Adevărul este că televiziunile nu au prea multă fantezie când alcătuiesc programele de sărbători. Ideea de divertisment sau de relaxare la televizor a rămas pe loc, poate din anii ’90. Nici canalele de știri nu excelează în căutarea unor întâmplări interesante, sau, cel puțin, a unor unghiuri diferite. De Crăciun ni se servesc aceleași știri despre tăierea porcului, despre dospitul cozonacului și, eventual, despre pensiunile maramureșene în pregătiri pentru oaspeți. Colinzile răsună pe toate canalele. Că e Paști sau e Crăciun, știriștii vin mereu cu arhicunoscuta placă despre scumpirea alimentelor, cu sondajele obișnuite prin piețe unde sunt mereu întrebați aceiași pensionari care se pâng că nu le ajung banii pentru o masă decentă. Nu că n-ar fi veridic, dar subiectul stă la mâna jurnalistului: el alege informația considerată de interes public, el alege unghiul, el selectează persoanele resursă, precum și întrebările pe care le pune. Inerția sau comanda redacțională pentru un discurs populist pot produce derapaje grave, cum ar fi înscenarea unor situații inventate. Să ne amintim de cazul ”Mirela bugetara”, o vânzătoare de tarabă care apărea în știrile Antenei 1 în rolul unei bugetare sărmane silite de penurie să cumpere roșii la bucată. Nici de Paști nu scăpăm de jelaniile de sezon pe tema prețurilor, acoperite doar de gălăgia în jurul unor personaje politice acuzate de corupție, cărora le-a venit sorocul la DNA. Mai avem, de sezon, controalele drastice prin piețe ale autorităților care se dinamizează brusc, ieșind din lejeritate, spre revigorarea emisiunilor de știri. Ciorchinii de jurnaliști din poarta DNA sau de pe treptele Înaltei Curți de Casație și Justiție dispar totuși în aceste zile, o dată cu politicienii, demnitarii județeni sau locali, refugiați și ei la vinul și mielul pascal, într-un armistițiu tacit. Dar revin, ca în toți anii trecuți, aceleași știri despre tradițiile pascale și se schimbă invitații: reapar preoții, teologii, folcloriștii. Pentru că informația în general nu se află la mare preț în mass-media de la noi – și nu numai la noi – detronată fiind de infotainment, de imaginea senzațională, de împachetarea emoțională pusă pe muzici dramatizante, singurele informații din lumea reală rămân cele despre vreme și despre cum se circulă pe drumurile naționale sau prin vămi. Dar, bine și atât. Știe și telespectatorul că au drept la sărbătoare și știriștii, ale căror legiuni se subțiază în aceste zile.
În rest, unele programele generaliste vin cu filme obosite despre viața lui Isus sau comedioare categorie B sau C. Dacă dispun de o finanțare mai consistentă se poate vedea și câte un film bun, de obicei mai puțin sângeros decât în restul anului. Abundă înregistrările de emisiuni, ceea ce este de înțeles, mai ales ediții ale emisiunilor de divertisment cu audiență: TVR dă O dată-n viață, Antenele vin cu Super Bingo sau Romania dansează, ProTv dă Apropo TV (ceea ce nu-i rău deloc), Prima vine cu Vrei să fii milionar. Peste tot se aude muzică populară din plin, televiziunile locale se întrec în a afișa vedetele populariste locale în straie de sărbătoare. Canalele declarate de entertainment nu ezită, nici în aceste zile, să aducă pe ecran starletele izbite în biografie de câte un divorț, de câte o părăsire sau de găsirea, în sfârșit, a marii iubiri. Cu cât mai nefericite, cu atât mai dezbrăcate ! Acompaniate de vedete masculine la fel de preocupate de misterele vieții, starurile tabloidelor autohtone continuă să umple cu senzații sexy plictisul cotidian, transgresând pioșenia momentului. Și, evident, bârfoteca include neapărat o știre de rupt inimi despre suferințele lui Gigi Becali sau Cristi Borcea din pușcărie, identificate cu patimile biblice. Să fie, oare, voința Domnului?
Cum doar cercetările de piață se bucură de o ncesară obiectivitate, fiindcă firmele plătitoare de reclamă vor să știe ce public atinge publicitatea, e greu de stabilit cui se adresează plicticoasele programe de Paști. Publicul citadin, sătul de betoanele orașului, ar prefera să iasă undeva, la plimbare, la țară sau în lumea largă, tinerii vor rămâne agățați de tabletă, sătenii ar mai ieși în poartă la vorbă cu vecinii. Alcătuirea programelor de televiziune este cel mai adesea dictată în zilele speciale de sărbătoare de logistica internă, de obligația companiei tv să dea liber oamenilor, de personalul restrâns care asigură permanența pe știri, cu atenția îndreptată spre personajele politice de la vârf, urmărite pe la biserici și mănăstiri unde acestea profită să coboare la popor. De prea multe ori însăilată, ziua de sărbătoare la TV insistă să urmeze o rețetă expirată: filme vechi, dezbateri în fum de lumânare, înregistrări și multă, multă muzică populară.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Omul e lipsit de viata pe de o parte, abuzat de imagini si sunete pe de alta parte, obosit, agitat nu isi gaseste linistea din care sa se bucure de ceea ce are.
Nu este nici pe departe „Vointa Domnului” nici sa fim un popor barbar.
Se naste Fiul lui Dumnezeu? – Sa fie sange, sa taiem un porc
Invie Fiul lui Dumnezeu? – Sa fie sange, sa taiem un miel!
Lucrurile despre care vorbiti se intimpla insa in casa, acolo unde mai ai puterea psihica sa opresti mijloacele de entertainment care te deranjeaza, Dar ce faci afara?
Ce faci in parcurile publice unde nu ai nici un fel de control si unde daca indraznesti sa-i spui unuia care urla cuvinte cu UE, **la, argumentandu-i ca sunt copii in jur risti sa ti-o iei pe cocoasa?
Ce faci in mizeriile de locuri de promenada unde este aceeasi atmosfera de balci ieftin si unde dinspre fiecare terasa se aude cate un gen muzical, amestecandu-se si facandu-ti creierii praf?
Unde sa te mai duci? Cine ii mai poate controla pe acesti cocalari neobrazati? Nimic nu-i mai sperie, nimic nu-i mai infraneaza.
Daca as stii ca aceste programe tv i-ar tine in casa pe acesti neobrazati ai societatii si i-ar aduce pe strazi pe oamenii de calitate as spunde DA! Bravo ProTVKanalDAntena Etc. Dar nu… ei sunt in continuare printre noi si asta ma oboseste
„Ce faci in mizeriile de locuri de promenada unde este aceeasi atmosfera de balci ieftin si unde dinspre fiecare terasa se aude cate un gen muzical, amestecandu-se si facandu-ti creierii praf?”
E simplu, raspunzi cu aceeasi moneda! Eu unul de exemplu m-am saturat sa ascult slujba de la biserica din vecinatate, difuzata la megafoanele pe care popa – posesor de nevasta stomatolog, cu cabinet in subsolul bisericii (!!!) – mi-o serveste la megafoanele instalate pe peretii exteriori ai lacasului de plombe (scuzati: de cult). Prin urmare, am aranjat cu un prieten care asigura sonorizarea la diferite evenimente sa imi aduca tot sistemul (profesional) de sunet la domiciliu. Am instalat „mustaria” in dormitor (camera aflata exact in dreptul bisericii) si am scos boxele pe balcon, de unde am servit Mahler la toti enoriasii ;)
Ei bine, am reusit sa ajung la o intelegere cu popa: el a decuplat megafoanele de pe peretele dinspre casa noastra iar eu i-am promis ca duminica urmatoare nu-si va tine slujba pe acorduri de Vali Salam. Deci se poate!
Dar unde ati dori sa va plictisiti?