marți, decembrie 7, 2021

De ce cred în Japonia

În fiecare început de an, pe 1 ianuarie, japonezii comemorează plecarea din această lume a unuia dintre cei mai însemnaţi maeştri ai buddhismului zen: Tetsugen Doko (1630 – 1682). Deoarece sutrele buddhiste nu se găseau decât în limba chineză la acea vreme, Tetsugen a hotărât publicarea acestora în japoneză, ceea ce presupunea o muncă uriaşă şi un efort financiar pe măsură. Plănuia o ediţie în şapte mii de exemplare, folosindu-se de aproximativ 60.000 de plăcuţe-matriţă din lemn. Pentru asta trebuia într-o primă instanţă să adune o adevărată avere.

Zis şi făcut: a început să călătorească prin ţară pentru a strânge banii necesari. A primit oarece sume mai importante de la câţiva donatori generoşi, dar majoritatea banilor i-a adunat călătorind timp de zece ani prin întreaga Japonie. În momentul în care avea deja suma necesară, s-a întâmplat ca râul Uji să se reverse, producând imense pagube. A urmat, desigur, foamete. Înţeleptul Tetsugen nu a avut nici o reţinere: a luat toţi banii strânşi cu multă trudă şi i-a cheltuit pentru salvarea oamenilor.

A pornit apoi din nou să strângă banii. Când suma necesară a fost refăcută, ţara a fost bântuită de o cumplită molimă. Tetsugen nu a stat deloc pe gânduri: a cheltuit iarăşi toţi banii pentru ajutorarea semenilor. A pornit apoi, pentru a treia oară, să adune bănuţ cu bănuţ suma necesară. Şi abia după 20 de ani de când avusese ideea traducerii dorinţa i-a fost îndeplinită. Plăcuţele de lemn cu ajutorul cărora a fost tipărită prima ediţie japoneză a sutrelor buddhiste pot fi văzute şi astăzi în mănăstirea Obaku din Kyoto.

Japonezii îşi învaţă copiii că înţeleptul Tetsugen a editat în realitate trei serii ale sutrelor: primele două sunt însă invizibile şi, evident, mult mai importante decât seria vizibilă.

…Ca orice om normal, am fost fascinat zilele acestea de înţelepciunea, inteligenţa şi coerenţa cu care Japonia a reuşit să întâmpine şi apoi să treacă peste un cutremur care pentru alţii ar fi însemnat o distrugere totală. După cum ştim cu toţii, noi nu numai că nu ne protejăm clădirile vechi şi monumentele istorice în vederea unui cutremur mare care poate veni oricând, ci nu facem mai nimic pentru a ne proteja vieţile noastre şi ale copiilor noştri în întâmpinarea unui cataclism de proporţii.

Precum majoritatea celor ce citesc aceste rânduri, sunt şi eu creştin ortodox. Iată de ce nu pot decât să spun că, după credinţa în Dumnezeu, zilele acestea cred în Japonia.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Multumesc pentru istorioara, nu o stiam. Desi e un nebun, Jirinovski a avut curajul sa spuna cu voce tare ceea ce multi au gandit. Cati nu ar da 10-15% din suprafata tarii ca sa aiba japonezi prin ograda?

    • Da, 85% din articol e un melanj de traducere din şi parafrază la substanţa textului de pe Wikipedia (English)…

      Cu toate acestea, merita evocat Tetsugen Doko şi subliniată relevanţa actuală a nimbului său.

  2. Si eu cred cu tarie in Japonia ca si in Germania. Sunt popoare puternice si muncitoare. Japonia, (si Germania) era rasa de pe suprafata pamantului in ’45. Douazeci de ani mai tarziu (sa ne amintim, de la Revolutie s-au scurs mai bine de 20 de ani!!!) erau „back in Business”. Au pierdut razboiul cu tunul si cu tancul dar l-au castigat pe cel cu marca si cu yen-ul…Suntem departe, si nu ma refer la distanta…

  3. Post scriptum, avem si noi placutele noastre. Ramine sa le citim intelegem si sa ne comportam cum scrie acolo. Inca o zi buna !

  4. Fiecare rau e legat si de un lucru bun. Acest cutremur a afectat nu numai Japonia ci si restul lumii care a privit neputincioasa la fortele deslantuite ale naturi si suferinta umana. Articolul Dvs inspira, creaza solidaritate si da sperante. Multumesc.

  5. Nu cred ca stiu un lucru facut in Japonia prost.
    Sunt oameni care au invatat si au evoluat (spre deosebire de alte asezari care au involuat ).
    Au invatat ca sufletul trebuie echilibrat cu ratiunea .
    Si de fiecare data cand sunt distrusi , renasc mult mai puternici . Conform legilor universale , pe care le cunosc si le respecta , ceva trebuie distrus pentru a se face in locul lui altceva mai bun.
    Sufar pentru pierderile suferite de ei , dar sunt constient ca nu sunt in van .Pe 13.11.2011 o sa le cunosc o parte din traditii , o sa gust din mentalitate , si o sa observ modelarea materialelor unica in Tokyo (30 milioane oameni).Toate incepand cu privelistea pe care o are orasul din aer.

  6. Am avut ocazia sa vizitez Uji, barajul Uji si Obaku si templul Zen din Obaku. Sunt la randul meu impresionat de civilizatia jaoneza. Ce ma impresionat: Japonezii nu se plang ci muncesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marius Vasileanu
MARIUS Vasileanu este jurnalist şi profesor de istoria religiilor. Ultima carte publicată: „Recurs la generozitate. Întrebări despre limitele antropologiei creştine” (Editura Eikon, 2011).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro