duminică, iulie 25, 2021

De ce ar fi invidios președintele Iohannis?

Dacă România ar fi o țară normală și nu așa cum scriam cu câtva timp în urmă „țara lui pseudo”, dacă politica pe plaiurile mioritice ar fi făcută de oameni responsabili și nu de o mână de inși a căror unică preocupare o reprezintă propria prosperitate, adică îmbogățitul peste noapte și guduratul pe lângă șefii de partid care să le asigure un nou loc eligibil pe liste la viitoarele alegeri, un ins precum deputatul PSD Florin Iordache ar fi fost demult o persoană fără importanță.
După un gest necugetat așa cum a fost Ordonanța 13 din ianuarie 2017, unicul proiect de viață al d-lui Florin Iordache ar fi trebuit să fie iminența pensionării. Și- slavă Domnului!- au avut grijă parlamentarii din trecuta legislatură să legifereze astfel încât pensiile foștilor aleși ai nației să fie mai mult decât considerabile.
Cum însă România este, la aproape 29 de la Revoluție, pe mai departe o țară defectă, dl. Iordache continuă să dețină în viața publică din România o poziție de mare expunere. Funcționează, da acesta este verbul, fiindcă dl. Iordache nu este, ci funcționează drept principalul instrument folosit de numiții Dragnea Liviu Nicolae și Tăriceanu- Popescu Călin Anton dar și de alți politicieni de aceeași proastă calitate care doresc să fie modificate în așa fel legile încât să scape de toate problemele lor în justiție.
Dl. Florin Iordache nu se limitează însă la condiția de a funcționa așa cum i-o cer șefii. Nu funcționează după modelul omului care tace și face. Se mai trezește și vorbind, băgându-se singur în seamă, insultând și umilind prin vorbele sale lui complet nechibzuite inteligența unei națiuni asupra căreia s-a abătut blestemul de a fi condusă de coaliția PSD-ALDE.
Zilele trecute dl. Iordache a scos pe gură o gugumănie mare cât sediul din Kiseleff al partidului din care face parte. Președintele Klaus Iohannis a chemat-o la ordine pe condamnata la locul de muncă Viorica Vasilica Dăncilă fiindcă- zice dl. Iordache- ar fi gelos pe succesul vizitei doamnei premier în Israel. După mintiuca d-lui Iordache, „solia de pace” pe lângă „poporul frate palestinian” ar fi fost una plină de succes, cam tot la fel cum a fost și schimbul de experiență ca de la infractor la infractor pe care dl. Liviu Dragnea l-a avut cu premierul israelian Benjamin Netanyahu. Fiindcă și distinsul domn Bibi are probleme cu justiția israeliană.
Iată însă că nu au trecut nici 24 de ore de când a deschis gurița instrumentul cu numele de cod Florin Iordache și doamna Federica Mogherini a pus drastic lucrurile la punct. Nico o țară a Uniunii Europene nu își va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Mai exact, Uniunea Europeană nu este dispusă să stârnească, printr-o decizie necugetată, îngrijorări în rândul lumii arabe.
În realitate, vizita plănuită a fi secretă a trioului Dragnea-Dăncilă-Meleșcanu la domnul Bibi Netanyahu a distrus mai bine de 70 de ani de echilibru al politicii externe românești în zonă. România a recunoscut printre primele Statul Israel, Nicolae Ceaușescu a refuzat să îndeplinească ordinul Moscovei și al lui Brejnev de a rupe relațiile diplomatice cu Tel Avivul după Războiul de 6 zile din 1967, a mediat începutul destinderii dintre Israel și palestinieni și întâlnirile care au dus la acordurile de la Camp David din septembrie 1978. Îmi amintesc chiar și astăzi cum un critic neietător al lui Nicolae Ceaușescu așa cum a fost directorul Serviciului românesc al Europei Libere, marele jurnalist care a fost Noel Bernard, descifra cu maximă acuratețe într-unul dintre celebrele sale editoriale semnificațiile ascunse ale navetei diplomatice pe care o făcea între Tel Aviv și Cairo. Că pe urmă s-a lansat legenda că Ceaușescu ar fi un candidat serios, luat în calcul pentru premiul Nobel pentru pace, este cu totul altă poveste.
Pentru ceea ce au făcut săptămâna trecută doar pentru a arăta că cineva îi bagă în seamă, doamna Dăncilă, domnii Dragnea și Teodor Meleșcanu ar merita o sancțiune aspră. E de sperat că o vor simți la urne cu ocazia alegerilor viitoare. Ei și partidele din care fac parte.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „doamna Federica Mogherini a pus drastic lucrurile la punct.”– si cine ar putea sa-i opreasca pe baietii nostri sa mute ambasada? Din cate stiu, UE nu are o putere prea mare in ce priveste politica externa a fiecarui stat. Desigur ca, daca ambasada se va muta la Ierusalim, Romania va fi aspru criticata si pedepsita de catre UE, insa nu cred ca actiunea in sine poate fi impiedicata de UE.
    „E de sperat că o vor simți la urne cu ocazia alegerilor viitoare.”– > Ba dimpotriva, cred ca vor obtine voturi in urma acestor actiuni. Electoratul PSD va fi mandru de maretele realizari ale lui Dragnea and Co. Vor crede ca astia sunt lideri adevarati. Problema este ca noi, romanii, nu vom mai avea liniste acolo unde ne vom duce. Musulmanii vor prinde ura fata de noi si ne vor arata cu degetul. Chiar nu vreau asta, iar Dragnea ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte sa faca mutarea asta. Este vorba de securitatea cetatenilor romani,in primul rand.

  2. Sanctionarea la vot e doar o iluzie, care, pe de o parte, ne da satisfactie, iar, pe de alta parte, mentine in viata speranta, in stare vegetativa insa. In cel mai ‘bun’ caz, vom trece de la „pentru ca putem” la „pentru ca-mi permit”. Altfel spus, vom cadea din lac in put. Si tot asa va fi in veacul vecilor. Amin!

  3. Si cine o sa-i faca sa simta? Cei care data trecuta au fost cu #votez? Pai s-a vazut cati au votat si ce a iesit. Daca in ziua votului o sa ploua……….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

Vaccinarea anti-COVID: între tipic statistic și potențial național

România este vaccinată cam cât ar prezice indicele dezvoltării noastre umane. Ne comportăm tipic statistic, suntem un punct cuminte pe o curbă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro