vineri, martie 29, 2024

De ce este Germania o mare putere? O perspectivă geopolitică

O perspectivă geopolitică include un spectru larg de atribute fizice– geografia, geologia, clima, topografia, hidrografia, resursele naturale-, la care se adaugă elemente de demografie și științe aplicate. Scopul unei astfel de abordări este evaluarea, înțelegerea, explicarea și predicția evoluției și comportamentului politic internațional al unei anumite regiuni sau populații. Pe scurt, geopolitica studiază importanța locului unde trăim. Cum prezența râurilor îi face pe oameni să interacționeze diferit decât prezența munților. Cum aceste diferențe conduc la mari decalaje în bogăție, cultură și strategie militară.

Geopolitica îndepărtează ideologicul, emoționalul și normativul (ce vrem, ce simțim și ce căutăm) din analizele făcute, lăsând doar ceea ce este. Geopolitica nu are nimic de-a face cu geografia politică sau deterministă, care a încercat, de-a lungul timpului, să justifice superioritatea culturală și intelectuală a unor țări asupra restului lumii.

Pentru simplificare, voi utiliza în articolul de față numai patru factori[1] ca să încerc o abordare din perspectivă geopolitică a statutului de mare putere al Germaniei: modalitățile de transport și vecinătățile, importanța navigației de apă adâncă și rolul industrializării.

Modalități de transport și vecinătăți

Transportul fluvial și maritim este incomparabil mai ieftin decât cel pe uscat (șosele, autostrăzi, căi ferate) pentru că, în primul rând, nu are nevoie de construirea și menținerea unei infrastructuri, uneori scumpe (tunele, poduri, viaducte etc.): de 40 ori mai ieftin în zonele de câmpie și de 70 ori în cele de munte, puțin populate.[2]

Din punctul de vedere al transportului, Berlinul este probabil cel mai bine plasat oraș mare de pe glob. Situat la intersecția râurilor Spree și Havel, ambele navigabile, Berlinul se găsește la numai 100 km de Oder. În plus, în apropierea Berlinului curg alte râuri importante: la vest, Rinul, navigabil până la Basel; la est, Vistula; la sud, Dunărea, al doilea râu ca lungime al Europei, și printre puținele care curg către sud-est, străbătând Alpii și Carpații vestici.

Orice hub economic, centrat pe Berlin, ar fi facilitat, teoretic, o rețea de transporturi către aproape oricare locație importantă din Europa. Cu o astfel de locație, Berlinul era predestinat să facă din Germania o mare putere, cu legături economice către Marea Baltică, Nordului și Neagră. Dar Germania nu s-a dezvoltat la fel de repede ca alte puteri europene. De ce?

Geografic, Germania nu este localizată la marginea continentului, ca Spania și Portugalia, și nici nu este o insulă, ca Marea Britanie. Ea se găsește în mijlocul Câmpiei Nord Europene. Asta înseamnă o vulnerabilitate crescută a pământurilor germane. La est, granița cu Polonia este greu de apărat. La vest, se găsește Franța, o mare putere ea însăși. Puterile maritime puteau hărțui ușor – iar uneori, au stăpânit chiar – lungul țărm nordic.

Fiind în mijlocul Europei, teritoriul Germaniei a fost un câmp de bătălie important pentru a obține dominația în Europa.  Germania se învecinează cu șase alte naționalități (polonezi, francezi, elvețieni, olandezi, cehi și danezi). Relativ aproape se găsesc alte țări: Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Lituania, Rusia, Ungaria și Italia. Raportat la proximitatea și magnitudinea rivalilor săi, Germani se găsește în cea mai proastă poziție strategică de pe glob.

Pentru că este plasată în mijlocul continentului, Germania a avut mari probleme în a deveni unificată. Râurile sale curg în diferite direcții, în diferite mări și sunt frontiere comune cu unii vecini. Țara însăși este străbătută prin mijloc de Munții Harz, separând orașele de o parte și de alta. Este ca și cum Munții Apalași ar separa Bostonul de New York și Washington. Prezența a șase puteri majore în jur, controlând nu numai zonele de frontieră, ci și, uneori, întinse porțiuni din teritoriile interioare, inclusiv sistemele hidrografice ale Rinului și Oderului, a încetinit masiv tendințele de unificare ale germanilor. Astfel s-ar putea explica faptul că primul proto-stat german al Brandenburgului nu a început să se stabilizeze ca țară independentă până în secolul al XV-lea.

Navigația de apă adâncă

Germaniei i-a lipsit la început accesul independent la ocean. A trebuit să cucerească portul Stettin pe Oder în 1720, pentru că, în sfârșit, Germania să controleze una din deltele sale majore[3]. Dar și așa, accesul la apă adâncă a fost limitat: insula daneză Zealand este perfect plasată pentru a controla traficul maritim între Mările Baltică și Nordului. De-abia în 1871, Germania a obținut acces necontrolat la ocean, atunci când portul Hamburg, din delta Elbei, a devenit parte a imperiului german.

În timp ce în restul Europei începuse un boom economic din cauza navigației de apă adâncă încă din 1600 (Spania și Portugalia), Germania rămăsese dependentă de transportul rutier mai scump. Germanii au trebui să aștepte peste 200 de ani pentru ca, în sfârșit, geopolitica să joace pe cartea lor:

Industrializarea

Deoarece condițiile naturale nu au fost la fel de favorabili ca în cazul altor puteri europene, Germania a trebuit să se dezvolte într-un mod original, în care, următorii factori au condus la succesul fulminant al industrializării:

Guvernarea locală. Dacă fragmentarea teritorială, creatoare de mici stătulețe autonome, și dispersia rețelei hidrografice, împiedecând legături rapide și directe, au limitat capacitatea Berlinului de a comunica și consulta rapid toată țara, atunci autoritățile locale au trebui să învețe să acționeze pe cont propriu. Guvernele locale au fost forțate să se descurce cu resursele disponibile la fața locului: financiare, tehnice și militare, plus forța de muncă locală. Identificarea și atragerea talentelor locale a devenit o prioritate a dezvoltării și o condiție a supraviețuirii într-o regiune unde competiția (Austria, Franța) era intensă. Liderii locali și staff-urile lor au dezvoltat calități organizaționale excelente și au mobilizat pe fiecare cetățean să contribuie la binele comun și propășirea orașului în care trăiau.

Spre deosebire de alte culturi, guvernele locale din Germania se bucură de un respect fără pereche în comunitățile lor: sunt modele de profesionalism, integritate și eficiență administrativă.

Infrastructura. Poate că nicio altă realizare n-a contribuit mai mult la unificarea și industrializarea Germaniei decât construirea unei infrastructuri extinse și performante. Datorită condițiilor geografice și hidrografice specifice (granițe fragmentate, rețele fluviale fără interconectare națională), puternicele orașe germane s-au văzut nevoite să adopte politici comerciale cu diverși parteneri, uneori chiar cu țările rivale. În sud, provinciile Bavaria, Württemberg și Baden erau toate componente ale sistemului hidrografic dunărean, astfel că legăturile lor comerciale și culturale cele mai importante erau cu Viena. În vest, Alsacia-Lorena și toată regiunea Rinului au dezvoltat contacte multilaterale cu Franța și Olanda. Deși numărul etnicilor germani era mare, Schleswig și Holstein au aparținut Danemarcei până în 1864.

Pentru a lega toate aceste provincii,  Berlinul a construit cea mai avansată, la vremea respectivă, infrastructură de transporturi. Germanii au avut o rețea națională de căi ferate încă din 1840 – cu trei decenii înainte de consolidarea politică a statului lor. Când Brandenburgul a evoluat și s-a extins sub diferite nume – Prusia, Confederația Germană și, în fine, Imperiul German –importanța infrastructurii a crescut corespunzător: noile achiziții teritoriale, având deja legături pre-existente cu puterile rivale, au trebuit să fie conectate la hub-ul berlinez.

Calitatea germană (Made in Germany). Ca să supraviețuiască și să prospere în climatul competițional al Europei Centrale, germanii au trebuit să exceleze în tot ceea ce făceau. Foarte curând, ei și-au dat seama că fără o calitate excepțională a muncii lor, nu pot controla concurența, atât internă, cât și externă.

În 1717, Prusia avea deja învățământ obligatoriu – cu 150 de ani înaintea Angliei. Germanii au creat prima armată regulată și permanentă, iar în 1740 se putea deja lăuda cu a patra forță militară din Europa, deși, ca populație, erau pe locul 12. Până în 1860, Prusia instalase mai mulți kilometri de căi ferate decât Franța, deși a început mai târziu industrializarea și avea un teritoriu mai mic decât o treime a celui francez[4].

Excelența germană nu s-a manifestat doar în performanțele infrastructurii naționale și calitatea armatei, ci și în modul în care s-a instituit ierarhia socială. Pentru prima dată în lume, pe teritoriile germane, oamenii de știință, industriașii, prinții militari, finanțiștii ș.a. au primit un statul social egal. Aceste categorii sociale erau invitate – și avea dreptul – să consulte și să dea sfaturi  tuturor nivelelor guvernamentale, ajungând până la cancelar sau împărat.

Atragerea capitalului privat.  Toate măsurile descrise mai sus – educație, infrastructură, armată regulată, bază industrială – necesitau mari sume de bani pentru a fi puse în aplicare și menținute în timp. Banii necesari au trebuit să vină de la populație. Depunerile personale au fost conectate cu rezervele guvernamentale în cadrul unor bănci centralizate,  ai căror funcționari, hiper-competenți și sârguincioși, au avut grijă ca proiectele statului să primească finanțare prioritară. Această politică a asigurat Germaniei posibilitatea construirii unei infrastructuri scumpe, dar largi, și menținerea unei armate regulate într-o perioadă în care recruții erau (aproape) toți țărani. La insistențele guvernului național, băncile locale au început să fuzioneze, transformându-se în bănci regionale puternice și capabile să servească mai bine interesele statului. Practic, s-a realizat o coaliție remarcabilă între lumea financiară, lumea industrială și guvernele locale germane.

Toate aceste inovații, la un loc, au permis Germaniei să se transforme rapid într-o forță regională de care vecinii vor trebui să țină seama în viitor. Așa cum plastic se exprimă Peter Zeihan, Germania „poate că mai era încă puștiul din cartier, dar un puști cu o armă și cu un doctorat în inginerie”.

Scurtă istorie a industrializării germane – consecințe geopolitice[5]

Industrializarea Prusiei, începute cu mult timp după cea din vestul Europei, nu a fost un proces triumfal, de la un capăt la altul. Începutul, cel puțin, a fost cu dureri. La vremea respectivă, industria britanică deja producea mărfuri multe, ieftine și de bună calitate, iar prin intermediul formidabilei sale armade, le transporta rapid și le băga pe gât tuturor coloniilor sale și nu numai lor. În America, această politică a condus la revoluția din 1776. În teritoriile germane, produsele britanice au decimat multe bresle și manufacturi locale. Depresia economică de pe continent a declanșat revoluțiile din 1848.

La sfârșitul evenimentelor revoluționare, Prusia a rămas în picioare, dar întreaga sa bază manufacturieră era pierdută. Nu mai rămăsese decât o singură soluție: prusacii trebuiau să aplice avantajele calitative ale culturii lor naționale la tehnologiile zilei și, în plus, să dezvolte ceva extraordinar, cu care să surprindă și să depășească competitorii. De aceea, industrializarea Germaniei are caracteristici unice în lume.

Industrializarea a fost überall. Dacă în restul Europei, industrializarea a avansat radial, de la centru (capitală) către marginile țării, în teritoriile germane, chiar și cel mai mic oraș avea forță de muncă de înaltă calificare, management local competent și integru, conexiune la infrastructura rutieră și/sau feroviară. Așa că fiecare oraș german a putut să-și asigure o dezvoltare industrială. Desigur, niciunul din aceste orașe nu depășea Londra, dar oricare zece din ele, în grup, puteau s-o facă. Iar Germania avea patruzeci de orașe regionale.

Industrializarea a avut loc mult mai rapid decât în alte țări. Brandenburg-ul din sec. al XV-lea, fără acces la apă adâncă și cu probleme teritoriale, era un stat-capitală foarte sărac. Germania imperială din anii 1870, prin contrast, controla cea mai mare parte a rețelei hidrografice din Europa Centrală și acumulase importante prăzi materiale și teritoriale de pe urma recentelor războaie victorioase împotriva Danemarcei, Austriei și Franței. Aceste succese militare și politice își au originea în modul specific de industrializare germană (împerecherea fondurilor private cu cele de stat și guverne super-competente,  care au finanțat rapid și eficient orice proiect național), plus viteza dezvoltării. Dacă în Anglia, industrializarea a avut nevoie de circa 150 de ani, în Germania a fost terminată în mai puțin de patruzeci.

Industrializarea a avut o importantă componentă militară. Dacă pentru majoritatea țărilor industrializate din Europa, consecințele militare ale noilor tehnologii și industrii s-au limitat la partea materială (mai multe arme, mai multă muniție, mai multe drumuri și căi ferate etc.), în cazul Germaniei situația a fost diferită. Pentru a recupera diferențele care o separau de puterile rivale, Germania a modificat, pe baza noutății fundamentale a tehnologiilor industriale, modul de a purta un război. Această abordare a fost posibilă pentru că societatea germană intrase în era industrială cu cea mai mare rată de alfabetizare din lume.

Una din marile invenții de natură militară a fost crearea, în 1806, a Marelui Stat Major (Großer Generalstab), un organism permanent la vârful armatei, responsabil pentru studiul continuu al tuturor aspectelor războiului și pentru redactarea și revizuirea planurilor de mobilizare sau de campanii. Pentru a fi ales în Marele Stat Major era necesară o diplomă de facultate. Fuzionarea expertizei guvernelor locale cu academia, industria și finanțele a permis Marelui Stat Major să atingă două obiective: 1. Dezvoltarea unor tunuri tot mai mari, în jurul cărora experții militari au regândit strategiile lor, și 2. Conceperea unor noi metode logistice pentru a valorifica superioritatea infrastructurii feroviare germane. Combinația celor două „ținte atinse” s-a dovedit nimicitoare pentru rivali. Deși puterile maritime puteau să se bucure de mobilitatea navelor lor în timpul conflictelor, acest avantaj strategic s-a diminuat considerabil în confruntările cu soldații germani profesioniști, acționând sub comanda unor ofițeri experți[6] și sprijiniți de tunuri cu bătaie foarte lungă.

După doar trei generații de pregătiri și specializări intense, lumea a ajuns să învețe un nou cuvânt: Blitzkrieg – un cocktail german de tehnologie, logistică și forță.

Industrializarea = Unificare, ca țară și popor. Datorită industrializării, germanii s-au bucurat de creșterea bunăstării materiale, a sănătății și a condițiilor de viață, ajungând la standarde nemaiatinse până atunci. O dată cu ridicarea nivelului de trai, a crescut și legitimitatea guvernelor locale, care au administrat cu eficiență și inteligență programele statale. Într-o singură generație, germanii s-au transformat din oamenii săraci ai Câmpiei Nord Europene în unii dintre cei mai bogați locuitori ai Europei. De asemenea, au învins, în războaie decisive, patru din țările care îi asupriseră veacuri la rând: Polonia, Danemarca, Austria și Franța.

Următoarea generație de germani a fost unificată într-un singur imperiu, sub conducerea geniului diplomatic al lui Otto von Bismarck, și acel imperiu a devenit un colos al Europei.

Germania și-a depășit rapid concurenții economici, financiari, industriali și militari. A devenit prima țară din lume care a avut o populație urbană majoritară, iar până în 1900, avea mai multe orașe industriale majore decât tot restul Europei. A fost prima țară care a înființat numeroase universități și laboratoare de cercetare, pe care le-a conectat apoi cu guvernele locale și corporațiile, dând astfel industriei germane posibilitatea să obțină patente, invenții, tehnologii etc. Și germanii au aplicat metodic și asiduu fiecare nouă descoperire, științifică ori tehnologică, în fiecare domeniu al strategiei lor naționale, fie motoarele cu ardere internă (Karl Benz, Rudolf Diesel, Gottlieb Daimler), ori produsele farmaceutice moderne (Gregor Mendel, Robert Koch, Friedrich Bayer, Paul Ehrlich), ori tunurile Krupp ori blitzkrieg.

O viitoare criză germană?

Cele două războaie mondiale nu au confirmat atât de mult agresivitatea germanilor, cât au demonstrat disperarea lor: Germania este prea expusă rivalilor, din aproape toate direcțiile. Nu contează cât de reușit ar fi fost războiul purtat într-o direcție, ei pur și simplu nu au avut suficienți oameni să câștige în toate direcțiile.

Singurul mod în care Germania poate rivaliza cu vecinii săi este să fie mai bună decât ei: educație mai bună, finanțare mai rapidă, nivele de eficiență mai ridicate, o forță de muncă mai productivă, o bază industrială mai avansată, o infrastructură mai bună. Toți acești factori îi ajută, desigur, în confruntările lor cu vecinii rivali, dar nu le-a asigurat niciodată o victorie totală, împotriva tuturor.

Ca revanșă, Germania nu s-a oprit din a fi hipereficientă. Toată energia și toate eforturile lor organizaționale au devenit complet focalizate pe dezvoltarea și optimizarea industriei și exporturilor. Tratatul Bretton Woods[7] nu numai că a dus la terminarea violențelor europene și formarea UE, dar a creat și o platformă, unde puterea economică și financiară a Germaniei se va dovedi inatacabilă. Neputând să concureze cu o Germanie pe care cheltuielile de apărare nu au tras-o în jos, o serie diversă de țări – Marea Britanie, Franța, Spania și Grecia – și-au văzut economiile lor suferind constant de pe urma producției industriale germane de mare calitate.

Fără Statele Unite, care impun și garantează Bretton Woods, nu ar exista NATO și nici rețea internațională de schimburi comerciale. În 2014, Germania exporta 45,7% din PIB, din care 32% necesită linii maritime deschise și bunăvoința protectoare a Americii. Dar, pe măsură ce Bretton Woods va deveni caduc, aceste exporturi nu vor mai fi sigure și stabile. Nu vor mai exista garanții în privința accesului pe piețele internaționale și nici securitatea tranzacțiilor, care au făcut posibilă evoluția pașnică a Uniunii Europene. Întrucât fiecare beneficiar are diferite nevoi economice și de securitate, fiecare va răspunde diferit la retragerea americanilor din Bretton Woods, în special acele țări europene, care privesc garanțiile de securitate americane ca pe o garantare a securității lor în fața Germaniei. Pentru aproape toți membrii UE, Germania este de departe sursa lor cea mai mare sursă de importuri. Într-o lume în care exporturile lor extra-europene sunt dintr-o dată în pericol, situația poate escalada repede, de la o chestiune politică neplăcută la o catastrofică economică.

Trăind într-o lume în care industria Germaniei domină viața ta economică este o treabă, dar, când te scoli dimineața și descoperi că americanii nu mai țin Germania în frâu, este cu totul altceva.

Principala problemă cu care se va confrunta Germania în viitor este, probabil, faptul că nu există un loc (sau mai multe) unde să aibă acces, dacă ar avea nevoie să supraviețuiască. Cele mai accesibile surse de energie sunt la peste 3,500 km, fie în Azerbaidjan, fie în nord vestul Rusiei. Iar Germania are nevoie de 2,2 milioane barili de țiței pe zi. În ceea ce privește materiile prime, totul, de la aluminiu la fier, nu se mai produce în Europa. Germania depinde de intermediari pentru aprovizionare sau chiar de lucruri finisate, din Belgia, Olanda, Austria, Polonia și Cehia.

Toate acestea fac ca Germania să pară dependentă, nu-i așa? Dar vorbim aici de Germania, unde geniul organizațional și eficiența nu sunt limitate la politica industrială. Când sunt suficient de motivați, germanii sunt capabili de transformări pe cât de rapide, pe atât de remarcabile. Dacă dispariția tratatului Bretton Woods devine realitate, fiecare țară care va căuta să restrângă accesul comercial va fi considerată de germani și un concurent pentru rezerve (acum limitate) de materii prime, și o piață (acum) inaccesibilă.  Chiar dacă, la prima vedere, nu pare ceva periculos, să nu uităm că astfel de situații tensionate au declanșat cel puțin ultimele șase războaie inițiate de Germania[8]. Țara nu are prea multă armată astăzi, dar la fel era situația și în 1935, doar cu cinci ani înainte de a cuceri șapte din cele opt țări vecine.

Fără Bretton Woods, simpla existență a Germaniei va fi o amenințare pentru aceeași vecini de care Germania are nevoie dacă intenționează să fii în continuare o țară de succes. Fără americani, criza economică germană va escalada până la o criză strategică larg-europeană, ale cărei rezultate nu pot fi deocamdată estimate de nimeni. Singura certitudine este că germanii nu se vor întinde la pământ ca să moară de bună voie. Pentru a patra oară în ultimii 150 ani, ei vor sfida status quo-ul european. Numai timpul va spune dacă vor reuși să-l sfărâme.

Concluzie

Simpla viteză de creștere economico-militară a Germaniei a perturbat atât de profund sistemul european, încât a permis germanilor, la un moment dat, să cucerească aproape toate celelalte puteri europene. Înfrângerea Germaniei în cele două războaie se datorează aceleași interacțiuni dintre geografie și tehnologie, care a produs saltul german în primul rând. Germania a putut să utilizeze tehnologia mai bine decât rivalii săi. Dar nu a existat o altă geografie pe care s-o fi putut folosi mai bine.


[1] Peter Zeihan, The Accidental Superpower – The Next Generation of American Preeminence and the Coming Global Disorder, 2014, Twelve, New York – Boston.

[2] Constantin Crânganu, 2016, De ce este America o super-putere? Despre rolul geografiei și geologiei

[3] În 1945, Stettin pe Oder a devenit portul polonez Szczecin.

[4] v. nota 1.

[5] idem

[6] În 1777, Armata continentală, condusă de generalul  George Washington, a cedat capitala Philadelphia și s-a retras în dezordine și indisciplină la 30 km distanță, în Forge Valley. Acolo, pe timpul iernii și începutul primăverii, soldații americani, puțin instruiți cu comenzile militare și disciplina frontului, au intrat pe mâna Baronului Friedrich von Steuben din Prusia, unul dintre cei mai buni instructori militari ai timpului. Prin exerciții fără încetare, ofițerul prusac a reușit, în puține luni de instrucție, să ridice moralul soldaților, să-i disciplineze și să-i facă eficienți în luptă. Când, în vara lui 1778, s-au reluat ostilitățile, ofițerilor britanici nu le-a venit să creadă că au de-a face cu aceeași armată pe care o fugăriseră anul trecut. Bătălia de la Monmouth (28 iunie 1778) a fost câștigată, în cea mai mare parte, datorită instrucției și antrenamentului soldaților americani de către Baronul Friedrich von Steuben.

[7] v. nota 2

[8] Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, Războiul Franco-Prusac din 1870-71, Războiul Austro-Prusac din 1866 și Războaiele Schleswig din 1848-51 și 1864.

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. „Germaniei i-a lipsit la început accesul independent la ocean. A trebuit să cucerească portul Stettin pe Oder în 1720” – aici e vorba de Prusia, nu de Germania.
    Existau porturi germane la Marea Nordului (Hamburg, Bremen), dar nu aparţineau Prusiei.

    • „provinciile Bavaria, Württemberg și Baden erau toate componente ale sistemului hidrografic dunărean” – Baden e în valea Rinului, la graniţa cu Franţa.
      „Când Brandenburgul a evoluat și s-a extins sub diferite nume – Prusia, Confederația Germană și, în fine, Imperiul German” – Confederaţia Germană (1815-1866) nu era o extindere a Prusiei. Avea capitala la Frankfurt şi îl avea ca preşedinte pe împăratul Austriei. O extindere a Prusiei a fost Confederaţia Germană de Nord (1867-1871).
      „Prusia…avea un teritoriu mai mic decât o treime a celui francez” – In perioada 1815 – 1866, când s-au construi căile ferate, Prusia avea 278.000 kmp., adică jumătate din suprafaţa Franţei.
      „De asemenea, au învins, în războaie decisive, patru din țările care îi asupriseră veacuri la rând: Polonia, Danemarca, Austria și Franța.” – nu a existat un război cu Polonia în perioada respectivă, deoarece Polonia nu mai exista ca stat.
      „A devenit prima țară din lume care a avut o populație urbană majoritară” – nu cred. În 1850 populaţia urbană din Marea Britanie trecuse de 50%.
      „simpla existență a Germaniei va fi o amenințare pentru aceeași vecini ” – Franţa şi UK au arme nucleare, Germania nu are.
      Şi n-aţi menţionat autostrăzile construite de Hitler.

      • Exemple de sinecdoce:

        Germania – Prusia

        Polonia – Ducatul Varșoviei, ocupat și divizat de Prusia în 1815

        Autobahn-urile lui Hitler: Poate că nicio altă realizare n-a contribuit mai mult la unificarea și industrializarea Germaniei decât construirea unei infrastructuri extinse și performante. (citat din text)

  2. Forta Germaniei vine in primul rand nu de la resursele ei naturale ,de la geografia ei, ci de la gradul ridicat de civilizatie si educatie. Universitatile germane sunt cele care au dat si dau forta acestei tari. Sa nu uitam ca fizica si chimia si ingineria moderna s-au dezvoltat in primul rand in Germania. Limba stiintei era germana pana anii 40.O mare cultura cu compozitori, poeti, scriitori si filozofi uriasi pe care ii stie toata lumea. Iaca un model pentru Romania educata a lui K.I. presedintele Romaniei. Daca Romania educata va insemna o lozinca pana la urma strigata de diversi actori mai mult sau mai putin oportunisti, Germania educata e o politica de stat de sute de ani. Mai nou Japonia care lipsita de resurse naturale e datorita educatiei acolo unde ii este locul. La fel , toate tarile dezvolatate economic. Nu transportul pe apa , nu avantajele geografice dau forta economica unei tari , ci oamenii ei. Germania distrusa dupa al doilea razboi mondial a devenit in 10 ani un miracol economic…

    • „Iaca un model pentru Romania educata a lui K.I. presedintele Romaniei.”

      N-am inteles ideea. Cert este ca Germania n-ar fi existat astazi daca ar fi avut doar lideri cu nivelul de competenta al lui Iohannis.

    • ‘fizica si […]’ – vrei sa spui datorita generatiilor de evrei germani.
      Germania a avut planul Marshall care a facut din RFG o forta, si o multime de copii germani-americani si germani-rusi.

    • Educati nemtii? Pai cate ore de istorie fac nemtii la scoala si cate de gender si de alte tampenii? Cultivati cat de cat mai sunt cei cu doctorate, din familii mai vechi. Absolventii de liceu nu stiu nimic la Abitur, sunt lemn la istorie, matematica, biologie, etc. Fac greseli de ortografie cu nemiluita. Neamtul de rand numai cultivat nu e. Se vede din nivelul conversatiilor din tren, restaurante, din ce produce presa, tv, etc.
      Nici in trecut nu erau mai educati. Toate prostiile lui Hitler au fost sustinute de savanti si institute care s-au prostituat cu ideologia nazista si nu aveau nimic in comun cu stiinta. Armata germana (nu unitatile alea speciale si nasoale) a facut niste barbarii de nedescris in Polonia, Ucraina si a mai si furat pe rupte. Nici acum nu stau bine cu coruptia. Sunt cei mai generosi donatori de spagi, ca de aia economia lor a ajuns sa fie complementara cu a rusilor, cum spune cu sinceritate cineva aici. Pai daca au economii complementare, o sa isi sacrifice ei economiile complementare cand o fi in joc siguranta tarilor din Est? Bineintelesc ca nu. Asa ca pt Romania puterea Germaniei e o sursa de ingrijorare, nu de securitate. Tara asta nu e un model moral e pt nimeni.

  3. Interesant … Geografia e clar ca ramane dar cum vedeti caracterul sa-i spunem local in raport cu tendintele de globalizare actuale … Articolul e interesant si din perspectiva intelegerii unor dinamici de dezvoltare. Recent citeam un articol pe LinkedIn in care cineva explica tendinta de dezvoltare ale unor tari si imposibilitatea de a mai replica Silicon Valley-ul pentru ca lipseste contextul … Tendintele sunt in jurul celei de-a patra revolutii industriale. Puteti sa ne spuneti cum vedeti evolutia Romaniei prin prisma avantajelor locale ? Decalajele mi se par insurmontabile … Putem oare sa folosim educatia in avantajul nostru ?

    • Tendintele sunt in jurul celei de-a patra revolutii industriale. Puteti sa ne spuneti cum vedeti evolutia Romaniei prin prisma avantajelor locale ? Decalajele mi se par insurmontabile … Putem oare sa folosim educatia in avantajul nostru ?

      Aș vrea din toată inima să pot oferi o analiză mai detaliată, chiar comprehensivă, a situației actuale și a perspectvelor de viitor geopolitic ale României. Dar am olecat din țară în 1993, de aceea informațiile și datele mele nu sunt de prima mână (culese și verificate de mine), ci filtrate (în diferite moduri) de mass-media sau alte organisme abilitate să disemineze aceste date.

      Există, totuși, o speranță: să mă întorc pentru un an de zile la fosta mea Universitate din Iași, situație în care voi consuma o mare parte din timpul liber pentru a mă racorda la realitățile românești de la fața locului. După care, voi scrie o sinteză a geopoliticii românești, în care, desigur, educația națională (fără plagiate!) va ocupa o poziție centrală.

  4. What ?
    Ce are Berlinul cu Dunarea ?
    Dunarea e un izvor mult in sudul Germaniei – foarte de parte de Berlin – si devine navigabila … mult mai departe.

  5. Foarte bun si documentat articolul, insa doresc sa fac niste observatii pentru a intelege mai bine „miracolul german”:
    1. Tehnologia este SINONIMA cu dezvoltarea statelor germane. Exemplu unu armele. Germanii nu au excelat in armament cu incepere din al doilea razboi mondial! Dimpotriva au traditii de…milenii! Ati auzita de Solingen? Verificati de cand se produce otelul acolo…Stiati ca prima arma de foc europeana fost creeat de germani, ca si primele mecanisme de dare a focului (matchlock si wheellock)? Exemplu doi mecanica fina: primul mecanism de ceas. Exemplul trei: tiparul.
    2. Calitatea la germani. Desi, marfurile produse, istoric vrobind, NU au fost intotdeauna la cel mai inalt standard de calitate, ele in general vorbind tind sa exceleze la capitoulu calitate. De ce? Simplu, este filozofia germana de a vedea viata sintetizata astfel: „Klein, aber Fein!”=Putin da’ bun! –> preferinta pentru calitate si perfectiune.
    3. Dezvoltarea simultana in adncimea teritoriului. Nemtii au o preferinta GENETICA pentru un anumit tip de egalitate. Daca te uti la teritoriu german se poate observa ca, orasele in general, au un numar similar de locuitori (exista si exceptii!) si sunt la acelasi nivel de dezvoltare. Acesta a si fost motivul pentru care regii ungariei au colonizat trasilvania cu populatie germana, pentru ca acolo unde se aseaza, au fenomenala abilitate de a dezvolta (dpdv economic) regiunea IN INTREGUL EI.
    4. Puterea militara. Paradoxal, nemtii sunt, in general pasnici, insa reactioneaza violent (chiar foarte violent! in vechime, acest lucru era cunoscut sub numele de Tumultus germanicus=Torentul german) la nedreptati si/sau amenintari. Ii ajuta foarte mult faptul ca nu sunt DELOC empatici si atunci cand dusmanesc o natie o fac…”ganz am Ende”=pana la capat/moarte, chiar si atunci cand sansele de castig sunt mici sau chiar zero. Este foarte adevarat ca dpdv. militar sunt nesemnificativi la ora actuala. Totusi nu trebuie uitat ca, in conditii exceptionale pot schimba economia intr-una de razboi instant aproape. Putine natii pot incepe o productie de 4-5,000 de tancuri lunar in doar 2-3 saptamani (fara ca sa aiba IN CONSERVARE asemenea capacitati militare). Armele unde exceleaza germanii sunt blindatele, avioanele si artileria/armele de foc. Dau daoua exemple: mitraliera MG 42 (este mitraliera cu o singura teava cu cea mai rapida cadenta de tragere din lume) este si acum (dupa 75 de ani!!!) in service active in anumite armate ale lumii. Exemplu 2 tunul de120 mm de pe Abrams M2 este…Rehinmetall, iar o serie de arme de infanterie ale US sunt Heckler & Koch…

  6. Nimeni nu spune ca Germania nu e puternica, ci ca asa cum e face prostii pentru ca are niste vulnerabilitati foarte serioase. A dat bani victimelor sale din WW2, insa 80% din nemti spun in particular ca Hitler a facut ceva pt nemti si ca s-au saturat de comemorarea Holocaustului. Nemtii mai au ceva pana sa isi asume trecutul. Nu s-au impacat intre ei si acum si-au mai pus in cap si milioane de straini pe care nimeni nu stie sa ii integreze in societate. Nu era mai bine sa fi fost madam Merkel presedinta Sloveniei?
    Cat despre armata germana de azi, ma umfla rasul. Ce experienta are? Ce rol poate avea in Europa, acum ca popularitatea Germaniei scade continuu? Ce credibilitate va avea daca saboteza NATO? Ati vorbit vreodata cu cineva care a facut armata in Germania? Nu a mai ramas nimic, dar nimic, din disciplina prusaca. Armata e socialista, comandantii dau ordine si subalternii discuta apoi ce e si ce nu e reglementar sa faca.

  7. Mare putere dupa Al Doilea Razboi Mondial = putere nucleara. Punct. Japonia si Germania, desi au fost si sunt economii puternice nu au capacitatea de a propaga forta la nivel global si se confrunta in acelasi timp cu o scadere a populatiei destul de accentuata. Germania in 2050 va avea a treia populatie din UE, dupa Marea Britanie si Franta. Implicit si a treia economie UE, pentru ca PIB-urile pe locuitor ale celor trei fruntase europene sunt aproape identice.

  8. – Ar trebui poate subliniat faptul că noțiunea actuală de „Germanie” a migrat considerabil către Vest și a fost în același timp comprimată ca spațiu. Peste 12 de milioane de germani au trebuit să părăsească locuri de rezidență centenare, ca urmare a celui de-al doilea război mondial.
    – Germania, sau Zentropa, acest centru de greutate inconturnabil al continentului, este din punct de vedere politic rezultatul unui creuzet supus presiunilor țărilor înconjurătoare. Nu întâmplător, cel de-al doilea Reich nu se poate naște fără neutralizarea militară a Franței și Austriei. Ascendentul industrial și științific este dobândit în condițiile unei competiții acerbe mai cu seamă cu Anglia, mare imperiu protecționist.
    – Noțiunea de „Germania” sau de „german” în sensul pe care i-l dăm azi, este de sorginte relativ recentă. Vreme de secole, părți ale Germaniei de azi au avut o istorie mult mai strâns legată de vecinătăți negermane. Astfel, nu putem vorbi de Renania fără Franța sau Țările de Jos, de Prusia Orientală fără Rusia și regatele scandinave, sau de sudul Germaniei în afara nordului Italiei. Germania de azi s-a coagulat, nu neapărat voluntar, în jurul entității prusace. Istoric vorbind, nu era însă o „predestinare” și la fel de bine s-ar fi putut realiza în jurul Austriei. Nu întâmplător, deși devenise un titlu simbolic, ultimul împărat romano-germanic a fost cel care prin disoluția imperiului de către Napoleon, s-a transformat apoi în „austriac”.
    – Dincolo de revenirile colosale pe care le știm din secolul XX după cataclisme economice, politice și sociale de o imensă anvergură, „Germania” (am explicat de ce este oarecum o denumire arbitrară), are experiența istorică a unor astfel de reveniri și mergând mai departe în timp. Epidemia de ciumă neagră a afectat teritoriul ei mai grav decât alte zone, tocmai pentru că era expusă acelui tranzit comercial excepțional. Un alt cataclism este Războiul de 30 de ani, care a produs milioane de victime și o devastare economică depășită doar de înfrângerea nazismului.
    – „Germania” este zona de compromis a curentelor protestante și a catolicismului. Nici o altă țară europeană nu are o experiență similară, chiar dacă acest echilibru nu a putut fi atins decât după hecatombele 1618-1648.
    – Primul război mondial și percepția unui imperiu agresiv și militarist, ne fac de multe ori să uităm de regimul parlamentar de la Berlin din acei ani care au premers marea conflagrație. Este oarecum paradoxal să-l numim pe Bismarck în acest context democratic, dar, deși a făcut-o din alte motive, a fost unul din promotorii acestei noțiuni de echilibru a unui stat modern, mult mai puțin autoritar decât îl arăta propaganda rivalilor. Tot Bismarck, din motive la fel de puțin altruiste, este autorul și promotorul destinului german ca balanță europeană între est și vest. Acest Juncker, care în uniforma lui militară a devenit aproape o caricatură a militarismului german, a fost de fapt un mult mai mare promotor și iubitor de pace decât alți domni în frac și țilindru.
    – În ce privește „oceanitatea”, vă contrazic. Hansa era activă în Marea Nordului și Scandinavia atlantică, prosperând în acest bazin maritim și oceanic nu mai puțin decât Veneția, Genova, Pisa, Amalfi, în cel mediteranean.

    • Comentariul bate spre recuperarea teritoriilor foste nemtesti din Polonia si Cehia? Nu cumva din cauza Germaniei s-a schimbat harta? Nici o tara din Est, inclusiv Romania, nu intra in razboi fara terorismul de stat german.
      Cat despre democratia germana, a se slabi. Nu e vorba aici doar de Bismark, ci de tot ce gandeau nemtii in sec. XIX si XX, si e infiorator. Pai daca timp de zeci de ani au zis ca cel mai misto lucru e vointa proprie, cum sa nu se fi nascut un Hitler care sa o ia de buna? Asa se nasc visinestii si hitlerii: intelectualii o iau razna si tampitii ii iau in serios si pun in practica nebuniile celor educati..
      http://portalconservador.com/livros/Eric-Voegelin-Hitler-and-the-Germans.pdf

    • Autorul porneste de la influenta geopoliticii pentru a explica forta Germaniei. In cazul Romaniei este suficient sa te uiti pe harta ca sa vezi ca aceasta influenta a geopoliticii este exclusiv negativa. Regula este ca raurile unesc, usurand trasportul, iar muntii despart si izoleaza. Ideal pentru coeziunea economica(si nu numai) a tarii este ca teritoriul sa fie traversat de rauri navigabile cat mai dese iar muntii sa fie la granite. In cazul Romaniei este exact pe dos. Muntiii sunt in centrul tarii ingreunand ralatiile economice interne si ridicand prohibitiv costul transportului. Nici un rau navigabil nu traverseaza tara(exceptand Raurile navigabile sunt pe granita. In aceste conditii, extrem de multa energie se consuma pentru doar pentru mentinerea coeziunii economice interne. Dintr-o astfel de perspectiva, insasi existenta statului roman constituie o minune sau o anomalie. In schimb, cele trei state romanesti au aparut in mod firesc, mai putin Muntenia care in mod ideal ar fi facut parte dintr-un stat incluzand nordul Bulgariei, cu capitala la Ruse.

      • Vă mulțumesc pentru că m-ați scutit de răspunsul pe care-l pregăteam pentru @Sprot.Notifier.

        Așa cum bine ați remarcat, rețeaua hidrografică a România nu permite (cu execepția Dunării) un transport intern (mărfuri și persoane) ieftin și bine dezvoltat teritorial. Râurile noastre interne nu sunt suficient de adânci, îngheață iarna, iar vara, au prostul obicei de a seca sub limita navigabilității.

        Geografic, granițele noastre naturale sunt deschise vraiște: intră cine vrea, ia ce vrea și pleacă unde vrea. Istoria țării este plină de invazii, din aproape toat punctele cardinale, și mia puțin de apărări sau respingeri reușite ale invadatorilor (de aici, după cum am mai scris de câteva ori, s-au sublimat acele „perle” ale neputinței naționale, de tipul „Capul plecat, sabia nu-l taie”, „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”, ori „Ho, că nu dau turcii/tătarii/avarii etc”).

        Securitatea acestor granițe este imposibil de rezolvat militar. În august 1944, de la Iași la București, sovieticii au venit în 3 zile, în pas alergător, fără nicio o opreliște naturală. În primul război mondial, germanii și bulgarii au ocupat capitala România, foarte prost plasată geografic și geologic, în doi timpi și trei mișcări. Mai mult chiar, „bunii” noștri vecini de la sud ne-au umilit când au transformat Ateneul Român în grajduri pentru cavaleria lor.

        Vecinătățile România nu sunt, nici ele, optime, ba, din contra. Chiar și acum, în 2016, mai există voci vecine care cer federalizarea sau dezmembrarea țării pe criterii etnice. Cum spunea cineva mai demult, singurul vecin loial al României este Marea Neagră.

        Cât despre industrializarea tip Germania, aș prefera să nu vorbesc, pentru că nu prea am ce discuta.

        • Totusi, ati putea incerca sa surprindeti acest aspect, al RO actuale, din mai multe planuri; as vrea sa va rog sa tratati subiectul putin mai optimist si incercati sa proiectati asupra RO un ipotetic exercitiu de guvernare asemanator cu actiunea guvernelor locale germane descrise mai sus.
          Geopolitic inteleg ca stam destul de precar, dar mai sunt destule aspecte care conteaza in evolutia unei tari, aspecte care pot releva mai mult decat speram noi, sau mai putin decat asteptam, nu stapanesc deloc aceasta analiza. Va multumesc anticipat.

  9. Sansa pentru Germania a fost ca dupa al doilea razboi mondial, SUA a inclus-o in planul marshall asta a fost cheia restul e o combinatie de valorificare maxima de resurse si de negocieri de tratate care direct sau indirect au favorizat Germania in raport cu alte din U.E.

    • Nu a fost nicio sansa, ci un calcul rece si cinic din partea USA! Scopul USA in Europa este SA IMPIEDICE „unirea” economica, desigur, a Germaniei cu Rusia. USA si-a invatat lectia! In urma primului razbioi mondial, puterile castigatoare (Franta, Marea Britanie, Canada + USA) au lasat la o parte invinsii (Germania, Austria si Rusia). Ba chiar mai mult, au cerut niste despagubiri aberante, lucru care FIX a dus la alierea Germaniei cu…Rusia! Vezi tratatul Brest-Litovsk, apoi Tratatul de Rapallo…De altfel asta a fost si motivul pentru care in USA „s-a dat” legea „lend-lease” din 11.03.1941 pentru a ajuta Rusia Sovietica in lupta cu Germania Nazista. Scopul vizat de americani – IN PERMANENTA – este impiedicarea accesului la resursele Rusiei a unei natiuni tehnologice ca …Germania.

      • Cam superficiala si din virful buzelor analiza dvoastra :P
        Asta-i duce pe americani in lupta, gindul ca Rusia si Germania sa nu se alieze?
        Ai uitat ce au realizat in urma pactului Ribentrop-Molotov? ca vad ca l-ai ocolit in amintiri ;)

        • germania si rusia au economii coplementare – intre cele 2 tari au fost strinse legaturi istorice in special intre rusia si prusia
          dupa 1 razboi mondial in ambele tari s-a impus conducerea centralizata a economiei ceea ce a dus la o dezvoltare economica deosebita – unii construiau socialismul si ceilalti nationalsocialismul – comparativ cu tarile care isi datorau bunastare din coloniile detinute
          actualmente dolarul sua tinde sa devina hirtie fara valoare daca nu s-ar baza pe tranzactiile de petrol a tarilor din orientul mijlociu
          sua ptr a raminea „leader mondial ” va sabota in continuare prin orice mijloace o apropriere prea mare intre aceste 2 tari sau ale altor grupe de tari aflate in plina dezvoltare economica

          • chiar mai mult: am auzit ca SUA ar fi in pragul colapsului. Chiar se spunea, e drept, in vechiul regim, ca un cersetor parizian a refuzat ofranda in dolari :P
            Exemplu de citat predat la lectiile politice din vremi apuse:
            – „dolarul sua tinde sa devina hirtie fara valoare daca nu s-ar baza pe tranzactiile de petrol a tarilor din orientul mijlociu”
            Sint cumva iarasi la marginea prapastiei americanii?

          • cea mai tare „analiza”.
            Pai pe principiul asta orice tara dezvolata economica e complementara cu Rusia.
            De ce nu o unire Japnia Rusia…sau China Rusia…(desi China nu poti sa o enumeri chiar la tari dezvoltate).
            In fine, orice ce se poate opune tiranicei Americi ,nu?

    • Planul Marshall a fost apa de ploaie pe linga conferinta de la Londra, la care s-au taiat datoriile Germaniei. Au ramas grecii, polonezii …, cu ochii in soare si datorii! Germania a devenit prima tara in Europa fara datorii si fara cheltuieli militare, cu economie de pace !? Economiile Frantei, Angliei erau mai departe axate pe razboi (Razboi in colonii). De aici vine recunostinta fata de Rusia. Fara frica de comunism (RDG) altfel ar fi aratat lucrurile.

      • Exact! Frica de comunism a fost inlaturata de bazele militare americane, ca fara astea intrau rusii in ei ca in branza cu toata geografia, navigatia, industrializarea, resursele, etc. si distrugeau totul asa cum stiu ei sa distruga. Nemtii din Vest spun ca nemtii din Est sunt si acum puturosi si duplicitari.
        Fara bazele militare americane, Germania era republica sovietica si rusii ajungeau pana la Oslo si Lisabona (si nu e timpul trecut…). Acum ca s-au scos, nemtii fac magarii in UE si lovesc NATO pe la spate cu idiotii de genul infiintarii unei armate europene diferita de NATO. Cum sa nu ii iubeasca rusii? Crede cineva ca miile de agenti stasi au devenit democrati convinsi peste noapte?

  10. ‘war’, nu ‘ist’. planul marshall si mentalitatea de stup – disciplina obedienta, au fost factori importanti, insa prezenta pe scena stiintelor si ingineriei se datoreaza in mare parte generatiilor de evrei germani de dinainte de ww2.

    • Germania a cistigat pina in prezent 53 de premii Nobel la fizica si chimie .
      10 sau 11 dintre acesti cistigatori erau evrei .
      Intrebare pentru domnul Carp : ce facem cu savantii care au cistigat premii Nobel pentru USA
      si sint de origine germana sau chiar nascuti in Germania ?

  11. Lenin și Germania

    Un aspect, pe care nu l-am discutat în articol, se leagă de relația directă dintre creșterea bogăției societății germane, ca urmare a industrializării, și creșterea legitimității guvernelor. Acest câștig de legitimitate a fost atât de mare, încât Lenin nu a avut noroc să-și vândă ideile sale comuniste pe piețele Europei industrializate. Chiar și în condițiile grele din timpul și după Primul Război Mondial, germanii o ducea mult mai bine decât cu 30 de ani înainte.

    Lenin a trebuit să caute o altă piață de vânzare: o țară unde Revoluția Industrială încă nu avusese loc, cu oameni al căror standard de viață era stagnant sau în scădere accelerată și, unde, de aceea, oamenii s-au arătat dispuși să încerce ceva revoluționar.

    • Apreciez enorm competenta, rabdarea si onestitatea cu care autorul a prezentat teme legate de profesia dansului. Il atrag atentia, cu foarte mult respect, ca geopolitica e un teren minat astazi. Daca se va informa asupra teoriilor geopolitice ale lui Aleksandr Dughin, va vedea ca Germania are un loc foarte clar in geopolitica lui Dughin. Nu sunt bazaconii, Putin si armata rusa il citesc atent pe Dughin. E extrem de important sa evitam capcanele. Si Dughin spune ca Germania e puternica, dar prin asta intelege ca tarile dintre Rusia si Germania pot fi sacrificate. Problema e ca multe gesturi ale Germaniei arata ca nu ar refuza locul oferit de Dughin. Mai stie cineva cine are acum presedintia Consiliului UE? Mai stie cineva ca potrivit tuturor tratatelor, reglementarilor si uzantelor acea tara (Olanda), nu Germania, ar trebui sa vorbeasca in numele UE?

      • Vă mulțumesc pentru aprecieri și vă mărturisesc că am fost/sunt complet conștient de încărcătura ideologică a termenului geopolitică.

        Sunt la curent cu accepțiunile americane, franceze, germane, și sovietice ale geopoliticii (Alfred Thayer Mahan, Emil Reich, Homer Lea, Sir Halford Mackinder, Nicholas J. Spykman, Doctrina Truman, Friedrich Ratzel, German Geopolitik, școala lui Fernand Braudel de la Annales, Max Ostrovsky și climatologia geopoliticii, etc., etc.).

        Tocmai pentru a scăpa de aceste (posibile) capcane ideologice am introdus în text un paragraf special, care reflectă abordarea mea specifică:

        Geopolitica îndepărtează ideologicul, emoționalul și normativul (ce vrem, ce simțim și ce căutăm) din analizele făcute, lăsând doar ceea ce este. Geopolitica nu are nimic de-a face cu geografia politică sau deterministă, care a încercat, de-a lungul timpului, să justifice superioritatea culturală și intelectuală a unor țări asupra restului lumii.

      • Se stie ca atunci cand se deschide un subiect de geopolitica, se deschide implicit o cutie a Pandorei. Fraza citata este cel mult un avertisment onest care va fi luat in seama ca atare de oameni de stiinta onesti, atat si nu mai mult. Dupa cum se vede din aproape toate comentariile, ideologicul si emotionalul s-au ingramadit sa se exprime (fara ca Dvs sa ripostati), ceea ce este oarecum explicabil pentru ca geopolitica nu este chiar o stiinta exacta. Are zeci de defintii si acceptiuni diferite. A fost si este manipulabila. S-a inselat de multe ori de-a lungul timpului (ca eugenia ieri si climatologia azi). Raman multe de clarificat chiar si intre geopoliticienii ok. „Geopoliticians vigorously disagreed, however, about the character, number, and location of the entities that would prove most viable… The popularity of geopolitical theory declined after World War II, both because of its association with Nazi German and imperial Japanese aggression and because the emergence of nuclear explosives and ballistic missiles reduced the significance of geographical factors in the global strategic balance of power. ” http://www.britannica.com/topic/geopolitics

  12. ca de obicei un articol f. bun, scris de cel mai bun autor al acestei platforme.

    Ca „neamt” un pic tigan, in sensul bun al cuvintului, locuitor de ani buni in Bazinul Ruhr, ma „laud” in fata vizitatorilor pe care-i primesc cu mare placere si pe care-i duc. fara voia lor, la muzeele industriale din zona mai ales la Villa Hügel, vila lui Krupp.

    O contributie colosala la dezvoltarea industriala a Germaniei a avut-o bazinul Ruhr, unde cum se spune, bate inima Germaniei, in stinga. Aici s-a dezvoltat ind. siderurgica, aici s-a inventat otelul inox, V2A, conditiile au fost deosebit de prielnice, carbune cacalau, transport ieftin pe Ruhr si Rhin. Duisburg e si azi unul din cel mai mare port interior al lumii!

  13. Criteriile geopolitice și stabilitatea globală în perioada 2015-2030

    Lărgind aplicarea criteriilor geopolitice, de la cele două țări, pe care deja le-am discutat, SUA și Germania, la restul globului, va permite elaborarea unui model de clasificare și evaluare a statelor.

    Fără a intra în detalii și example (până la viitorul articol!), consider că harta stabilității globale a viitorilor 15 ani va cuprinde 6 categorii de state:

    1. State eșuate: Acestea nu posedă ceea ce le este necesar pentru supraviețuire într-o paradigmă impusă de evoluțiile mondiale din ultimii ani.

    2. State des-centralizate: La fel ca și prima categorie, aceste țări nu posedă necesarul pentru supraviețuirea într-o nouă eră, post Bretton Woods. Le lipsesc cel puțin trei elemente geopolitice. Viața lor va fi foarte dificilă, dar va fi, totuși, viață.

    3. State degradate: Acestor state le lipsesc unele dintre elementele fundamentale ale societății moderne: legitimitatea guvernului, ori suficientă hrană ori suficientă energie ori suficiente piețe sigure.

    4. State stabile: Țările care formează acest grup vor fi probabil capabile să-și mențină nivelul lor de stabilitate de care se bucură în prezent.

    5. State în ascensiune (Rising Stars): Acestea sunt maeștrii haosului, țările cu sisteme economice și politice durabile, care vor putea să înflorească chiar și în cele mai grele circumstanțe internaționale, cu care noua lume le va confrunta și provoca.

    6. Puteri agresive: Fiecare stat din acest grup face parte și din una din cele 5 categorii anterioare. Aceste puteri agresive vor căuta să capitalizeze dezordinea politică viitoare și se vor angaja în incursiuni militare dincolo de granițele lor actuale, invadându-și vecinii și sfidând status quo-urile regionale.

    • in ce masura mai putem vorbi de „state”, atunci cind ne uitam la EU?
      In ce masura mai putem vorbi de „state” cind vedem bulibaseala din Liban, Siria, Irak, Somalia etc., oare acestea mai pot fi numite state?
      oare modelul „stat” va supravietui?

      Nu cumva ceva de genul „proletari din toate tarile uniti-va”, cu corolarul „bogatasi din toate tarile..” … imi vine sa cred ca spuma umana a „statelor”, indiferent din ce categorie face parte, se va aduna undeva, la soare si va forma statul in cur, spre deosebire de statul in patru labe.

      • Folosim noțiunea de state într-un send pur generic, asta însemnând că poate fi vorba și despre niște țări, actualmente prezente pe harta politcă a globului, dar care, probabil, nu se vor mai regăsi acolo în 2030 (State eșuate): Siria, Libia, Moldova, Yemen, poate Grecia ș.a.

  14. Imi permit o completare: Germania, la fel ca Olanda si tarile Scandinave, se afla unde se afla si datorita eticii protestante. Cat despre „Made in Germany”, trebuie s-o recunoastem, e cel mai valoros brand din toate timpurile. Un brand care vinde extraordinar de bine si care, la fel ca orice brand, s-a dovedit a nu avea chiar intotdeauna acoperire (vezi recentul scandal de pe piata auto).

    • desigur, vreau sa dau doar un ex. din dragostea nemtilor pt. calitate, mi-am cistigat Brotchenele fro 20 de ani la un mare concern german. Eu singur am fost uimit sa constat ca, in ciuda tehnologiei inalte, exista un grup de oameni de stiinta de inalta calificare care studiau de ani de zile imbinarile cu surub si daca n-au murit mai studiaza si astazi!

  15. OFF-TOPIC UN ACORD ISTORIC, CU REZULTATE ÎNDOIELNICE

    Rusia, Venezuela, Qatar și Arabia Saudită au anunțat astăzi, 16 februarie 2016, un acord de a îngheța producția a 25% din țițeiul mondial, dacă și alte țări vor urma exemplul lor. Cele patru semnatare ale acordului sunt disperate din cauza prăbușirii prețului petrolului pe piețele mondiale, situație alarmantă, chiar catastrofică pentru Venezuela.

    Marile necunoscute în această manevră planetară de a crește prețul barilului de țiție sunt Irakul și Iranul.

    Producția Irakului continuă să crească regulat, ajungând la 4,35 milioane barili/zi în ianuarie 2016. Dar Irakul afost exclus din OPEC și nu are intenția de a se re-înscrie.

    Iranul, între timp, a început să-și crească producția la sfârșitul anului trecut, ajungând în luna ianuarie la 2,99 milioane barili/zi.

    Pe de altă parte, orice stabilizare/creștere a prețului țițeiului va determina pe petroliștii americani și canadieni să apese din nou pedala argilelor petrolifere, producând cantități sporite de țiței de argilă, anulând astfel reducerile acordului quatro-partit.

    • Rusia, Arabia Saudită, Qatar şi Venezuela pot îngheţa producţia la actualul nivel, dar oferta depăşeşte cererea cu vreo 1,5-1,75 milioane de barili pe zi.

      Iranul producea peste 5 milioane de barili pe zi, aproape de 6 milioane, în cel mai bun an al Şahului. După 1979, din pricina războiului cu Irakul, sancţiunilor, accesului limitat la capital şi utilaje, nu a mai atins niciodată acest nivel. Maximul a fost vreo 4,5 milioane. În 2013, producţia a căzut aproape la zero. 2,99 milioane e pentru ei un aperitiv, insuficient ca să sature o ţară de aproape 80 de milioane de oameni.

      Americanii au de data asta pâinea şi cuţitul (ceea ce e o mare victorie după 40 de ani în care le-au avut alţii): orice creştere a preţului petrolului înseamnă (nu imediat, cam în 2 luni) profit pentru companiile americane. Există circa 4000 de sonde forate şi care nu produc nimic în prezent, fiindcă nu sunt profitabile la 30 USD/baril. Dar devin foarte profitabile la 50 USD.

      După cum ar fi zis un strateg crescut pe CriticAtac.ro, asta nu e tocmai 100% în regulă. Fiindcă de-a lungul ultimelor 2 generaţii se stabilise un compromis: unii au puterea capitalului / industriei / libertăţilor personale, ceilalţi au puterea petrolului, şi lumea stă în echilibru. Se influenţează unii pe alţii. Zero sum game. Dacă unul din ei pierde puterea, celălalt se întinde în spaţiul rămas gol – şi, dintr-o dată, ai un conflict deschis (cu MiGuri) în locul unuia mocnit.

      Henry Kissinger (90 de ani când a spus-o, dar activ şi cu mintea brici): „niciun politician rus, nebun ca Putin sau paşnic ca alţii, nu poate accepta ca frontiera NATO să fie la 320 km de fluviul Volga”.

  16. OFF TOPIC

    CE POATE FACE PRIMUL MINISTRU AL ISRAELULUI PENTRU A ASIGURA GAZE NATURALE ȚĂRII SALE

    Anul trecut în august, guvernul Israelului a decis dezvoltarea giganticului cîmp gazeifer Leviathan și expansiunea câmpului alăturat, Tamar. Numai că, comisarul anti-trust s-a opus acestui proiect vital pentru țară, și și-a dat demisia. Înlocuitorul săi, s-a opus și el. Atunnci, precum un nou Alexandru Macedon tăind nordul gordian, Primul Ministru Benjamin Netanyahu a rezolvat imediat problema: a asumat și rolul de mininstru al economiei.

    Conform Articolului 52 al Legii Restrictive a Practicii Comerciale din 1988, ministrul economiei are dreptul să anuleze obiecțiile anti-trust cînd interesele de securitate sau politică externă sunt amenințate. Acest articol nu mai fusese niciodată invocat.

    Pe 14 februarie 2016, Primul Ministru și Ministrul de Economie al Israeului s-a prezentat în fața Înaltei Curți de Justiție a Israelului, unde a susținut punctul de vedere al guvernului cu privire la exploatarea gazelor naturale din Marea Mediterană.

    Firma americană Noble Energy Inc., din Houston, este principalul dezvoltator al noilor câmpuri gazeifere din offshore-ul israelian.

  17. Interesanta abordare, deşi pe alocuri pare speculativă, Atenţie totuşi la englezismul „locaţie” folosit inadecvat. Avem un cuvânt românesc pentru englezescul „location”, cuvântul „loc”. Cu toate că „locaţie” suna mai pretenţios decat „loc”, in lb română locatie (locaţiune) înseamna altceva.

  18. Mare putere sau nu, iubesc Germania, si ca mine sunt foarte multi europeni si americani, pentru extraordinara ei inteligenta organizationala si tehnologica, de care mult mai marii lumii de astazi s-au infruptat copios, fara insa a o si recunoaste. Vestul a deposedat prin forta militara Germania de tehnologia spatiala si nucleara (nu insist asupra detaliilor, discutabile, care au declansat razboiul, ci asupra consecintelor extrem de palpabile cu care s-a incheiat, singurele care au si contat in lumea postbelica si care, de fapt, au facut si posibil Bretton Woods-ul). Estul si-a insusit unele roade ale inteligentei tehnologice germane prin furtul acestora de la vestici (a se vedea istoria bombei atomice a URSS). Deci, si Vestul si Estul ii sunt datoare tehnologic Germaniei. Competitiei bipolariste, atat cea veche cat si cea noua, nu de o Germanie belicoasa ii este teama, ci de cine isi va impune monopolul geopolitic asupra inteligentei tehnologice germane. Cred insa ca in noua lume multipolara va fi mult mai greu ca cineva sa-si mai impuna (sau sa-si mentina) sfera de influenta asupra Germaniei. Mult mai probabila, mai avantajoasa si mai lipsita de riscuri mi se pare o interferenta egala a Vestului si Estului in Germania. Planul de a face din Intermarium un nou zid al Berlinului este o utopie periculoasa, asa cum la fel de esuabila mi se pare si tentativa de a ocupa locul fostului URSS in Europa de Est (o reocupare este putin probabila, datorita proastei reputatii, care ar reveni).

    • Faptul ca iubesti Germania este un sentiment personal. Pentru asta nu ar trebui sa aduci in discutie tot felul de minciuni.
      Ai judecat cind ai scris? „Vestul a deposedat prin forta militara Germania de tehnologia spatiala si nucleara”
      Ca mai departe, cu scuzele de rigoare, bati apa in piua.
      Apoi, afla ca iubirea e oarba. Reaminteste-ti si ce poate face Germania cind nu mai are spatiu vital :P

      • Faptul ca nu cunosti istorie n-ar fi o problema daca ai mai tacea in loc sa ii acuzi pe altii de minciuni.

        Programele spatiale ale rusilor si ale americanilor au fost facute de oamenii de stiinta germani luati pe sus, dupa 9 mai 1945, din Germania.

        Google: Operation Paperclip
        Google: Operation Osoaviakhim (Not to be confused with OSOAVIAKhIM)

        Acestia au reprezentat in primele zile, saptamini si luni dupa 9 mai 1945 obiectivul #1 al ocupantilor. Inaintea aurului (razboaiele se fac pentru aur, femei si sclavi, explica un istoric). A fost o adevatata goana – si o competitie intre americani, rusi, englezi si francezi – dupa aurul cenusiu german. Si nu a fost vorba doar de rachetisti. Rusii au demontat si transportat in URSS fabrici intregi, nu s-au multumit sa duca in sclavie inginerii si tehnicienii germani care le-au creat.

        In 1939, Germania avea un GDP egal cu al USA în condițiile în care era produs de o populație de două ori mai puțin numeroasă decît a Statelor Unite. Si asta dupa ce cu nici zece ani inainte era o tara in stare de faliment, cu o inflatie ca in Zimbabwe, in care se murea de foame. Fusese adusa de vecini si de extrema stinga interna (Partidul Comunist German avea 6 milioane de membri) in halul in care a reusit sa aduca tovarasul Robert Mugabe prospera și fericita altădată Rhodesie, devenită un fel de Planetă a Maimuțelor după doar cîțiva ani de jafuri, crime, dictatură și rasism negru ca smoala.

        Mai mult (mult mai mult) de jumătate din „producția mondială” de știință, tehnică, artă, cultură, filosofie, pina in 1939, era documentată de peste 200 de ani în limba germană.

        Un singur exemplu, povestit de Patrick J. Buchanan:

        „In octombrie 1957 am avut primul wake-up call for the country atunci cind superputerea brutala si rudimentara construita de Iosif Stalin a invins America in spatiu.

        Doua luni mai tirziu, raspunsul nostru la Sputnik, un satelit de un kilogram si jumatate, urma sa fie lansat de o racheta Vanguard de la Cape Canaveral pentru a ne readuce in competitie. S-a ridicat pina la un metru si douazeci de centimetri de Pamint, cind racheta a explodat.

        „Egg all over our face,” am fost salvati de la umilirea nationala de echipa de rachetisti de la Redstone Arsenal a lui Wernher von Braun, cel care a construit acele V-2s cu care a plouat peste Londra. Von Braun a pus un satelit Explorer de 36 de kilograme pe orbita si eram din nou in joc.”

        Wernher von Braun a fost, de asemenea, omul cheie al programului Apollo, cel care a pus primii oameni pe Luna.

        P.S. wiki: „Following World War II, he was moved to the United States, along with about 1,500 other scientists, technicians, and engineers, as part of Operation Paperclip, where he developed the rockets that launched United States first space satellite and first series of moon missions.”

        Adica: „Dupa WW II, Wernher von Braun a fost dus in Statele Unite, impreuna cu alti 1.500 oameni de stiinta, tehnicieni si ingineri, ca parte a Operatiunii Paperclip, unde a construit rachetele care au lansat primul satelit al Statelor Unite si prima serie de misiuni spre Luna”

        • – Emil Palade nu ar fi reusit in Romania ce a reusit in SUA; e american. SUA reprezinta in mic, ca etnie, lumea intreaga.
          – oamenii de stiinta germani nu au reusit in Germania ce au reusit in SUA. Si nu poti demonstra ca in Germania ar fi reusit, ci doar poti banui :P
          Daca „oamenii de stiinta germani” erau atit de buni, dece au lasat tara sa cada „prada” americanilor? poate ai aflat ca un diamant in noroi nu valoreaza nimic, doar cind ajunge unde trebuie i se pune evidenta valoarea.
          Nici bombele atomica ori cu hidrogen nu erau facute de nativi americani, ci de „adunaturi” de pe tot globul. Cui ii dai patentul?
          Ca sa-ti retez putin din elan: cunosti jucatorii din nationala de fotbal a Germaniei? ce blonzi sint toti :P

          • „Daca “oamenii de stiinta germani” erau atit de buni, dece au lasat tara sa cada “prada” americanilor?” Motivul principal a fost timpul insuficient pe care l-au avut la dispozitie pt. a influenta decisiv soarta razboiului cu multele lor inventii in domeniu. Mai erau si conditii de razboi, nu tocmai propice pt. functionarea normala a cercetarii si dezvoltarii tehnice…

    • Planul de a face din Intermarium un nou zid al Berlinului este o utopie periculoasa, asa cum la fel de esuabila mi se pare si tentativa de a ocupa locul fostului URSS in Europa de Est

      O alianță Intermarium (adică, a țărilor dintre Marea Baltică și Marea Neagră) mi se pare nefezabilă. Simpla coordonare a unor geografii așa de desconectate și a unor culturi eterogene ar fi doar o acțiune născută din pură disperare. Fără o contribuție mult mai semnificativă – de exemplu, din partea unei UE re-învigorate sau a Statelor Unite -, care să administreze și să direcționeze o astfel de alianță anemică, Rusia ar avea o misiune relativ ușoară în înfrângerea statelor Intermarium, pe rând sau secvențial.

      O singură posibilitate geopolitică întrevăd aici: o alianță între Polonia (statul din mijlocul Intermarium, fără nicio barieră geografică) și Suedia (o tehnocrație maritimă avansată). Deși, numerele nu sunt foarte favorabile aici: Polonia – 38,5 milioane; Suedia – 9,6 milioane; Rusia – 143,5 milioane…

    • „Mare putere sau nu, iubesc Germania… Estul si-a insusit unele roade ale inteligentei tehnologice germane prin furtul acestora de la vestici (a se vedea istoria bombei atomice a URSS). Deci, si Vestul si Estul ii sunt datoare tehnologic Germaniei.” Cum adica? Estul e tot una cu URSS? Asa, ca iubesc unii Germania? Ce geopolitica e asta? Dl Profesor zicea ca geopolitica îndepărtează ideologicul, emoționalul și normativul (ce vrem, ce simțim și ce căutăm) din analizele făcute, lăsâind doar ceea ce este.
      Estul ar fi dus-o de o mie de ori mai bine fara nemti si fara cardasiile lor cu rusii. Sunt coresponsabili de nenoricirle Estului si nu si le-au asumat niciodata.

  19. Bretton Woods?
    va trimit urgent un specialist care sa va explice, ca nu ne intelegem!
    Germania e in declin, nu in ascensiune, in fata realitatilor globale nu poate face nimic singurica drept pentru are a inventat UE, initial, care dupa Bretton Woods a luat avint!
    Nu stiu daca ati aflat de faptul ca pana si noi vom folosi Euro, la un moment dat – scrie in stele, pardon, TRATAT – e OBLIGATORIU, nu optional!

  20. „Una din marile invenții de natură militară a fost crearea, în 1806, a Marelui Stat Major (Großer Generalstab), un organism permanent la vârful armatei, responsabil pentru studiul continuu al tuturor aspectelor războiului și pentru redactarea și revizuirea planurilor de mobilizare sau de campanii. Pentru a fi ales în Marele Stat Major era necesară o diplomă de facultate. Fuzionarea expertizei guvernelor locale cu academia, industria și finanțele a permis Marelui Stat Major să atingă două obiective: 1. Dezvoltarea unor tunuri tot mai mari, în jurul cărora experții militari au regândit strategiile lor, și 2. Conceperea unor noi metode logistice pentru a valorifica superioritatea infrastructurii feroviare germane. Combinația celor două „ținte atinse” s-a dovedit nimicitoare pentru rivali. Deși puterile maritime puteau să se bucure de mobilitatea navelor lor în timpul conflictelor, acest avantaj strategic s-a diminuat considerabil în confruntările cu soldații germani profesioniști, acționând sub comanda unor ofițeri experți[6] și sprijiniți de tunuri cu bătaie foarte lungă.

    După doar trei generații de pregătiri și specializări intense, lumea a ajuns să învețe un nou cuvânt: Blitzkrieg – un cocktail german de tehnologie, logistică și forță.”

    De fapt, judecând ca un modern şi nu ca unul din vremurile în care unica sursă de informaţii era ziarul publicat de stat, tocmai marile invenţii de natură militară au fost cele care au provocat pierderea a două războaie mondiale. Împreună cu modul de organizare feudal-militarist în care academia, industria şi finanţele fuzionau cu administraţia de stat. Adică un caz de „gone horribly right”, cum s-a întâmplat şi cu victoria japonezilor asupra imperiului rusesc şi cu puterea navală franceză între 1860 şi 1914.

    Adică: a dobândi un avantaj tehnologic sau organizaţional reprezintă o treaptă a unei scări. De acolo te poţi dezvolta. Întâmplător, aşa gândesc, liniar, precis, elevii de şcoală: azi am un Core 2 Duo, mâine fac o combinaţie şi îmi iau Athlon X2, până la sfârşitul anului iau toate examenele şi nu îmi mai bat capul cu învăţatul, fac altă combinaţie şi iau MacBook Air. Dar pentru un politician sau general e o idee proastă să gândească precum un elev de 15 ani :)

    Dacă te-ai săltat pe prima treaptă a unei scări, nu mai ai de ales decât să mergi înainte. În sus. Eşti într-o competiţie permanentă cu vecinii (care fac eforturi să te ajungă din urmă) şi cu tine însuţi. Fiecare zi trebuie să aducă un beneficiu mai mare decât aceea dinainte, altfel ce rost mai are să te străduieşti?

    Şi atunci, Imperiul German se lansează într-o cursă a înarmărilor cu cel Britanic, deşi nu avea niciun motiv să facă asta şi nu a dobândit niciun fel de beneficiu de pe urma efortului său. Marea strategie care include administrarea economiei, circuitul informaţiei, diplomaţia şi geopolitica a fost sacrificată în favoarea unei competiţii lipsite de sens. „Experţii în strategie” ai Prusiei s-au concentrat prin ochelari de cal asupra puterii şi tehnologiei militare şi au lăsat lumea politică să se destrame ca o pânză putrezită în jurul lor. Şi n-au învăţat nimic din asta, fiindcă imediat după eşecul din Primul Război Mondial, răspunsul lor a fost să cerceteze şi să perfecţioneze în continuare tehnologia şi tactica militară. Din faptul că fuseseră împinşi într-un colţ încă dinainte de primul glonte din 1914 datorită concentrării lor asupra puterii militare şi numai a ei, au înţeles doar că puterea militară fusese insuficient dezvoltată. Sau, cum spunea proverbul strămoşesc, că nu au avut un ciocan destul de mare.

    În mod curios, cei care au devenit experţi în a îmbina strategia, diplomaţia, geopolitica, spionajul şi puterea militară au fost tocmai „primitivii”, „ţăranii” sovietici.

    În primii 10 ani după 1945, cei mai răi ani (despre care nici în România, nici în Vest, nici măcar în URSSul epocilor mai târzii nu se vorbeşte, de ruşine), Uniunea Sovietică, săracă, devastată de război, cu cea mai dezvoltată parte a teritoriului său în ruine şi o zecime din populaţie în Gulag, un stat în care se murea de foame la propriu, ţinea în şah SUA (triplă ca bogăţie) şi întreaga lume vestică (probabil de vreo 20 de ori mai bogată, dacă era pusă la un loc).

    Generalul de Gaulle a spus cam aşa: datorită armamentului nuclear, în caz că iese război, putem ucide dintr-o lovitură 80 de milioane de ruşi; nimeni nu va lua cu uşurinţă posibilitatea de a pierde 80 de milioane dintre ai lui, chiar dacă ar şti că poate şi el riposta, lovind în 800 de milioane de-ai noştri, asta dacă am fi 800 de milioane de francezi.

    Isteria Războiului Rece era prea puternică pentru a se trezi cineva să îl întrebe: şi dacă, totuşi, ei nu vor să se ajungă la război între 800 de milioane de oameni, şi au metode mai şirete care nu implică bubuieli şi nici măsurarea b… ombei fiecăruia, atunci cum le răspunzi?…

  21. intrebarea se pune avand geografia in anumita configuratie si vecinii, cum sa reusesti? ce mod de organizare sau ce unelte trebuiesc? in articol se merge invers, adica studiem, e deja un pas in a rezolva problema

  22. Singurul raspuns demn de homo sapiens sapiens si nu de cel al lui Hobbes, este Calea a treia!
    Desigur ca nu este si in vederea Stratfor-ului.:)

  23. Americans make very poor Germans, but Germans make very good Americans…perhaps the best”
    -Henry Miller
    Să nu uităm că marea putere economică, politică și militară de astăzi care se numește Statele Unite ale Americii are acest atatut și datorită valurilor de emigrație provenită cu preponderanță pînă la declanșarea primului război mondial în special din lumea germană și olandeză (care de fapt sunt rude chiar foarte apropiate) care au adoptat limba oficială respectiv engleza iar o parte dintre aceștia și-au anglicizat numele. Acești descendenți ai lumii continentale europene germanofone funcționează actualmente ca cetățeni americani și se află într-un număr covârșitor de mare . Pentru cei interesați pot studia de exemplu foate simplu pe youtoube ,, The Untold History of German America (Deutschamerikaner)”.
    În altă ordine de idei ne place sau nu ne place, se pare că și Marea Britanie recunoaște meritele Germaniei ca fiind pricipalul protagonist în conducerea Uniunii Europene actuale în special după producerea Brexitului finalizat în ianuarie 2020 după care a apărut întâmplător sau nu fenomul pandemiei globale. Pentru cei interesați despre părerea britanucilor despre Germania actuală recomand cartea apărută în 2017 editată și în limba românâ cu titlul ,,Reguliie Berlinului, Europa și calea germană ” scrisă de către diplomatul britanic Paul Lever.
    Toată stima pentru studiul dezbătut de către domnul Constantin Crânganu și vă așteptăm în România și totodată în Uniunea Europeană poate și pentru mai mult de un an …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro