miercuri, mai 12, 2021

De ce, „de la Platon și Aristotel”, noi nu suntem la fel (și, bonus, foarte pe scurt, de ce „democrația” nu înseamnă „poporul”)

Insanitatea politică se manifestă, mai cu seamă, atunci când gustul puterii îți întunecă mintea. Este ceea ce se întâmplă, zilele acestea, în România, locul în care celebra vorbă a lui Lord Acton, „orice putere corupe, iar puterea absolută corupe la modul absolut” a devenit politică de stat. Paradoxal, absolutizarea puterii și manifestarea televizată, ca stare de fapt, a acestei atitudini antidemocratice apare acum, în 2012, nu „ex nihilo”, ci pe fondul unei asumate „imaculate concepțiuni” politice. Așa s-a mai întâmplat, dar pur electoral, în 1996 și în 2004, când cei care, grație votului popular, au ajuns la putere s-au prezentat în fața noastră ca fiind „altfel”. Dar, niciodată, nu au dus până dincolo de limită acest „altfel”, astfel încât, avându-l ca fundament, să răstoarne toate regulile statului de drept. Este, din nefericire pentru o Românie și așa lipsită de o consolidată tradiție a democrației, ceea ce se întâmplă acum. Nu este, însă, tocmai o noutate, dacă ne gândim la ceea ce se pare că, la un moment dat, P.P. Carp i-ar fi spus șefului statului, la acel moment un monarh: „Majestate, dați-mi guvernarea și vă voi da o majoritate” (asta ca să mai „ușurăm” un mit, cel al „democrației” ante-comuniste, de „greutatea” fictivă care i s-a atașat).

Astăzi nu mai avem un monarh, ci un șef al statului „înconjurat”. Nu mai contează dacă, prin propriile acte, a permis configurarea unui anumit tip de atitudine politică. Chiar și așa de va fi fiind, nimic nu justfică, acum, această atitudine (asta dacă vrem să ne pretindem europeni și democrați, așa cum nu am fost, de fapt, niciodată, ci suntem doar, formal, începând de la 1 ianuarie 2007). E adevărat, multe dintre cele „împlinite” sub guvernarea „blagoslovită” de sceptrul prezidențial al actualului locatar de la Cotroceni meritau nu doar amendamente, ci efective „valuri” de indignare populară. Unele dintre acestea au și avut. Multe momente ale politicii fostei guvernări trebuiau amendate de către ceea ce poate fi circumscris drept elită a României contemporane. Și unele dintre aceste momente au și fost marcate. Acum, privind realitatea drept în față, putem vedea că noii guvernanți ridică la paroxism anti-democrația. Nici măcar nu se mai obosesc să o mimeze, adică să facă acel tip de politică caracterizată prin sintagma lui Mattei Dogan: „democrația mimată”. Nu. Acum e timpul șenilelor. Se calcă totul în picioare, până ce totul țăndări va fi.

Și, totuși, în această hărmălaie, este necesar, cred, să explicăm de ce „noi” (nu e pronume de majestate, ci conturarea semantică a unei comunități a oamenilor liberi, în termenii lui Richard Rorty) nu suntem la fel cu cei care astăzi, duși pe creasta unui val de ură manifestată electoral pe 10 iunie, atentează la corecta funcționare a instituțiilor democratice. Trimiterea din titlu, care repune într-o firească ordine cronologică două personaje invocate, cu un efect penibil, de actualul minsitru de interne, nu se referă la plagiatul premierului Victor Ponta. Acesta este evident, iar premierul ar fi trebuit deja să demisioneze. Iar aici putem doar să punem punct. Revenind, vreau să spun că, „de la Platon și Aristotel”, noi nu suntem la fel pentru că, grație și criticilor pe care cei doi filosofi le-au făcut la adresa democrației ateniene clasice, înțelegem funcționarea acestui tip de regim în cu totul alți termeni. Ca să mă refer numai la câteva aspecte, democrație nu înseamnă nici exclusiv principiu al majorității (căci limita dintre aplicarea excesivă a acestuia și instaurarea tiraniei majorității e foarte ușor de trecut), nici exclusiv accesul direct al cetățenilor la luarea deciziilor de interes comun, și nici invocarea voinței „poporului” pentru a justifica măsuri antidemocratice.

Mult după Platon și Aristotel, de la vremea contractualismului constituționalist încoace, democrație nu mai înseamnă nici măcar apelul exclusiv la mecanismul alegerilor libere și corecte, pentru că, în urma acestora, se poate instaura un regim antidemocratic (e ceea ce s-a întâmplat în Germania anului 1933). Astfel de chestiuni nu au fost, desigur, clarificate în contextul funcționării anemicei democrații românești, și trebuie spus că fragilitatea acesteia a fost menținută inclusiv de actualul președinte și de fostul partid de guvernământ. Ea este, în continuare, ceea ce le permite actualilor guvernanți, care au transformat mitul „întoarcerii la popor” într-o trambulină a absolutizării puterii și a concasării statului de drept, să joace țonțoroiul pe constituție. În numele „poporului”, evident, ceea ce nu justifică, în niciun fel, halucinanta realitate a acestor zile.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Legat de titlul articolului, exista o expresie celebra, care daca ar fi inteleasa de cat mai multi din alegatori, ar fi foarte bine. Mai ales ca se potriveste in cazul acesta.
    „Democratia trebuie sa fie ceva mai mult decat doi lupi si o oaie care voteaza ce vor servi la cina” – James Bovard, Lost Rights: The Destruction of American Liberty (1994)

  2. Domnue, treburile sunt clare, asta nu e modalitate de a exprima vointa poporului…fie el poporul asta extrem,extrem de indobitocit. Sorin a exemplificat si o frumoasa definire anecdotica a democratiei , ca s-o inteleaga si oile noastre…muuultele oi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Daniel Sandru
Daniel Sandru
Daniel Șandru este Conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași, instituție în cadrul căreia a fost ales, în 2012, Președinte al Senatului. Din 2010 este bursier postdoctoral al Academiei Române și a efectuat stagii de cercetare la Universität Konstanz (2010) şi, respectiv, Humboldt-Universität zu Berlin (2011). A publicat Reinventarea ideologiei (2009, lucrare distinsă cu Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române, cu Premiul revistei Sfera Politicii și cu Premiul revistei Transilvania pentru Filosofie Politică) și Sub semnul paradoxului cotidian (2010, publicistică) și a coordonat (alături de Sorin Bocancea), volumele Mass-media și democrația în România postcomunistă și Totalitarismul. De la origini la consecințe, ambele publicate, în 2011, la Editura Institutul European din Iași.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Școlile și epidemia

Numărul zilnic al deceselor este cel mai bun indicator al mersului epidemiei. Față de numărul cazurilor detectate, care depinde de numărul de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro