duminică, octombrie 25, 2020

De ce e presa românească altfel (II)

Înțelegerea consistentă a sistemului mediatic conduce invariabil la ideea de cultură profesională, parte a culturii unei națiuni. Țările din fostul bloc comunist au pornit cu mare avânt să preia modelul occidental, pe fondul ruginit al presei de propagandă, cu toate servituțile și cu infrastructura încremenită în timp: tipografie cu plumb, televiziune de stat receptată alb-negru de cei mai mulți telespectatori, telefon cu fir, reportofoane de patru Kg, mașini de scris mecanice etc. Dezvoltarea tehnologică a ținut pasul cu Occidentul, fiindcă tehnologia a fost preluată de gata, iar România a mers voios pe varianta „bandă largă”, cu Internet de mare viteză, făcând geloase state avansate. Însă nu cu aceeași viteză a avansat și mentalitatea, cultura organizațională a mass-media, care a îmbrățișat doar formal idealul vestic al presei. Cercetătoarea estonă Epp Lauk analizează eșecul modelelor vestice în țările est-europene prin diferența prea mare de standarde, prin imposibilitatea schimbării identităților într-un timp scurt, de la cenzură la libertatea expresiei, de la stat la privat etc., toate cerute de trecerea bruscă de la comunism la democrație. Ce este specific în evoluția presei românești este viteza tabloidizării, aderența jurnaliștilor la partea senzaționalistă a evenimentelor și preluarea din mers din presa occidentală, în special din cea americană, a tehnicilor de producere a „infotainmentului”, a subiectului de senzație, a burtierelor năucitoare la televiziune, a emisiunilor „bombă”. Prețul a fost pierderea rapidă a sensului interesului public, pe de o parte din cauza loialităților impuse de patroni&politică, pe de alta din cauza apetenței pentru subiectele senzaționliste purtătoare de audiență și click-uri.

Presa de calitate, capabilă de subiecte originale, de investigație, de analiză pertinentă se confruntă cu pericolul dispariției. Deși asemănătoare în țările Europei, nevoia de schimbare a business-ului, a industriei și a pieței media cerută de noile tehnologii, în România renunțarea la print a fost pripită și timpurie.Totodată, a dispărut și modelul echipei redacționale, fiindcă în presa online lucrează 2-3 jurnaliști care, conectați, lucrează in situ, deci rar se întâlnesc pentru a dezbate problemele, subiectele etc. Acest fenomen afectează însăși cultura profesională, anulând ideea de breaslă, atât cât apucase să se formeze. De aici și absența respectului reciproc: jurnaliștii români „uită” să se citeze unii pe alții, preluând fără inhibiții texte, poze, inițiative. Mai rău, unele companii media excelează în articole și emisiuni de batjocorire a jurnaliștilor critici cu puterea, emisiuni etichetate ca „satirice”.

Diferită este și dezvoltarea școlilor de jurnalism de nivel academic în România față de țările CEE. Deosebirea pleacă din anii ’70-’80 ai dictaturii ceaușiste când facultățile de profil au fost desființate, odată cu cele de sociologie, politologie etc. După1990 facultățile de jurnalism au plecat de la zero, urmând, spre șansa lor, modele occidentale, unificate în 1999 când în Uniunea Europeană s-a adoptat sistemul Bologna. Sistemul a fost aplicat în majoritatea universităților de la noi din 2005, însă în mod nebulos, iar practica de a compune curricule pentru a salva norma profesorală, deci neadaptate la piață, s-a impus. În ce privește jurnalismul și comunicarea, acestea au evoluat în condiții de ruptură cu industria și redacțiile, neîncrederea reciprocă păstrându-se până în prezent. Interesul uriaș de la începuturi pentru profesia de jurnalist a scăzut treptat subminat de salariile mici, de joburile nesigure, lovite în plin de criza financiară din 2008-2010.

Câteodată, să recunoaștem, presa românească este surprinzătoare ca România însăși. Distribuirea de către primărița Bucureștiului a unei postări mocirloase la adresa voluntarelor Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, care construiesc din fonduri private și sponsorizări un spital pentru copiii bolnavi de cancer, a stârnit nu doar indignare, ci și gesturi neașteptate din partea unor companii media: PRO TV a întrerupt colaborarea cu autoarea postării înjurioase, care ținea o rubrică mondenă la acest post, iar Europa FM a anunțat că returnează banii plătiți de Primăria Capitalei pentru publicitate, oferind spațiu publicitar inițiativei spitalului aflat în construcție. Se întâmplă rar, dar se întâmplă. Și unele companii private au retras în 2017 publicitatea de la Antena 3 pentru încălcarea eticii jurnalistice, iar în 2016 a existat un boicot al societății civile la adresa firmelor plătitoare de publicitate către mass-media ticăloase. Cum funcționează „zăhărelul”fondurilor de publicitate împărțite preferențial de guverne, este o altă istorie care are repere celebre în guvernul condus de Adrian Năstase și o urmașă de nădejde în Gabriela Firea care a împărțit 1,1 milioane de euro publicitate pentru spitalul de stat „Gomoiu”.

P.S. Răspunsul Vioricăi Dăncilă, provocat de rugămintea mea de a rezuma răspunsurile pentru Radio Europa liberă în engleză pentru jurnaliștii străini aflați la conferința de presă din 1 noiembrie de la Timișoara, – „Să știți că poate unii vorbesc foarte bine limba engleză dar țin mai puțin la această țară. În limba engleză se duc la Bruxelles și spun foarte ușor ceea ce vrea să audă Bruxellesul, nu ce trebuie să susțină pentru această țară”a generat în spațiul public zeci de știri, discuții aprinse, ironii și un catren simpatic:„Vine Bulă de la teză/Cu un 4 la Engleză./Mama lui îl pupă-n bot:/Țucu-l io de patriot!”.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Internetul pur si simplu a distrus jurnalistica si in Occident. Eu nu reusesc sa mai gasesc stiri relevante pe internet – news si breaking news – niciunde. BBC-ul s-a prostit complet. Nu mai este reliable pt stiri la zi si breaking news a disparut. Telegraph nu da nici el stiri in real time.
    La BBC a trebuit sa sap ca sa gasesc stirea cu uciderea femeilor si copiilor mormoni in Mexic- n-am gasit -dar am gasit cu o stire in care se sustinea ca Mexicul nu sta rau la omucideri, fata de alte tari din lume.
    Pierderea jurnalismului serios este un lucru f. grav.
    In schimb, la seriale, BBC-ul este imbatabil.
    W1a
    http://www.youtube.com/watch?v=hQgQxycJ0sw

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din...

Cazul Baranga și cheia stării societății românești

”Cazul Baranga”, petrecut de curând evidenţiază încă o dată un fenomen care se petrece în România și dă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.