joi, mai 6, 2021

De ce fost demis ministrul Teodor Baconschi?

Demiterea precipitata a ministrului Teodor Baconschi merită câteva consideraţii, mai ales că motivele demisiei sunt cusute cu aţă albă.

Ce-i impută premierul Emi Boc? Ca a scris pe blog, acum circa o săptămână, când manifestaţiile violente de le Bucureşti îngrozeau o ţară întregă:

„”Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii”

Ce e greşit aici? Nu este adevărat că există şi oameni violenţi, ultraşi, pentru care violenţa este un mod, poate singurul, de manifestare? Ce cultură au aceşti oameni care  stiu doar să dea cu pietre, cărămizi si sticle incendiare, dar nu şi să urmeze cursuri de ucenicie, calificare, ce le-ar fi adus un job plătit cum se cuvine? Baconschi nu se raporta la toţi românii, ci la o parte, identificată plastic cu „mahalaua violentă”.

Apoi, modul de a-l demite, prin SMS sau telefon, în timp ce era in exercitiul funcţiunii la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Afaceri Externe (CAE), este cu totul inacceptabil, aminitind de dictatura de tristă amintire a lui Stalin şi Ceauşescu. Cum să fi reacţionat colegii miniştri de externe din ţări UE? Nu mai discutăm cu tine, că nu mai reprezinţi Romania. Penibil!

Motivele sunt de cu totul alta natură, sa nu se mai scunda Emil Boc dupa cires. Se ştie că UNPR cere de multă vreme încă un post de ministru. La ministerul muncii n-a avut noroc, dar acum i-a spus premierului Boc franc: ne dai, sau ne luam jucăriile şi plecăm. Iar premierul Boc, care s-a lipit de scaunul de premier ca marca de scrisoare, a spus: am inţeles, executăm. Şi l-a executat pe Baconschi, pentru a-i oferi postul lui Cristian Diaconescu. Dacă teoria mea nu e bună, să-i dea postul lui Bogdan Aurescu şi-mi pun cenuşă pe cap. În câteva ore vom afla numirea la MAE.

Un alt obiectiv a fost să ofere ceva sânge manifestanţilor din piaţa Universităţii şi alte oraşe ale ţării. Să-i mai potolească. Slabă speranţă, pentru că manifestanţii nu capete de miniştri cer, ci plecarea guvernului Boc si a preşedintelui Băsescu. Aşa că nici aici n-a nimerit-o premierul Boc.

Un alt motiv ar putea fi eşecul ministrului Baconschi de a coagula o Mişcarea Populară de dreapta, satelit sau vehicul al PDL pentru salvarea alegerilor. Sau ce-a mai rămas de salvat. Fundaţia Creştin Democrată a dlui Baconschi n-a reuşit să atragă alte ONG-uri, mişcări de orientare de dreapta, care să salveze onoarea „nereperată” a PDL. Câtă vină are dl Baconschi, este greu de spus. Ce să facă, să ambaleze partidul  în ţiplă strălucitoare? Nu mai ţine,că nu mai suntem in anii 90. Nu mai crede nimeni in tiple.

Dacă premierul Boc, din dragoste de scaun, a început cu cedările şi compromisurile, e grav. Bruma de stabilitate economica şi nivelul redus al datoriei publice ar putea fi sacrificate de dragul acestui scaun. Cu consecinţe incalculabile pentru viitor. Pentru a face pe placul manifestanţilor e în stare să amaneteze viitorul ţării pe urmatorii zeci de ani. Chiar dacă zice ca-l apără.

PDL si premierul Boc sunt acum într-o dilemă: cum să-şi salveze, cât de cât, şansele electorale. Profitând de avantajele manevrării butoanelor guvernării, a banilor din fondul de rezervă la dispoziţia premierului, de STS, serviciul de telecomunicaţii speciale, a viitoarelor rectificări prin care să sacrifice iarăşi infrastructura, in favoarea pomenilor electorale, aşa cum au făcut toţi premierii de până acum, sau pecând de la guvernare, să mai uite lumea de guvernarea lor, şi să joace cinstit în competiţia electorală. Baronii PDL spun să rămână, pentru ultimele tunuri, inaintea unui lung post de opoziţie. Emil Boc îi acultă, ce să facă, de ei depinde postul de preşedinte al partidului.

Din primele informatii, Emil Boc pare sa nu fi consultat conducerea PDL, n-a supus la vot schimbarea ministrului Baconschi in forurile abilitate ale partidului. Conjugat cu faptul ca ministrul era in misiune la Bruxeless, demiterea sa  naste multe alte suspiciuni asupra urgentei actiunii. Doar santajul de ultim moment al UNPR l-ar fi putut impinge pe Emil Boc la actiuni disperate, santaj pus in opera astazi, la sedinta coalitiei.

Că vor ajunge din urmă PNTCD-ul şi vor juca împreună şah în Cismigiu, nu pare să conteze in momentul de faţă.  Iar când va conta, va fi prea târziu.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. In articolul d-tra d-le Vlaston, tot ce vedem e relatia Boc-Baconschi. De cand face Emil Boc ceva fara stirea sau ordinul presedintelui? Cine l-a pus pe Baconschi lA Externe?, Boc, sau Basescu? Incercand sa-l aparati pe Presedintele Basescu, amanati deznodamantul. Boc n-are nici-o vina saracul. Boala vine de la Cotroceni, si are un nume foarte bine definit de manualele de specialitate: PARANOIA!

  2. N-a fost santajul UNPR, ci telefonul intempestiv al lui Basescu, ceva gen situatia cu Arafat. Doar ca acum l-a sunat pe primul ministru, nu in direct la televizor.
    Intr-adevar asa nu se mai poate, si cred ca isi pregatesc cu buna sau rea stiinta un dezastru electoral.
    Sa ne bucuram? Poate apar si niste alternative pana la alegeri!

  3. Vrajeli!
    Chiar credeti ca a hotarit Boc, pe loc, demiterea?
    Era stabilita, e parte dintr-un plan.
    Vor mai urma si altii dar doar cite unul ca sa nu-i treaca prin Parlament

    Decit ca e prea tirziu
    Ti c tac – ceasul merge, pentru voi toti…

  4. Eu raman cu Funeriu cu conditia sa se apuce realmente de treaba si sa-i dez-Abiliteze pe toti impostorii de conducatori de doctorat din Romania, inclusiv aia din CNATDCU. Iar daca nu poate sa iasa la Tv si sa demaste coruptia cu detalii si nume. Inclusiv de la ASE si economisti, juristi etc. Poate ajunge ca Raed Arafat.

    Iar demonstratiile….sa fim seriosi. Sunt doar intretinuti de stat, pensionari, militari, profesori, etc. Putini si jalnici. Sa vad iesind in strada patronii si angajatii lor, adica cei care-i tin in spate pe toti, cu sutele de mii. Atunci merita bagate in seama protestele. Pana atunci, sa le dea pe spate jandarmii ca sunt tampiti si uita tot ce s-a intamplat in 20 de ani, intreaga clasa politica trebuie maturata, incepand cu iliescu si nastase si sfarsind cu madam udrea&comp.

  5. Domnule Profesor, reiterz aprecierea mea cu privire la pozitia dumneavoastra in domeniul educatiei, dar cand faceti politica nu prea le nimeriti.Spuneti ca e GRAV ca Boc face compromisuri. Eu spun ca traim aceasta minicriza tocmai datorita faptului ca au lipsit compromisurile. Pe mine ma bucura faptul ca puterea actuala reactioneaza la solicitarile societatii . Basescu a retras legea sanatatii si Boc l-a repus in functie pe Arafat. Sunt totusi premiere in Romania si trebuie salutate. Legat strict de subiect, motivul de demitere adevarat cred ca este ambitia prezidentiala a lui Baconschi si faptul ca a incalcat o cutuma datorita acestei ambitii, facand si politica interna. Un ministru de externe nu are voie sa faca politica interna.

  6. De ce l-au demis?
    Ca sa-l puna pe diaconescu prim-ministru intr-un guvern cu mai putin PDL la vedere, doar-doar ii uita lumea pina la toamna…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

Gânduri despre Educație

Educația trebuie să formeze omul frumos. Bineînțeles, nu frumos pe dinafară, ci să-i formeze caracterul și cultura. Dacă va deveni bun, logic și...

Vaccinarea prin educație

Rezultatele ultimului Eurobarometru (EB 94), publicate vineri, ne arată că România va avea o mare problemă în a opri epidemia de tușeală,...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro