vineri, martie 29, 2024

De ce ne place să fim mai mult „altfel” decât „asemănători”? Lucian Boia – „De ce este România altfel”?

Lucrarea istoricului Lucian Boia, citită furibund în întreaga ţară, pare a fi o carte scrisă la vremuri de cumpănă, din amarul sufletului. O carte scrisă din tristeţea unei constatări dureroase: românii nu au reuşit până în secolul XXI să-şi depăşească slăbiciunile evidente şi să ajungă din urmă Europa. Într-un fel, autorul continuă o tradiţie de revoltă autohtonă începută de Emil Cioran prin „Schimbarea la faţă a României”. Doar că, în ciuda lepădării totale de un trecut considerat nefericit şi umilitor,  nu mai are acel final optimist şi acea proiecţie spre un viitor al resurecţiei ci îngroapă orizonturile ce vor veni într-un pesimism sumbru. Din amărăciune probabil, alături de o radiografie raţională şi profundă apar şi multe exagerări, concluzii nerealiste şi chiar verdicte prezentate intenţionat drept ipoteze şocante.

După o lectură atentă considerăm că întâlnim cheia lucrării chiar în primele propoziţii ale textului: „Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite.” Plecând de la acest mare adevăr, domnul Boia  a ales să scrie despre diferenţe. La fel de bine, cineva ar putea scrie cu argumente sensibil egale despre asemănări – „De ce este România asemănătoare?”. De fapt, orice naţiune duce cu sine unicitatea, originalitatea, preluările culturale, asemănările şi diferenţele. În nici un caz vreuna nu e de-a dreptul şocantă pentru celelalte. Cel puţin în Europa.

Formula aleasă de Boia e în mod sigur una care cutremură indiferenţa la lectură. Dar, ca şi în cazul emisiunilor tv de tipul „senzaţional”, ea se preteayă la o deconstrucţie facilă. Care este, în mare, reţeta de succes a lui Boia? Îmbinarea unei bune analize cu ipoteze şocante, cu frazele tari, deliberat exagerate. Aducerea în prim plan a detaliilor deja ştiute de specialişti dar neştiute de publicul larg, formularea unor concluzii catastrofice pe marginea unor caracteristici de-a dreptul banale care se regăsesc la cel puţin alte 6-7 naţiuni europene. Şi construirea unei utopii atrăgătoare: alte decizii în istorie ar fi adus un alt prezent.

Jocul propus de domnul Boia poate fi interesant, dar istoria nu are linii alternative.  În plus, chiar şi aşa, considerăm că doar în puţine cazuri prezentul putea fi altul fiindcă în cele mai multe cazuri deciziile politice romneşti au fost luate sub presiunea vremurilor şi a vecinilor, şi în context de slăbiciune şi sărăcie internă. Iar aceste condiţionări arareori permit libertăţi de acţiune.

În mare, lucrarea lui Lucian Boia e o colecţie de adevăruri mai mult sau mai puţin banale care sunt vândute abil ca mari revelaţii. Un istoric bine pregătit care citeşte această carte nu poate face mari descoperiri. Deja sunt aproape două decenii de cînd se ştiu şi se acceptă ştirile „şocante”: Mihai Viteazul ar fi avut sânge străin, unele din marile bătălii câştigate de români erau doar mici etape în marile războaie, oraşele româneşti aveau un mare consistent de străini, nivelul de urbanizare era unul scăzut, democraţia română modernă era una imatură, modernizarea s-a produs prin importuri şi adaptări.

Depăşirea banalului se face însă prin mici/mari exagerări, unele complet puerile şi uşor demontabile, altele poate necesare…pentru a atrage mai bine atenţia asupra necesităţii schimbării. Efectul: acest eseu civilizaţional are mai puţin un rol educativ şi capătă doar conturul unui mare „of” uman, rostit la vremuri de  criză.

Să luăm câteva exemple din panoplia miraculoasă a domnului Boia: geţii nu erau o masă omogenă (dar oare celţii, tracii, germanii, slavii, cu triburile lor atât de diferite, erau?), limba română e cea mai puţin latină (când, de fapt, ea este la jumătatea grilei de „latinitate”, între alte limbi romanice), este evident că românii au foarte mult sânge slav (nu este nici pe departe atât de evident şi ne cutremurăm când ne imaginăm cu ce aparate speciale a reuşit domnul Boi să măsoare asta); românii nu au avut pictori de talie europeană ( să înţelegem însă că alte popoare balcanice sau de aiurea …au avut???); românii s-au modernizat aproape nedemn prin importuri culturale (dar ruşii în secolul XVIII şi japonezii în secolul XIX au făcut altfel?); democraţia în România era un eşec deoarece regele Carol intervenea nepermis în înscăunarea guvernelor (dar tinerile democraţii ale sârbilor, ungurilor, bulgarilor, grecilor…erau perfecte în acea perioadă?).

Se vede că domnul Boia, în amărăciunea lui, extinde imperfecţiunile romneşti pe 2000 de ani, fără să aplice nuanţe şi fără să distingă diferenţe. De aceea, putem foarte uşor oferi un uriaş contraexemplu: în perioada 1866-1939 România, cu toate imperfecţiunile ei,  a afost un adevărat model regional şi acest lucru era acceptat nu doar de popoarele din jur ci şi de politicienii occidentali.

Adăugăm aici o oarecare neînţelegere legată de scoaterea în faţă, cu încăpăţânare, a unei presupuse ciocniri de proporţii români-străini în ultimii 200 de ani. Pe lângă faptul că, sociologic vorbind, orice întrepătrundere etnică în primele secole ale naţionalismului european arăta la fel oriunde ar fi fost(irlandezii faţă de englezi, francezii faţă de germani, polonezii faţă de ruşi), nu se spune că lucrurile mergeau uşor uşor spre o depăşire a situaţiei în România. Suplimentar, textul lasă să se întrevadă superioritatea aproape genetică a străinilor cînd, de fapt, pe măsură ce românii şi-au permis o educaţie europeană, au dat şi ei specialişti şi personalităţi de mare anvergură.

Pe lângă exagerările de mai sus, unele remarci sunt însă de-a dreptul răutăcioase şi par să dea satisfacţie nu adevărului istoric ci unor direcţii pur ideologice. Astfel, lupta pentru independenţă a Ţărilor Române (concept evident discutabil şi care poate fi reformulat) şi implicarea lor în apărarea Europei creştine e doar un mit (dar documentele schimbate de occidentali cu cancelariile lui Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Petru Rareş, Mihai Viteazul oare ce demonstrează?). Mihai Eminescu nu e doar xenofob (aici ştim că unele din articolele sale îi luau cam tare pe străini) dar e şi reacţionar (formulare ca în anii 50….care nu ne trimite la nimic) iar tinerii refuză să mai citească poeziile sale (???). La 1859 formula federalistă ar fi adus o epocă de aur moldovenilor (dar se întreabă cineva dacă România  ar mai fi existat cu o Moldova autonomă, care avea armata ţaristă la 12 km de capitală şi care invita Rusia la intervenţii subversive?).

Şi o idee grea care ne atinge şi azi – Românii nu au dezvoltat dizidenţe şi mişcări civice anticomuniste….din lene  ba chiar au aderat entuziast la ideologia comunistă. Privită între alte afirmaţii, aceasta poate e cea mai facilă şi aeriană opinie deoarece se trece prea uşor peste amploarea pe care o avea teroarea în România, peste duritatea stalinismului lui Dej şi Ceauşescu, peste prezenţa Armatei Roşii şi peste efectele total inhibatoare pe care le-a avut epurarea sângeroasă a elitelor interbelice. Apoi, domnul Boia confundă manipularea ideologică exersată de comunişti pe largi pături sărăcite cu aderarea la comunism din convingeri doctrinare. Şi poate măcar în chestiunea Comunismului, memoria închisorilor, pedepsele discreţionare şi deportările barbare care au distrus sute de mii de familii nu ar mai trebui să lase loc  unor jocuri de idei la gura şeminelului, care trec prea uşor peste sacrificiile făcute de români.

În final, care este formula de succes a domnului Boia? Este cea a istoriei prezentate ca un blestem. Un destin implacabil a lovit acest spaţiu, o predestinare grea, neîntâlnită în restul lumii, se resimte doar aici. Aceasta exclude total speranţele şi idealurile de viitor şi lasă loc doar resemnării colective. Decodând în această cheie istoria unui popor, Lucian Boia se face că nu vede evoluţia României între 1866-1939, scoţând în faţă doar elemente negative şi uitând de cele pozitive care….numeric, simbolic dar şi ca importanţă şi urmări le surclasau de departe pe precedentele. Domnul Boia nu doreşte să admită că, în cazul în care românii şi-au depăşit predestinarea o dată, ar putea oricând să o mai facă.

În rest, aprecieri reale din partea noastră pentru capacitatea de sinteză şi pentru identificarea unor  tare ce trebuie neapărat schimbate în România. De la umplerea cu fond a formelor instituţionale şi întronarea legii, până la diminuarea constrastelor sociale şi creşterea nivelului de educaţie, de la regăsirea onoarei şi abandonarea complexelor de inferioritate şi până la depăşirea păcatului fondator postdecembrist – vrajba introdusă de Iliescu, toate sunt detalii care trebuie avute în atenţie. Apoi, un mare plus pentru analiza privind comunismul şi postcomunismul, perioade care sunt just radiografiate  şi a cărăr esenţă este prinsă în termeni lucizi şi echilibraţi. Esenţa răului comunist a fost bine surprinsă, chiar când aceasta s-a strecurat în domenii aparent de succes (politica externă, relativa dezvoltare economică). Iar urmările acestui fenomen malefic ne privesc pe toţi: apatia generalizată, indiferenţa la viitorul comunităţii, lipsa atitudinilor civice acolo unde ele sunt mai necesare ca orice altceva.

Şi, la final, o remarcă cu tentă metodologică: domnul Boia responsabilizează pentru acest mare eşec istoric întreg poporul român şi nu elita politică decidentă.  Iar aceasta e o abordare neprofesionistă. În aceeaşi termeni, poporul rus ar fi trebuit să fie declarat totalmente bolşevic….şi nu regimul, iar poporul german…nazist pe vecie, şi nu regimul dintre 1933-1945. În cazul nostru, pare că elita politică românească era influenţată de acest duh negru al poporului şi că ea avea doar o responsabilitate decorativă în micile/marile dezastre naţionale.  De fapt, este invers. Abandonarea onoarei, schimbarea  prea frecventă a alianţelor externe, subdezvoltarea, jaful economic, contradicţiile sociale, nivelul scăzut al educaţiei, toate au fost aduse de unele decizii neinspirate sau prea interesate ale elitei conducătoare. Dacă e să identificăm un responsabil, acela e omul politic care nu a reuşit să fie suficient de vizionar, de onest şi de serios.

După o aşa trecere în revistă a eşecului omniprezent ne exprimăm totuşi speranţa că românii încă mai pot învăţa, se pot maturiza şi, după o nouă fază a barbariei – cea roşie, îşi pot reveni şi pot reclădi o civlizaţie demnă. În fond, chiar şi domnul Boia acceptă că la un secol după începutul resurecţiei (1830) românii au ajuns să aibă o elită intelectuală şi universitară situată „la un nivel excepţional”.  Să sperăm că acum vom avea nevoie de mai puţin timp pentru depăşirea întârzierilor. În fond, 20 de ani au şi trecut…

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. Felicitări!
    Chiar era nevoie de o astfel de opinie, căci intelighenția noastră pea își dă ochii peste cap de admirație la însăilările dlui Boia.

    Normal că nu ne are la inimă și tot ce e străin este bun pentru el, din moment ce provine dintr-un popor prin definiție străin, care sute de ani nu a avut o țară a lui și a fost nevoit să pribegească de colo, colo.

    Așa proști și netoți cum ne vede dnul Boia, măcar noi am avut o țară a noastră mai mult timp decât măreața națiune a lui Israel.

  2. Domnul Nistor,
    Nu prea va citesc articolele, dar tin sa va spun un sincer multumesc pentru acest articol.Domnul Boia este un intelectual deosebit dar nu un bun roman.

    • Dom.lor, de la un istoric nu astepti „patriotism” ci cunostinte cuprinzatoare si obiectivitate in prezentarea si interpretarea lor. Cartea D.lui Boia este grevata de o serioasa eroare metodologica, anume, abordarea istoriei romanilor intru-o maniera statica, cu fixatie pe evenimente/personalitati. Ori, evolutia istorica a unui grup etnic este un proces extrem de sinuos si ceea ce este important este tendinta generala, nu detaliile. Daca tinem seama de tendinta generala, se poate afirma ca romanii din nordul Dunarii reprezinta unul din exemplele de succes istoric, reusind sa evolueze de la stadiul de grupuri subordonate unor migratori/invadatori pina la formarea unui stat propriu. Pe parcursul acestui proces s-a format o limba culta si o cultura proprie. Numeroase grupuri etnico-lingvistice din Europa nu au reusit aceasta performanta si se afla in prezent in stadiul de emancipare si afirmare a propriei indentitati, daca nu cumva se afla in pragul disparitiei (de exemplu, etniile de limba celtica din Anglia si Franta). Ce va urma, ramine de vazut. Daca natiunea romana va dispare, aceasta se va produce in virtutea unor procese istorice inexorabile. Dar disparitia unor popare sau culturi este un proces inevitabil iar istoria abunda in exemple de acest fel. Omenirea se transforma in mod continuu si intotdeauna triumfa grupurile umane si culturile capabile sa se adapteze noilor circumstante. In lumina celor spuse mai sus, as indrazni sa afirm ca lucrarea d.lui Boia este doar o manifestare de bovarism (de ce sintem asa si nu altfel?) si pesimism (dat fiind trecutul istoric si profilul moral-psihologic, poporul roman nu prea are sanse), justificat cu argumente discutabile si interpretari pseudo-stiintifice. Nu il blamez pe autor, pentru ca „progresul in stiinta se bazeaza pe teorii eronate care sint corectate ulterior” (F.J. Dayson)

  3. imi permit o mica intrebare adresata domnului istoric: cine a condus Rromania in perioada 1866 – 1944? simplul raspuns va da dreptate afirmatiilor dlui boia

  4. Echilibrata analiza, felicitari !

    In acelasi spirit, al demitizarii demitizatorilor, va recomand si articolul „Negru voda cel roman” de M. Cazacu, aparut in Magazin Istoric, numarul din februarie.

  5. Excelent. Abordarea „minimalizanta”, la moda se pare, este la fel de gresita ca si cea „cosmetizanta” de la sfarsitul perioadei comunista. Asa cum atunci au fost istorici care s-au lasat atrasi in capcana, iata ca avem si acum istorici care fac aceeasi greseala. Daca am folosi aceeasi abordare in istoria altor tari ar insemna ca Ioana d’Arc a fost o schizofrenica, celtii erau niste macelari, germanii niste frustrati, samd. Sa speram ca acest articol va deveni la fel de popular ca si cartea in cauza.

  6. Orice om lucid si onest are avea cel putin la fel de multe motive ca dl. Lucian BOIA sa fie pesimist in legatura cu viitorul (chiar si cu prezentul) Romaniei.

    Asa cum arata astazi, in debut de 2013, Romania nu promite mai nimic…iar o buna parte a migratiei externe (romani plecati peste hotare) ar trebui sa va dea serios de gandit. Intrebati un sociolog care sunt teoriile sociologice privind migratia si veti intelege mai bine de ce de la intrarea Romaniei in UE (1 ian 2007) din Romania au emigrat peste 13.000 de medici!!!

    „Exodul creierelor” este, dupa parerea mea, cea mai grava criza cu care Romania se confrunta dupa dec. 1989. La cei peste 13.000 de medici (date „oficiale”., recunoscute de Colegiul Medicilor…cine stie care o fi numarul real???) adaugati multe alte categorii profesionale…si cand veti ajunge la cei peste 3 milioane de romani emigrati dupa dec. 1989..este posibil sa intelegeti …de ce este Romania altfel …si in ce sens altfel!!!

    Oricat de populist ai fi, este greu de imaginat ca vinovatia privind starea actuala a Romaniei apartine in exclusivitate „clasei politice”. Nu sunteti singurul care accepta aceasta dihotomie de-a dreptul schizoida, ca si cum „clasa politica” ar fi o entitate imanenta, aterizata in Romania de aiurea, din Univers, straina complet de interesele (care or ele in prezent???) majoritatii romanilor…si pusa, deliberat, pe distrugerea tarii!!!!

    Nu domnule, „clasa politica” nu este o entitate extraterestra. Cei care au condus Romania dupa dec 1989 sunt (au fost) romani! Nascuti, scoliti, socializati in Romania! Va place sau nu, si chiar daca suna desuet, ei sunt „oglinda poporului roman”.. Exceptiile confirma, ca de obicei, regula.

    Si daca tot vorbim de eterna problema maioresciana a „formelor fara fond”, sa remarcam ca in debut de 2013….Romania arata ca o TEOCRATIE dementa si obscurantista, mai degraba proprie anului 1013 nicidecum vremurilor si aspiratiilor de civilizatie atat de ipocrit clamate odata cu intrarea in UE! Imi pare rau, dar ocuparea atat de agresiva (de catre BOR) a spatiului public…nu s-ar fi putut face fara o accpetare tatica si ipocrita a „poporlui”.

    In conditiile in care invatamantul universitar „produce”, in 2013, circa 11.000 de preoti pe an…..si in conditiile in care scolile profesionale au fost desfiiintate si au fost preferate fabricile de diplome universitare FARA NICI O ACOPERIRE IN PLANUL CUNOASTERII …ma intreb dcaa nu cumva pesimismul domnului BOIA este justificat si daca nu cumva optimismul dvs. este unul pueril.

  7. Inca unul ce emite pe aici judecati de valoare cu titlu definitiv.
    Urmati-l pe domnul rector de la Cluj, Ioan Aurel Pop „eminent” istoric care a scris o carte de demolare mai groasa decit cartea de demolat.
    Imi place ce spuneti ca domnul Boia spune lucruri pe care istoricii le stiu. Le-or sti pentru ei sau intre ei, ca restului lumii ii vindeti aceeasi reteta cu Basarab si Posada (pe unde o fi ca n-ti gasit-o inca), Mircea si Rovine, Mihai si Unirea, Mihai si Calugareni, Stefan si Vaslui.
    In fond domnii Boia si Djuvara sunt din cite stiu eu singurele voci ce cinta altfel in „marele cor de istorici.”
    Pentru corul asta de istorici nu exista decit principatele romane, nimic altceva, ca te si miri de cit de tari au fost au platit tribut turcilor si nu a fost invers.
    La scoala toata lumea cind vorbeste de Tara Romaneasca ia batul si arata pe harta o mare minciuna, ca include si Dobrogea, desi asta a plecat nu stiu cind, poate de la Mircea (ce dupa Rovine victoria atit de rasunatoare trimbitata de corul de istorici s-a retras), ca nu se spune si a revenit abia dupa razboiul ruso-turc pompos numit pe aici Razboiul de Independenta, din mila altora, in compensatie pentru judetele din sudul Basarabiei. Despre raialele turcesti Turnu, Giurgiu, Braila vorbim mai incet…
    In fond nu poate nici Mircea, nici Mihai sa mai vina si sa guverneze Romania azi.

  8. Am citit si eu cartea domnului Boia, si am observat cateva exagerari. Insa, tocmai el NU promoveaza ideea blestemului. Dimpotriva, arata lantul de decizii gresite care au fost la baza „ghinioanelor” – si care, de fapt, nu au fost „ghinioane”, nici rezultatele doar a unor conspiratii. Au fost rezultatele unor decizii. Spunea cineva ca nu este un bun roman. Din ce se extrage ca pozitie comuna a celor care sunt impotriva acestei carti, se pare ca un bun roman e cel care trece cu vederea greseli grosolane, cel care nu evidentiaza rolul hotarator in soarta Europei avut de Romania… (pentru ca asta este pozitia cu precadere auzita) – atunci Romania are prea multi romani buni, mai multi romani buni decat poate sa suporte fara sa decada complet. Are, insa, prea putini romani bine informati si capabili sa-si formeze o opinie care nu are ca punct de plecare : suntem cei mai extraordinari, buni, inteligenti, curajosi, doar ca ne-au purtat pica dusmanii, ca n-aveau valoarea noastra :D Ci are ca punct de plecare ideea : poti sa ai ghinion 1, 2 ; ca natiune, pot fi si 20, 30 de ani … dupa cateva sute de ani (pentru ca perioada citata de dumneavoastra ca perioada de glorie, a fost tot una de saracie si ignoranta pentru majoritatea populatiei, dar formare a unei elite, intr-adevar, foarte cizelate, ca urmare a venirii unui rege strain), totusi, e cazul sa ne intrabam unde am gresit. Care a fost firul comun, pentru a vedea cum ar putea fi evitat.

  9. Domnul Nistor surprinde destul de exact exagerările – intenționate, zic eu – ale lui Lucian Boia din cartea „România altfel”. Da, dl. Boia urmărește și să șocheze. Dar nu trebuie totuși să scăpăm din vedere cui se adresează cartea domniei sale: nu specialiștilor – cum bine remarcă și dl. Nistor – , nici măcar publicului bine informat, ci celor care încă se leagănă în iluziile pășuniste ale istoriografiei național-comuniste. Aceia trebuie, într-adevăr, șocați pentru a fi scoși din starea de apatie. Altfel, eu am citit cartea și pot spune că, într-adevăr, nu mi-a adus nimic nou, și mă bucur să constat că numărul celor care nu mai pot fi lăsați bujbei cu una, cu două, este în creștere.
    Mult mai interesantă este însă lectura cărții „România – țară de frontieră a Europei”. Concepția acesteia trece dincolo de schematismul unui simplu eseu de vulgarizare, cum este „România altfel”. Cam toate ideile din „altfel” se regăsesc și în „frontieră”, dar în plus găsim aici mult mai multă informație – documentată, bine structurată, analizată cerebral, iar nu simple afirmații-șoc pentru „proletariat”. Mi-aș dori ca această carte să fie mai degrabă dezbătută de cei care au un nivel corect de înțelegere a istoriei, lăsând „România altfel” celor care chiar au nevoie de ea.

    • Domnule Florin, mi-ati rapit motivatia unui comentariu, afirmand punctul (si al )meu de vedere. Ma bucur ca ati facut-o mai convingator decat as fi reusit eu.

    • Tot ce scrie Lucian Noia este foarte interesant.
      Ca si Neagu Djuvara, cum bine remarca cineva.

      N-am citit „Romania – tara de frontiera a Europei”, dar am citit de curand „Mitul democratiei”, … ce idei, ce hrana pt. minte … artificii, nu alta.
      In doar 150 de pagini.
      V-o recomand.
      (Exemplu: mi-a placut la nebunie un fapt banal raportat la valoarea cartii: cum analizeaza in doar vreo 2-3 pagini – asa zisa „Mass -Media” – rolul ei in … nimicirea democratiei, etc, etc. Superb.)

  10. Recunosc, nu am citit cartea domnului Boia, nu am reusit sa o gasesc aici peste ocean. Dar am citit destule recenzii pe marginea ei, asa incat imi permit sa ma pronunt – exista doua moduri de a privi istoria: al dumneavoastra si al domnului Boia. Cred ca niciunul dintre ele nu este pe deplin desavarsit, adevarul este undeva la mijloc… il inteleg pe domnul Boia, este foarte dificil, chiar istoric fiind, sa nu te cuprinda disperarea cand privesti inapoi si imprejur.

    Imi aduc aminte ce soc am avut aici SUA cand am descoperit ca limba romana nu este considerata nicaieri o „Romance language”, ci intra, inclusiv cand vine vorba de universitati de elita precum Duke ori UGA, la categoria limbilor slavice. Asta spune tot, cred eu, despre modul in care ne promovam si despre cum ne vad altii.

    • Draga Amanda,incep prin a adresa mii de multumiri diasporei de peste ocean,si implicit tie,fata de sprijinul continuu oferit tarisoarei astea neansemnate si lovite de eterne blesteme. Sarut mana America! Ne-ai fost sprijin la greu si un sustinator fervent in incercarile noastre umile de a scutura tarele trecutului! Din pacate tu esti cea care a cazut la mijloc in incercarea de a gasi cartea perfecta…Spune-mi te rog,cand ai citit multitudinea de recenzii,te-ai uitat cumva ,asa in treacat si la numele autorilor? Si te rog mult din tot sufletelul meu de roman care nu ma pot compara cu maretele natiuni ale lumii,spune-mi cine mai face parte din familia de „romance language”!
      PS Nici nu vreau sa imi imaginez cum ai sarit ca arsa prin aulele de la DUKE ori UGA cand au spus parvenitii de acolo ca romana este o limba slava si nu una romance!

      • Vizavi de socul ala… Docentii din State ar trebui sa realizeze cat de mici sunt din moment ce au inclus lb romana in familia limbilor slavice…Dar nimic nu e de mirare. Pt ei ,in afara de mareata (a nu se citi matreata) America,totul este scrum,un imens ra_at pe drum!

      • In locul dvs. m-as aventura mai putin cu pianul pe scari. „Romance languages” inseamna limbi neo-latine, provenite din latina vulgara. In ceea ce priveste partea cu recenziile, sunt convinsa ca sunteti infinit mai informat decat mine avand in vedere agresivitatea de limbaj prin care incercati sa ma urecheati. Prin urmare, nu cred ca aveti nevoie de explicatiile mele.

        P.S. vulpea cand nu ajunge la struguri (gen Duke, UGA) zice ca-s acri. O zi buna.

        • Nepretuita mea Smaranda(cred ca acesta este corespondentul pur romanesc pt Amanda pe care banuiesc ca l-ai adoptat odata cu stabilirea in State). Imi cer scuze pentru asa presupusa agresivitate in limbaj de care as fi dat dovada,dar te rog sa ma crezi ca nu a fost absolut nimic personal! In alta ordine de idei,cum crezi ca ar fi reactionat mass media din State daca un istoric american ar fi publicat o lucrare in care sa scrie despre: 1) perfectionarea sclavajului de catre americani dupa ce acesta a fost implementat in colonii de catre englezi, 2)masacrarea indienilor din Amerca de Nord in numele dreptutlui la dezvoltare invocat de tanara natiune americana,3)cele mai mari crime din istoria umanitatii, Hiroshima si Nagasaki, 4)razboaiele purtate rusinos prin Coreea,Vietnam,Irak,Afganistan si Serbia,in numele ^^apararii valorilor democratiei^^ 5)despre finantarea si sustinerea politica acordata de SUA regimurilor dictatoriale din America Latina si nu numai(nu trebuiesc uitate finantarea dar si instruirea taberelor de fundamentalisti islamici in anii70-80,adica viitorii teroristi …). Cum crezi ca ar fi fost primita in State o asfel de lucrare? In alta ordine de idei,suntem printre putinele natiuni care si-au facut un obicei din a-si taia craca de sub picioare:nu am mai auzit pana acum ca istorici de marca,profesori de istorie la universitati(deci formatori de opinie!!!!) sa infiereze cu atata inversunare propria istorie. Eu sunt stabilit in Franta de cativa ani si pot sa te asigur ca daca o asemenea blasfemie ar fi avut loc aici,s-ar fi scos ghilotina din beciurile de la Luvru si i s-ar fi facut cunostinta cu neinspiratul istoric ce s-a dorit a fi mai obiectiv decat era cazul. Dupa cum sunt la fel de sigur ca daca ceva similar s-ar fi petrecut in State ,respectivul,la ora aceasta deja era la Guantanamo,sau prin alte inchisori secrete ale CIA de aiurea. Si in ambele cazuri,atat francezii cat si americanii,ar fi sarbatorit ca au scapat de un terorist care a vrut sa denigreze valorile franceze respectiv americane,de un presupus istoric care a incercat sa puna la indoiala maretia trecutului francez sau american. Dar draga mea,uite ca la noi se poate si asta! PS Chiar nu ai priceput aluzia cu ^romance language^?

          • PS 2 ; Nu stiu cum sunt strugurii de pe la duke sau de aiurea ,dar mie tare mult mi-au placut cei de la Alexandru Ioan Cuza din Iasi! Si apropo,i-am mancat in perioada in care erau la admitere 15-20 pe un loc,nu ca la duke unde raspunzi prin da sau nu la un test grila care in Romania ar jigni inteligenta elevilor de cel mult clasa a X a.Bine de multe ori nici nu e nevoie sa ajungi la testul grila daca familia are bani…Ce zici,poate fi acesta un raspuns la intrebarea; ^de ce universitatile americane nu reusesc sa produca valori de nivel mondial si SUA se vede nevoita sa le cumpere din afara?^

    • Cartea am comandat-o prin posta la Umanitas si mi-a sosit aici in Canada, costa cu totul vreo 8 $.
      Referitor la sangele slav din venele romanilor, dl. Boia stie ceva. E sufuicient sa verificati pe site-ul Eupedia la rubrica Genetics, o sa gasiti acolo tabele. Suntem f apropiati si de….unguri, ceea ce e normal, ei au asimimilat multa populatie din jur. Datatele sunt inca insuficiente, romanii nu se inghesuie sa participe la proiectul genomului uman al National Geographic. Daca aveti 100 $ puteti contribuiti si voi si astfel o sa avem o imagine mai reprezentativa a noastra.

      • @ Babilou

        Pentru nespecialişti – de fapt pentru habarnişti într-ale geneticii – puteţi da nişte concluzii?
        Suntem mai aproape de sârbi, de bulgari sau de albanezi?
        100 de dolari e o sumă prea consistentă pentru imensa majoritate a românilor. Se pare că vom mai rămâne în ceaţă câteva decenii.

  11. Din pacate nici articolul de fata nu se situeaza pe o pozitie superioara cartii domnului Boia deoarece vorbeste tot in termeni vagi despre evolutia societatii romanesti: „pe măsură ce românii şi-au permis o educaţie europeană, au dat şi ei specialişti şi personalităţi de mare anvergură.” – exemplu? si ma refer la personalitati recunoscute international, deschizatori de drumuri (altii decat cei mentionati de domnul Boia din periada interbelica). Si exemplele pot continua. De ce oare nu putem sa fim mai introspectivi si sa nu consideram ca a fi „bun roman” (oare ce o fi insemnand asta?) este incompatibil cu a critica poporul roman?

    • „au dat şi ei specialişti şi personalităţi de mare anvergură.” – exemplu? ”

      Specialisti.Exemplu recent.Bitdefender care este in topul softurilor antivirus la scara globala.Unii specialisti il dau ca fiind cel mai performant din lume la ora asta.Multumit?

  12. Domnul Boia nu spune nimic deosebit. E suficient sa citesti volumul de istorie economica al lui Bogdan Murgescu si este clar ca selectia elitelor este defectuoasa la noi si ca sociologic suntem necivilizati si periferici. Singura consolare e aceea ca nu suntem singuri.

    • Daca si asta e o consolare….faptul ca nu suntem singurii necivilizati si periferici…inseamna ca vom ramane mult timp asa!

      Intarzierea istorica de care vorbeste Lucian BOIA in carte…este cat se poat de evidenta astazi!
      Prea putin s-a recuperat….prea putin s-a facut dupa dec 1989 in sensul recuperarii acestei intarzieri.

      Ce folos ca exista telefonie mobila in sate care nu au canalizare si apa curenta?
      Dar ce vorbesc eu de sate….mergeti la margine de Bucuresti….si veti gasi cartiere fara canalizare…

      Si atunci…unde e consolarea?

  13. Am un comentariu la ce spuneti dvs despre politicieni. In Romania politicianul-hiena, adica cel care fura orice, minte in nestire, isi vede numai de interesul de clan este norma, nicidecum exceptia. Astia sunt emanatia populara stabila. Indiferent cat mint si fura, indiferent cate dosare penale acumuleaza, poporul ii voteaza. Ii voteaza chiar si-n puscarie.

    Asa ca nu e chiar corecta paralela la Hitler. Nemtii au facut-o lata, s-au potolit. Au invatat ceva.

    Romanii nu invata nimic. De la Iliescu la Ponta nu e nicio diferenta de calitate: aceeasi marsavie e acolo.

  14. „Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite”

    Asa incepe si Anna Karenina:”Toate familiile fericite se aseamana intre ele.Fiecare familie nefericita, insa, este nefericita in felul ei”.
    Cuplurile fericite sint fericite in acelasi fel.Cuplurile nefericite sint, fiecare, nefericite altfel.De unde se poate trage concluzia ca, la fel ca Anna si Alexei Alexandrovici Karenin, domnul Boia se afla intr-o relatie de cuplu total nefericita cu Romania.O barfeste ca un sot aflat in scandaluri si divort cu nevasta, la capatul unui mariaj inceput din dragoste sau interes, nu mai conteaza.
    (Tarfa dreac, Am luat-o de la ma-sa de-acasa / In fusta si fara jupon / I-am luat si poseta,/ I-am luat si jacheta/ Si-o geaca misto de nailon. / Te-am si cultivat, Paraschivo /Te-am dus la chermeza si meci / Ti-am luat si bomboane / Ti-am luat si seminte / Tu faci pe nasoala si pleci / Pe frati-tu’ si pe tot neamu’ / Sa nu va mai prind ca ma rogi / Pai f**tu-va-n gat de milogi)
    Fiecare mariaj fericit este la fel.Fiecare mariaj nefericit este altfel.Nu Romania este altfel ci relatia de cuplu a domnului Boia cu Romania, fiind probabil una foarte nefericita, este altfel.
    Trist, ca orice mariaj esuat.

  15. ce bine le spuneti dvs, domnu’ Paul! daca nu am avea savanti echidistanti, ca dvs., care sa puna un pic de suflet românesc in munca de cercetare si care sa explice multimii de ce alti autori nu sint echidistanti, aproape ca am uita in aceste dificile vremuri de cumpana ca noi sintem cei mai frumosi, mai destepti, mai cinstiti, mai harnici si, fara indoiala, cei mai viteji dintre europeni. pai nu vin toti strainii sa se uite la femeile noastre? pai nu exportam noi creiere la toate mairile universitati si la toate marile firme de dincolo? pai nu cistigam noi medalii la olimpiade internationale de mate, de fizica, de chimie si de altele? si cind e vorba de cinste, va intreb – pai nu sintem noi bisericosi? ce vine Boia asta sa ne tulbure seninatatea? si ce ne-am face noi, cititorii de ocazie, fara intelectuali inimosi ca dvs.?

  16. Sigur ca la lectura ,cartea d-lui Lucian Boia m-a socat. Sigur ca am parcurs pasaje foarte dense , altele cunoscute si repetitive ca idei si factologie argumentativa, altele de care chiar mi-a fost rusine avand senzatia ca vizual mi se perinda in fata ochilor teribilisme televizate bune doar sa tembelizeze ori sa vulgarizeze . Nu mi-am imaginat insa ca acestei carti i se va gasi vreodata curajosul care sa o disece la …justa ei valoare.Ei bine, minunea s-a petrecut; iata specialistul , iata disectia. ” De ce e Romania , altfel?” este o carte de scoala istorica franceza: spumoasa, spectaculoasa pana la bubuitoare, eleganta in piruetele stilului si a demonstratiei si , de ce nu ? seducatoare de multe ori… Numai ca mie, in ultimii 20 de ani mi-au cazut in mana si carti ale istoriografiei americane, germane,engleze… Ce sa mai zic acuma? Deh, pacatele mele ca mi-am varat nasul si prin alte scoli istoriografice cu mult, mult mai putine piruete, bubuieli, si big, big , big si mai cum? Na, c-am uitat!!

    • Siberius „avand senzatia ca vizual mi se perinda in fata ochilor teribilisme televizate bune doar sa tembelizeze ori sa vulgarizeze”

      Senzatia tabloida.Analogia poate fi facuta cu divorturile vedetelor, asa cum sint ele prezentate in presa tabloida.Fiecare cuplu nefericit este nefericit in felul propriu.Intr-un fel a fost nefericirea cuplului Pepe-Oana Zavoranu, altfel nefericirea Stefan Banica-Andreea Marin si altfel nefericirea cuplului Boia-Romania.
      Pepe, a iesit in presa tabloida si a facut-o de rahat pe Zavoranca (pe modelul Curva dreaq/Paraschivo), livrand publicului consumator de senzatii tabloide si un filmulet in sprijinul imprecatiilor.
      Banica jr, si-a consumat nefericirea altfel (De ce e Banica altfel?).Nu si-a balacarit fosta nevasta ba chiar a compus un slagar de despartire care se vinde foarte bine.O poveste la fel de tabloidizata, dar intr-o maniera mai intelectuala, mai fina, mai civilizata.O poveste altfel.
      In fine, domnul Boia, divortand de Romania combina cele doua modele de succes de casa tabloida.Modelul Pepe si modelul Banica.
      Modelul Pepe.Pentru ca-si cam balacareste fosta nevasta si desi nu a livrat un filmulet compromitator despre Ro, a facut tot ce se poate s-o demaste in carti ca pe-o bagaboanta.
      Modelul Banica.Pentru ca desi nu a compus un slagar muzical la despartire, a compus un slagar literar.”De ce e Romania altfel?” este intr-un fel slagarul literar si tabloid al unui divort anuntat.
      Genul tabloid nu se rezuma la un public grosier si abruturat, exista un public foarte spalat, avid de tabloide fine, glossy, de un mare rafinament intelectual.
      O poveste trista, un mariaj esuat in acuzatii sordide se poate transforma oricind inrtr-o poveste de succes de casa:Tabloidul vinde bine, slagarul vinde bine.

  17. t are dreptate, suntem cei mai frumosi si destepti de pe planeta , dar ne batem pe ultimul loc cu bulgarii…..sincer….nu cred ca ne mai facem bine vreodata …..iar dupa ce guvernul va vinde si ultimele resurse….ramanem doar cu muntii si florile..

  18. Nu ar fi mai simplu să luăm în calcul vechea motivaţie pur bănească?

    Boia scrie bine.
    Poate că sunt mulţi istorici la fel de competenţi, dar el ştie să ofere o lectură plăcută. Cartea asta a însemnat pentru el un bonus de sărbători. Sau poate că editura a tras de el să termine ceva pentru boom-ul editorial din decembrie, ceva la fel de vandabil precum cumanii lui Djuvara.

    Iar românii au nelinişti identitare – cel puţin cei mai alfabetizaţi – nelinişti care se pretează foarte bine la a fi exploatate financiar.

    E şi firesc – o masivă pată neagră în istorie, etnogeneză neclară, perioadă de creştinare necunoscută …
    Aşa că orice carte lejer scrisă despre identitate – mai ales dacă-i scandaloasă sau e promovată ca atare – va fi un succes editorial.

    A scris alt comentator mai sus şi are dreptate, nu se aduc revelaţii în plus faţă de „România, ţară de frontieră a Europei”. E doar un rezumat mai tabloid al acesteia.
    Nici nu-mi dau seama dacă erorile – cea cu latinitatea – şi părerile mai şocante sunt voite – pe criterii de profitabilitate – sau pur şi simplu scăpate la furie, după evenimentele din vară. Ceva gen Patapievici şi omuleţii lui patibulari.

    ” În aceeaşi termeni, poporul rus ar fi trebuit să fie declarat totalmente bolşevic….şi nu regimul, iar poporul german…nazist pe vecie, şi nu regimul dintre 1933-1945. În cazul nostru, pare că elita politică românească era influenţată de acest duh negru al poporului şi că ea avea doar o responsabilitate decorativă în micile/marile dezastre naţionale. De fapt, este invers. ”

    :)))) corect

    Iar Germania e tratată cu maximum de blândeţe de Boia. Nişte coincidenţe mai nasoale ale istoriei, nişte inevitabilităţi, biata naţiune teutonă altfel fiind tare simpatică. Până şi titlul e evident „Tragedia Germaniei”.

    Ca şi cum ţările ar fi supraînvinuite sau exonerate de vină în funcţie de PIB-ul actual :)

    Cred că dacă Rusia ar deveni mâine stăpâna Europei Boia şi-ar folosi talentul literar şi competenţele pentru a slăvi măreţia Rusiei, sufletul slav, moştenirea bizantină etc.

    Poate că-s răutăcioasă, dar nici Boia, nici Djuvara, nici istoricii „clasici” nu pomenesc de ţeapa ce ne-au tras-o aliaţii în primul război cu promisiunea Banatului, de fapt ţeapă comună – nouă şi sârbilor.
    Dacă-i demistificare, atunci să fie pe bune …

    Tre’ să citeşti lucrări de specialitate ca să vezi harta promisă prin tratat – cu sârbii şi cu ungurii, comparativ cu ce ni s-a dat.
    Aşa că nu prea pot crede în elanul ăsta demistificator. Sau fiecare vrea să demistifice, dar doar o parte :)

  19. Popoarele sunt condamnabile, sigur ca sunt. Nu pe vecie ci pe anumite momente, pe
    anumite segmente de timp. Ele sunt cauza unui determinat efect.
    Am mai recomandat dar o mai fac, pentru ca, consider ca are legatura cu contextul.
    Cauta (cititorule) in google cu formula „matiz (color). Aici veti gasi o imagine extrem de
    sugestiva care spune mult mai mult decat cuvintele ce inseamna metamorfoza, ce
    inseamna „schimbarea la fata”.
    Omul influienteaza oricum societatea umana, prin faptul ca exista dar si prin faptul ca
    nu exista, prin faptul ca doarme, prin faptul ca doarme pe el, ca este ignorant sau ca
    este snob, ca voteaza, ca se abtine sau ca nu voteaza si etc.
    Copii nu pot fi facuti responsabili pentru fapte ale parintilor lor dar asta nu inseamna
    ca se poate face abstractie de acel „aschia nu sare departe de trunchi”.
    Nazismul a fost un lucru care era bine sa nu apara vreodata si ar fi bine sa nu mai
    existe altadata. Nu poti condamna Germania de azi pentru ceea ce s-a intamplat
    atunci dar in acelasi timp nu avem cum sa mai stim cum ar fi aratat fata Lumii, sau
    a Germaniei acum daca lucrurile acestea ar fi ramas nepetrecute.
    Romania (societatea romaneasca) este vinovata in totalitatea ei pentru ceea ce a trait
    sau pentru ceea ce traieste, de la opinca pana la vladica.
    Esti obligat sa cunosti (sa discerni) de asa natura incat alegerea ta (in fiecare clipa,
    alegi) sa-ti fie eficienta. Dar ca sa poti face asta trebuie sa stii, printre altele si ce
    este eficienta.
    Daca ai fi un motor (sa zicem de Dacia 1300) nu ti-ar conveni sa-ti vina in carburator
    nici mai multa dar nici mai putina benzina decat necesitatea reala pentru ca ori te
    ineci ori te sufoci. Mai putina creaza situatia de „ineficient” iar mai mult creaza situatia
    de „eficacitate”
    Un om tinde sa se comporte ca un motor care sa mearga eficient dar cu cat omul se
    indeparteaza mai mult dinspre statutul de „om” inspre cel de „fiinta umana” cu atat
    se distanteaza dinspre „eficient” inspre „eficace”.
    O admirabila imagine a acestui tip de eficacitate gasim in „Dictatorul” lui Chaplin in
    faza cand cu proiectilul destinat a face tandari „Notre-Dame” a facut praf un wc
    dintr-un fund de gradina.
    Proasta guvernare la nivel personal se insumeaza pana iese pe nasul national.
    De aceea se spune ca daca vrei sa schimbi Lumea nu ai alt lucru mai bun de facut
    decat sa te desavarsesti a fi un bun model.
    Fiecare din noi emanam ceea ce emanam iar aceasta emanare se duce pana la un
    punct si ni se intoarce precum ecoul.
    Emanam calicie? Nu ne putem astepta ca ecoul care se intoarce va purta alta
    incarcatura. Emanand „viciu” (vezi „cele 7 pacate capitale”) astepti in zadar sa ti
    se intoarca „adevar”.
    Societatea este o „constructie”. Cine are habar de constructii stie ca o constructie
    rau inceputa, rau ramane iar ca sa indrepti ce pornesti (si odata pornit, continui)
    prost costa de nenumarate ori mai mult decat lucrul bine facut.
    Asa cum constructia clasica se lucreaza pe etape, pe specialitati si cum daca cei
    dinainte (sa zicem zidarii) nu fac peretii drepti si asezati in unghi creeaza probleme
    suplimentare celor ce vin dupa ei (sa zicem, instalatorii). Felul in care lucreaza
    acestia influienteaza problemele celor ce vor urma (sa zicem „faiantatorii”) si totul
    se rasfrange intr-un cost final pe care de multe ori nici nu-l mai putem contabiliza,
    dar indiferent de contabilizarea noastra el este acolo si se insumeaza intr-un fel
    sau altul la povara pe care (oricum am da-o) o purtam.
    E bine ca de cele mai multe ori cand vorbim sa ne punem in fata o oglinda in care
    sa ne vedem de sus si pana jos.

  20. Eu sint roman. Cu generatiile cunoscute inapoi toti romani. Ar trebui sa ma recunosc in cartea dl Boia. Va marturisesc ca eu nu ma regasesc . Nu stiu cite procente de romani se regasesc in aceasta carte si cit de semnificativ. Trebuie sa fim obiectivi dar totul pare un joc din care numai dl Boia cistiga. Istoria trieste inca din ipoteze dar ramin in istorie numai cei cu ipoteze corecte.
    Afirmatia : “Românii nu au dezvoltat dizidenţe şi mişcări civice anticomuniste…” imi aduce in minte rezistenta taranilor impotriva colectivizari, rezistenta soldata cu mii de morti. Ca istoric dl Boia ar fi trebuit sa cunoasca aceste evenimente in care Ceausescu in calitate de general de securitate si-a facut un merit din impuscarea a mii de tarani.
    Cineva spunea ca a trecut prea repede peste aceasta perioada dar s-a grabit sa traga concluzii.
    ciudat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Paul Nistor
Paul Nistor
Doctor in istorie, specializarea, istorie contemporana. Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Academia Română-Filiala Iaşi, specializarea Relaţii Internaţionale. Proiecte de cercetare legate de politica României comuniste faţă de Occident şi raporturile dintre Republica Populară Română şi O.N.U. - 2011, Bursă postdoctorală, program cercetare-documentare la Universitatea din Utrecht, pe tema „Artă şi ideologie în România Războiului Rece (1948-1964)”. - 2012, Bursă postdoctorală, program cercetare-documentare la Universitatea din Viena, pe tema „Artă şi ideologie în România Războiului Rece (1948-1964)”. Cărţi Publicate: - volum de autor, „Înfruntând Vestul. P.C.R., România lui Dej şi politica americană de îngrădire a comunismului”, Editura Vremea, Bucureşti, 2006. ( Teza de doctorat) - volum coordonat, „Relaţii Internaţionale. Lumea de ieri, lumea de mâine.”, coordonator Paul Nistor, Editura PIM, Iaşi, 2007. - volum coordonat, „Relaţii internaţionale. Lumea diplomaţiei, Lumea conflictului”, coordonatori Ionuţ Nistor, Paul Nistor, Editura PIM, Iaşi, 2009. - volum coordonat, „Diplomaţie şi destine diplomatice în lumea românească”, coordonatori Paul Nistor, Adrian-Bogdan Ceobanu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte 2011.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro