Un science centre este diferit de un muzeu. Deși uneori este suprapus cu o astfel de instituție, într-un centru de știință accentul se pune pe interactivitate, pe experiment, pe legătura directă dintre cercetători și publicul larg. În ultimele decenii, centrele de știință au devenit o piesă obligatorie din peisajul educațional, cultural și, de ce nu, turistic al tuturor marilor capitale. De fapt chiar și orașele mai răsărite investesc în inființarea și dezvoltarea acestor instituții căci oferă suport școlilor din zonă și reprezintă puncte de atracție pentru turiști.
Poate ați văzut Cité des sciences din Paris. Sau NEMO Science Museum din Amsterdam. Sau Copernicus Science Centre din Varșovia. În București ați văzut așa ceva? Ați văzut la noi vreo astfel de instituție?
Există, într-adevăr, trei inițiative private care, cu multe eforturi și, uneori, cu sprijin financiar nerambursabil din străinătate, au înființat centre de știință. E vorba de Orășelul Cunoașterii, de Casa Experimentelor și de Muzeul Simțurilor, dar nu la ele mă refer, ci la existența unui science centre de amploare, echipat și finanțat corespunzător, capabil să aibă un impact de masă. O astfel de instituție nu poate fi făcută, nicăieri în lume, fără implicarea instituțională a autorităților, fie că e vorba de primărie sau de guvern.
Vă arăt cîteva imagini ca să puteți să vă faceți o idee despre ce este vorba. Să lăsăm deoparte Parisul sau Berlinul sau Londra; hai să ne uităm mai aproape de noi, la Polonia, o țară ex-comunistă, aflată și ea pînă în 1989 sub mantaua sovietică.
În Varșovia a fost construit în urmă cu vreo zece ani Centrul de Știință Copernicus. Arată așa:
Iar așa arată în interior:
Întregul complex este cu mult mai mare decît se poate vedea în pozele de mai sus; are inclusiv un planetariu cu o sala cu circa 150 de locuri.
Dar hai să vedem cum arată într-un oraș mai mic, Gdynia de pildă. Are vreo 250.000 de oameni. Și un science centre, Experyment:
Dar iată că, prin glasul doamnei Firea, Primăria Bucureștiului ne dă marea veste. De ieri, orașul nostru se alătură celorlalte mari capitale europene ce se pot mîndri cu un science centre. Proaspăt inauguratul Muzeu al Copiilor este un „centru ultramodern, interactiv” cu nu mai puțin de „110 încăperi„, „spațiile [fiind] amenajate cu mult bun gust„. Oau!
Arată așa:
Mai avem un motiv de bucurie. Muzeul are și laboratoarele de știință: „aici copiii [pot] vedea cu ochii lor […] în mini-laboratoare tematice, ce înseamnă de fapt știința„. Ce ți-ai putea dori mai mult?
Unul din laboratoarele de la centrul de știință din Varșovia arată așa:
„Mini-laboratorul” din muzeul doamnei Firea este ăsta:
Vă mai arăt cîteva poze căci sînt delicioase:
Ce-ai mai putea adăuga? Poate doar o parafrază după o replică celebră: My name is Firea. CatastroFIREA!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Avem pe strada Povernei. Academia de Stiinte Politice Stefan Gheorghiu. Un centru de excelenta al materialismului stiintific.
Pai ce ne puteam astepta? Cine nu stie nu poate face ce nu stie si corupti se inconjoara de incompetenti deci…
Daca era un centru de studiul carpetelor poate arata altfel decat o gradinita…
Multumesc pt articol!
In Romania nu are loc un astfel de CENTRU, doarece intr-o tara dezindustrializata el ar fi o alta „forma fara fond”!Centrul d-nei Firea reprezinta foarte inspirat (alegoric chiar) aceasta realitate.Ce sa prezinte si reprezinte si pentru cine un astel de centru, daca fara proiectul de tara care sa reindustrializeze tara, insasi cercetare este inexistenta?In lipsa unei dezvoltari economice industriale masive pentru care sa fiinteze si care sa-l sustina stiintific, cercetarea acestui centru poate sa se aplece eventual pe stabilirea sexului ingerilor, cercetare se pare deficitara in tarile dezvoltate…
In Timisoara exista de multi ani un astfel de centru, coordonat de inimoase cadre didactice de la Politehnica
si de la Universitatea de Vest.
Acolo exista si un stand cu cele doua volume de „Supermatematica.Fundamente” distinse cu „Diploma AGIR” in domeniul „TEHNOLOGIA INFORMATIEI – IT”. Supermatematica este cea mai mare dscoperire in domneiul Matematicii din toate timpurile !
Tot acolo exista o expozitie cu desene si obiecte matemnatice noi realizate cu aceste functii.
Poate ca si in expozitia Dvs si-ar avea rostul. Daca da, ma ofer sa va fiu de ajutor !
GOOGLE „Supermatematica Selariu” Click pe „IMAGINI”
Wikiedia : „Supermatematica”
http://www.supermatematicaonline.blogspot.ro
@Selariu „Supermatematica” nu exista decat in mintea dvs: ceea ce faceti se numeste pseudostiinta, ca si ceea ce face colaboratorul dvs Smarandache. Acestuia din urma i s-a interzis accesul pe orice site de matematica, inclusiv ArXiv, pentru ca nu facea decat sa inunde aceste site-uri cu zeci de articole fara noima, despre diverse pseudo-notiuni matematice, gen teorema lui Smarandache, formula lui Smarandache, categoria lui Smarandache etc , chestii absolut absurde, pe care nici un matematician serios nu le-a luat vreodata in seama. Iar istoria dureaza de vreo 20 de ani, cred.
De altfel, o scurta cautare pe Mathscinet arata ca unica publicatie matematica a lui Mircea Eugen Selariu dateaza din 2007 : Scientia Magna international journal, o prostie editata de acelasi Smarandache, revista care nici nu mai exista din 2010.
MR2337607 Indexed
Selariu, Mircea Eugen(R-TUT-ELK)
Smarandache stepped functions. (English summary)
Sci. Magna 3 (2007), no. 1, 81–92.
26A27
Ar fi cazul sa aratati putin respect pentru acest articol cat se poate de serios si care nu isi propune in nici un caz sa faca publicitate pseudo-stiintei si pseudo-oamenilor de stiinta, dimpotriva.
@Lara A: Multumesc Lara, pentru promptitudinea cu care ai luat atitudine impotriva acestui impostor, numit Selariu si impotriva altui impostor, numit Smarandache. La un nivel matematic putin mai ridicat decat al acestor pacalici, mai exista multi impostori in matematica romaneasca….si nu numai. Am avut din nefericire ocazia, acum vreo 15 ani, sa am de-a face cu un personaj la fel de toxic, Mohammed Aassila(francez de origine algeriana sau marocana), plagiator de profesie, care dupa ce s-a plimbat cativa ani prin vreo trei univ din Franta, a fugit in Canada, constrans de faptul ca fusese depistat. Si-a schimbat adresele email, pentru a nu mai fi apostrofat pentru furturile comise prin plagiate multiple.
Am avut ocazia intre anii 1985-87 sa port numeroase discutii cu academicianul Nicolae Teodorescu si, printre multe altele, am aflat ca ani de-a randul a fost „bombardat” cu demonstratii gresite ale Marii Teoreme a lui Fermat, precum si cu o multime de manuscrise care aveau pretentia ca demonstreaza faptul ca trisectiunea unghiului e realizabila cu rigla si compasul. Pseudomatematicieni(sau in general, pseudo-oameni de stiinta) au tot existat everywhere in the world; problema e sa fie rapid depistati si pusi la punct.
Am sa va spun o poveste frumoasa acum! Catre sfarsitul anilor 2000 am cunoscut o tanara inimoasa matematician din Australia, Rachel Thomas, licentiata in pure mathematics la University of Western Australia, unde a continuat cu un master de cercetare. A lucrat cativa ani ca preparator(ceva echivalent in universitatile australiene) la University of Western Australia, si, in paralel, ca editor la unul dintre jurnalele editate de Australian Mathematical Society. A plecat apoi la Cambridge, in Marea Britanie, fiind cooptata la derularea unui proiect de mare anvergura, Millennium Mathematics Project, proiect care a avut si are ca scop promovarea matematicii in societate, ca stiinta ce este la baza a tot ce inseamna mari realizari ale omenirii. Nu stiu daca Rachel a facut un doctorat in matematica, nu am mai tinut legatura. Cert este insa ca Rachel lucreaza la Univ Cambridge promovand din tot sufletul Matematica. Vedeti detalii aici
https://uk.linkedin.com/in/rachel-thomas-a25a59a
Cam asta e lumea in care am vrea sa intram! Exclus cu Firea si tzoparlanii din PSD!
Nu avem un centru de cercetare deschis publicului pentru ca cercetarea la noi a fost si este a cincea roata la caruta. Apoi avem zeci de centre univ.de cercetare, zeci de institute ale Acad.Romane si alte cateva zeci ale MEC. O faramitare excesiva, multe persoane care nu sunt decat cu numele cercetatori, iar banii publici au fost cheltuiti pe multa maculatura. Lipseste o colaborare adevarata intre toate aceste entitati pentru a crea asa ceva. Toti asteapta de stat si primarie, dar se putea realiza prin parteneriat public-privat. Fiecare sta in bula lui, intereseaza mai mult un loc de munca si un salariu si nu existq o viziune de viitor. Iar muzeul copiilor este infantil si lipsit de ceea ce se numeste stiinta, mai mult de adormit copiii.
Inca n-am inteles rostul acestor centre, ce produc si din ce isi suporta costurile s-au sunt numai niste obiective de prestigiu in care s-au bagat sume mari de bani si din fonduri europene, pt ce ?
Acesti bani ar fi intradevar mai bine investiti in ce ceva productiv, locuri in care se poate realiza intradevar ceva palpabil , locuri in care intreprinzatori tinerii ar putea avea o platforma de afirmare datorita dotarilor puse la dispozitie, aceste centre de stiinta fiind muzee cu „continut stiintific” .
Domnule Alin, presupun că nu aveți copii. Sau, daca aveți copii, nu îi ajutați la teme. Sau, daca aveți copii și îi ajutați și la teme, nu aveți probleme cu explicarea fenomenelor fizice, chimice, biologice. E de bine! :)
Pentru mine, că părinte, a fost enervant când au început orele de „știință”. Prin clasa a doua, sau a treia, nu îmi amintesc cu certitudine, i s-a cerut copilului sa faca un vulcan în miniatură. Evident, am fost implicati noi, parintii. Hipsteri amândoi, am ales varianta cu cola și bomboanele de mentos. Desigur, cola diluata astfel încât am obținut un vulcan pe cinste, care era activ vreo 10 minute, de te plictiseai până se topea bomboana.
As vrea sa întreb cum a fost la dumneavoastră cu vulcanul, ce varianta ați ales. Unii părinți au ales bicarbonat cu oțet diluat, alții ceva cu pasta de dinți. Soluții sunt pe internet.
Ce a fost cel mai greu a fost „de ce”- ul veșnic al copilului cu care ne rodea urechile. Care a durat ani, până prin clasa a 7-a când își caută singur pe internet răspunsurile și incepuse sa inteleaga. „De ce vulcanul arunca lava?”, „De ce lumina se transforma in curcubeu, de ce se aprinde becul?” „De ce oglinda mărește bubele de pe fata?” Samd, samd.
Prima oprire dedicata a fost la muzeul științei din Viena. 2 zile l-am ținut pe copil acolo să vadă și să se sature. Să nu mai aud „de ce”. Să citească și să înțeleagă, sa experimenteze.
Muzeul a fost revelator și pentru noi, adulții. Copiii din noi au fost activați, anticipam și ne contraziceam la fenomenele fizice, chimice. A fost o „creștere” științifică și pentru noi, adulții. Ne-am jucat pur și simplu, am fost copiii care redescoperă Stiinta. Tot ceea ce nu am învățat în orele de laborator practic de la școala am descoperit acolo.
Domnule Alin, pentru copilul din dumneavoastră, acordati-va o zi sau doua la un astfel de muzeu. Viena a fost mai accesibila pentru noi, atunci, la acel moment de timp. Dar acum sunt avioane ieftine din diverse orașe către diverse orașe mari cu astfel de muzee. Valencia are un centru de științe superb, nu îmi amintesc exact numele, cel puțin 1 zi. Londra are muzee gratuite. Credeti-ma, copilul din dumneavoastră merita!
(Este prezentat în articol cel din Polonia, mulțumesc autorului! Îl voi pune pe lista, Polonia se ridică foarte mult dpdv al turismului).
Un astfel de centru te face să înțelegi. Să descoperi Știință și să ai încredere în ea. In final, sa o respecți pentru ceea ce oferă. Lasati-va sa fiți copil din nou.
Nu susțin un „fake” in Ro. Dar va îndemn pe dumneavoastra să vă acordați un răsfăț stiintific, oriunde va este accesibil. Pentru că meritați. Copilul din dumneavoastră merita. ;)
Daca nu intelegeti rolul si importanta unui Science Center, daca nu reusiti sa percepeti cat de mult conteaza educatia stiintifica in contextul formarii unei natii civilizate, de ce incercati sa induceti ideea ca realizarea unor astfel de centre inseamna bani cheltuiti in mod inutil?
Da. Am fost cu copiii anul trecut in Polonia si am petrecut o zi intreaga, de la 10.00 la 19.00, pana ne-au dat afara. Nu am apucat sa vedem nici 50% din ce era acolo. Merita un drum doar pentru acel centru. Mi s-a parut peste multe alte centre, inclusiv cel din Londra sau cel din Tokyo
Ce vad aici ca raspuns: motivul pentru care Romania n-are un templu de inchinat la stiinta e ca primaria a incercat sa faca unul dar nu se ridica la nivelul exigentelor „umaniste”. Motivul pentru orice e ca statul n-a facut.
Ce sa faci, suntem in campanie electorala.
Suntem si in plina campanie de propaganda scientista.
Va situati intr-un total misunderstanding! A propos, ce inseamna propaganda scientista? SUNTEM IN SECOLUL 21! Nu cumva trati in trecut? Cam prin sec 14-15!?
Va convine soarta de azi a Romaniei? Vi se pare ca totul e in ordine? Va asigur ca sunteti unul dintre cei care ati contribuit ca lucrurile sa fie azi in Romania exact asa cum sunt! Adica PENIBILE!
Propaganda scientista sunteti dvs, pentru care umanitatea a inceput in secolul 21 si trebuie sa scrieti asta cu LITERE MARI, cand nu amestecati some total english snobism.
pentru că ar arăta ca aici https://www.marginaliaetc.ro/bogdan-oprea-despre-dezastrul-administrarii-bibliotecii-nationale-a-romaniei/
De ce nu are Buc. centru de stiinta? Come on: Din acelasi motiv ptr care nu are curatenie, WC-uri publice civilizate, parcari, transport normal, piste de biciclete normale, servicii publice normale, oameni normali care sa aprecieze stiinta. Vedeti gradientul sper. Asta vrea majoritatea, asta e. De ce sa ne opunem majoritatii, oare..?
Ah, nimic nou sub soare: m-am nascut in 1972 la 500m de Muzeul Antipa, unde casiera era o tanti de la mine de pe strada. Aveam, evident, intrare gratuita forever. Cred ca mi-am petrecut 5..6 ani de vacante/weekends in Antipa, la liber, inclusiv in sectiunile off-public. Sublim. BTW, curatorii, niste oameni geniali, imi explicau mie, copil de <10 ani, tot de vroiam…. Ah, am facut si diverse experimente [fosile, acid, etc].
Cati vizitatori credeti ca vedeam pe atunci? Kind of zero. Alte vremuri, alte preturi, alte moravuri, aceeasi natie: stiinta nu e cool. NB: la Alimentara pe Titulescu la 500m, coada si bataie pe niste gunoaie care cred ca nu foloseau nimanui [nu, nu le-am cumparat; nu, nu aveam 'comanda' si relatii la secu; nu, pur si simplu aveam acasa alte prioritati; am stat la un moment dat siderat la coada, nu stiu de ce, era 'mesmerizing', am cumparat ceva de acolo, niste gheare cred, maica-mea le-a aruncat la cos instant si m-a intrebat gen WTF iti pierdeai bre timpul acolo???]. Deci, mes chers, ce sa mai pretindem?
Ah, si apropos, de ce n-are Bucale un centru de stiinta: Exista muzeul Leonida: Genial, dramatic, fantastic, imi amintesc de acum 30..35 ani cand l-am vizitat; aparate fantastice, gramo/phono/whatevero/something, generatoare V/d Waals, pompe de caldura, masini Watt, in fine, parca era pandemoniul din Pendulul lui Foucault. Cu demos live, ptr copii, genial… Stiu ca am plecat de acolo dorind enorm sa am un gramofon sau telefon Bell sau radio Marconi, sa ma joc cu el live cum faceau aia acolo.
Fast forward: Acum cam 2 ani, vizitat acelasi muzeu: 80% din exponatele originale, absente. Cladire oribila. Live demos, patetic, minimal. Praf, gunoi, etc. Intrebat un batran functionar: bre, unde e haparatele, stii dta, alea, scantei, panselute, gramofon, etc. Raspuns: Pai domnu, chiar asa, nu stiti, le-a furat X sau Y, a vamuit colectia, domnu…
Deci, despre ce [WTF, incerc sa fiu politicos] vorbim??? Muzeu de stiinta?? Era unul, e gol, furat. Vreti sa mai construiti INCA unul, INCA un furat???
Wake up. Problema e alta, nu lipsa muzeului. E lipsa vizitatorilor non-hiene.