duminică, mai 22, 2022

De ce ne plictisim la tv de Paște

Adevărul este că televiziunile nu au prea multă fantezie când alcătuiesc programele de sărbători. Ideea de divertisment sau de relaxare la televizor a rămas pe loc, poate din anii ’90. Nici canalele de știri nu excelează în căutarea unor întâmplări interesante, sau, cel puțin, a unor unghiuri diferite. De Crăciun ni se servesc aceleași știri despre tăierea porcului, despre dospitul cozonacului și, eventual, despre pensiunile maramureșene în pregătiri pentru oaspeți. Colinzile răsună pe toate canalele. Că e Paști sau e Crăciun, știriștii vin mereu cu arhicunoscuta placă despre scumpirea alimentelor, cu sondajele obișnuite prin piețe unde sunt mereu întrebați aceiași pensionari care se pâng că nu le ajung banii pentru o masă decentă. Nu că n-ar fi veridic, dar subiectul stă la mâna jurnalistului: el alege informația considerată de interes public, el alege unghiul, el selectează  persoanele resursă, precum și întrebările pe care le pune. Inerția sau comanda redacțională pentru un discurs populist pot produce derapaje grave, cum ar fi înscenarea unor situații inventate. Să ne amintim de cazul ”Mirela bugetara”, o vânzătoare de tarabă care apărea în știrile Antenei 1 în rolul unei bugetare sărmane silite de penurie să cumpere roșii la bucată. Nici de Paști nu scăpăm de jelaniile de sezon pe tema prețurilor, acoperite doar de gălăgia în jurul unor personaje politice acuzate de corupție, cărora le-a venit sorocul la DNA. Mai avem, de sezon, controalele drastice prin piețe ale autorităților care se dinamizează brusc, ieșind din lejeritate, spre revigorarea emisiunilor de știri. Ciorchinii de jurnaliști din poarta DNA sau de pe treptele Înaltei Curți de Casație și Justiție dispar totuși în aceste zile, o dată cu politicienii, demnitarii județeni sau locali, refugiați și ei la vinul și mielul pascal, într-un armistițiu tacit. Dar revin, ca în toți anii trecuți, aceleași știri despre tradițiile pascale și se schimbă invitații: reapar preoții, teologii, folcloriștii. Pentru că informația în general nu se află la mare preț în mass-media de la noi – și nu numai la noi – detronată fiind de infotainment, de imaginea senzațională, de împachetarea emoțională pusă pe muzici dramatizante, singurele informații din lumea reală rămân cele despre vreme și despre cum se circulă pe drumurile naționale sau prin vămi. Dar, bine și atât. Știe și telespectatorul că au drept la sărbătoare și știriștii, ale căror legiuni se subțiază în aceste zile.

În rest, unele programele generaliste vin cu filme obosite despre viața lui Isus sau comedioare categorie B sau C. Dacă dispun de o finanțare mai consistentă se poate vedea și câte un film bun, de obicei mai puțin sângeros decât în restul anului. Abundă înregistrările de emisiuni, ceea ce este de înțeles, mai ales ediții ale emisiunilor de divertisment cu audiență: TVR dă O dată-n viață, Antenele vin cu Super Bingo sau Romania dansează, ProTv dă Apropo TV (ceea ce nu-i rău deloc), Prima vine cu Vrei să fii milionar. Peste tot se aude muzică populară din plin, televiziunile locale se întrec în a afișa vedetele populariste locale în straie de sărbătoare. Canalele declarate de entertainment nu ezită, nici în aceste zile, să aducă pe ecran starletele izbite în biografie de câte un divorț, de câte o părăsire sau de găsirea, în sfârșit, a marii iubiri. Cu cât mai nefericite, cu atât mai dezbrăcate ! Acompaniate de vedete masculine la fel de preocupate de misterele vieții, starurile tabloidelor autohtone continuă să umple cu senzații sexy plictisul cotidian, transgresând pioșenia momentului. Și, evident, bârfoteca include neapărat o știre de rupt inimi despre suferințele lui Gigi Becali sau Cristi Borcea din pușcărie, identificate cu patimile biblice. Să fie, oare, voința Domnului?

Cum doar cercetările de piață se bucură de o ncesară obiectivitate, fiindcă firmele plătitoare de reclamă vor să știe ce public atinge publicitatea, e greu de stabilit cui se adresează plicticoasele programe de Paști. Publicul citadin, sătul de betoanele orașului, ar prefera să iasă undeva, la plimbare, la țară sau în lumea largă, tinerii vor rămâne agățați de tabletă, sătenii ar mai ieși în poartă la vorbă cu vecinii. Alcătuirea programelor de televiziune este cel mai adesea dictată în zilele speciale de sărbătoare de logistica internă, de obligația companiei tv să dea liber oamenilor, de personalul restrâns care asigură permanența pe știri, cu atenția îndreptată spre personajele politice de la vârf, urmărite pe la biserici și mănăstiri unde acestea profită să coboare la popor. De prea multe ori însăilată, ziua de sărbătoare la TV insistă să urmeze o rețetă expirată: filme vechi, dezbateri în fum de lumânare, înregistrări și multă, multă muzică populară.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Omul e lipsit de viata pe de o parte, abuzat de imagini si sunete pe de alta parte, obosit, agitat nu isi gaseste linistea din care sa se bucure de ceea ce are.

  2. Nu este nici pe departe „Vointa Domnului” nici sa fim un popor barbar.
    Se naste Fiul lui Dumnezeu? – Sa fie sange, sa taiem un porc
    Invie Fiul lui Dumnezeu? – Sa fie sange, sa taiem un miel!

    Lucrurile despre care vorbiti se intimpla insa in casa, acolo unde mai ai puterea psihica sa opresti mijloacele de entertainment care te deranjeaza, Dar ce faci afara?
    Ce faci in parcurile publice unde nu ai nici un fel de control si unde daca indraznesti sa-i spui unuia care urla cuvinte cu UE, **la, argumentandu-i ca sunt copii in jur risti sa ti-o iei pe cocoasa?
    Ce faci in mizeriile de locuri de promenada unde este aceeasi atmosfera de balci ieftin si unde dinspre fiecare terasa se aude cate un gen muzical, amestecandu-se si facandu-ti creierii praf?
    Unde sa te mai duci? Cine ii mai poate controla pe acesti cocalari neobrazati? Nimic nu-i mai sperie, nimic nu-i mai infraneaza.
    Daca as stii ca aceste programe tv i-ar tine in casa pe acesti neobrazati ai societatii si i-ar aduce pe strazi pe oamenii de calitate as spunde DA! Bravo ProTVKanalDAntena Etc. Dar nu… ei sunt in continuare printre noi si asta ma oboseste

    • „Ce faci in mizeriile de locuri de promenada unde este aceeasi atmosfera de balci ieftin si unde dinspre fiecare terasa se aude cate un gen muzical, amestecandu-se si facandu-ti creierii praf?”

      E simplu, raspunzi cu aceeasi moneda! Eu unul de exemplu m-am saturat sa ascult slujba de la biserica din vecinatate, difuzata la megafoanele pe care popa – posesor de nevasta stomatolog, cu cabinet in subsolul bisericii (!!!) – mi-o serveste la megafoanele instalate pe peretii exteriori ai lacasului de plombe (scuzati: de cult). Prin urmare, am aranjat cu un prieten care asigura sonorizarea la diferite evenimente sa imi aduca tot sistemul (profesional) de sunet la domiciliu. Am instalat „mustaria” in dormitor (camera aflata exact in dreptul bisericii) si am scos boxele pe balcon, de unde am servit Mahler la toti enoriasii ;)
      Ei bine, am reusit sa ajung la o intelegere cu popa: el a decuplat megafoanele de pe peretele dinspre casa noastra iar eu i-am promis ca duminica urmatoare nu-si va tine slujba pe acorduri de Vali Salam. Deci se poate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro