joi, martie 28, 2024

De ce iubesc România

“Pentru ce vrei să faci lucrurile așa cum trebuie, tu nu vezi că ăstora nu le pasă de nimic?” “Pentru România !” “Cine e România?” România sunt cei care m-au ajutat necondiționat ca să fiu ceea ce sunt. Care au făcut la fel cum fac eu acum, iar unii încă o mai fac.”

Cu cât mai mulți oameni disprețuiesc faptul că iubesc țara asta, cu atât o iubesc mai mult. Nu pentru murdăria din Biserică, ci pentru sfințenia din ea. Nu pentru cei care o conduc acum, ci pentru cei care pot să o conducă altfel și o vor face. Nu pentru basme identitare cu daci și centre ale lumii, ci pentru bogăția de cultură populară și elevată creată de oameni de aici. Nu pentru complexații care se dau mari cu ce știu în fața celor mai puțini știutori, ci pentru cei care darurile și munca lor să se reverse asupra oamenilor din jur, indiferent de ura și înjurăturile, sau chiar de scuipatul în obraz pe care uneori le primesc.

Nu cred în internaționalisme ideologice, spirituale, elitiste sau combinări de trei luate câte două, indiferent de rolul pe care l-au avut în crearea și dezvoltarea statului român, ci cred în identitatea și demnitatea unor oameni între alți oameni de pe lumea asta. Aici este România, nu altceva, o țară tolerantă cu toți cei care îi sunt cetățeni loiali.

Iubesc România pentru că o cunosc în toate cotloanele ei cu locuri și oameni. O iubesc pentru că descopăr mereu spații noi de frumusețe într-un univers parcă nesfârșit. Iubesc România pentru că pot gândi cel mai bine în limba acestei țări. O limbă în care se poate vorbi cu dragoste și hotărât și simplu. Iubesc România pentru oamenii corecți, pentru oamenii dăruiți, pentru oamenii frumoși din ea.

Am văzut 25 de ani de martiriu al oamenilor din țara asta, distruși mental de comunism și încercând să învie, să lupte, să se schimbe pe ei înșiși. Să se nască, verb reflexiv. Unii au reușit, pentru alții a fost prea târzie libertatea. Îi iubesc pe toți.

Fiecare la locul nostru să facem tot ce putem pentru țara noastră acolo unde suntem. Și va veni momentul să nu ne mai fie rușine de acestă țară pe care o iubim. Se va transforma prin  eforturile noastre.

Curând va veni vremea celor care nu sunt atașați țării lor doar pentru bani. Nimeni și nimic nu ne poate opri.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Laureati NOBEL unguri Lénárd Fülöp Fizică, 1905, Bárány Róbert, Fiziologie sau Medicină, 1914Z, sigmondy Richárd, Chimie, 1925, Albert Szent-Györgyi, Fiziologie sau Medicină, 1937, George de Hevesy, Chimie, 1943, Georg von Békésy*, Fiziologie sau Medicină, 1961, Eugene Wigner*, Fizică, 1963, Dennis Gabor*, Fizică, 1971, Polányi János*, Chimie, 1986John Harsanyi*, Economie, 1994, George Andrew Olah*, Chimie, 1994, Imre Kertész, Literatură, 2002, Avram Hershko*, Chimie, 2004******************Laurati NOBEL cat de cat romani George Emil Palade*, Fiziologie sau Medicină, 1974, Ioan Moraru, Pace, 1985, Elie Wiesel*, Pace, 1986, Herta Müller*, Literatură, 2009, Stefan W. Hell, Chimie, 2014. Este adevarat ca suntem mai putini , dar procentual ii dominam la talk show, adica la Pace si Literatura. Ei sunt enorm de multi – 13 zice wikipedia – dar sunt lipsiti de romantism – pe cine intreseaza fizica, chimia si medicina ? *********Si din acest motiv iubesc eu Romania.

