marți, martie 19, 2024

De ce conteaza Corneliu Coposu

Propun aici deschiderea unei discutii care mi se pare necesara pentru dezbaterea democratica din Romania. Este vorba de ceea ce putem numi paradigma Corneliu Coposu, o abordare lucida a a politicului in care moralitatea are un rol esential. Corneliu Coposu conteaza pentru ca nu a facut concesii imposturii, duplicitatii, turpitudinii. Pentru ca nu s-a aplecat dupa bataia vantului. Pentru ca si-a rostit convingerile fara sa se teama de riscuri si actiuni punitive. Pentru ca, gratie lui, cuvantul politica nu este unul definitiv compromis in aceasta tara.

Corneliu Coposu conteaza, asa cum conteaza Monica Lovinescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Victor Radulescu Pogoneanu, Ioan Barbus, Ion Flueras, Vladimir Ghika, N. Steinhardt, I. D. Sirbu, Szilard Bogdanffy, Sandu Tudor, Petre Pandrea, Nicolae Margineanu, Vasile Paraschiv, spre a numi doar cateva figuri proeminente ale traditiei anti-totalitare, pentru ca, in pofida intemperiilor istorice, a ramas fidel unui crez democratic. A stiut sa se opuna oricaror tribalisme, atavisme si colectivisme gregare. Atasamentul sau pentru Iuliu Maniu si traditia PNT a fost unul fara rezerve. Gratie lui si unui grup de militanti care au ramas pe pozitii, in pofida anilor indelungati de temnita, acest partid a renascut dupa prabusirea regimului comunist. La un ceas cand Romania are ghinionul unui premier pentru care cuvantul adevar nu inseamna nimic, un admirator al radicalismelor revolutionare de extrema stanga, e bine sa ne reamintim ca pentru Corneliu Coposu nimic nu era mai primjedios decat cinismul politicianist, iresponsabilitatea gaunoasa si tembelismul amoral.

Corneliu Coposu conteaza pentru ca a stiut sa numeasca Raul din viata politica romaneasca si sa demaste, fara urma de resentiment vindicativ, cripto-comunismul lui Ion Iliescu si al acolitilor sai. Am discutat adeseori cu Corneliu Coposu despre comunism si post-comunism, despre catastrofele secolului XX si despre ispita totalitara. Venind din lumea curata si demna a greco-catolicismului, Corneliu Coposu respecta toate credintele si vestejea orice fundamentalism, politic ori religios. Ii repugna excesul si il deranjau panglicile verbale ale cate unui pripasit prin politica democratica post-decembrista. Stia sa-si dozeze atent ironia si se ferea de excesele retorice. Dar, de cate a fost nevoie, a vorbit transant, a spus lucrurilor pe nume. Si-a iubit patria cu o pasiune deopotriva discreta si fierbinte.

Corneliu Coposu a fost sustinatorul unui nationalism civic, ori, daca preferati, unul liberal. In alti termeni, a fost un patriot. Nu a acceptat ca formula “Noi” sa anihileze demnitatea ireductibila a cuvantului “Eu”. Tocmai din acest motiv a fost atacat in chip mizerabil in publicatiile stalino-fasciste. Iata un citat care spune mult despre viziunea sa civic-democratica: “Patriotismul este o dragoste discreta pentru tara, o disponibilitate de a-ti da oricand viata pentru ea si de a nu marturisi acest sentiment. Gasesc ca afisarea patriotismului este indecenta. Un om care simte dragostea pentru tara, un om care este decis ca in interesul tarii sa-si sacrifice propria existenta nu are sa se bata pe piept cu sentimentul acesta”.

Am gasit aceasta reflectie a lui Corneliu Coposu asezata ca motto al unui text intitulat “Profesorul de Seniorie” scris de eleva Adriana-Amalia Parcalabu (Liceul “Mihail Kogalniceanu din Vaslui) pentru un concurs national, in volumul “Juniorii Seniorului” editat de Fundatia “Corneliu Coposu” si Tudor Calin Zarojanu in 2009, cu un cuvant inainte semnat de doamna Rodica Coposu. Eseul acestei eleve a primit Premiul II. Sa speram ca ideile luminate si luminoase ale lui Corneliu Coposu isi vor afla cat mai mult adepti intre tinerii din Romania.

Corneliu Coposu conteaza pentru ca pe tabla sa de valori, pe harta sa axiologica, Estul era Est si Vestul era Vest. Ele nu erau intersanjabile, dupa cum atasamentele de principiu nu erau negociabile. Stia exact cine a impus comunismul in Romania si care era natura reala a bolsevismului. In acest an centenar, sa ne asumam lectia de demnitate a lui Corneliu Coposu drept o sansa de a ne sustrage defetismului si si de reconstrui speranta. Mai presus de orice, Corneliu Coposu conteaza pentru ca intreaga sa viata a fost dedicata salvarii statului de drept, un concept, un ideal si un ansamblu de norme in absenta carora neo-barbarii isi pot face de cap cu impunitate.

https://www.contributors.ro/global-europa/corneliu-coposu-liderul-moral-al-romaniei/

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Domnule profesor
    Aș vrea să profit de ocazia asta pentru a aduce un omagiu tuturor eroilor și eroinelor fără nume, care din 1945 și până în 1989 au știut să-și țină șira spinării dreaptă, opunând o rezistență a demnității. Mă refer la toți cei și toate cele, care oriunde s-au aflat și indiferent de categoria socială, nu s-au lăsat mânjiți. Unii au funcționat ca exemplu, alții dimpotrivă, au jenat relativismul moral pe care îl pomeniți, prin simpla lor prezență.
    Domnul Coposu era regalist-sînt multiple motive, nu știu dacă este cadrul potrivit pentru a le dezbate. În mod cert, restaurarea ar fi fost și un gest simbolic de a reînnoda cu tradiția trecutului, fracturată în noiembrie 1947. Ceea ce voi spune acum nu mă reprezintă și nu este menit să aibă un scop inflamator- din cele două generații care marchează perioada comunistă, există o categorie LARGĂ pentru care epoca 45-89 nu are o valență excepțională, în afara greutăților ei din deceniul de apus. Există deci o categorie pentru care personajul menit să vindece rănile națiunii a fost Ion Iliescu, nu Regele Mihai și nici Corneliu Coposu. Nu-mi propun să asociez anti-monarhismul sau atitudinea ostilă PNTCD-ului cu relativismul moral. Este însă o falie în sânul României, care persistă până azi. Vedeți vindecarea ei în timp util sau trebuie să ne resemnăm la factorul dispariției generațiilor ?
    Bulgarii au „experimentat” cu monarhia pe postul de prim-ministru. Personal, am văzut un interviu de câteva ceasuri cu Simeon de Saxa Coburg și mi-aș dori să pot identifica azi un om politic român cu un astfel de discurs și astfel de ținută. Dar restaurarea monarhiei, fie ea și constituțională, nu echivalează cu alegerea unui cap încoronat într-o funcție vremelnică prin însăși definiția ei. În absența unui consens în România, vedeți alt simbol menit să efectueze necesara vindecare ? Trăim un fel de război civil manifestat ca la porțile Orientului, cu vorbe și invective ?

    • Romania este azi in NATO si in UE. Nu era pe vremea domnului Coposu. Ma voi gandi la ce scrieti. Corneliu Coposu a fost adeptul continuitatii constitutionale a statului roman, intrerupta brutal si samavolnic pe 30 decembrie 1947.

    • Mă scuzați caă intervin în discuție…

      Referitor la Vedeți vindecarea ei în timp util sau trebuie să ne resemnăm la factorul dispariției generațiilor ? și considerând degradarea mediului politic din ultimii ani, care a colapsat de curând sub greutatea invectivelor schimbate între alfa-masculii dâmbovițeni, mă tem că timpul (mai precis scurgerea timpului) a rămas singura soluție pentru regenerarea națiunii.

      Bulgarii au „experimentat” cu monarhia pe postul de prim-ministru. Personal, am văzut un interviu de câteva ceasuri cu Simeon de Saxa Coburg și mi-aș dori să pot identifica azi un om politic român cu un astfel de discurs și astfel de ținută.
      Ceea ce vecinii bulgari au experimentat a fost fostul monarh in funcția de prim-ministru, într-un regim republican. A nu se confunda cu monarhia constituțională, unde Regele nu are puteri executive, în administrație. Mă tem că dorința dvs. (oameni politici de ținuta Regelui Simeon) este nerealistă, într-o țară necivilizată ca România, unde leadershipul concurează la capitolul bădărănie și scandal public, caracteristice freak show-urilor occidentale având ca protagoniști oameni de speță foarte joasă dar ambițioși să ajungă pe ecranele de televiziune în prime-time.

      În conlcuzie, neamul lui manivelă își dă arama pe față mai devreme sau mai târziu. Invadează spațiul public mânat de o nesimțire feroce, nu realizează ridicolul pe care îl generează, murdărește spațiul intim al cetățeanului dispus poate să audă o vorbă bună, să recepționeze un semn de empatie, ceva dătător de speranță pentru viitor. Acestea nu au fost caracteristice generației d-lui Coposu. Românii erau o specie diferită atunci, cu toate defectele pe care le aveau. Citind articolul d-lui Tismăneanu, mintea mi-a fugit nostalgic la perioada anilor ’90. Da, în fruntea bucatelor era dinozaurul bolșevic si clica lui comunistă dar pe scenă apăruseră și oameni integri a căror prezență și retorică erau dătătoare de speranță. Comunicau calm și aveau răspunsuri, propuneau soluții, nu generau scandal. Nu erau posesori de pârțag cum se spune popular. Ca cetățean aveam un refugiu, simțeam că sunt reprezentat. Aveam spațiul meu și speranța că într-o zi lucrurile vor lua turnura cea bună. Când bolșevicii iliesceni ieșeau la atac în mod agresiv intram în carapacea mea, citeam ce mai zicea dl. Dumitrescu, dl. Coposu, etc. I had built my own panic room. Mă calmam și o luam de la capăt. Astăzi, scanând politicienii români de la stânga la dreapta intri la depresie. Este jale. Totul a fost confiscat de diverse familii sau federații de familii, grupări care oferă un spectacol sumbru, începând cu neam-prostia de care dau dovadă și sfârșind cu problemele pe care le au constant cu legea. Este cea mai mare umilire care poate fi administrată unui cetățean onest, care ține la țara sa discret (cum spune dl. profesor), îi vrea binele și prosperitatea. Din păcate, azi nu am nicio rimă ca să închei pozitiv.

      • Intervenția dumneavoastră este bine venită. Și relevam chiar eu că un moștenitor de tron pe post de prim-ministru nu echivalează cu o restaurare. În ce privește acei eroi și acele eroine fără nume, aș fi vrut să cuprind o altă față a României pe care mulți dintre noi am trăit-o, în familie sau între prieteni. Un chip a cărui continuitate aș vrea s-o văd și acum, de dragul celor nepătați- pentru memoria lor. Nu e o cerință exagerată. Teddy Roosevelt spunea „speak soflty and carry a big stick”- la noi este exact pe dos.
        Constat o predilecție crescândă pentru diminutive în ce privește prenumele- îmi evocă Gorică, Gorică Pirgu. Avem 2 Caragiale actuali, nu doar unul.

  2. Când „patrioți” ca cei de la PRM își clamau demagogic așa zisul patriotism, sub umbrela căruia împroșcau cu noroi pe toți opozanții regimului, e bine să fii discret cu patriotismul personal autentic, dar când azi se insinuează propagandistic demobilizator că românii nu au de ce să își dea viața pentru o țară care nu le mai aparține lor, ci politicienilor corupți (iar mulți români au ajuns chiar să gândească asta, dovadă opiniile exprimate pe forumuri în contextul posibilului război), cred că este bine să afirmi că ești gata să mori pentru țară.

    Patriotismul se împletește bine cu discernământul.

    • Nu cred ca extremismul si coruptia sunt explicatia, in orice caz nu singura. Patriotismul are sens in special intr-o viziune conservatoare asupra lucrurilor si politicii. Celelalte ma tem ca fac din el o notiune goala, nu poti fi atasat de o piata, fie ea si libera, de un sistem de justie, de un sistem social etc, oricare ar fi astea.
      O viziune conservatoare e ceea ce lipseste in politica romaneasca. Dincolo de rezistenta anti-comunista, Corneliu Coposu asta exprima. Oricum asta e ceea ce ar trebui sa fie relevant ptr noi azi; extremismele bat la usa, in plus e penibil sa avem eroi conservatori ca Voiculescu, DD sau Vadim si e aproape periculos sa vedem PSD-ul preluand vechile vederi conservatoare (se aleg praful de ele, apropierea lor de socialistii europeni in perspectiva e inevitabila). A vorbi de Coposu asa ar explica in plus de ce vorbim mai curand de el decat ceilalti. Doar avem in puscariile comuniste atatea exemple de verticalitate si patriotism, Coposu e departe de a fi singular
      Toate cele bune

  3. Cand spunem Coposu, ar trebui sa spunem mai des o viziune conservatoare asupra politicii. O aveam in PNT in perioada interbelica, acum n-o avem nicaieri. Dreapta de azi, asa fracturata cum e, nu are de oferit nimic dincolo de un fanatism de piata si o retorica anti-comunista (ca si cum asta te-ar situa instant de partea lui Coposu), in orice caz pare inapta de o asemenea vocatie, nu doar insensibila, cinica sau aroganta in pro-occidentalismul ei. A sustine teme conservatoare precum familia, credinta, traditiile e ca si cum ai fi de pe alta planeta. Mare pacat ca lucrurile astea ajung atat de usor pe mana unor extremisti ca Vadim, eventual a PSD (sunt perceputi nu stiu de ce mai atasati de ele, desi continua cel mai bine un partid care si-a facut o istorie din a le distruge –partidul comunist), nimeni nu e interesat de ele in politica romaneasca (desi dincolo constituie temele multora, populari, crestini-democrati, catolici, conservatori etc). Conditiile reinvetarii extremismului, am impresia, sunt intrunite, PSD e doar un partid cripto-comunist care practica un socialism de provincie.
    Verticalitatea si rezistenta lui Coposu sunt minunate, pot constitui o paradigma dupa cum sustineti, dar le-au dovedit atatia altii in puscarii la fel de bine. Propun sa vorbim de el mai des in acesti termeni, adica ai atasamentului explicit fata de o viziune conservatoare de centru dreapta asupra lucrurilor, cu care comunismul era altminteri in conflict. E in folosul tuturor, inclusiv al memoriei lui Coposu

  4. Nu stiu daca v-ati gandit…
    Memorialul din Piata Revolutiei.
    Statuia lui Iului Maniu, sparta (facuta sparta), cu spatele la fostul „CC al PCR” (nu-i pasa de el), dar cu fata la biserica, si cu mainile deschise in intrebare laica – de ce?
    In fata ei, raspunsul religios – statuia lui Corneliu Coposu, in forma de cruce.
    In spatele acesteia – biserica, purtand urme de gloante.

  5. Tot respectul pentru un om ce nu face compromisuri in viata. Mai putin pentru un politician ce nu face compromisuri. Politica nu e stiita de a repeta ideile tale si a nu asculta pe altii. Ci arta de a face compromisuri astfel ca ideile tale si ale grupului (partidului) tau sa ajunga a fi puse in poractica. In stiintele sociale ideile ce sunt doar clamate dar nu sunt supuse probei practicului, sunt utopii ce mai mult rau fac. Coposu nu a fost un politician. Refuzand implicarea directa in conducerea politica a ramas imaculat dar partidul sau a fost anihilat. deci ideile sale nu au prins viata. In politica e nevoie de compromis, de renuntare, de „manjire” prin aliante, in final e statistica – ce am reusit sa schimb in bine, ce am creat nou bun pentru societatea in care traiesc.

  6. Domnule Tismaneanu,

    Exista in Romania un politician (normal ca vorbesc de partea dreapta) care „merita” sa vorbeasca despre Senior la acest Centenar? Sincer, eu nu stiu!

    Poate cu astfel de aniversari reusim sa ne amintim cu cata diplomatie – fara ura – reusea Seniorul sa o catalogheze cripto-comunista pe bunicuta.
    Si privind acum aceasta galceava permanenta imi vine sa…….

    Problema mea este ca galceava este generata din ambele parti ale politicului.

    Un liberal consecvent, cu respect pentru SENIOR!

    R

  7. A invoca memoria lui Coposu, conservatorismul sau, monarhia si PNT-ul doar ‘La un ceas cand Romania are ghinionul unui premier pentru care cuvantul adevar nu inseamna nimic, un admirator al radicalismelor revolutionare de extrema stanga’, fara sa amintim de derbedeul securist care a generat scandaluri dupa scandaluri in cei zece ani de domnie, fardat drept politician de ‘intelectualii publici’ din care faceti si dvs. parte, mi se pare partizanat politic. A ridica Pisicul la rang de ‘admirator al radicalismelor revolutionare’, cand el nu are nicio ideologie, e prea de tot. Ma asteptam sa faceti o analiza a intregului spectru politic, nu sa faceti politica. Mai pertinente, pentru ceea ce se intampla in tara noastra, imi par comentariile postate de Andrei A si Lupul Monarhist.

  8. „Patriotismul este o dragoste discreta de tara..” sau „afisarea patriotismului este indecenta”, pot fi considerate ca fiind idei remarcabile, rezultand dintr-o viziune civic-democratica exemplara, cea a dlui Coposu, dar ce impact real au aceste afirmatii asupra romanului din Romania ? Probabil, nul…
    Cuvantul „discret” defineste romanul din Romania sau, reflecta (macar!) vreo predispozitie temperamentala, astfel incat indemnul la observarea lui „mai” riguroasa sa aiba sens?
    Eu cred ca nu!
    Ceea ce vreau sa spun deci, este ca adevaratul omagiu pe care-l putem aduce astazi dlui Copos, este sa adaptam viziunea sa politica la realitatea societatii in care traim!
    Datele problemei sunt lipsite de orice urma de ambiguitate:romanul are multe calitati, dar nu este discret, nici rezervat, nici prea subtil, si nici gata sa se schimbe!!!
    Asa cum este, imperfect, are insa dreptul la demnitate si la respect!
    Iliescu&co au inteles de mult cum functioneaza omul din popor, dovada: dominatia pe care continua sa o exercite asupra politicii Romaniei, de 25 de ani incoace!
    In acest timp, partidele istorice au continuat sa se adreseze doar unei elite, din ce in ce mai varstnice (…) care prefera sa-si alimenteze nostalgia valorilor pierdute prin rememorarea scenariilor avortate sau diabolizarea vinovatilor, atunci cand nu se asociaza tocmai cu acestia, si asta nu in virtutea vreunei idei consensuale miraculoase, ci doar pentru…putere!??
    Evident, exista si exceptii, ca personalitatile exemplare amintite in acest articol, doar ca ele nu modifica regula ci sustin o realitate : „fiecare popor are politicienii pe care-i merita”, si invers!

  9. Discretie.

    O trasatura pe cale de disparitie. Toata evolutia recenta a societatii romanesti a fost spre cat mai mult zgomot si cat mai putina substanta.

    Nu pot sa nu fac legatura cu mai celebra vorba: „patriotismul e virtutea celor viciosi”. Care vorba nu vrea sa spuna sa nu fim patrioti, in schimb ne avertizeaza vizavi de cei care isi flutura patriotismul, de obicei ca unica virtute.

  10. Nu mai ramine nimic sa spunem.

    Exemplul Corneliu Coposul, tinta centrului propagandei raului si a tradarii celro care i-ar fi trebuit sa ii fie aliati tine de dimensiunea omeneasca si intelegerea religiei.

    Acum suntem in fata unui comflict in Ucraina in care se infrunta sau mimenaza comfruntarea doi colosi.

    Noi cu cine mergem cu rusii care ne-au ocupat de doua ori sau cu americanii care ne-aa tradat de doua ori ?

    Mimeaza intrucit s-ar putea sa se fi inteles dupa modelul imi dai Polonia si Bulgaria, iei Grecia chiar daca in Grecia declansez razboi civil pe care nu il sustin, dar decimez polonezii independenti.

    Dar in fond nu depinde de noi.

    Aici si acum se simte lipsa lui Coneliu Coposu.

    • Despre pozitia unei tari in fata unor agresori.

      Cred ca depinde foarte mult de pozitia tarii si mai ales depinde de economia unei tari.
      Ucraina este dorita de Rusia pentru cel putin 3 motive: pentru potentialul economic, pentru pozitia sa pe mapamond si cred ca si pentru potential uman pe care ii are.

      Tot asa Romania poate sa fie o tara la care sa aspite multi investitori pentru ca are un potential economic, uman si o pozitie avantajoasa pe harta. Daca insa conducatorii nu stiu sa exploateze aceste avantaje si sa le prezinte in fata celor puternici este in exclusivitate problema RO si a nici unei alte tari.

      Daca este mic macar sa fii voinic si intelept si aceste lucruri pot schimba destul de multe lucruri.

  11. Corneliu Coposu a fost si este un reper probabil pentru multi oameni.

    Mai ales acum cand inca nu sunt regasite valoriile si principiile morale in societate, memoria Seniorului face ca mersul sa imi fie mai sigur si vocea mai puternica.

    Dupa orice criza valorile rasar mai uternice si-sau se consolideaza, societatea intelege, din nou, reperele morale si toate acestea se intampla numai si numai pentru ca odata a existat Coposu Corneliu.

  12. Cu tot respectul pentru sentimentele tuturor, Coposu a condus PNTCD, cel putin din 93-94, in mod semi-dictatorial. Intrebati orice fost taranist din orice judet daca lucrurile mergeau bine si daca se respectau regulile in organizatii. Prietenii de varsta lui Coposu stiau ca e bolnav si l-au lasat in pace, si Ciumara, Barcan, ‘azvan Dob’escu, Mihaela Irescu si altii si alte alea au facut ce au vrut. Ciorbea era favoritul echipei de dupa Coposu, inclusiv al surorilor, adica al celor care s-au prezentat ca urmasii seniorului. Ciorbea azi e un traseist incapabil si surorile Coposu sunt la antena 3. Lasand la o parte faptul ca Magureanu era foarte des pe la sediul PNTCD. Chiar sa nu fie nici o explicatie? Nu cumva era, macar intr-o anumita masura, un cinic?

  13. Sint mirat sa vad ca despre dl. Coposu se scrie ca despre un poet: „a stiut sa numeasca Raul si sa demaste, fara urma de resentiment vindicativ, comunismul si post-comunismul si ispita totalitara, a respectat toate credintele si vestejea orice fundamentalism, politic ori religios, ii repugna excesul si il deranjau panglicile verbale, stia sa-si dozeze atent ironia si se ferea de excesele retorice dar, de cate a fost nevoie, a vorbit transant, a spus lucrurilor pe nume. Si-a iubit patria cu o pasiune deopotriva discreta si fierbinte.” Un frumos portet de poet-cetatean; Corneliu Coposu a fost, insa, un om politic si chiar mai mult, a fost fondatorul unui partid politic important in epoca si liderul opozitiei anticomuniste din Romania. Viziunea sa politica a fost in coliziune cu viziunea celuilalt lider politic al momentului, Ion Iliescu si asta merita atentia noastra. Ce s-a ales de proiectele dlui. Coposu ? dar de cele ale dlui. Iliescu ? Si unul si celalalt au construit organizatii politice, au lansat oameni noi in politica, au avut un stil personal de a face politica care a marcat epoca, au propus obiective, au cautat sa articuleze o noua viziune despre locul Romaniei in lume. Acum avem destula distanta pentru a incepe, macar, sa schitam o analiza a celor doi gemeni antagonici Coposu-Iliescu. Unul a murit repede, in 1995, calalalt inca traieste si patroneaza simbolic politica prezentului. Dupa moartea lui Coposu, Iliescu s-a grabit sa-i preia proiectele de politica externa, parteneriatul atlantic si integrarea europeana si a abandonat cautarea unei a treia cai, modelul suedez, chinez etc. Nu a devenit monarhist ca Coposu dar, prin implantarea Printului Duda, a reusit sa construiasca o relatie cu o Casa Regala devenita benigna si decorativa. Partidul dlui. Coposu s-a prabusit, partidul dlui. Iliescu a facut pui, astazi toate partidele au in ADN F.S.N.-ul, cu exceptia P.N.L.-ului despre care nimeni nu prea stie ce este de fapt. Oamenii politici lansati de Iliescu acopera intreg spectrul politic, de la Basescu la Ponta, oamenii lansati de Corneliu Coposu – un Ciorbea sau Constantinescu, au avut traiectorii descendente cu viraje ametitoare. Apelul dlui. Coposu la resuscitarea Romaniei interbelice a fost uitat, capitalismul tovarasesc al dlui. Iliescu este atotbiruitor. Viziunea politica a dlui. Iliescu pare sa fi obtinut o victorie zdrobitoare si completa: in 1990 Iliescu credea ca partidele sint inutile si ca e suficienta democratia interna in interiorul FSN – aici viziunea a evoluat catre existenta unui partid-matca (PSD) si citeva partide anexa intersanjabile intre care exista o circulatie intensa de membri dar notiunea de democratie este la fel de formala si lipsita de consistenta. Viziunea dlui. Coposu asupra partidului ca o seniorie ereditara a fost uitata. Dl. Coposu si-a construit partidul pe baza agendei de telefon, a prietenilor si cunostintelor lor. Acel partid a murit o data cu posesorul agendei. Avem azi un sfert din Calea Calarasi care se numeste Bulevardul Corneliu Coposu si o Romanie intreaga construita de Ion Iliescu dupa chipul sau. Corneliu Coposu a fost un om respectabil, cu farmec, o victima si un supravietuitor. A fost si un invins – singurele sale proiecte care au supravietuit au fost cele preluate de Ion Iliescu. Sustinatorii de altadata ai dlui. Coposu isi traiesc depresia cu disperare sau resemnare – dupa personalitatea fiecaruia – sustinatorii dlui. Iliescu se bucura de Romania lor pe care, insa, cred ca trebuie sa o apere de UE permanent. Dl. Coposu a fost un om politic si cred ca trebuie sa vedem care este mostenirea sa politica. Sentimentele sint pentru prieteni si familie.

    • Nu este un portret de poet-cetatean, ci de ganditor politic care a lasat in urma o mostenire morala. Uzurparea unei linii politice nu inseamna asumarea ei onesta, ci una oportunista. Monarhismul de parada al lui Ion Iliescu nu cere exercitii de deconstructie prea sofisticate. Dar, nu neg, la „politica de cadre” dl Coposu nu a gasit cele mai fericite solutii. Cazurile Ciorbea si Constantinescu sunt revelatoare, din pacate. Ma intrebam zilele trecute ce mai face dl Remus Opris. Inteleg ca prin 2011, era in PDL…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro