joi, martie 28, 2024

De ce ar fi mai ȋnţelept să votăm la europarlamentare? Un răspuns la actuala dezbatere şi un manifest #UniţiVotăm

Având ȋn vedere discuţiile recente şi apelul la boicotarea alegerilor parlamentare, articolul de faţă ȋncearcă să echilibreze cele două puncte de vedere şi argumentează că soluţia cea mai ȋnţeleaptă ar fi mobilizarea pentru a merge la vot, urmată de greva cetăţenească şi lansarea unui apel unit către politicieni şi partidele politice pentru a se realiza reformele necesare pentru liberalizarea pieţei politice româneşti, până ȋn 2019.

Scriu aceste rânduri fără nici o afiliere faţă de taberele care cu pasiune ȋşi susţin argumentele pro sau contra votului pentru alegerile europarlamentare. Nu sunt de acord cu lotul de jurnalişti care au catalogat #Unitisalvăm ca o mişcare ne-democratică, insensibilă la temele democraţiei româneşti ca domnia legii sau corupţia, precum nu sunt de acord cu metoda aleasă de cei din urmă – “boicotul” – pentru a-şi prezenta argumentele şi pentru a-şi face cunoscută cauza.

Nu pot să nu observ ȋnsă fragmentarea şi pe alocuri divergenţele din sânul societăţii civile româneşti. Lipsa de unitate, conflictele pe linie ideologică şi orgoliile personale afectează capacitatea societăţii civile de a formula un mesaj coerent, care să fie luat ȋn seamă de către eşicherul politic. Acest lucru a fost ȋnţeles şi pe durata dezbaterii TVR, când s-a ajuns la concluzia că Remus Cernea, (un politician pe care eu nu l-am sprijinit), ar fi putut fi ajutat de către societatea civilă ȋn demersul său aproape solitar de a propune la nivelul Parlamentului României liberalizarea pieţei politice româneşti.

Problemele sunt clare şi cunoscute de toate părţile. Lipsa de competiţie politică, cumetriile şi feudalismul politic afectează şansele de dezvoltare ale României. Se poate spune că democraţia reprezentativă şi-a atins limitele şi a fost uneori modificată genetic ȋn laboratoarele de partid din Europa de Est, dar nu numai. Există ȋnsă la ora actuală sute, poate chiar mii de cercetători şi academici care ȋncearcă să teoretizeze modalităţi noi de participare şi de implicare ȋn viaţa publică. Uniţi Salvăm este o mişcare la „firul ierbii” admirabilă, care cred eu că poate să-şi atingă obiectivele prin descurajarea apatiei ȋn rândul tinerilor, una din cauzele recunoscute ale lipsei de competiţie politică, şi nu prin cultivarea ei.

O serie de argumente sunt necesare pentru a echilibra ȋntreaga dezbatere. Aceste argumente sunt din partea mea pro-vot. Cred că doar prin expresia pozitivă a votului se pot impune pe agenda publică solicitările comunităţii anti-vot, boicot.

Ȋn primul rând, votul pentru alegerile europarlamentare are o miză foarte ridicată. Cine va ajunge la Bruxelles şi va reprezenta cetăţenii români trebuie să-şi dovedească competenţa de a contribui atât la interesul şi legislaţia comunitară, cât şi la interesul naţional. Europuls a dezvoltat o serie de criterii prin care să fie selectaţi candidaţii pentru alegerile europarlamentare. Printre altele, competenţa, integritatea şi prezenţa publică moderată au fost semnalate ca necesare pentru constituirea profilului candidaţilor. Vreau prin urmare să accentuez un argument adus deja ȋn discuţie, şi anume faptul că listele actuale nu sunt chiar nule. Pe listele oferite se regăsesc cel puţin 1-2 candidaţi, la fiecare partid care rezonează cu aceste criterii. Ȋn comparaţie, pe o bună parte din listele partidelor din Bulgaria se află o serie de oligarhi, foşti securişti şi ultranaţionalişti, ca partidul Ataka. E o chestiune deja de geopolitică, având ȋn vedere influenţa extrem de puternică a Kremlinului ȋn viaţa politică din Bulgaria. Cu toate acestea, se aşteaptă ca prezenţa la urne ȋn Bulgaria să fie de aproximativ 40%-50%. Pentru mulţi va fi ȋnsă şi un exerciţiu de vot ȋmpotriva guvernului actual, animat de protestele recente din Sofia.

Ȋn al doilea rând, aleşii vor fi aceia care vor reprezenta România pentru următorii 5 ani, şi care, fie că ne place sau nu, vor contribui nu doar la legislaţie europeană ci şi la proiecte cu un impact direct asupra României precum aderarea la zona Euro, intrarea ȋn zona Schengen, integrarea Republicii Moldova şi pregătirea preşedinţiei Consiliului UE din 2019. Astfel, votul pentru europarlamentare este o investiţie pe care orice cetăţean o poate face nu numai ȋn viitorul apropiat al României, ci şi ȋn viitorul Uniunii.

Ȋn al teilea rând, faptul că unele persoane nu vor vota, va afecta distribuţia politică a mandatelor la nivel european. Ne place sau nu, sistemul european este un sistem politic deja definit, ȋn care regulile jocului sunt bine trasate. Schimbările pot veni mult mai repede din interior şi prin reprezentare politică. Cum se va putea ocupa ȋnsă Uniunea de chestiuni extrem de importante, semnalate ȋn mod legitim ȋn timpul dezbaterii TVR, precum protecţia socială, reducerea inegalităţilor şi clivajelor ȋntre statele europene, dar şi reforma instituţională şi democratică a instituţiilor de la Bruxelles, dacă o treime din cei aleşi ȋn Parlamentul European vor fi ultra-naţionalişti, xenofobi, şi ȋn general oameni care s-au dovedit a fi doar niştepopulişti ineficienţi.

Totodată, o nuanţă la fel de importantă, rar menţionată ȋn goana după audienţă, este aceea că nu toţi politicienii şi funcţionarii publici sunt incompetenţi. Există oameni foarte abili care lucrează ȋn sistem, ȋn teritoriu, la Bucureşti sau la Bruxelles, şi care ȋncearcă ȋn limitele lor să contribuie la ȋmbunătăţirea stării de fapt.  Diferitele experienţe istorice ale multor state arată ȋnsă că de cel mai multe ori luptele se duc pe arena politică. Sistemul trebuie la fel de mult combătut din interior. Acest lucru se poate face şi este necesar imboldul din exterior.

Acestea fiind spuse, cred că mult mai ȋnţelept ar fi ca liderii ambelor tabere din dezbatere să se unească şi să ȋndemne tinerii la vot. Acesta poate fi primul liant care va duce la constituirea unei alianţe din partea societăţii civile şi care va avea legitimitatea şi baza necesară pentru a solicita liberalizarea pieţei politice. Se poate stabili un orizont temporal foarte clar – 2019 – ca dată limită pentru luarea unor măsuri concrete din partea autorităţilor. Pentru asta ȋnsă este nevoie de coagularea tuturor forţelor şi de obţinerea sprijinului politic.

Nu ȋn ultimul rând, greva cetăţenească poate să vină pe fundalul expresiei pozitive a votului pentru europarlamentarele din 25 nai. O mişcare care are un mesaj şi o atitudine negativă nu va reuşi din păcate să-şi atingă obiectivele, indiferent de măreţia şi de importanţa lor.  Greva cetăţenească poate fi primul eveniment post-alegeri care poate ȋn mod susţinut şi organizat să introducă pe agenda publică reformarea clasei politice româneşti. Deşi poate pentru unii lideri (informali) ai grevei acest lucru poate părea contradictoriu, cred că primul pas şi cel mai bun din punct de vedere strategic, ar fi mobilizarea generaţiei anilor 70’ – 80’ pentru a merge la urne duminică. Aceste generaţii vor reprezenta schimbarea ȋn următorii ani şi mobilizarea lor ar legitimiza ȋn mod pozitiv solicitările făcute pentru liberalizarea pieţei politice şi pentru “alegeri corecte, libere şi pluraliste” pe viitor. Votul şi greva sunt complementare. Haideţi la vot duminică!

#UniţiVotăm => #UniţiSalvăm

Articol aparut pe site-ul Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. atata timp cat se mentine mizeria asta de vot univrsal, eu nu voi mai participa la nici un scrutin. oamenii fara minim liceul, asistatii social si femeile nu au ce sa caute la vot.

  2. ca de obicei, atunci cand ai o propunere serioasa, alar indivizi care sa te ia in bascalie. normal ca vor exista si victime colaterale, dar per ansamblu situatia se va imbunatati dramatic. nu vor mai exista persoane scoase la vot de catre aparatul de partid. din pacate, nu are nimeni curaj sa aplice asa ceva.

  3. un licentiat in [ceva] care nu merge la vot, „scarbit” fiind , provoaca zambetul lui alde Mazare!
    PSD nu va mai trebuie sa scoata la vot un boschetar care sa anihileze votul dlui licentiat.
    Avantaj PSD: nu mai cheltuie galeata/orez/zahar pt. acel boschetar.

  4. daca te uiti pe statistici o sa vezi ca numai 14% din romani au studii superioare pana la 50% au liceul. daca ar vota numai astia, ar fi cu totul altceva, numarul personajelor gretoase din politica ar scadea dramatic. calitatea discursului politic ar creste fiindca politicienii s-ar adresa altui gen de electorat, nu ca acum. l.am auzit odata pe sorin minea spunand ca tv ca votul universal genereaza clasa asta politica dar moderatorul a schimbat repede subiectul.

      • fiindca este foarte greu sa determini contributia la bugetul, nu uita de taxele indirecte, accize, tva, etc. e un criteriu inaplicabil. chestia ci minim liceul se poate aplica usor.

        • Este mai usor de aplicat dar imoral.

          Un exemplu pe care il cunosc: nu a mai terminat cred nici liceul, a muncit o perioada in Italia si cu banii castigati a cumparat pamant si produce lapte si carne pe care o vinde in Falticeni si Suceava.

          Aduce acest om mai multa plus valoare societatii decat un somer cu liceu?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Neculai-Cristian Surubaru
Neculai-Cristian Surubaru
Cristian Şurubaru este în prezent cercetător doctorand în Marea Britanie. Cercetarea pe care o conduce examinează capacitatea de absorbție a fondurilor structurale în România şi Bulgaria (2007-2013). Licențiat în Științe Politice la Universitatea din Bucureşti, a urmat un Master la Central European University (CEU) - Budapesta, şi s-a specializat în politică şi administraţie europeană la Universitatea din Maastricht. A lucrat doi ani în domeniul afacerilor europene la Bruxelles. Domeniile sale de expertiză includ afacerile instituționale europene, politica agricola comună/dezvoltare rurală şi fondurile structurale şi de coeziune. Cristian este direct interesat în avantajele şi performanţa integrării României în Uniune.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro