De ce nu merge asa cum ar trebui absorbtia fondurilor europene?

Romania este, din 2007, parte a Comunitatii Europene. In aceasta calitate are acces la fondurile puse la dispozitie pentru sustinerea diferitelor programe europene, inclusiv cele destinate eliminarii discrepantelor dintre regiunile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate ale Europei. In continuare ma voi referi la fondurile destinate cercetarii, pentru ca lucrez in cercetare si cunosc destul de bine situatia din acest domeniu. Exista doua cai principale prin care se pot accesa fonduri europene pentru cercetare: 1) fondurile structurale (FEDR, FC, FSE, FEADR, FEPAM), prin Programul Operational Competitivitate (POC)- Axa Prioritară 1 – Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare în sprijinul competitivității economice și dezvoltarii afacerilor (sunt puse la dispozitie aproape 1 miliard de euro, vezi http://www.fonduri-ue.ro/poc-2014) 2) programul cadru Orizont 2020 si alte programe similare finantate de catre Comisia Europeana, pentru care Romania plateste cotizatii anuale de circa 75,5 milioane lei (echivalentul a circa 16,5 milioane euro, vezi http://www.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-cercetare/bugetul-pentru-cercetare/buget-mci-2017.pdf). Merita mentionat faptul ca tot ceea ce tine de finantarile din fonduri structurale este organizat si monitorizat de catre noul Minister al Dezvoltarii Regionale, Administratiei Publice si Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management si Organismele Intermediare infiintate pe langa alte Ministere, inclusiv la Ministerul Cercetarii si Inovarii (MCI), in timp ce relatia cu programul Orizont 2020 sau alte programe similare este gestionata de catre Directia Relatii Internationale si Europene din cadrul MCI, existand inclusiv un Oficiu Roman pentru Stiinta si Tehnologie (ROSTeu) la Bruxelles.

In cadrul POC au fost lansate in 2015 competitii pentru mai multe tipuri de proiecte, unele destinate mediului privat altele destinate institutiilor de cercetare de drept public. Ma voi referi doar la cele din urma, respectiv la proiecte pentru: Atragerea de personal cu competențe avansate din străinătate pentru consolidarea capacității (tip-E); Proiecte de investiții pentru instituții publice de CD/ universități (tip-F); Parteneriate pentru transfer de cunoștințe (tip-G). Rezultatele la aceste competitii au fost facute publice la finalul anului 2015 dar contractarea si demararea proiectelor a fost posibila abia in august-septembrie 2016. Daca in ceea ce priveste proiectele de tip F, pentru infrastructuri de cercetare, modul de derulare era relativ bine cunoscut, ele fiind similare proiectelor POS-CCE pentru infrastructuri din ciclul anterior de fonduri structurale (2007-2013), celelalte doua tipuri de proiecte reprezinta instrumente noi de finantare. Cele de tip E sunt destinate atragerii de cercetatori experimentati din strainatate pentru a lucra in institutii de cercetare din tara, iar cele de tip G sunt destinate intaririi relatiilor dintre institutii de cercetare si mediul economic, facilitand accesul firmelor la infrastructuri performante de cercetare si transferul rezultatelor cercetarii aplicative catre piata. Evident ca, la inceput, toata lumea s-a bucurat de aceste instrumente, gandind ca este o ocazie buna pentru a deschide noi directii de cercetare sub supravegherea unor oameni de stiinta cu reputatie recunoscuta international, sau de a stabili legaturi trainice, benefice de ambele parti, cu mediul privat. Bucuria insa nu a durat mult si au inceput sa apara surprizele privind implementarea si monitorizarea.

Pe scurt, desi au avut la dispozitie aproape un an de la afisarea rezultatelor si pana la contractare, autoritatile competente nu au avut normative clare de raportare si monitorizare, fiecare monitor interpretand dupa bunul plac prevederile din ghidul solicitantului (utilizat la scrierea propunerii de proiect) si din contractul de finantare. A rezultat o birocratie exponentiala, care ucide orice elan de a mai acces fonduri europene. Mai mult, nu exista nici o intentie a autoritatilor competente de a avea intalniri de lucru cu reprezentantii legali ai institutiilor de cercetare, cu directorii de proiecte, si cu reprezentantii mediului privat pentru a gasi cele mai bune metode de raportare si monitorizare, care sa asigure derularea eficienta a proiectelor si absorbtia rapida a fondurilor. Scopul initial, alfel laudabil, al acestor proiecte, s-a pierdut in hatisul birocratic. Nu mai conteaza rezultatele concrete, avansul mai rapid catre excelenta si competitivitate, cat justificarea cu hartii a fiecarei actiuni care face obiectul unei cereri de rambursare. Mecanismul a devenit atat de stufos si rigid incat gripeaza aproape total absorbtia fondurilor structurale. Ori fara aceasta absorbtie sunt puse sub semnul intrebarii atat cresterea economica cat si deficitul bugetar.

Alte probleme legate de implementarea proiectelor POC: rigiditate nejustificata pentru componenta echipelor de cercetare, spre exemplu interdictia de a plati un student la doctorat daca a fost angajat al institutiei de cercetare anterior inceperii proiectului; intarzieri mari in plata cererilor de rambursare din cauze conditiilor birocratice, ceea ce produce efecte negative in stabilitatea financiara a firmelor mici si a institutiilor de cercetare; modul discretionar de actiune al autoritatilor responsabile cu monitorizarea financiara si aprobarea cererilor de rambursare (daca nu se furnizeaza exact documentele cerute, exact in formatul dorit, se pot refuza platile); lipsa de coerenta intre diferitele prevederi din ghid, din contractul de finantare si din contractele subsidiare cu firmele (la proiectele tip G, unde exista conditii nejustificate de plafonare a cheltuielilor eligibile din cofinantarea firmelor). Pe scurt, daca nu se elimina birocratia programul POC nu isi va atinge obiectivul principal, acela de a creste competitivitatea Romaniei prin cercetare si dezvoltare-tehnologica.

A doua sursa de accesare a fondurilor europene, programul Orizont 2020 (cunoscut pe scurt sub acronimul H2020), este la fel de greu accesibila ca si fondurile structurale. Voi da doar un exemplu, cel al sub-programului „Spreading Excellence and Widening Participation” (vezi https://ec.europa.eu/research/participants/portal/), destinat tarilor mai putin dezvoltate pentru a recupera decalajul fata de tarile dezvoltate din UE. Unul din instrumentele de finantare in acest sub-program consta in proiecte de tip Teaming, in care organizatii de cercetare cu renume din tari dezvoltate ajutau un centru de cercetare din tari mai putin dezvoltate sa ajunga la nivelul de excelenta care sa il faca competitiv la nivel european si global. Proiectul Teaming se desfasoara in doua faze, in faza 1 se concepe un plan de dezvoltare pe termen mediu si lung (durata 1 an, fonduri nerambursabile de 400.000 euro), iar in faza 2 se pune in aplicare planul de dezvoltare daca a fost selectat pentru finantare (durata pana la 7 ani, fonduri din partea Comisiei Europene de pana la 15 milioane euro, la care se adauga finantare din fondurile structurale ale tarii respective, cel putin la acelasi nivel, pentru imbunatatirea infrastructurii de cercetare si mentinerea ei in parametrii operationali). Este vorba deci de proiecte cu finantare potentiala, totala, din fonduri de europene de 30 milioane euro sau chiar mai mult. Au avut loc doua competitii de Teaming, una in 2014 si una in 2016, iar o alta nu va mai fi organizata in ciclul actual 2014-2020. Rezultatele Romaniei: 1 proiect accepta in etapa 1 la prima competitie, nici un proiect selectat pentru etapa 2; 1 proiect selectat pentru etapa 1 la a doua competitie. Ceea ce este absolut surprizator este faptul ca, la a doua competitie, au fost acceptate pentru finantarea etapei 1 30 de proiecte din care 9 sunt din Cipru si 6 din Republica Ceha!!!. Doua tari si-au adjudecat 50 % din proiecte. Lasand la o parte eventuale dubii privind procesul de evaluare si selectie in vederea finantarii, este remarcabila capacitatea celor doua tari de a-si promova interesele efectuand un lobby eficient si sustinandu-si oameni in pozitii cheie la nivel de Comisie Europeana. Sunt lucruri din care Romania ar trebui sa invete pentru a avea mai mult succes la competitiile H2020.

Cum speranta moare ultima, inca mai credem ca lucrurile se pot imbunatati. Pentru aceasta insa trebuie o colaborare deplina intre autoritatile centrale care supravegheaza derularea proiectelor europene si cei care fac eforturi sa acceseze fondurile europene. Interesul comun este absorbtia integrala a fondurilor structurale si returnarea cu succes, in tara, a contributiilor la H2020. Altfel fondurile structurale vor fi pierdute iar din cotizatiile platite din Romania va fi finantata cercetarea din Cipru sau Republica Ceha. Bune intentii exista din partea institutiilor de cercetare si a firmelor, mai trebuie ca autoritatile competente sa se deschida catre dialog si sa actioneze ca partenere de accelerare a absorbtiei de fonduri europene, in primul rand cele structurale, si nu ca frane sau institii de pedepsire a celor care au „indraznit” sa semneze contracte de finantare din astfel de fonduri.