joi, aprilie 18, 2024

De ce investițiile straine in România vor continua cu țârâita

România are motive să se bucure la fiecare bănuț intrat în țară, însă trebuie să înțeleagă că pentru investiții străine serioase mai are multe de învățat, atât generic cât și prin comparație cu vecinii sai. Altfel, investiții precum cea a Daimler la Sebes vor ramâne excepția și nu regula, într-o perioadă în care România are nevoie serioasă de bani.

Lecțiile pe care România trebuie să le invețe țin de contextul internațional, de felul în care funcționează capitalul mondial, si de procesul investițional. In ceea ce privește contextul, Europa –per ansamblu, dar si cea de Est- nu mai e vazută ca una din principalele piețe de investit banii, piețele emergente luandu-i locul. In consecință, creste mult concurența pentru atragerea de investiții, căci dincolo de competiția globală cu țări din Africa, America Latină si Asia, avem o concurență acerbă “între noi”, în estul si sud-estul Europei, pe bani mai puțini. Ca să castigi această luptă trebuie să ai o imagine de țară bună dar si să prezinți oportunități de afaceri importante. Daca nu procedezi astfel, stau alte țări la coadă, nerabdătoare.

Mai întâi, câteva impresii cu privire la imaginea de țară. Din perspectiva investițiilor straine, ea ține atat de brandul national cat și de perspectivele de a face afaceri. Imbunătățirea imaginii presupune atat un brand national mai atragator cat și usurinta de a face afaceri, exprimată de exemplu in rapoartele Bancii Mondiale, “Doing Business”, unde, in 2013, noi ne aflăm pe locul 72. Pentru comparație, câteva state relevante se află inaintea noastră: Bulgaria pe locul 66, Turcia pe 71, Polonia pe 55, Azerbaijanul pe 67. Cel din urmă stat menționat este unul din cei mai de succes promotori ai unei imagini de afaceri de top în plan internațional. Cine accesează site-uri precum atoz.az  și merge la evenimente cheie –de la care noi lipsim in mod sistematic- precum Summitul de la Davos, îsi face o impresie extrem de bună cu privire la Azerbaijan, “ținutul viitorului”. Desigur, și frunza ține de viitor -cât timp vor exista copaci cel puțin-, dar ideea de reținut e că un ban investit în îmagine în cercurile care contează se intoarce înzecit.

In ceea ce privește modul în care funcționează capitalul internațional, trebuie sa ințelegem că de multe ori capitalul nu vine de la sine; chiar și cu o imagine de țară îmbunatațită; în condițiile concurenței acerbe, trebuie curtat la el acasă. Or, noi nu suntem prezenți economic in Londra, New York, Frankfurt, Singapore si în alte locuri cheie. Mai există o variantă bună de promovare, în caz că “nu merită o vizită cu avionul atata drum”, și anume să apari în revistele pe care “ei” le citesc, prioritar Financial Times si Economist. De remarcat în acest context este proiectul “Investiți in Bulgaria” realizat de Guvernul bulgar și FT (detalii disponibile aici) în perioada noiembrie 2012-martie 2013, dar și rapoartele de investiții realizate de FT cu privire la Polonia (detalii aici) respectiv Turcia (mai multe informatii aici). Astfel, un stat se poate considera pe harta marilor investitori internaționali.

Nu în ultimul rând, merita discutat procesul investițional, de la “primirea interesaților” până la “finalizarea” investiției. Presupunând interesul investițional deja stârnit, ce facem cu el? Contează enorm felul în care stim să gestionăm timpul si banii unor oameni ocupați si pragmatici. Din păcate, de-a lungul anilor, mai multi investitori au plecat fără să poata face mare lucru in România și au avut sentimentul de timp pierdut; fie din cauza discuțiilor fără finalitate sau interminabile, fie din cauza apariției de “bonusuri” in cerințele “gazdelor”.

Cifrele arată sumbru. Investiţiile străine atrase de România au înregistrat un trend descrescător începând cu 2008, în 2011 atingând minimul de 1,815 miliarde euro, raportat la 2003. Investiţiile străine directe atrase de România au scăzut, apoi, din nou, în 2012, la 1,6 miliarde de euro. Pentru comparatie, potrivit OECD, Polonia a scazut abia in 2012, la 3,4 miliarde dolari, in 2010 strangand 13.9 iar in 2011 o suma impresionanta pentru criza: 18.9 miliarde dolari. Turcia a suferit o coborâre doar in 2009 (de la 19.5 miliarde dolari in 2008 la 8.4), crescand in 2011 la 16 miliarde si obtinand un onorabil 12.4 in 2012.

Lucrurile însă nu sunt iremediabil pierdute. România poate deveni o destinație mai bună de investiții dacă, pe langă o imagine imbunătățită, transmite o noua atitudine, mai pragmatică, către mediul de afaceri străin. Insă, dincolo de imagine, să nu uităm de asteptări rezonabile, pe fond, ale oricărui investitor: stabilitate politică, predictibilitate economică si legislativă. Totodată, “pe teren”, avem nevoie de investiții -proprii- în infrastructură; pare banal, dar este un adevăr absolut: fara drumuri nu vin investitorii. Nu în ultimul rând, un cadru îmbunătățit pentru parteneriatul public privat ar fi binevenit. Daca nu se modifică ceva fundamental în actuala abordare fată de investițiile străine, investițiile vor continua cu țârâita.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. domnule autor;ar fi un cishtig mai mare daca s ar scrie ptr poporul profund care apoi alege conducatorii.acolo ii hiba mai mare:in romanica imperialistul suge singele poporului si fura bogatziili patriei noastre dragi.

  2. Ai multa dreptate dar comparatiile cu Polonia siTturcia, tari cu populatie dubla, respectiv quadrupla nu sunt relevante.
    Sunt desigur importante – pana la un punct si , oricum, azi in Romania – investitiile straine dar pe termen lung ar fi timpul sa invatam, sa economisim si sa investim noi, ca „plus-valoarea’ sa ramana in tara.

    • In conditiile in care guvernele tarilor UE au ajuns la concluzia ca depunatorii trebuie sa-si asume riscuri in mod solidar cu bancile, sa economiseasca tanti Merkel…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Magdin
Radu Magdin
Radu Magdin este consultant de comunicare si afaceri publice, fiind interesat de IT, energie si marile tendinte din Uniunea Europeana. A lucrat la Bruxelles, la Parlamentul European - ca ofiter de presa, pentru reteaua EurActiv - ca manager de comunicare, respectiv pentru Google - ca manager de politici europene. Anterior a activat, in Romania, in presa si diplomatie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro