De ce ar fi mai ȋnţelept să votăm la europarlamentare? Un răspuns la actuala dezbatere şi un manifest #UniţiVotăm

Având ȋn vedere discuţiile recente şi apelul la boicotarea alegerilor parlamentare, articolul de faţă ȋncearcă să echilibreze cele două puncte de vedere şi argumentează că soluţia cea mai ȋnţeleaptă ar fi mobilizarea pentru a merge la vot, urmată de greva cetăţenească şi lansarea unui apel unit către politicieni şi partidele politice pentru a se realiza reformele necesare pentru liberalizarea pieţei politice româneşti, până ȋn 2019.

Scriu aceste rânduri fără nici o afiliere faţă de taberele care cu pasiune ȋşi susţin argumentele pro sau contra votului pentru alegerile europarlamentare. Nu sunt de acord cu lotul de jurnalişti care au catalogat #Unitisalvăm ca o mişcare ne-democratică, insensibilă la temele democraţiei româneşti ca domnia legii sau corupţia, precum nu sunt de acord cu metoda aleasă de cei din urmă – “boicotul” – pentru a-şi prezenta argumentele şi pentru a-şi face cunoscută cauza.

Nu pot să nu observ ȋnsă fragmentarea şi pe alocuri divergenţele din sânul societăţii civile româneşti. Lipsa de unitate, conflictele pe linie ideologică şi orgoliile personale afectează capacitatea societăţii civile de a formula un mesaj coerent, care să fie luat ȋn seamă de către eşicherul politic. Acest lucru a fost ȋnţeles şi pe durata dezbaterii TVR, când s-a ajuns la concluzia că Remus Cernea, (un politician pe care eu nu l-am sprijinit), ar fi putut fi ajutat de către societatea civilă ȋn demersul său aproape solitar de a propune la nivelul Parlamentului României liberalizarea pieţei politice româneşti.

Problemele sunt clare şi cunoscute de toate părţile. Lipsa de competiţie politică, cumetriile şi feudalismul politic afectează şansele de dezvoltare ale României. Se poate spune că democraţia reprezentativă şi-a atins limitele şi a fost uneori modificată genetic ȋn laboratoarele de partid din Europa de Est, dar nu numai. Există ȋnsă la ora actuală sute, poate chiar mii de cercetători şi academici care ȋncearcă să teoretizeze modalităţi noi de participare şi de implicare ȋn viaţa publică. Uniţi Salvăm este o mişcare la „firul ierbii” admirabilă, care cred eu că poate să-şi atingă obiectivele prin descurajarea apatiei ȋn rândul tinerilor, una din cauzele recunoscute ale lipsei de competiţie politică, şi nu prin cultivarea ei.

O serie de argumente sunt necesare pentru a echilibra ȋntreaga dezbatere. Aceste argumente sunt din partea mea pro-vot. Cred că doar prin expresia pozitivă a votului se pot impune pe agenda publică solicitările comunităţii anti-vot, boicot.

Ȋn primul rând, votul pentru alegerile europarlamentare are o miză foarte ridicată. Cine va ajunge la Bruxelles şi va reprezenta cetăţenii români trebuie să-şi dovedească competenţa de a contribui atât la interesul şi legislaţia comunitară, cât şi la interesul naţional. Europuls a dezvoltat o serie de criterii prin care să fie selectaţi candidaţii pentru alegerile europarlamentare. Printre altele, competenţa, integritatea şi prezenţa publică moderată au fost semnalate ca necesare pentru constituirea profilului candidaţilor. Vreau prin urmare să accentuez un argument adus deja ȋn discuţie, şi anume faptul că listele actuale nu sunt chiar nule. Pe listele oferite se regăsesc cel puţin 1-2 candidaţi, la fiecare partid care rezonează cu aceste criterii. Ȋn comparaţie, pe o bună parte din listele partidelor din Bulgaria se află o serie de oligarhi, foşti securişti şi ultranaţionalişti, ca partidul Ataka. E o chestiune deja de geopolitică, având ȋn vedere influenţa extrem de puternică a Kremlinului ȋn viaţa politică din Bulgaria. Cu toate acestea, se aşteaptă ca prezenţa la urne ȋn Bulgaria să fie de aproximativ 40%-50%. Pentru mulţi va fi ȋnsă şi un exerciţiu de vot ȋmpotriva guvernului actual, animat de protestele recente din Sofia.

Ȋn al doilea rând, aleşii vor fi aceia care vor reprezenta România pentru următorii 5 ani, şi care, fie că ne place sau nu, vor contribui nu doar la legislaţie europeană ci şi la proiecte cu un impact direct asupra României precum aderarea la zona Euro, intrarea ȋn zona Schengen, integrarea Republicii Moldova şi pregătirea preşedinţiei Consiliului UE din 2019. Astfel, votul pentru europarlamentare este o investiţie pe care orice cetăţean o poate face nu numai ȋn viitorul apropiat al României, ci şi ȋn viitorul Uniunii.

Ȋn al teilea rând, faptul că unele persoane nu vor vota, va afecta distribuţia politică a mandatelor la nivel european. Ne place sau nu, sistemul european este un sistem politic deja definit, ȋn care regulile jocului sunt bine trasate. Schimbările pot veni mult mai repede din interior şi prin reprezentare politică. Cum se va putea ocupa ȋnsă Uniunea de chestiuni extrem de importante, semnalate ȋn mod legitim ȋn timpul dezbaterii TVR, precum protecţia socială, reducerea inegalităţilor şi clivajelor ȋntre statele europene, dar şi reforma instituţională şi democratică a instituţiilor de la Bruxelles, dacă o treime din cei aleşi ȋn Parlamentul European vor fi ultra-naţionalişti, xenofobi, şi ȋn general oameni care s-au dovedit a fi doar niştepopulişti ineficienţi.

Totodată, o nuanţă la fel de importantă, rar menţionată ȋn goana după audienţă, este aceea că nu toţi politicienii şi funcţionarii publici sunt incompetenţi. Există oameni foarte abili care lucrează ȋn sistem, ȋn teritoriu, la Bucureşti sau la Bruxelles, şi care ȋncearcă ȋn limitele lor să contribuie la ȋmbunătăţirea stării de fapt.  Diferitele experienţe istorice ale multor state arată ȋnsă că de cel mai multe ori luptele se duc pe arena politică. Sistemul trebuie la fel de mult combătut din interior. Acest lucru se poate face şi este necesar imboldul din exterior.

Acestea fiind spuse, cred că mult mai ȋnţelept ar fi ca liderii ambelor tabere din dezbatere să se unească şi să ȋndemne tinerii la vot. Acesta poate fi primul liant care va duce la constituirea unei alianţe din partea societăţii civile şi care va avea legitimitatea şi baza necesară pentru a solicita liberalizarea pieţei politice. Se poate stabili un orizont temporal foarte clar – 2019 – ca dată limită pentru luarea unor măsuri concrete din partea autorităţilor. Pentru asta ȋnsă este nevoie de coagularea tuturor forţelor şi de obţinerea sprijinului politic.

Nu ȋn ultimul rând, greva cetăţenească poate să vină pe fundalul expresiei pozitive a votului pentru europarlamentarele din 25 nai. O mişcare care are un mesaj şi o atitudine negativă nu va reuşi din păcate să-şi atingă obiectivele, indiferent de măreţia şi de importanţa lor.  Greva cetăţenească poate fi primul eveniment post-alegeri care poate ȋn mod susţinut şi organizat să introducă pe agenda publică reformarea clasei politice româneşti. Deşi poate pentru unii lideri (informali) ai grevei acest lucru poate părea contradictoriu, cred că primul pas şi cel mai bun din punct de vedere strategic, ar fi mobilizarea generaţiei anilor 70’ – 80’ pentru a merge la urne duminică. Aceste generaţii vor reprezenta schimbarea ȋn următorii ani şi mobilizarea lor ar legitimiza ȋn mod pozitiv solicitările făcute pentru liberalizarea pieţei politice şi pentru “alegeri corecte, libere şi pluraliste” pe viitor. Votul şi greva sunt complementare. Haideţi la vot duminică!

#UniţiVotăm => #UniţiSalvăm

Articol aparut pe site-ul Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.