  2. Domnule Virgil Iordache,
    Vă felicit pentru asumarea tuturor riscurilor implicate în atitudinea ce este explicit formulată chiar din titlu, textul fiind un manifest binevenit, nu doar contextual. Slujitor al limbii române, nu pot să nu rezonez cu spiritualitatea unui om de știință care trăiește și gândește în limba maternă. Dacă am ales să rămânem în țară, în pofida tuturor argumentelor și stărilor ce se opun acestei decizii, să interiorizăm catharctic românitatea, făcându-ne datoria, fiecare acolo unde ne-a hărăzit pronia, iar nu întâmplarea…

  3. Well, se pare că experiențele noastre de viață diferă semnificativ: în orice țară aflată la vest de Viena ești tratat mai bine în calitate de străin decât erai tratat în România în calitate de român. Internaționalismul n-are nimic de-a face cu asta, civilizația are.

  4. Patriotismul,mindria de apartenenta la o natie,dragostea pentru limba materna,etc,sint sentimente nobile si laudabile,indiscutabil.
    Exista multe feluri de a le exprima -exaltate sau mai rezervate,prin elogii sau prin actiuni-,unele mai apropriate decit altele si, la acest capitol,cred ca se potriveste foarte bine „less is more” ;)
    Nu de alta,dar ajungem sa spunem chestii de genul „eu iubesc pe toti”,si asta se traduce in romana „de fapt,ma iubesc numai pe mine,restu-mi sint indiferenti” ;)

    • Putem avea rude, foști profesori, prieteni vechi care au rămas structurați pe proiectul comunist. Când spun că îi iubim pe toți am în vedere că îi iubim și pe aceștia. Sau cel puțin trebuie să facem tot ce putem ca să îi iubim.

      Cine ajunge să își urască frații și părinții pentru că au rămas comuniști era mai bine să rămână el însuși cu mentalitatea comunistă decât să devenă altceva, înseamnă că e incapabili să suporte libertatea și o folosește ca pe o cutie la fel ca și comuniștii. Cutia lui alături de a lor.

      Libertatea are sens, folosește la ceva, doar dacă îți permite să înțelegi umanitatea celorlalți într-un fel care să te facă să nu poți să îi urăști și disprețuiești ca oameni.

      Fără înțelegere se poate ajunge oricând la genocid, și la extrem la holocaust. A propos, uitați un interviu care m-a marcat recent cu privire la a înțelege, verstehen, Hannah Arendt:

      https://www.youtube.com/watch?v=dsoImQfVsO4&feature=youtu.be

      gânduri bune,

      gânduri bune,

  5. Pe scurt, despre patriotism: ochelarii de cal nu pot deveni binoclu marinaresc. Atata tot. Nici daca se dau de trei ori peste cap, in fiecari marti.

    • Cine stă cu binoclul la ochi tot timpul:

      1 Strivește din eroare sau deliberat ca neimportant tot ce e viu pe lângă el în drumul său spre orizontul luminos vizibil doar pentru el

      2 Cade în gropile sau intră în stâncile de lângă el.

      Exemplari pentru acest tip de oameni mi se pare adepții comunismului.

      Într-o societate normală liderii și cei care îi asistă mai pun și binoclul la ochi, dar se mai uită și pe unde calcă și se mai și întreabă pentru ce pun ei binoclul al ochi. De amorul artei, ca să se dea mari că au binoclu, sau poate pentru că prestează un serviciu public cu asta.

      gânduri bune,

      • Numai bine, dle Iordache. In afara „binomului” (un cuvant la moda, zilele astea, nu?) ochelaridecal/binoclu, subiectul adus in discutie de d-voastra este pe nedrept exclus din agenda publica. Pentru ca pune in lumina marea falie care macina nu numai clasa politica, dar si unele dintre cele mai importante institutii din tara. Chiar si unele din cadrul sistemului de aparare nationala.
        Ganduri la fel de bune.

  6. Unde oare îi vedeți domnia-voastra pe „oamenii corecți” și „toleranța”? Sau poate, cine stie, veți fi avand alta idee despre corectitudine… Eu m-am întors în țara, după 15 ani…, fara sa am vreo idee despre ce se intampla aici. Este un self genocide, ca nicaieri in Europa. (Aveti mare dreptate, totuși despre limbă: pentru cine o vorbește -deși sunt puțini, e o limbă foarte minoritară în fapt, chiar pentru romani- este cea mai polivalenta si cea mai plastică limbă europeană. Se poate spune orice – si pe „slavoneste”, si pe latineste, ba chiar si pe nemțește – ceea ce nu e posibil in celelalte). Din nefericire, ca nație, în măsura în care mai suntem asta, nu avem NIMIC de spus, suntem indefiniți, fără măcar un „narativ” național, fără fibră morală, fără curaj. Am putea revendica, dar a contre-coeur, modestia; dar e ca și cum ai cere să nu ți se scrie numele pe piatra de mormânt. Nu… „Lucid” trebuie să insemne, la noi, conștiența insignifianței. Ne caznim să existăm un pic, sa fim alceva decât virtualitate.

  7. De ce ar trebui sa nu ne iubim tara ? i-mi iubesc cainele pentru ca si el ma iubeste si este al meu cum eu sunt al lui.

  8. Delicata provocare d-le Iordache: dvs reusiti sa mai vedeti o natiune in spatele conflictului primar de afirmare democratica, dar majoritatea interpreteaza, democratia, doar in interes personal, de grup si clan. Caci asa intelgem noi libertatea; daca am incepe cu inceputul, respectiv cu acomodarea si invatarea notiunilor democratice primare poate ca s-ar mai intelege ceva, dar apelul dvs este onorat pe masura perceptiei la nivel national demo, cu stima.

  9. Multumesc foarte mult pentru articol si atitudine.
    Si eu sunt mandra de Romania, pentru limba, pentru frumusetea ei, pentru oamenii cumsecade din tren, pentru colegii de scoala si mai ales pentru eroii nostri uluitori, uitati si nedreptatiti.
    Am calatorit destul de mult. Am intalnit multi oameni mandri de tarile lor. Toti americanii pe care i-am vazut sunt mandri de tara lor, desi nu cred ca vreunul ar fi putut sa enumere macar 3 premii Nobel americane. Nci macar cei care se mandresc cu Obama nu vin cu motivul Nobelului (ar fi si culmea!)
    Cunosc multi polonezi. Toti sunt mandri de tara lor. Sunt extrem de mandri de Ioan Paul al II-ea. Nu am auzit pe nici unul sa spuna ca e mandru de el pentru ca a luat Nobelul. De Marie Curie nici nu isi aduc aminte.
    Curios, nici un palestinian nu e mandru ca Arafat a luat Nobelul. Nici pe la sustinatorii cauzei palestiniene nu am auzit pe nimeni sa aminteasca de asta (desii unii il dau de ex pe Arafat cand spun ca Nobelul nu mai e relevant).
    Cei mai mandri de tara lor oameni pe care i-am vazut sunt slovenii, finlandezii si filipinezii. Nu stiu daca au sau nu premii Nobel. Nimeni nu vorbeste despre asta.
    Unguri (din Ungaria) nu prea cunosc. Cei pe care i-am vazut se cam vaitau de tara lor.

    • @ Adina T.

      Cum ? adica nu-i un aspect chestionabil, ci subinteles ? slovenii, filipinezi & co. pur si simplu isi iubesc bordeiul, „saracia, nevoile si neamul” ? fara incolonari in spatele unor ratiuni morale sau a uneia sovine („dacii liberi ” ) ? Aaaiasta nu se poate ! :)

      Ntz, ntz, ntz … parca-r fi dat toti in mintea bunicamii cand o pisalogeam cu intrebari de ce a fost asa si nu altminteri. „Maica, pai daca asta ne-a fost datul !”.

  10. Mulțumesc tuturor celor care au comentat.

    Națiunea română există. Ar putea fi reprezentată ca o plasă culturală și spirituală așezată peste țară și întinsă prin diaspora și peste lume. E adevărat că ochiurile ei sunt poate cam rare în urma celor întâmplate de la război încoace, dar se vor îndesi.

    Mulțumesc și că nimeni nu s-a legat de eroarea de dactilo din paragraful al doilea.

    gânduri bune,

    • Indraznesc sa cred ca natiunile incep sa existe, daca exista inainte „une certaine idee de….”. Nu avem, (o spun cu tristete) o anumita idee de „Romania” pe care s-o putem proiecta inainte, (si pe care s-o urmam, mai ales). Mi-e teama ca iubim Romania din motivul simplu pe care il enuntati la inceput: „România sunt cei care m-au ajutat neconditionat ca să fiu ceea ce sunt”. Am vazut mulţi emigranti care iubeau Romania, sau religia „lor” pentru ca ele erau locul cald de care avusesera noroc in copilarie. Dragostea „pe bune” însa este cea de ce VA fi – şi nu de ce a fost (dezolat pentru tonul pontifiant- este, de altfel, vorba unui teolog creştin). De aceea nu existam. Poate ca incepem acum – cu tinerii care ŢIN să se intoarca, (in parte, ca sa-şi ia revanşa).

  11. P.S. Dacă națiunea română poate fi reprezentată ca o plasă informal-formală culturală și spirituală așezată peste țară a o consolida înseamnă îndesirea ochiurilor acestei plase. Nici atât de mult încât identitățile locale și personale să nu se mai poată exprima și dezvolta, dar nici mai puțin decât e necesar pentru ca ea să nu se sfâșie și destructureze cu ușurință.

  12. Dle. Iordache,
    Un sincer MULTUMESC si RESPECT pentru textul dumneavoastra! Parca l-am asteptat de o vesnicie. inspira si respira normalitate.
    Ii spuneam unui amic bun acum doua saptamini, Romania sunt eu si eu sunt Romania. Romania nu e o chestie abstracta, sunt eu si munca mea, sunt eu si constiinta mea, sunt eu si corectitudinea mea, sunt eu si parintii mei, sunt eu si ceea ce m-au invatat ei cu bunul simt unic care vine de foarte de adinc sau de Sus, e locul de la cimitir unde sunt inmormintati ai mei, cum doriti, asta e Romania, nu ai cum sa n-o iubesti…
    Asta este steagul pe care il inalt in fiecare zi, pe toate continentele pe unde am umblat. A venit si rindul nostru…
    Multumesc.

  13. Din cand in cand, este binevenita cate o astfel de marturisire. Macar pentru ca cei ce simt la fel, dar nu au instrumentele de a-si disemina simtirea, sa simta ca nu sunt singuri. Salut, cu simpatie, acest articol!

    Celor ce nu pot simti si incearca sa construiasca rationamente, celor ce judeca padurea dupa uscaturi, celor ce le e rusine de Romania si simt nevoia sa-si „spele” originea, nu pot sa le spun decat atat: Va compatimesc!

  14. E mare pacat ca elita noastra intelectuala dispretuieste modul in care omul de rand percepe istoria. Trecutul comun e un foarte important factor de unitate. De eroi si de momentele mari din trecutul nostru nu mai pomenesc decat demagogii, Vadim si PSD-ul cand e in campanie electorala. Elitele noastre parca sunt educate dupa 1984 a lui Orwell:
    *** The most effective way to destroy people is to deny and obliterate their own understanding of their history.
    *** He who controls the past controls the future. He who controls the present controls the past.
    Istoricii la moda, Boia, Constantiniu si AMStoenescu nu au auzit de eroi adevarati ca Maniu, Bratianu, Mihalache, fratii Arnautoiu. Ei nu fac decat sa ne repete ad nauseam ca suntem altfel, ca istoria noastra e cap-coada un esec si ca Romania e un construct artificial.
    Majoritatea oamenilor din jurul meu au un sentimente patriotice, dar oamenii cumsecade au ajuns sa vorbeasca frumos despre tara si eroi doar intre prieteni, la ei acasa, ca pe timpul lui Ceausescu.

  15. Imi pare rau,dar ca arman bine educat nu am avut parte de tratament bun in tara asta dupa 1990.
    Fac orice sa plec din Romania cel tarziu in 2019 sau 2020 si sa nu ma mai intorc nici mort aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro