joi, ianuarie 20, 2022

De ce e presa românească altfel (II)

Înțelegerea consistentă a sistemului mediatic conduce invariabil la ideea de cultură profesională, parte a culturii unei națiuni. Țările din fostul bloc comunist au pornit cu mare avânt să preia modelul occidental, pe fondul ruginit al presei de propagandă, cu toate servituțile și cu infrastructura încremenită în timp: tipografie cu plumb, televiziune de stat receptată alb-negru de cei mai mulți telespectatori, telefon cu fir, reportofoane de patru Kg, mașini de scris mecanice etc. Dezvoltarea tehnologică a ținut pasul cu Occidentul, fiindcă tehnologia a fost preluată de gata, iar România a mers voios pe varianta „bandă largă”, cu Internet de mare viteză, făcând geloase state avansate. Însă nu cu aceeași viteză a avansat și mentalitatea, cultura organizațională a mass-media, care a îmbrățișat doar formal idealul vestic al presei. Cercetătoarea estonă Epp Lauk analizează eșecul modelelor vestice în țările est-europene prin diferența prea mare de standarde, prin imposibilitatea schimbării identităților într-un timp scurt, de la cenzură la libertatea expresiei, de la stat la privat etc., toate cerute de trecerea bruscă de la comunism la democrație. Ce este specific în evoluția presei românești este viteza tabloidizării, aderența jurnaliștilor la partea senzaționalistă a evenimentelor și preluarea din mers din presa occidentală, în special din cea americană, a tehnicilor de producere a „infotainmentului”, a subiectului de senzație, a burtierelor năucitoare la televiziune, a emisiunilor „bombă”. Prețul a fost pierderea rapidă a sensului interesului public, pe de o parte din cauza loialităților impuse de patroni&politică, pe de alta din cauza apetenței pentru subiectele senzaționliste purtătoare de audiență și click-uri.

Presa de calitate, capabilă de subiecte originale, de investigație, de analiză pertinentă se confruntă cu pericolul dispariției. Deși asemănătoare în țările Europei, nevoia de schimbare a business-ului, a industriei și a pieței media cerută de noile tehnologii, în România renunțarea la print a fost pripită și timpurie.Totodată, a dispărut și modelul echipei redacționale, fiindcă în presa online lucrează 2-3 jurnaliști care, conectați, lucrează in situ, deci rar se întâlnesc pentru a dezbate problemele, subiectele etc. Acest fenomen afectează însăși cultura profesională, anulând ideea de breaslă, atât cât apucase să se formeze. De aici și absența respectului reciproc: jurnaliștii români „uită” să se citeze unii pe alții, preluând fără inhibiții texte, poze, inițiative. Mai rău, unele companii media excelează în articole și emisiuni de batjocorire a jurnaliștilor critici cu puterea, emisiuni etichetate ca „satirice”.

Diferită este și dezvoltarea școlilor de jurnalism de nivel academic în România față de țările CEE. Deosebirea pleacă din anii ’70-’80 ai dictaturii ceaușiste când facultățile de profil au fost desființate, odată cu cele de sociologie, politologie etc. După1990 facultățile de jurnalism au plecat de la zero, urmând, spre șansa lor, modele occidentale, unificate în 1999 când în Uniunea Europeană s-a adoptat sistemul Bologna. Sistemul a fost aplicat în majoritatea universităților de la noi din 2005, însă în mod nebulos, iar practica de a compune curricule pentru a salva norma profesorală, deci neadaptate la piață, s-a impus. În ce privește jurnalismul și comunicarea, acestea au evoluat în condiții de ruptură cu industria și redacțiile, neîncrederea reciprocă păstrându-se până în prezent. Interesul uriaș de la începuturi pentru profesia de jurnalist a scăzut treptat subminat de salariile mici, de joburile nesigure, lovite în plin de criza financiară din 2008-2010.

Câteodată, să recunoaștem, presa românească este surprinzătoare ca România însăși. Distribuirea de către primărița Bucureștiului a unei postări mocirloase la adresa voluntarelor Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, care construiesc din fonduri private și sponsorizări un spital pentru copiii bolnavi de cancer, a stârnit nu doar indignare, ci și gesturi neașteptate din partea unor companii media: PRO TV a întrerupt colaborarea cu autoarea postării înjurioase, care ținea o rubrică mondenă la acest post, iar Europa FM a anunțat că returnează banii plătiți de Primăria Capitalei pentru publicitate, oferind spațiu publicitar inițiativei spitalului aflat în construcție. Se întâmplă rar, dar se întâmplă. Și unele companii private au retras în 2017 publicitatea de la Antena 3 pentru încălcarea eticii jurnalistice, iar în 2016 a existat un boicot al societății civile la adresa firmelor plătitoare de publicitate către mass-media ticăloase. Cum funcționează „zăhărelul”fondurilor de publicitate împărțite preferențial de guverne, este o altă istorie care are repere celebre în guvernul condus de Adrian Năstase și o urmașă de nădejde în Gabriela Firea care a împărțit 1,1 milioane de euro publicitate pentru spitalul de stat „Gomoiu”.

P.S. Răspunsul Vioricăi Dăncilă, provocat de rugămintea mea de a rezuma răspunsurile pentru Radio Europa liberă în engleză pentru jurnaliștii străini aflați la conferința de presă din 1 noiembrie de la Timișoara, – „Să știți că poate unii vorbesc foarte bine limba engleză dar țin mai puțin la această țară. În limba engleză se duc la Bruxelles și spun foarte ușor ceea ce vrea să audă Bruxellesul, nu ce trebuie să susțină pentru această țară”a generat în spațiul public zeci de știri, discuții aprinse, ironii și un catren simpatic:„Vine Bulă de la teză/Cu un 4 la Engleză./Mama lui îl pupă-n bot:/Țucu-l io de patriot!”.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Internetul pur si simplu a distrus jurnalistica si in Occident. Eu nu reusesc sa mai gasesc stiri relevante pe internet – news si breaking news – niciunde. BBC-ul s-a prostit complet. Nu mai este reliable pt stiri la zi si breaking news a disparut. Telegraph nu da nici el stiri in real time.
    La BBC a trebuit sa sap ca sa gasesc stirea cu uciderea femeilor si copiilor mormoni in Mexic- n-am gasit -dar am gasit cu o stire in care se sustinea ca Mexicul nu sta rau la omucideri, fata de alte tari din lume.
    Pierderea jurnalismului serios este un lucru f. grav.
    In schimb, la seriale, BBC-ul este imbatabil.
    W1a
    http://www.youtube.com/watch?v=hQgQxycJ0sw

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro