimului soldat american din aceste state, acestea nu se vor intoarce la vechile practici militariste si totalitare.
    De fapt densiatea mare a populatiei din cele doua state mentionate, si cultura industrialista sunt argumente care sa sustina ca o vor face.

    • Foarte corect ce spuneti. Tin minte ca, atunci cand Trump a cerut retragerea catorva mii de militari de la Ramstein, s-a dat alarma in Europa si Germania. Europa a simtit fiori reci pe spinare si deja se gandeau unii la planul B (armata europeana, NATO in moarte cerebrala, etc). La fel in Japonia, daca maine ar pleca si ultimul militar american, nu avem garantia ca japonezii nu s-ar inarma si nu ar incepe sa revendice niste insule sau teritorii de prin zona (Kurile, Sahalin, Manchuria, etc). Cele doua puteri, Germania si Japonia, au fost masini de razboi in trecut, iar daca americanii nu ar fi lansat cele doua bombe atomice peste centrele de comanda si informatii (Hiroshima si Nagasaki), Japonia ar fi continuat razboiul poate chiar cu un succes teribil.

    • Short answer.

      Problema nu e doar incompetenta crasa a ultimelor doua administratii americane ci a tuturor celor patru administratii care au existat pe durata celor 20 de ani de razboi in Afganistan.

      In orice caz decizia lui Biden ,precedata de cea a lui Trump, de a retrage trupele americane este corecta.
      Modalitatea in care s-a facut aceasta retragere ii poate fi imputata lui Biden dar si serviciilor de intelligence americane care nu au fost capabile sa aprecieze corect situatia existenta la fata locului.

  9. Calul de bataie al contestatarilor democratiei liberale de toate steagurile e pretinsa imposibilitate a ´impunerii´ valorilor politice si culturale ale unei natiuni asupra alteia/altora. Este relativismul cultural de dreapta, numit si ´etno-diferentialism´ – o marca a New-Right si Alt-Right, ce poate fi constatata si la intelectuali pretinsi conservatori de moda (mai) veche -, pandant al relativismului multiculturalist de stanga. Este un relativism pe baze nihiliste, ca si cum ´valorile´ ar fi niste aparitii efemere si iluzorii, tocmai bune de manipulat revolutionar si voluntarist. Etno-diferentialismul are insa un substrat rasist, presupunand superioritatea naturala si deci dreptul ´culturii superioare´, in speta , euro-americane, avatar al arienilor bunicilor colonialisti.
    Sistemul politic european a reusit in alte contexte culturale, este universalist si fundat pe drept, pe valori universale, ce vin din lumea greco-romana ( si mai putin din aceea crestina medievala, mai particularista, cum ipocrit pios clameaza istoricii conservatori ). Aceleasi valori, in forme diferite, dar ecumenice, erau recunoscute si in culturile orientale, este vorba , in definitiv, despre conceptia antica despre ´Dreptul natural´, ca un fel de gramatica spirituala, si despre unitatea naturii umane. In plus, civilizatia musulmana era si ea fundata pe aceeasi cultura antica, exista o analogie de profunzime intre diferitele culturi, ceea ce face posibila recunoaterea acelorasi valori etice, politice si, la urma urmelor, umane. Contestatarii acestor valori, adesea si de pe pozitiile unui exclusivism sectar si fanatic religios, neaga, poate fara sa-si dea seama, umanitatea insasi, este vorba despre un anti-umanism.
    Cauzele esecului importului de democratie in Afganistan trebuie sa fie mai apropiate si mai banale, nu a fost urmarit consecvent, coruptia, timpul scurt, etc. In primul rand insa politica neoconservatoare si neo-imperialista a lui G. Bush si Dick Cheney , alimentata de fundamentalismul apocaliptic al Dreptei crestine, extrem de ostila fata de lumea musulmana, vazuta ca arhiinamicul antihristic. Pe aceste premise antagoniste nu se putea construi nimic. In definitiv, misiunea civilizatoare era mai mult o ascoperire ipocrita pt. interesele ´exceptionalismului´ . Mai reflecta si confuzia de valori din societatea si politica americane, de la neoconservatorismul agresiv si sovin, prin multiculturalismul anemic al democratilor si pana la populismul gonflat al lui Trump, aceasta polifonie sau cacofonie are efecte foarte sensibile si in Europa. Dar si la analistii nostri oarecum buimaci, atenti sa fie in ton cu partenerii strategici.

    • Ca ex. curios de mitoistorie conservatoare.
      Acum cateva zile un cunoscut intelectual conservator, intr-o expertiza teopolitica, sublinia gros contrastul dintre ´civilizatia personalista´ occidentala (´iudeo-crestina´) si civilizatia islamica si necrestina in general, adaugand ca a fost nevoie de sute sau mii de ani pt. realizarile celei dintai, etc. Cum se face totusi ca si o ´civilizatie impersonalista´ precum aceea japoneza din era Meiji a devenit una dintre marile puteri doar in cateva decenii ?
      Un istoricism ´providentialist´ sau predestinationist, un fundamentalism imbracat in catifea, ecou al evanghelismului american cu islamofobia lui deliranta. Se poate completa cu explicatii antropologice sau psihoistorice.
      Dar care e treaba cu ´personalismul´ acesta si cu subtilitatile lui teologice, aceasta gaunoasa lozinca a traditionalistilor ? Personalismul, in una din ramurile sale, e o filosofie/ideologie crestina din anii 30 , care divizeaza fiinta umana in doua componente antagonice, ´persoana´ si ´individualitatea naturala´si, plecand de aici, stabileste o diviziune ideologica intre doua tipuri de civilizatie , personalista si individualista. Prima e legata de organicismul si corporatismul catolic, inrudit cu teoriile proto-fasciste si foarte utopic si revolutionar ( v. de ex. la Mounier sau la Berdiaev ), cealalta, desigur, cu civilizatia liberala, burgheza, ateista si decadenta. Se ajunge pana la a se spune ca nu toate fiintele umane poseda ´persoana´, de ex., la teologul neo-ortodox J. Romanides , care nu admite ´persoana´ decat pt. ortodocsi ( mai exact, pt. ´romeii´ greci , teologul a fost implicat in partida generalilor), la crestinii de alte confesiuni fiind doar schitata embrionar iar la necrestini, se subintelege, nici se poate pune problema. O topologie medievala ( de fapt, medievalista), cu rasele ei periferice de suboameni si chinocefali.
      Ramane intrebarea in ce masura ceilalti, necredinciosii, heterodocsii sau ereticii, cei ce umbla bezmetici fara persoana, ca mustele fara cap, simple individualitati atomice si pofticioase, mai pot fi numiti oameni. ´Persoana´ e deci un fel de supraom sau ´arian´ al (neo)teologilor. Cum ar putea exista orice fel de dialog sau intelegere elementar umana de pe pozitiile unui asemernea apriorism sau dogmatism arogant ?! …

    • De fapt n-are nicio legatura cu vreo superioritate rasiala ci cu cultura. Esate vorba despre faptul ca prin orient nu i-a citit nimeni pe Locke, Descartes, Ruseau si ailalti filozofi iluministi care au fondat democratia europeana moderna, care n-are nicio legatura cu democratia antica.

      Cum poti sa faci democratie cu crescatori de capre?
      Ok, presupunem ca asiguri libertatea alegerilor cu armata, observatori internationali, etc.
      Dar ce sa alegi? Crescatorul de capre A sau crescatorul B? Prin ce se difetentiaza? Daca toti citesc din aceeasi Sharia si nimic altceva, de fapt alegerea nu exista, deci democratia este o farsa.
      Sunt aia capabili sa produca politici publice? Si chiar daca reusesti sa iei cateva zeci de indivizi sa ii scolesti in occident, tot nu e suficient. Democratia se face in comunitatile locale, la baza socitatii. Degeaba ai la varful statului cativa luminati daca administratiile locale nu sunt in stare de nimic, nu stiu sa administreze, nu se diferentiaza intre ei.

      Se pot democratiza si statele de prin orient, dar nu in 20 de ani.
      Trebuie multe generatii si efort sustinut la baza societatii.
      Si trebuie initiativa sa vina de la ei. La fel cum noi romanii am avut initiativa prin elitele noastre in secolul 19.

      • Tu chiar crezi ca e nevoie ca o majoritate a populatiei sa citeasca Locke, Descartes, Ruseau etc pentru a avea o democratie functionala? Poate ai uitat cine a inventat termenul..

        • Nu o majoritate. Asta nu este posibil nici macar in SUA sau in Franta.
          Dar trebuie sa existe in fiecare comunitate locala cativa care sa cunoasca macar la nivel de „wikipedia” lucrurile astea.
          Ca sa poata sa rezoneze si sa inteleaga cand i-or auzi vorbind pe-aia de la varf scoliti prin occident si sa puna in practica ce zic aia. Altfel aia de la varf vorbesc la pereti.

          Altfel din ce faci democratie? Din Sharia, lapte de capra si trafic de opiu?

          Democratia asta nu apare asa din neant, are nevoie de niste premise. Unele dintre premise sunt aceste considerente de ordin filozofic despre care ne-au vorbit filozofii iluministi.
          Alte premise tin de istorie: in Europa si SUA democratia moderna a aparut ca reactie la puterea absolutista a monarhiilor care la inceput a venit cu beneficiul centralizarii statelor, dar ulterior a devenit opresiva deci a trebuit balansata de parlamente. (Acum monarhiile au disparut cu totul, iar parlamentele au cam ramas fara obiectul muncii si tind sa devina organizatii oligarhice/mafiote in toata lumea „civilizata”, dar asta este alta discutie.)
          In Afganistan daca au cunoscut in toata existenta lor numai organizarea tribala de facto si niciodata un stat puternic centralizat cum a fost Franta Burbonilor sau UK in epoca Victoriana, cum sa apara democratie? Ca reactie la tribalism nu poate sa apara democratie.

          Apropo, cand scriu despre Afganistan de fapt ma refer si la Romania – nu sunt xenofob sau rasist, pentru ca este mai aproape camasa decat haina. Cred ca Romania este la jumatatea drumului dintre „afganistanul tribal” si „occidentul democratic” si avem mari sanse sa o luam in oricare dintre directii.

  10. Cum de ce ?
    Pai ia sa va citez domnle Carp :” Proiectul de transformare a ţării a fost foarte bine primit de elita urbană, educată în timpul regimului comunist al fostului preşedinte Najibullah.

    De aici 2 cestiuni :
    – 1) si cat de importanta numeric era „acea elita” ?! Pai cati traiesc in orase mai de Allah-ajuta? Cca 8 milioane in orase de peste 150 mii .. 8 din 39.
    Si din alea 8 cati erau si „educati” ??!
    Si educatia lor putea sa se opuna cu arma in mana spiritului razboinic al talibanilor ??!!!

    2) si cine a lansat , dupa 2002 „proiectul de transformare a ţării” ?! Cui apartinea forta militara de ocupatie* ? Cata incredere puteau avea in „cei educati în timpul regimului comunist” pe care il combatusera intre 1978-1992?
    Ba mia rau, mult mai rau parte, sub ultimul rege, parte din modernizarea Afganistanului s-a facut (si) cu ceva sprijin sovietic ….

    Cam incurcata treaba , nu ?!!

    * nu o luati marxist, tiers mondist. Cand distrugi o armata sau asa ceva esti silit sa ocupi tara aia.
    Ce faci pe urma … te transforma din „castigator” in „ocupant” (odios). Na in Italia anglo-saxonii au intrat in forta dar nu au devenit „ocupanti” (odiosi)

  11. Uf … „democratia” asta …

    Democratia anglo-saxona este una mai diversa. Ca nici aia din SUA nu este ca aia din Anglia sau Canada . Fiecare tara cu istoria ei .. sociala.

    Si nu se poate exporta in orice tara .. mai ales alea care au societai de tip pascut capra/oaia/vaca, adica falate in faze de dezvoltare … nedezvoltata (ca sa nu devin „suprematist alb”)

    Si Afganistanu .. cu triburile lui , in care sclavia a fots interzisa de abia prin 1920 …. cum s ail „democratizezei” dupa retete SUA 2000? (In 1960 in SUA inca erau legi rasiste…. Equal Rights Amendment a fost aprobat de abia prin 1979 …. si unii barbati americani spumegau pefata „cum sa fie o ***va platita cat un barbat”? )

    E .. si asta ma face sa imi adic aminte de o „traznaie” de prin anii 80. Un .. rege de prin Pacific a modificat constitutia tarii sale. Adica in parlament urmau sa fie trimisi cei alesi de catre comunitatile satesti (unu la cateva sate) . Asta ptr ca oricum satele erau conduse de „adunari ale batranilor” si populatia era in cvasitotalitate rurala. Monarhu sustinea ca „parlamentarii” erau f dedicati alegatorilor lor si ca erau si f inofrmati despre treburile satelor.
    Poate nu o fi „democratie” dar se potrivea cu societatea aia ….

  12. @ all

    Democratizarea Germaniei si a Japoniei a reusit pentr ca mabele tari erau tari industriale.
    Adica sociertea era „evoluata” si putea „suporta” costurile democratiei . Sa nu zic ca Germania a avut un interludiu democratic ….

    Afganistanul .. Afganistanul insa este o societate care pana prin 1920 era feudala ….

    A! Democratia nu este ptr oricine …
    Coreeea de Sud a fpts condusa de dictatori militari … devine democratica in jurul lui 1990. Asta ca irmare a succesului economic repurtat de generali!!!!!
    Taiwanul era orice altceva decat o democratie pana prin anii 80. Dar odata ce economia s-a dezvoltat suficient ….

    Sau mai aproape de noi .. Grecia a oscilat intre guvernari civile mai mult sau mai putin democratice si guvernari dictatoriale … Insa in 74 a avut alegri democratice si asa a ramas. Intre timp economia se mai inzdravenise … Adica in perioada de instabilitate nu era destul de bine s afoie democratie .. dar nici sufizant de sarantoaca ca sa ramana dictatura

  13. Proiectul a fost si este de construire si exploatare a unor conducte pentru gaz si petrol , acelas interes a fost in Siria si nu s-au inteles cu Assad la pret si cu rusii la impartirea puterii si pentru acelas interes talibanii vor fi recunoscuti ca legitimi si vor semna tratate si acorduri oficiale cu SUA, UK, UE. Le vor semna , le vor lua banii si le vor incalca .
    Americanii au crezut ca o pot face cu japca , au pierdut , acum trateaza cu talibanii.
    Ce nu stiu dar ii anunt eu este ca talibanii au deja o intelegere cu chinezii si cu rusii , cu paki si Iran , ideea fiind ca resursele vor merge spre China . Orientul s-a aliat impotriva voastra si va invinge in stil oriental: slow, picatura cu picatura. Va stranguleaza economic si energetic. In acelas timp lipsita de energia din orient si din africa UE devine total prizoniera rusilor.
    Va urez multe succesuri. Fara esece.

  14. Nu sunt vreun specialist, dar, intuitiv și simplist, aș zice așa: se pare că e imposibil să determini o națiune cvasi-tribală să renunțe la credințele și regulile după care funcționează de sute sau miii de ani și să-i impui valori și reguli noi. Din același motiv, nu vor putea fi integrați (cu adevărat) islamiștii emigrați în țările occidentale. Din același motiv, o anumită comunitate din România alege să respecte ”tradiția” (care include legi și judecători proprii), în detrimentul respectării legilor și regulilor naționale.

    In al doișpelea ceas, americanii s-au trezit, s-au retras și i-au lăsat pe cei direct interesați sa „construiască” Afganistanul. Sunt curios, cine se bagă și cu ce rezultate.

  15. Postase cineva cum ca talibanii sint prosti , citesc doar Coranul , niste analfabeti. Ma intreb atunci cum naiba piloteaza chiar acum deasupra Kabul – ului , la parada militara, elicopterele Black Hawk abandonate de americani ?!

    @Decebal si pentru care motiv (decat de frica , cine n-are pile sau bani sa dea spaga) ar trebui cineva sa respecte legile strimbe date de coruptii pusi la putere de regimul de ocupatie straina sub care se zbate Romania de 30 de ani ? Pentru ce s-ar lasa tiganii „judecati” de judecatorii corupti si securistii acoperiti din „campul tactic” ? Romania ete exact cum a fost Afganistanul cu exceptia razboiului, o tara ocupata si jefuita cu complicitatea „guvernantilor” protejati de aliatu strategic. Si mai e doar o singura diferenta: ei au talibani, noi nu mai avem legionari.

  16. @ Traian

    Nu știu ce anume, din comentariul meu, v-a făcut să vă gândiți la comunitatea rromă. Dacă tot ați adus vorba de ei, să înțeleg că, de fapt, sunt niște revoluționari antisistem și luptători anticorupție, pe deasupra. Ziceți că, de mâine, să nu mai plătesc niciun impozit, să-mi bag economiile în bijuterii și să-mi iau sabie? Asta să fie calea cea dreaptă?
    Politicienii sunt dintre noi și aleși de noi, așa că ne reprezintă. Pe ăștia îi merităm.
    Legile și regulile trebuie respectate, pur și simplu, fiindcă vin la pachet cu viața într-o comunitate. Cine vrea să aleagă doar ce-i convine din viața în comunitate și să fenteze restul, să se ducă în pădure!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro