joi, martie 28, 2024

De ce regimul lui Putin e unul fascist

Odată cu începutul atacului asupra Ucrainei, dar și înainte de asta, regimul de la Kremlin a operat cu mai mulți termeni. Unul dintre cei mai des folosiți a fost: “denazificarea Ucrainei”. Prin declarația din 24 februarie, dar și în intervențiile televizate ulterioare, Vladimir Putin ne anunța că guvernul de la Kiev este condus de un grup neonazist (sic!) care a preluat puterea prin lovitură de stat în 2013, deci este un guvern nelegitim, în opinia sa. Singura problemă este că nici Putin, nici apropiații săi nu au prezentat nicio dovadă care ar demonstra acest lucru. Pe cale de consecință deducem că acest mesaj este pentru populația rusă care are o aversiune firească față de război și de nazism (pe care ei îl numesc fascism). Astfel, atunci când Putin numește guvernul de la Kiev nazist, el de fapt legitimează folosirea forței militare.

Luînd în considerare faptul că Ucraina este condusă de un președinte vorbitor de rusă de origine evreu, sau faptul că regiunea Mykolaev e condusă de un vorbitor de rusă cu origini coreene, termenul de denazificare folosit de Kremlin pare ridicol și deplasat. Sigur că Ucraina este o democrație, una fragilă cu mii de probleme (corupția fiind cea mai mare dintre acestea), dar totodată  în Ucraina avem luptă politică, libertate de expresie, schimbări de guverne etc.

Putin vede democrația ucraineană ca pe un pericol personal. Dacă democrația le va aduce prosperitate ucrainenilor, asta ar crea un exemplu pentru ruși, care ar putea dori o schimbare de regim la Kremlin. Așa că strategia aleasă este de a discredita democrația din Ucraina, prin a numi guvernul de acolo nazist sau fascist. Aceasta însă ne determină să ne întrebăm: ce fel de regim se află la Kremlin?

Într-un eseu din 1995, filozoful Umberto Eco definește unele trăsături comune ale sistemelor politice care s-ar asemăna foarte mult cu fascismul interbelic (el numește aceste regimuri Ur-fascism sau Fascismul etern). Eco ne avertizează că chiar şi existența uneia dintre aceste trăsături ar fi suficientă pentru apariția fascismului.

Să revenim la Putin. După 2003-2004, Putin a început să fie tot mai convins că schimburile de regim din Georgia și Ucraina au fost coordonate de occident și că Rusia ar fi următoarea, prin urmare a accelerat consolidarea puterii și crearea unui sistem politic autoritar (verticala puterii o numesc ei în Rusia). Însă discursurile și acțiunile recente arată că avem de a face cu un regim tot mai radical și astfel putem să distingem tot mai clar trăsăturile descrise de Umberto Eco.

Luînd drept reper descrierea de către Eco a Ur-Fascismului, voi prezenta fiecare trăsătură și voi arăta prin exemple cum se manifesta acestea în Rusia lui Putin. Din lipsa de spațiu, voi face o abstractizare a fiecărui exemplu. Abstractizarea însă ar putea servi drept început pentru o dezbatere mai largă asupra sistemului politic din Rusia și pericolul comportat de fascinația pe care o au tot mai mulți europeni față de Putin și regimul său.

  1. Cultul tradiției. Tradițiile (folosit la plural) reprezintă unul dintre elementele centrale ale regimului lui Putin. Tradiția este repezentată printr-un sincretism între valorile și tradițiile rămase de pe timpul URSS, în combinare cu interpretările religioase oferite prin Biserica Ortodoxă Rusă. Referirea la tradiție, de cele mai multe ori, legitimează și oferă justificări pentru acțiunile regimului. Drept exemplu poate servi folosirea concomitentă a simbolurilor religioase și potretelor lui Stalin în cadrul unor manifestații.
  2. Respingerea modernismului. Modernismul în accepția regimului putinist este reprezentat de sistemul liberal-democrat occidental. În discursul public din Rusia deseori este vehiculată ideea occidentului decadent și faptul că singurul stat care se opune occidentului decadent este Rusia.
  3. Cultul pentru acțiunea de dragul acțiunii. Orice acțiune a regimului este corectă și trebuie acceptată, fără nici un fel de reflecție sau critică, de către cetățenii Rusiei. Cei care se opun sunt liberalii occidentaliști care și-au trădat valorile naționale. Aici regăsim eternul clivaj din viața social-politică a Rusiei: occidentaliștii-slaviniștii. În discursul regimului, occidentaliștii sunt tradătorii de țară care sunt doar niște pioni ai SUA (coloana a 5-a ne explică Putin), pe când slaviniștii sunt reprezentați de conservatorii și patrioții care apără tradițiile rusești și urmează orbește regimul.
  4. Dezacordul este trădare. Dezacordul față de politicile sau acțiunile lui Putin niciodată nu a fost acceptat (cazul lui Navalnîi, care e la a doua condamnare penală cu ani grei de pușcărie, este cel mai cunoscut). Însă în ultima perioadă, în special de la începutul războiului cu Ucraina, dezacordul a devenit chiar periculos pentru oricine. Putin a declarat că cine nu e de acord cu acțiunile sale în Ucraina este trădător de țară, iar Parlamentul a înăsprit legile și oricine dezaprobă războiul poate fi persecutat, inclusiv penal.
  5. Frica de diferențe. Atât regimul, cât și televiziunile de stat prezintă orice ar veni dinafară ca fiind implicit rău. Asta se referă atât la persoane, cât și la idei sau valori. Foarte des putem observa în Rusia retorică și acțiuni ostile sau chiar violente față de anumite grupuri sociale. Atitudinile ostile față de persoanele LGBT sau față de persoane venite din Asia Mijlocie sunt exemple foarte des întâlnite. Cel mai recent și extrem exemplu este declarația patriarhului Kirill că războiul din Ucraina va opri pătrunderea valorilor occidentale și a paradelor gay (sic!).
  6. Apelul la o frustrare individuală sau colectivă. Atît în discursul oficial, dar și în cel impus de propagandă, se vehiculează ideea că după destrămarea URSS Rusia și rușii au fost umiliți de către occident pe plan politic, social și economic. Perioada lui Putin e văzută ca o renaștere națională. Când au îndoieli referitor la politicile regimului, Putin îi întreabă pe ruși: Vreți să revenim la anii 90? În acest fel, regimul lui Putin apelează la frustrarea și frica față de acea perioadă, iar populația continuă să susțină regimul cu o înverșunare și mai mare.
  7. Obsesia unui complot. Recent, Putin a declarat că Rusia e atacată de către occident, iar unicul scop al acestui atac este distrugerea Rusiei. Desigur, acest mesaj este prezent într-o formă sau alta din 2007 încoace. Însă în ultimul timp mesajul a devenit mai virulent și extremist și a culminat cu atacul asupra Ucrainei. Putin a declarat că Rusia se simțea amenințată și a atacat preventiv Ucraina pentru a evita un atac asupra sa în viitor.
  8. Inamicul este ba slab, ba puternic. În Rusia putinistă, SUA și UE sunt prezentate ba fiind puternice economic, dar slabe militar și divizate politic. Ucraina este prezentată ba ca o țară mare care se uită spre Rusia, ba ca un stat marionetă a occidentului. Umberto Eco precizează că această schimbare permanentă a retoricii are drept rezultat incapacitatea regimurilor fasciste de a evalua obiectiv oponentul. Războiul din Ucraina a demonstrat acest lucru. Putin credea într-un occident slab și divizat și spera la un blitzkrieg în Ucraina, însă s-a împotmolit și acum, fiind în impas, nu are nici soluții politice, nici militare la conflicatul pe care tot el l-a început.
  9. Viața e o luptă continuă. Venirea lui Putin la putere a însemnat o militarizare exacerbată a Rusiei. Discursul public este axat pe confruntarea cu occidentul și amenințarea unui război direct cu NATO.
  10. Disprețul față de cei slabi. Eco spune că conducătorul într-un sistem fascist disprețuiște masele și consideră că ele au nevoie să fie conduse. Deși nu există oficial un cult al personalității lui Putin, în mentalul colectiv este prezentă idea că fără Putin Rusia nu ar mai exista. La orice buletin de știri majoritatea noutăților au o anumită legătură cu Putin, astfel cetățenilor li se induce ideea că orice decizie sau acțiune politică este sub controlul strict al președintelui.
  11. Toți sunt educați să devină eroi. Îndoctrinarea în Rusia putinistă începe foarte devreme, chiar din primii ani de școală. Mitificarea trecutului și propaganda sunt elementele esențiale ale îndoctrinării. În ultima perioadă școlilor li se trimit materiale didactice care promovează regimul putinist și li se insufla copiilor că ei vor fi următorii apăratori ai statului, iar orice abatere poate fi considerată drept o trădare.
  12. Machismul. Putin e reprezentat în media oficială ca un bărbat hotărât, inteligent și cu mână forte. El pilotează avioane, merge călare, se scufundă la mare adâncime etc. În altă parte, multe dintre aceste lucruri ar părea ridicole, dar nu și în Rusia, unde lui Putin i se creează în acest fel imaginea unui leader providențial.
  13. Populismul selectiv. Eco spune că într-un sistem fascist cetățenii nu au putere și sunt chemați doar să joace rolul de popor. Astfel, cu ajutorul media, răspunsul emoțional este prezentat drept vocea poporului. Putin este cunoscut pentru manifestările grandioase la care sunt aduși zeci și sute de mii de oameni care au rolul de a arăta că tot poporul îşi susține conducătorul. Ultima astfel de manifestație a fost sărbătorirea anexării Crimeei.
  14. Nouvorba. Preluat din romanul 1984 a lui Orwell, Umberto Eco spune că partidele fasciste folosesc un limbaj simplificat, care are menirea să fie înțeles de mase. Astfel, şi în perioada premergătoare războiului, și în timpul războiului, Putin și mass media rusă operează cu fraze scurte, repetând ostentativ aceeași termeni: nazist, neonazist, banderoveț, fake etc. Cetățenii nu trebuie să înțeleagă sensul acestor cuvinte, doar trebuie sa le învețe și să le repete, astfel se crează un răspuns emoțional și nu unul rațional.

Deja în 1995, Eco observa că în Rusia ar exista un teren propice pentru apariția extremismului. După cum putem constata, toate cele 14 trăsături ale fascismului le putem găsi, într-o formă sau alta, în cadrul regimul lui Putin. Din păcate, în Europa și SUA sunt mulți oameni care l-au idolatrizat sau continue să îl idolatrizeze pe Putin, copiindu-i politicile sau justificându-i acțiunile (în special la extremele eșchierului politic: Orban, Le Pen, Melenchon, Salvini și mulți alții). Războiul din Ucraina nu este doar un război între două state, dar și un război între două sisteme de valori. Regimul lui Putin nu este unul conservator, ci e unul de sorginte fascistă, iar cei care îl susțin, îi găsesc justificări sau legitimări, ar trebui să se gândească la consecințe, iar ele ar putea fi devastatoare pentru Europa dacă nu oprim la timp aceste porniri.

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

  1. Excelent articol. Ce-ar fi să verificăm, punctele enumerate în articol nu cumva rămân valabile și în privința măsurilor adoptate sub pretextul pandemiei? Evident, cu excepția punctului 12. Eroinele noastre sunt femeile, pentru ele e normal să aibă câte 4 mandate la conducerea unei țări și să li se organizeze ”standing ovations” de câte 10 minute cel puțin o dată pe lună.

  2. Intrebarea care ma chinuie e daca occidentul a stiut toate astea despre Putin si despre rusi, de ce nu a facut nimic ca sa impiedice crima putinista? Sau, daca ar fi facut ceva, de ce nu a reusit?
    Sau altfel spus, ce ar fi putut, ce ar fi trebuit, sa faca occidentul pt a taia din aripile putiniste? Refuz sa cred ca nu s-ar fi putut face nimic. Se spune ca rusii ar fi cam prosti, se spune ca occidentul ar fi inteligent, se spune ca cel inteligent reuseste sa-l conduca pe cel prost. Daca e asa de ce s-a ajuns la aceasta catastrofa!?

    Dincolo de toate filozofiile, ce se poate face acum, cum putem iesi din terorismul de stat instituit de Putin, cind se termina si cum se termina distractia asta tragica?

    • Un razboi se incepe repede dar se incheie foarte greu, ce se poate face acum ? suntem intr-o stare de neputinta, trebuie sa strangem din dinti si sa ne gandim la propria piele altfel va fi rau.
      Pt cei de varsta a 3 a un an este cat 5 pt unul mai tanar, faceti socoteala, 2 ani de pandemie, anul acesta este ca si consumat sunt 3 ani de criza continua, cu alte cuvinte 15 ani pt cei trecuti de 60, 15 ani irositi, de pomana.

      • Ursule, eu sunt categoria >60 si nu am fost prea afectat de pandemie, m-am miscat destul de liber. La fel acum cu razboiul, acum o luna am fost in Austria, la schi, ieri m-am intors din excursie la Roma. Pt ca stiu c anu mai am ce pierde, timpul care imi ramine e oricum limitat, deci merita sa risc.
        Mai degraba la tineri e mai rau, le ia persepctiva, ii nelinisteste in ceea ce priveste viitorul..

    • Pentru ca in occident nu sunt oameni mai buni: impunerea „dreptului la avort”, „dreptului la alegerea genului”, pe langa ceea ce sunt, adica aberatii, sunt pe ordinea de zi. Fie ca aceste „valori” sunt rezultatul infiltrarii de catre marxisti, fie ca izvorasc din luminatele minti ale occidentalilor satui de prea mult bine, scopul lor este acelasi: distrugerea occidentului piatra cu piatra. Departe de-a fi un fundamentalist crestin, constat ca occidentul gaseste tot timpul scuze. „Nu cumva sa-l lezam, are totusi specificitatea lui”, „asa e rusul”, „vechea lui cultura are si partea asta, mai neagra, dar s-a schimbat” „are totusi bombe nucleare, nu te comporti asa cu o mare putere”. Asta la nivel de cetatean simplu, la nivel inalt cine stie ce se vorbeste.
      Acum cateva zile, twitter-ul ambasadei ruse la Paris publica poze cu francezii pupand dosul unchiului Sam.
      Iata ca gusta si ei din batjocura zilnica din care gustam noi, doar ca la ei a fost imediat chemat ambasadorul rus si intrebat ce face. Au disparut pozele, dar efectul scontat a fost atins. Bataia de joc s-a produs. Cu toate acestea, in Franta, multi pupa dosul rusilor („sarmanii si nobilii rusi”). Cu toate astea, la noi, ambasadorul poate arunca cu grenade pe geam direct in strada, nu cred ca l-ar convoca cineva nici daca ar fi victime nici daca nu ar fi. Si oricum nu s-ar prezenta.
      Cu acest tip de popor avem de-a face la est.
      La vest, repet, nu sunt ingeri.
      Sunt mai buni acum, pentru moment.

      • Logică inversă.
        „Impunerea” – în sensul legiferării – unui drept este o dovadă de tiranie. În măsura în care acest drept nu îți afectează persoana (cum ar fi în cazul unui prezumtiv „drept de a ucide”), considerarea „impunerii” lui mă face să cred că ar trebui să fie legiferat și „dreptul la prostie” doar pentru a nu pedepsi nevinovați, săraci cu duhul

        • Stimate, avortul nu are nevoie sa fie „legiferat”, caci este crima, de multe ori facuta de placere. Exista contraceptie, mult mai ieftina.
          Pewntru avort manifesteaza cateva descreierate, ce facem, daca maine defileaza canibalii, „legiferam” si pentru ei ?
          Va sa zica e sarac cu duhul copilul care e scos din burta mamei si zvarlit la cos, ca mamica mai vrea distractie fara cauciuc ? Sau ala care nu intelege ca mamica are dreptul ca ucida pruncul din matze, ca e „lege” ?
          Zi tu unde e logica aici.

    • „ce ar fi putut, ce ar fi trebuit, sa faca occidentul pt a taia din aripile putiniste?” – Simplu: nu trebuia să facă afaceri cu Rusia. Dar lăcomia corporată i-a făcut pe occidentali să treacă cu vederea ceea ce desigur știau despre Putin și acoliții lui.

  3. „Vladimir Putin ne anunța că guvernul de la Kiev este condus de un grup neonazist (sic!) care a preluat puterea prin lovitură de stat în 2013, deci este un guvern nelegitim, în opinia sa… Luînd în considerare faptul că Ucraina este condusă de un președinte vorbitor de rusă de origine evreu, sau faptul că regiunea Mykolaev e condusă de un vorbitor de rusă cu origini coreene, termenul de denazificare folosit de Kremlin pare ridicol și deplasat…. Eco spune că conducătorul într-un sistem fascist disprețuiște masele și consideră că ele au nevoie să fie conduse. Deși nu există oficial un cult al personalității lui Putin, în mentalul colectiv este prezentă idea că fără Putin Rusia nu ar mai exista… Umberto Eco spune că partidele fasciste folosesc un limbaj simplificat, care are menirea să fie înțeles de mase. Astfel, şi în perioada premergătoare războiului, și în timpul războiului, Putin și mass media rusă operează cu fraze scurte, repetând ostentativ aceeași termeni: nazist, neonazist, banderoveț, fake etc. Cetățenii nu trebuie să înțeleagă sensul acestor cuvinte, doar trebuie sa le învețe și să le repete.. Regimul lui Putin nu este unul conservator, ci e unul de sorginte fascistă,”
    De acord cu toate.
    Nu ne-am așteptat ca în secolul 21 să mai repetăm vocabularul fascismului din secolul 20. Denumirea de „fascism” trebuie raportat la Mussolini. Naziștii și Führerzul diferă în unele nuanțe de fascism. Folosirea de denumirea „fascism” pentru naziști duce în eroare. Chiar acolo unde ambele dictaturi sunt apropiate. Sovieticii au preferat denumirea de fascism. Deci vorbim aici de variante sovietică- rusă în propaganda politică anti- fascistă.
    Lavrov demonstrează cum se pot manipula denumirile politice și istorice din secolul 20 în spațiul public rusesc și global de azi. Lavrov face propagandă pentru Putin pentru uz intern în Rusia și pentru uz extern pe glob. Acum a folosit termenul de „totaler Krieg” al lui Goebbels 1943 pentru sancțiunile Alianței Transatlantice împotriva Rusiei lui Putin. Putin vorbește pentru uz intern și extern despre occidentul Alianța Transatlantică care vrea să distrugă „tradiția rusă de 1000 de ani”.
    Mai simplu vorbind: clerical- fascismul, legătura strânsă între biserica națională de stat și dictatură e specifică regimului „fascist” Franco în Spania 1936-1974. Mussolini a realizat un „concordat” cu Vaticanul, valabil până azi. Führerul a fost mai distanțat de religie și mai apropiat de ocultism.
    Regimul dictatorial al lui Putin în Rusia de azi e un amestec din mai multe „tradiții istorice” de extrema dreaptă ale secolului 20: clerical- fascismul lui Franco /Spania, spectacolele cu public mare înscenate a la Mussolini și Führer.
    Pericolul mare pentru omenire vine azi de la intenția și țelul criminalului de război Putin de a ataca și de duce un război împotriva vecinilor fără arme nucleare. Avertizarea pentru uz intern în Rusia de azi a lui Putin: NATO are ca țel desființarea și sfărâmarea Rusiei cade pe sol fertil în Rusia de azi. Mulți locuitori în satele Rusiei nu folosesc altă sursă de informații decât TV de stat al Rusiei lui Putin. Acești locuitori se lasă ușor seduși și mulți par a fi de acord cu propaganda lui Putin și Lavorov. Cred că e ceva altfel în civilizația urbană din marile orașe ale Rusiei. In zona Kaliningrad și Petersburg locuitorii văd TV de la vecini din alte state. Tinerii ruși folosesc mai mult internet, smartfone, mediile sociale. Pentru tinerii ruși Google, Facebook, Yutoube etc sunt mai obișnuite decât TV de stat rusesc al lui Putin. Acum accesul în Rusia lui Putin la informații din occident prin internet a fost redus sau complet deconectat.
    Informații pentru tinerii ruși ar putea să fie un obstacol, o frână pentru expansiunea fără limite a lui Putin înspre UE/NATO in Europa de est? Soldații ruși morti care vin acasă în sicrie din Ucraina vorbesc o altă limbă decât propaganda lui Putin și Lavrov.
    Standing ovation al Parlamentarilor din Alianța Atlantică, în SUA, Canda, PE, RFG, UK, Franța, Italia, Israel, sumitul NATO/Bruxelles, etc nu salvează copii în Ucraina, nu apără orașele în Ucraina de bombele lui Putin.
    Nu știm ce va urma. Incertitudinea, frica ca stare permanentă e o metodă folosită de criminalul de război Putin, la fel ca la dictatorii din secolul 20, Mussolini și Führer. Sfârșitul dictatorilor ar putea fi asemănător (modelul de la București Decembrie 1989?)?
    Din anul 2002 există Curtea Internațională de Judecată pentru crime împotriva umanității. Rusia nu a semnat această convenție (le fel China și SUA).

  4. Desigur, putem spune si asa !? Se regasesc oare trasaturile unui regim de politica fascista in tot ceea ce face azi Putin sau poate putem nuanta zicerea ? O intrebare bintuie , prin lume ”.Avea nevoie Putin de a ataca Ucraina in acest moment ? Era oare corecta si necesara declansarea acestei actiuni agresive indreptata asupra Ucrainei cu riscurile aparitiei a tuturor consecintelor cunoscute acum de toata omenirea ? Nu stia oare Putin ca niciuna dintre cerintele sale initiale ,adresate Occidentului, nu vor fi realizate si realizabile ?Nu stia care sunt efectele acestor sanctiuni la care au achiesat mai toate Natiunile lumii ? Acum , cind privim in urma , distingem cu claritate CAPCANA. Putin nu avea nevoie de aparitia niciunei forme de confruntari . Trupele armatei Rusiei au stat atita vreme „ cu degetul in gura ” la granitele cu Ucraina .Ce l-a determinat pe Putin sa inceapa agresiunea ?Raspunsul este unul singur . Putin a crezut ca intreaga actiune militara se va rezuma la o intrare triumfala in Ucraina si fratii ucrainieni il vor intimpina „cu flori in gara ”fara a reactiona la marsul trupelor sale in Ucraina .MOMEALA a fost pusa cu o extraordinara pricepere . Marsul triumfalist in Crimeea si ocuparea , fara mari pierderi, a regiunii Donbas , au facut ca percetia ,sefului Statului Rusia, sa fie deformata . Este evidenta conlucrarea unor forte , potrivnice, ce au prezentat situatia ,de facto, eronat si posibil premeditat . Momentul, in care primele salve de tun au fost aplicate asupra Ucrainei ,a insemnat inceputul sfirsitului .Intreg parcursul, fortelor militare rusesti, este de resortul unui Almanah al Greselilor . Acum greselile , erorile , par facute cu buna stiinta .Mediatic Rusia a pierdut pe toate fronturile si seful statului Rusia este numit chiar de J.R.Biden posibil criminal de razboi .Nu cred ca Putin isi imagina vreodata ca acolo se va ajunge .Iliberalismul de factura comunista , aparitia unei clase dominante ,asa zisa capitalista, dar care este in fapt una de sorgine comunista si oligarhista , coruptia endemica din Armata Rusiei acolo unde sumele uriase de bani au fost furate si intreaga forta militara era doar pe hirtie , capcana in care au cazut si care distruge intreaga economie a Rusiei ce nu are capacitati de productie ce pot ajunge la finalul circuitul de obtinere a produsului fara anumite componente Occidentale , excluderea Rusiei de mai peste tot ,blocarea activelor de tot felul si multe , multe, altele vazute sau inca nevazute au adus Rusia in ace asta situatie imposibila .Ceea ce vedem ca se intimpla nu poate fi uitat in veci iar memoria colectiva a Omenirii va condamna pentru Eternitate barbara agresiune .Solutia este una singura si anume schimbarea politica a conducerii Statului RUSIA .Fara a face asta Rusia si poporul rus nu pot merge inainte .

  5. D-le,
    Cu excepția pct.1 dar și acolo e o discuție TOATE, dar toate, celelalte pct.se potrivesc perfect abordărilor comuniste. Nu stiu ce fascism a visat Eco, dar o descrie mai bună a concepțiilor/ideilor puterii din statele comuniste rar am văzut. Noi, in Romania, am avut „privilegiul” să le trăim day by day pe pielea noastră. Cum de nu vă frapează identitatea tuturor acelor pct.cu sit.din Ro.inainte de decembrie ’89 ?!? Ciudat…..
    De ce trebuie să etichetăm drept fascism ceea ce se potrivește muuult mai bine comunismului, lăsând la o parte chestiunea cu RUS ?

    • Toate dictaturile ajung de la un moment dat să semene, între altele pentru că autocrațiile reușesc rare ori să mențină o coerență indeologică de durată. Dar autorul are dreptate. Putin este fascist. Mai mult, a demonstrat în repetate rânduri că este anticomunist.

      • @Margicu
        Ok, este fascist. Based on what? Comparând cu cine?!!?
        Să știți că deși in accepțiunea dvs.,pare că, a fi anticomunist = câh, nashpa, evil și condamnabil in realitate este chiar ceva f.de lăudat. Mai ales la unii care nu au cunoscut comunismul in mod direct.
        Dar ce e interesant la art.am scris deja: autorul nici nu a sesizat potrivirea perfecta a criteriilor expuse aici cu comunismul asa cum a fost el in toate țările care l-au trăit.

      • @crs și @JB De ce e Putin anticomunist?

        1) Putin a dus o campanie intensă și vizibilă de reabilitare a alb-gardiștilor. A readus în Rusia sabia lui Denikin (mesajul familiei Denikin a fost „sabia comandantului suprem pentru comandantul suprem”). Putin a reabilitat mănăstiri și a ridicat monumente funerare pentru alb-gardiști și a promovat cultul Romanovilor. Chestiunea asta poate părea minoră pentru noi dar pentru ruși e fundamentală: războiul civil e o chestie binara – îți alegi partea.

        2) Putin nu pierde nici o ocazie să lovească în Lenin și în bolșevici. Îi urăște cu pasiune pentru că au descentralizat imperiul și au dat personalitate juridică diverselor republici; le reproșează că au distrus tradițiile și sufletul rus. Da, Putin regreta URSS dar nu URSS-ul lui Lenin ci URSS-ul lui Andropov care, spune el, nu era altceva decât Rusia istorică sub o altă haină.

        3) Putin se recunoaște în scrierile unor foști disidenți și le promovează. Soljenițîn este un exemplu, dar Lev Gumiliov e mult mai reprezentativ.

        4) O parte din adversarii interni ai lui Putin aparțin de stânga radicală: comunistă, anarho-comunistă sau socialistă-revoluționară. Au existat deputați comuniști care au condamnat public „operațiunea specială”. Mai important underground-ul protestatar care a dat Pussy Riot e anarho-comunist, nu liberal și Putin îi urăște de moarte.

        5) Agenții de influență și „idioții utili” din Vest sunt, în marea lor majoritate, de extremă dreaptă: Bible Belteri homofobi, coaliții pentru familie, trumpiștii din toate tarile, radicali pravoslavnici de toate limbile.

        • @Margicu
          Așa că, per a contrario, Putin nu poate fi decât fascist….😂 Câteodată am impresia că glumiți, dar îmi revin repede. Recunosc îndârjirea ideologică.

          V-am mai semnalat eroarea de a-i asimila pe anticomuniști cu fasciștii. Dacă anticomunismul ar fi trăsătura definitorie a lui Putin zău că ar merita niște aplauze. Dar realitatea infirmă o astfel de ipoteză.
          „Idioții utili din vest” sunt exact cei care promovează, depuis toujours, marxism-leninismul sub diferitele sale deghizări. Astăzi: gender, non-binary, cancel culture, psihanaliza in analiza războaielor, ethnic studies, ethnical math, echivalența civilizațiilor/culturilor, etc.
          Argumentul Pussy Riot e genial ! Et j’en passe des meilleurs….

          • John Stuart Mill scria că nu toți conservatorii sunt proști dar marea majoritate a proștilor sunt conservatori. Așa e și aici. Nu toți anticomuniștii sunt fasciști dar Putin e și fascist și anticomunist. Anticomunist visceral – pentru Putin bolșevicii sunt vinovați pentru dispariția Împărăției tuturor Rusiilor.

            Nu știu ce e de râs la Pussy Riot. Nadejda Tolokonnikova a purtat acum 10 ani un tricou în culorile Ucrainei cu deviza No Pasaran. Cu atât mai mult merită respect astăzi când armatele lui Putin ucid copii în Ucraina. Pussy Riot reprezintă un segment real al rezistenței antifasciste ruse. Un segment foarte curajos.

            • @Margicu
              D-le, va spun sincer că mie nu-mi vine să cred că vorbiți serios.
              Vă îndârjiți in sfera Pussy Riot. Incredibi!
              Ce a făcut tov.max excitată (poate doar ideologic) Nadejda Tolokonnikova?!!? A purtat un tricou de No-pasaranistă UKR ten years ago?!?👍😂 Wow!! O Alexandra Kolontai pe stil nou sau poate o La Passionaria, Inessa Armand, Angela Davies și alte…..hormonizate într-o stângă militantă de largă respirație.
              Hai dom’le să fim serioși, zău!
              „pentru Putin bolșevicii sunt vinovați pentru dispariția Împărăției tuturor Rusiilor.” Și nu e adevărat?!? Ce istorii citiți dvs.?!? Go search bolshevic revolution și aveți material enorm. For free!
              Nu dom’le. Putin e un patriot/nationalist rus.
              „Putin a reabilitat mănăstiri și a ridicat monumente funerare pentru alb-gardiști și a promovat cultul Romanovilor.” Și nu e firesc?!? Ce treabă are asta cu fascismul?
              Oare cum v-ați format aceste convingeri?!? Cum de v-a „lovit” asta cu „aoleu dau fasciștii”? Postați o listă de autori, cărți. Sunt curios. Și cine știe, poate mă molipsesc…..😱

            • @OK, deci am stabilit că Putin e anticomunist; se pune într-adevăr întrebarea dacă e autentic fascist. Înainte de invadarea Ucrainei aș fi spus că nu e. Casta conducătoare în putinism era un amestec de oameni ai serviciilor secrete îmbogățiți peste noapte (din ăștia are și Ro mulți) care erau simultan oameni politici și mafioți (la modul cel mai literal). FSB, Rusia unită și mafia rusă se suprapun cu un grad incredibil. Mai mult, Putin chiar tolera un simulacru de opoziție. Sub Putin exista presă de opoziție.

              Problema e că invazia Ucrainei l-a radicalizat pe Putin. Rusia pravoslavnică a țarilor nu mai e un model istoric ci o realitate realizabilă – voința restaurației unei împărații în mare măsură mitică îl apropie de Mussolini și Hitler. Cert exista diferențe. Putin trebuie să aibă foarte mare grijă în a nu arăta prea mult naționalism etnic. Dar repet, fiecare formă de fascism are specificități.

            • @Margicu
              Poate că dvs.ati stabilit că Putin ar fi un anticomunist. Eu am dubiile mele. Nu vreau să cad în greșeala f.frecventa&la modă de a pretinde că „citesc” ce e in mintea lui Putin. Unele dintre opiniile lui Putin sugerează că ar fi un anticomunist, altele nu. Nu știu dacă ambivalența e căutată politic ptr.a satisface div.categorii ale electoratului rus.
              „Mai mult, Putin chiar tolera un simulacru de opoziție. Sub Putin exista presă de opoziție”. Realizați că din ceea ce spuneți rezultă că un astfel ce regim politic e preferabil celui comunist?!?
              Dacă „Rusia pravoslavnică a țarilor nu mai e un model istoric ci o realitate realizabilă – voința restaurației unei împărații în mare măsură mitică îl apropie de Mussolini și Hitler.” ar insemna, deasemenea că Hanibal Barca, împăratul Justinian, Napoleon, Petru cel mare, etc.ar fi și ei fasciști…..avant la lettre. La fel „La reconquista” capătă un caracter fascist. Nu că astăzi nu ar fi o mulțime de astfel de interpretări bizare, de largă respirație gauchiste/neomarxistă/No-pasaranistă.

              Nu uitați, v-am rugat ptr.o listă de cărți/autori.

  6. Parerea mea e ca a-l desemna pe Putin fascist e la fel de relevant ca incercarile sale de a-i declara fascisti pe ucraineni. Duce doar la dispute semantice, argumentatii despre definitii si despre adecvarea opiniilor unuia sau altuia dintre ganditori (fie el Eco sau altii) pentru subiectul in disputa. Si pierdem din vedere esentialul.

    Esentialul, care este ca Putin e stapanul absolut al unui regim abject, autoritar si violent, in care gandirea militarista conduce orice decizie. Aceste atribute sunt mai mult decat suficiente ca sa il descalifice complet fata de lumea civilizata, nu e nevoie sa aflam daca o definitie sau alta a cuvantului „fascist” i se potriveste sau nu.

    Orice astfel de fenomen, cu valente autoritare sau militariste, trebuie condamnat ferm si trebuie exclus rapid din societatea civilizata, oriunde s-ar afla si oricand ar aparea. Indiferent daca e fascist, comunist, sau altceva.

    • Mass media se fereste sa-l numeasca pe Putin comunist pt simplu fapt ca e constienta, ca ea insasi e in mare parte comunista. Majoritatea oamenilor din presa sunt extremisti de stinga, verzii sunt suta la suta comunisti, deci se implementeaza ideea ca a fi comunist e bine. Deci ce mai ramine pt a-l infiera pe Putin? Bingo, fascismul…

  7. https://en.wikipedia.org/wiki/Fascist_Manifesto

    Daca citesc atent ce isi propune fascismul il avem implementat.

    De ce foloseste Umberto Eco termenul fascism? Habar nu am. Eu as spune ca e o descriere a unei dictaturi, nu seamana deloc cu ce isi propune fascismul in manifest.

    Nu cred ca e o idee buna, sa tot schimbam sensul cuvintelor. Daca a aparut un termen nou fascism, explica si ce vrea si cum vrea, de ce il luam si il folosim intr-o definitie care nu are nici o treaba cu sensul initial?

    La fel as putea spune despre comunism, am trait noi in comunism? A fost implementat comunismul? Nu, am trait in nu stiu ce, cu un regim criminal.

    Nu sunt deloc un fan al fascismului si comunismului, dimpotriva. Dar hai sa folosim termenii corect si sa nu zicem ca rosu e verde de fapt.

    • lucrurile sunt simple: Eco folosește termenul fascism pentru că Italia a fost fascistă și suferă oarecum, ca și Germania, de această vină colectivă. Însă în practică fascismul și comunismul sunt foarte apropiate, ambele curente apârând din dorința de a schimba societatea liberală a secolului XIX . Chiar dacă ideologic vorbind unii propăvăduiesc puritatea rasei și alții puritatea clasei, metodele de „implementare” au fost practic identice, respectiv eliminarea alegerilor democratice și conducerea de forță, de tip militar. Dar evident Putin nu își poate face adversarii comuniști, are doar o variantă la dispoziție…

      • Partidele lui Mussolini, Hitler, Stalin au fost toate socialiste. Erau curente din social democratie la acel timp, asa cum se putea implementa la acea etapa, de tranzitie cum ziceau ei. As putea chiar spune ca fascismul lui Mussolini (fiindca doar in italia erau fascisti) era cel mai bland. Atunci de ce folosim termenii incorect? In germania toti comunistii au trecut de partea lui hitler la cererea internationalei socialiste a lui stalin.

        Poti sa citesti si manifestul comunist, sa vezi ce isi propune, sa vezi cat de aproape e fascismul de comunism. https://ro.wikipedia.org/wiki/Manifestul_comunist unele puncte sunt implementate.

        In sec XIX nu cred ca era societate liberala. Drepturi au aparut dupa fiecare razboi mondial, iar liberalismul pe care il intelegem noi astazi e foarte recent.

        Metodele de implementare si lupta au fost aceleasi de toate partile, daca studiezi un pic mai mult WWI, WWII ai sa vezi ca toti au practicat metode foarte similare, nu au fost sfinti de nici o parte.

        Ce ii caracterizeaza nu este conducerea de tip militar si lipsa democratiei. Ii caracterizeaza eliminarea fizica a celor pe care ei ii considera nedoriti, absurditatea ideilor, vroiau sa creeze omul nou si o societate utopica pe care nici ei nu si-o imaginau, delir.

        • sunt dintr-o generație care a citit Manifestul vrând-nevrând :) Prin societate liberală înțeleg societatea apărută după 1848, bazată pe drepturile cetățenilor și alegeri democratice. Nu mă refer la Florin Câțu dar da, chiar și la noi liberalii au fost la putere în secolul XIX , e adevărat că la final, în alternață cu conservatorii. Iar metodele de implementare nu au fost „similare la toți”. Dimpotrivă, toată Europa a avut o tranziție ușoară și bazată pe concesii reciproce de la starea de război la pacea postbelică. Dacă vă gândiți bine, inclusiv Regele Mihai a încercat o restabilire a societății democratice prin coabitare cu comuniștii, doar că n-avea cum să iasă bine cu armata rusă în țară. Sau gândiți-vă la felul în care de Gaule a reușit să demonteze și să valorifice până la urmă momentul ’68. De fapt doar comuniștii și fasciștii au implementat noua societate cu mitraliera, ceea ce îi face extrem de similari. În practică, proprietatea „întregului popor” însemna trecerea economiei în uzufructul clicii la putere, chiar dacă pe hârtie nu erau proprietari. Un exemplu tragi-comic e că atunci când au confiscat cazanul de țuică al bunicului nu l-au instalat la CAP, cum ar fi fost, să zicem, „normal”, ci acasă la un comunist de nădejde, membru CAP de frunte. Deci diferența între oamenii lui Hitler și cei ai lui Stalin era că primii de obicei dețineau cazanul și în acte, ceilalți doar în practică. Mi se pare o diferență destul de mică pentru a vorbi de două curente diferite :)

          • Alternanța la guvernare în Romania interbelică era de fapt o simulare a parlamentarismului occidental. Regele cerea demisia guvernului; numea un nou guvern din partidul rival; noul guvern organiza alegeri pe care le câștiga. Frauda era generalizată iar violența în ziua alegerilor curenta (mai ales când la guvern erau liberalii). Corupția în Romania interbelică era un cancer metastazat; „opoziția” și „puterea” furau cot la cot ca astăzi. Vă recomand „Sociologia proastei guvernări în Romania interbelica” a lui Bucur.

            • De obicei următoarea frază a celor care îmi zic cât de rău era parlamentarismul antebelic e „comuniștii au construit fabrici și uzine”. Evident, parlamentarismul antebelic și interbelic nu puteau fi altfel de vreme ce România a ieșit într-o singură generație din evul mediu și a intrat în lumea modernă. A fost un proces de modernizare măreț și eroic, căruia îi datorăm cam tot ce avem noi acum ca nație. Nu există termen de comparație cu mizeria comunistă, care a funcționat cât au terminat banii confiscați de la „burghezo-moșieri” plus împrumutul extern din anii ’60-’70 (
              „banii altora”) . Deci oricum ai întroarce lucrurile, concluzia e una și bună, regimurile parlamentare democratice aduc bunăstare, celelalte nu.

            • @M Badici Nu fac apologia regimului comunist și sunt de acord că în general bunăstarea este legată de pluralism politic. Reciproca nu e valabilă. Regimul interbelic nu a adus bunăstarea, sărăcia era lucie și, spre deosebire de Vechiul Regat care chiar depășea țări că Portugalia sau Grecia, Romania mare a fost pe toată durata existenței ei la coada clasamentelor. Politica economică interbelică a fost de o inepție pe care doar Ceaușescu a reușit să o depășească. Mai mult, pseudo-parlamentarismul interbelic a degenerat în fascism (relativ repede) și a făcut că statul român să devină complice la genocid.

          • Nu stiu daca ai observat, dar rusii i-au propus lui Zelinskii sa ramana el presedinte dar sa-si puna ei prim ministru. Ca ancorarea sa aiba legitimitate si mai mare. (Si inca nu e tarziu, am putea sa observam ca scenariul a fost implementat mai tarziu, dar tacit, pe de ascuns.)

            Cam asa s-a intamplat si cu Regele Mihai si alti vecini. Ei l-au pastrat dar au pus oamenii lor in functii cheie, si in cativa ani au luat toata puterea, legal, astfel ca nu poti sa mai spui nimic. Armata a avut si ea un rol, dar ea doar a stat pasiva. Nu am vazut lupta de partizani sau ceva puternica … deci e o metoda foarte eficienta de a castiga pacea. La fel au procedat si la pritenii nostri, nu e noua. Nu imi dau seama daca a inteles sau a incercat Regele Mihai sa refaca o societate democratica si daca era o societate democratica, am observat ca gandul lui era la casatorie.

            Nu stiu ce a fost in 1848, dar observ ca in multe tari chiar civilizate votul la unele categorii de oameni a ajuns si prin anii 70-80. Cred ca acei liberali in sec. 19 nu si-ar fi imaginat cum e cu liberalismul in ziua de astazi, erau cu totul alte vremuri.

  8. Herr Putin is Herr Hitler! Din naștere! Nu Nero a ajuns sa se creadă divin. I s-a propus asta de către cei care au trebuit, pe urma, să suporte consecințele „divinității” sale. Nu, Dictatorul Roșu a ajuns Terorist fascist, numai pentru că oligarhatul și alți dinozauri hulpavi i-au permis să-si paveze calea spre dictatura cu fapte criminale, dar și din cauza că „lumea” rusă este alcătuită în mare parte de niste încătușați, desculți și cu creierul fiert. Într-o țară în care pierderea libertății nu înseamnă nimic, nu exista viitor. Acum este foarte clar de ce rușii nu protesteaza. Rusia se zombifica vertiginos. Datorita unei operațiuni speciale de Zombificare, populația nu are niciun idealism in sensul occidental. Este neîndoielnic că rușii adoră dictatura, pentru că frica este suverana. Prostia rușilor este insondabilă. Ignoranța și pasivitatea lor sunt patologice. Toate astea – mana cerească pentru idolul lor amoral, turbat, maniaco-depresiv și smintit. In concluzie, FR e blasfemiatoare, criminala, teroristă și, evident, fascistă.

    • Oligarhii au fost facuti de servicii si de magnatii care au facut serviciile, caci acestea nu sunt rodul sovietelor de tarani si muncitori. Cu binecuvantarea serviciilor occidentale, care ele singure si nesilite de nimeni l-au suit pe ulianov in vagon directia cel mai mare cimitir al omenirii („calitativ” vorbind al doilea, daca comparam cu cel chinez, acela fiind cimitir inca din antichitate). Nu stiu ce calcule s-au facut, si de cine, insa unorta le-a iesit, altora nu. Avand in vedere faptul ca masoneriile gandesc pe termen lung, uneori secole, putem spune ca operatiunea ulianov a fost una de reusita, ba inca o reusita prea mare.
      Noi prindem viitorul pana intr-o suta de ani. Viitorul de dupa suta asta de ani, nimeni nu stie ce va fi. Bine, rau, rusia s-ar poutea sa piarda, s-ar putea sa castige. Mi-e ca nu de dorul ucrainenilor (si ucrainencelor) s-a pornit acest razboi. Cu atat mai putin de cel al transgenderilor, care faceau pagina principala a stirilor lumii civilizate pane acum cateva saptamani.

    • @Sandu
      „Prostia rușilor este insondabilă. Ignoranța și pasivitatea lor sunt patologice. ” Mi se pare că aveți o plăcere bizară in a profera insulte absolut gratuite. Nimic, dar nimic nu justifică afirmațiile dvs. Dar denotă mare ignoranță. Mare! Citiți un pic despre Tambov, despre revoltele muncitorești din anii ’50-’70 și poate o să vă mai luminați, a propos de ignoranță și pasivitate.

      „idolul lor […] turbat, maniaco-depresiv și smintit.” Decât să cădem într-o psihanaliză f.la modă care face afirmații in sens pur speculativ și fără nicio probă nu mai bine ne bazăm evaluarea acțiunilor RUS/Putin pe ceea ce este f.usor de constatat și înțeles?!?! Adică interese strategice/geopolitice diferite/opuse ale marilor puteri?!? Ah, că noi vedem „problema” într-un sens opus lui Putin e cu totul altă chestiune. Sigur, e f.probabil ca pct.nostru de vedere să fie cel just. Dar cumva, prin intermediul INTERESELOR vitale, suntem si noi aliniați/arondați unei mari puteri. Ne aliniem narațiunii acesteia. There’s no way around it.
      Noi românii, ca societate, suntem crescuți și educați la școala „noi nu ne-am dus niciodată peste nimeni, nu am cucerit pe nimeni, etc, etc”. Așa e! Dar….. dacă ne uităm in jur și chiar mai departe vom observa că suntem o excepție. De-a lungul istoriei statele (cu pretenții de putere) au reacționat mai mereu violent când interesele lor vitale au părut amenințate de un rival. Iar conducătorii acelor state au fost arareori „turbat, maniaco-depresiv și smintit”.
      „populația nu are niciun idealism in sensul occidental.” Dar câți dintre noi avem așa ceva?!? Și aici vorbim despre un idealism societal nu de aspecte materiale pe care orice pers.si le dorește on the spot.
      Hai să fim seriosi.

      • Sa fim seriosi si sa cerem vecinilor 50% din venit ca taxa de protectie, cum face idolul rasaritean, ca sa nu termine intr-o cusca, nu de altceva. Popa sa pupe mana mea, nu invers. Pe drum calc pe cine vreau eu cu tirul, nu e treaba mea – „n-am fost eu”, „drumul e-al tuturor”, „regulile de circulatie sunt minciuni occidentale”. Daca vecinul da muzica mai tare sau pune un steag x pe casa, ii dau foc casei. Ii iau toate cutitele din casa, si foarfecele, si acele, ca sa dorm linistit, sa nu ma simt agresat. Daca pot, si sigur pot, le iau pamantul de sub casa, cu acte false siute doar de mine, valabile doar pentru mine.
        E destula, seriozitatea ?
        Va rog, daca simtiti ca lipseste vreun marafet, rogu-va, completati in consecinta.

        • @crs
          Am dificultăți să înțeleg postarea dvs. Fiti mai clar.
          Insinuați că aș justifica politica de agresiune?!!?
          Vreau să vă informez că în politica internațională/rel.internationale NU se aplică regulile din politica/viața sociala internă. Deci in mică măsură regulile de drept deoarece, in definitiv, NU există higher authority. Si prin urmare „might makes right” (J.Mearsheimer). Acestea sunt constatări ale realității nu chestiuni cu care aș fi de acord. Lumea nu e creată și nu funcționează nici după mintea mea si nici în funcție de vreun principiu ideal.
          „De-a lungul istoriei statele (cu pretenții de putere) au reacționat mai mereu violent când interesele lor vitale au părut amenințate de un rival” scriam in msg.precedent. E cazul RUS astăzi. Evident că nu poate motiva așa direct și fără ocolișuri cum discutăm noi aici. Nu, revendică diverse chestiuni ptr.minoritatea rusă, argumente istorice (in parte adevarate, totuși) privitoare la teritorii aparținând azi UKR, etc. In bună măsură sunt niște pretexte.
          Noi (Ro&UE) suntem adepții regulilor clare, statornice și „garantate” printr-o țesătură de tratate și acorduri. F.bine! Așa ar fi normal. Dar ține și de poziția de slăbiciune pe care o avem. Dar ia să devină Ro&UE o mare putere să vedeți că tonul s-ar mai schimba.
          Marile puteri au, de facto, privilegiul (NU dreptul) să-si pună in executare drepturile/revendicările fără prea mari temeri. Nu există higher authority care să vină și să restabilească ordinea, efectiv. E bine?!?! Nu, nu e bine. Dar asta e lumea in care trăim.

  9. Asa este!
    Este razboiul dictaturii impotriva democratiei. Criminalul a vrut sa-l schimbe pe Zelenski cu un Lukashenko, sa transforme Ucraina in dictatura, ca in Bielorusia. Asa cum a scris Mircea Cartarescu, atacul lui Putin asupra Ucrainei este un atac asupra fiecaruia dintre noi, fosti sclavi ai dictaturii comuniste, care pretuim libertatea pe care am obtinut-o.
    Ucrainienii au castigat admiratia si pretuirea tuturor. Lupta lor este lupta noastra. Durerea lor este durerea noastra. Milioane de oameni, batrani ,femei , copii, bolnavi sub bombardamente sau pe drumuri. Este ingrozitor.
    Criminalul trebuie oprit cat mai repede.

    • @Delia f
      Da, este îngrozitor. Sunt vicisitudinile războiului, oricărui război. Victimele civile sunt, efectiv, inerente oricărui conflict militar. Asta e grozăvia!
      Dar altfel decât un armistițiu/o pace negociată ce s-ar putea face? La modul realist.

        • @delia f
          Daca spuneti dvs. …. Ok, sa spunem ca e dovedit deja criminal de razboi.
          Dar, pana la condamnare, cum il oprim altfel decât printr-un armistițiu/o pace negociată?

  10. Mai conteaza ? dezastrul s-a produs, sub ochii nostri. Au trecut 30 de ani in care s-a crezut ca lumea se va schimba, s-a schimbat doar aparent si superficial, reflexele profunde sunt acelasi ca acum 500 de ani.
    Elitele conduc, iar „boborul” indura, moare, este sacrificat pt nu se stie ce si credeti-ma, nu merita murit pt nici o tara din lumea asta, viata fiind mai de pret decat orice altceva.
    Cine intelege ? si cand se vor lumina oamenii intratat incat sa nu mai cada in plasele nationalismului, egoismului, a dorintei de supunere a celui mai slab, al intolerantei , plase aruncate de elite peste cei multi.

    • „Elitele conduc” – depinde de tara! Poti numi „elite” pe Putin si gasca lui comunistoida, pe lepra comunista Lukashenko sau pe odraslele de mocofani subdezvoltate intelectual din PSD?

      „Boborul indura”, acolo unde chiar indura, pentru ca nu-l duce mintea, pentru ca e majoritar compus din imbecili!

  11. Nazismul și fascismul sunt doua ideologii de Stânga. Bombardarea Irakului, sun pretextul că „Saddam Hussein are arme chimice, biologice și de distrugere în masă” nu este nazism? Bombardarea Serbiei de către nato, unde s-au folosit 15 tone de uraniu sărăcit, fara aprobarea ONU, nu este nazism? Declanșarea războiului din Vietnam pe baza minciunii cu privire la „atacul din golful Tonkin ” și folosirea agentului Orange, nu este nazism?

    Comentariul meu arată dubla măsură și ipocrizia globaliștilor.

    • Nu, nu este nazism! „Bombardarea Irakului”, „Bombardarea Serbiei”, „Declanșarea războiului din Vietnam” au fost actiuni intreprinse pentru lupta impotriva unor bestii care au ucis fara mila oameni nevinovati, pentru pedepsirea unor brute pentru care viata oamenilor nu conta. Si da, este necesar ca omenirea sa se poata baza pe forte care sa fie gata oricand sa riposteze impotriva unor canalii criminale, cum este Putin si clica lui de „tavarisci” provenita din mizeria si obraznicia comunista!

      Nazism inseamna linsarea fara mila a unor canalii comuniste ca tine, si iata, esti liber sa latri fara oprelisti in favoarea criminalilor proveniti din intunericul comunist, deci nu e niciun nazism pe langa tine, sluga comun ista ce esti!

    • S-au folosit proiectile cu uraniu saracit contra armatei sarbe, care o luase razna si incepuse curatarea etnica. Sau aia e ok dupa capul tau.
      Despre Vietnam, mai citeste putin, te-ai oprit la asa-zisul incident. Contra vietcongului, agentul orange a fost prea bland. Probabil comunsmul vietcong era ok, dupa capul tau. „Sarmanii, nu li s-a dat voie sa faca ce vor”. in spatele lor erau urss si china comunista. pilotii vietcong erau de fapt fie sovietici fie chinezi, se auzea in casti. Consilierii militari sino-sovietici ii instruiau in lupta de gherila si tehnicile de sabotaj si teroare asupra populatiei civile.
      Nazismul este ceva ce nu vei gasi in SUA, la nivel local sau federal, exceptand grupusculele de cetateni inclusiv de culoare si latino.
      rusia se comporta precum Germania nazista, e clar pentru oricine. Ce facem, ingenunchem si-i dam slitul jos si-o rugam sa nu doara prea tare ?
      A numi civilizatia „globalism”, poate fi destul de periculos. Inseamna ca eu sunt „globalist” daca-mi duc viata dupa modus american way of life, si ca oricine din lumea a treia ar avea datoria de-a ma face praf pentru ca stau in calea hegemoniei lor.
      Cam subreda treaba, nu crezi ?
      Ucrainenii nu au cerut razboi, le-a dat rusia nesilita de nimeni fara numai de „existentialismul” sau unic din toate unghiurile. Mai rar o tara in care medicii sar de la etaj.

  12. Eco isi incepea faimosul sau text cu amintirile din copilarie din Italia fascista, luptele cu partizani, el avea in vedere in special realitatile fascismului italian si neo-fascismului postbelic, terorist, in care ´traditionalismul´ lui J. Evola a avut un rol esential, de aceea l-a numit Ur-Fascism ( Ur fusese si numele unor reviste interbelice evoliene de ´magie´, in subtext Eco voia sa identifice aceste traditionalisme la moda, cu care s-a batut si pe care le-a ridiculizat toata viata, drept fascisme pur si simplu … ) . Clasificarea lui nu e totusi foarte stiintifica, nu retin exact, dar nu e admisibil, in nicio ´definitie´, ca ´existenta unui singur punct sa fie suficienta´. Cercetarea stiintifica nu a reusit sa se puna de acord asupra unor ´definitii´ ale fascismelor, lucru firesc, pana la urma, fiind vorba de fenomene istorice – echivocuri de care profita din plin simpatizantii de azi ai ´spiritului fascist´ – , retinem alte doua clasificari similare, cea a lui Stanley Payne si cea a lui R. Paxton,- ce tine seama de evolutiile istorice ale regimurilor fasciste. In orice caz, interpretarile conservatoare despre ´fascismul (/nazismul) stangist´, Voegelin, Hayek si partial Nolte, nu au nicio valoare si sunt respinse de toti cercetatorii seriosi, pt. o punere la punct a acestor neintelegeri f. importanta e lucrarea lui Emilio Gentile : Fascismo. Storia e interpretazione, unde se arata ca ´socialismul´ fascist nu era de clasa, ci ´organicist´, corporatist si nationalist , la fel si cu ´revolutia´, cu ideologia fascista ( anti-intelectualismul voluntarist, etc. ) si altele, la capatul carora pot fi recunoscute un nr. uimitor de trasaturi comune cu ideologiile conservatoare traditionaliste si contra-iluministe, contra-iluminismul conservator romantic e ´matricea´ culturala a fascismelor, ca radicalizari, miscari de masa, iesite din cuptorul Marelui Razboi ( Paxton insista si el asupra afinitatilor si complicitatilor conservatorilor cu fascismul, fascismul, ca bastard si mutant al conservatorismului , s-ar putea spune ca diferenta e una de grad, ca acutizari spasmodice, etc. ).
    Nici antisemitismul, nici nationalismul ( cum apare la Griffin ) nu sunt totusi trasaturi distinctive ale fascismului ( sau nazismului , se exagereaza adeseori deosebirile dintre acestea, din nevoia de a singulariza si demoniza oroarea nazista ), fascismul poate foarte bine sa existe fara antisemitism ( fascisme noneuropene), dar este intotdeauna xenofob, iar in loc de nationalism ar trebui pus ´particularism´ : au existat versiuni culte de fascism ´europenist´, oarecum in sens nietzschean ( fascismele ´literare´ franceze, cum e la Drieu la Rochelle, scoala lui C. Schmitt si neo-fascismul cult si internationalist al lui F. Yockey, chiar arianismul nazist ). Apoi, ´miscarea de masa´ revolutionara pare sa fi fost ceva specific inc. sec. 20, fiind comuna multor forme ideologice, uneori chiar democratice ( si taranistii la noi aveau asemenea tendinte , inscriindu-se in miscarea mai generala a populismului-agrarianismului ). Fara aceste trasaturi neesentiale fascismul isi pastreaza un nucleu autoritarist si populist sau ´bonapartist´, a asimilat anumite tendinte politice ale epocii sale, cred ca urm. aspecte sunt importante : ´sacralizarea politicului´ ( E. Gentile´ ), esteticizarea politicului ( W. Benjamin ) si caracterul revitalizant si ´palingenetic´ ( R. Griffin ). Regimul putinist e un fel de ´fascism´ postmodern, compozit sau hibrid, se apropie foarte mult de ´fascismul clerical´ ( sataniceasca ´ortodoxie nucleara´ ), pe modelul sutanelor negre ( si Legiunii, evident, dar si Ustasa sau Falangismul ), totusi, probabil ca e mai aproape de autoritarismele militare ( Franco ), ii lipseste scenografia liturgica. Ar trebui inclus poate in genul proxim al fascismelor, alaturi de Action Francaise ( ´Rusia unita´), ´ceva mai larg decat fascismul´, spune Griffin, parca aflat in impas.
    Evident ca nu se poate face abstractie de bolsevism. Foarte clar se distinge totusi : in comunism aparatul de stat, partidul, ideologia, constituiau motorul, nimic asemanator in putinism, care e un regim minimalist, personalizat si charismatic, cu o echipa militara de elita ( siloviki ), retorica ( ipocrita ) a pacii era, iarasi, importanta pt. comunisti ( evidenta si acum in balbele Chinei ), pe cand in putinism e o retorica tipic fascista a ´actiunii´, chiar a spontaneismului armat ( adica terorism ), de cucerire, etc.; legaturile cu autoritarismul ´reactionar´ tarist par a fi false sau pseudo-, putinismul este utopic-´medievalist´ sau ´primordialist´, se intoarce mult mai departe, la cnezi, de aceea si obsesiile pt. Rusia kieveana. Nu ar fi poate prea exagerat sa presupunem ca Putin visa la un fel de auto-incoronare la Kiev, ca Vladimir cel mare/nou, intregitorul, dupa modelul lui Napoleon.

    • Unii spun că Putin e comunist și alții spun că e fascist. Lucrurile stau ca și în cazul celor care spun că pământul e plat și a celor care spun că e rotund. Greșesc și unii și alții, dar nu greșesc în același mod și din aceleași motive. La modul serios: evident că fiecare regim dictatorial și fiecare mișcare extremistă are caracteristici unice. Dar „fascist” îl descrie pe Putin suficient de bine.

      Și într-adevăr e multa mistică mediavilista în retorica putinistă, nu e doar o nostalgie a țarismului.

      • E interesant de ce ´conservatorii´ ( pun intre ghilimele deoarece conservatorismul e legiune ) insista asupra falsului evident ca fascismul ar fi de ´stanga´ sau ´socialist´ ( socialism-social, evolutie-revolutie, erau lozinci universale ale vremii ). Desigur, intr-o prima instanta e un raspuns la asocierea postbelica a Dreptei cu ´fascismul´. Dar nu e doar atat. Conservatorismul american postbelic, in cele doua curente principale, traditionalist si ´liberal´ ( scoala austriaca ) a fost un import continental, o migratie , e un lucru important, are legaturi foarte slabe cu Old Right. Conservatorismul traditionalist al lui Russell Kirk ( si acela literar al lui T.S. Eliot ) era modelat mai mult dupa hibridul (neo)conservatorism francez, maurrassian ( si literar englez, sub aceleasi influente, Hulme, Chesterton, Belloc, etc. ), decat dupa burkeanism ( cercetarea recenta contesta ´conservatorismul´ burkean, considerat ca o traditie inventata ). E vorba si de nonconformistii anilor 30, cu ´cea de-a treia cale´, de mijloc, initial intre Comunism si capitalism, deci in proximitatea fascismului. Apoi, in conservatorismul american fascismul a fost anexat comunismului, ca ´totalitarism´ : traditionalistii, agrarienii sudici, erau de orientare reactionara ( multi dintre ei catolici ), ca si unii economisti austrieci ( elevi sau apropiati ai lui Othmar Spann, de ex. ), ieseau cam din aceleasi medii proto- sau cvasi-fasciste sau, mai simplu, de dreapta ´revolutionara´. Ar trebui subliniat apasat ca ´traditionalismul´ interbelic era de fapt un curent ´modernist´ , in sensul cultural si estetic, asa cum era si primitivismul , un ´primordialism revitalizant´, asa se explica atractia extraordinara pe care fascismul italian a avut-o asupra multor modernisti ( mai ales utopia de la Fiume a ´primului Duce´, G. D´Annunzio ), s-a spus chiar ca Fascismul a fost un caz de avangarda politica modernista. ´Dreapta´ avea cu totul alte trasaturi in epoca interbelica, era anticapitalista si antiburgheza. Evident ca dupa razboi sau chiar din timpul razboiului au vrut sa se disocieze cat mai clar de nazism in special, ex. unor nonconformisti si chiar fascisti francezi ( ex. cel mai notoriu, G. Valois ), era o epoca a repozitionarilor si reinventarilor ( Mounier trecut alaturi de comunisti, Maritain de democrati ). Au fost deci doua falsificari, in competitie, in istoriografia fascismului, comunista si conservatoare, in ambele cu rezultatul unui ´fascism´ caricaturizat si demonizat ce a ajuns sa domine, pana azi, mentalul colectiv, la fel ca cliseele cinematografice – , dar chiar si scoala ´totalitariana´ avea tendinta de a sterge diferentele prin generalizare, comunismul fiind noul inamic ce trebuia invins. Asa s-a ajuns ca fascismul sa fie perceput ca un subcapitol al ´totalitarismului´ in general mai degraba comunist, in pofida unei sintagme facile si inselatoare ca ´gemenii totalitari´ : chiar asa, de ce ar trebui sa existe vreo ´simetrie´ prestabilita ?
        Aceasta delimitare prea categorica a unor conservatori ( de origine ideologica interbelica si radicala, caci fascismul nu epuizeaza extrema dreapta ), tradeaza tocmai un ´complex´ si o afinitate ideologica mai mult sau mai putin ´subconstienta´ sau refulata. Ex. notoriu e acela al lui E. Nolte cu fascismul lui tripartit-hegelian, in pura traditie istoricista germana, ca reactie la marxism ( ´cu aceleasi mijloace´ ) sau rezistenta ( la transcendenta ! ), etc.

        • Majoritatea conservatorilor est-europenilor și americani folosesc intervenționismul economic pentru a separa stânga de dreapta. Lăsând la o parte că și dacă admitem criteriul, el nu este aplicat riguros, problema majoră vine din necunoașterea istoriei Europei. În Franța revoluționară dreapta apăra tronul și altarul (într-o formă sau alta) pe când stânga milita pentru o suveraneitate populara cât mai radicala și pentru ruperea totala a legăturilor cu vechiul regim. Chestie drăguță, wikipeia anglofonă nu numai că nu admite nuanțarea articolelor care clasifica fascismul și nazismul la „extrema dreapta” dar nu mai admite nici măcar discuții pentru că problema e considerată încheiată și cine o redeschide face comunitatea să își piardă timopul. Frustrarea e mare printre est-europeni.

          Independent de asta, noțiunea de „conservator” în cazul României, deși e comodă, trebuie folosită precaut. În anii ’90 discipolii lui Noica de la Păltiniș nu voiau să conserve nimic, ci căutau să rupă cât mai radical punțile cu… „vechiul regim”. Și nu erau singuri. Și era un fenomen perfect normal și onorabil în contextul de atunci. Doar că de-a lungul anilor această situație a dezvoltat o viziune necritică a interbelicului românesc și au apărut proximități toxice cu legionarismul (aici și BOR își are partea de vină dar asta e o discuție complexă). Ar fi foarte important ca în contextul agresiunii ruse și a retoricii putiniste românii să analizeze atent ultimii 30 de ani.

        • „falsului evident ca fascismul ar fi de ´stanga´ sau ´socialist´”
          Nu e niciun fals evident. Toți liderii fasciști erau oameni de stânga, socialiști (nu neapărat marxiști, dar destui menșevici germani au trecut in tabăra fascistă), liberali și/sau progresiști. ei despre ei spuneau asta, mulți dintre ei. Insă un anume lider de stânga al epocii, din zona stângii revoluționare și totalitare, a sesizat pierderi masive de aderenți in Occident, ba chiar a simțit pericolul penetrării propriei ogrăzi de elanul fascist susținut de figuri și voci mult mai carismatice decât ale lui. Acest lider a început a sabota competitorii pentru mințile muncitorimii lansînd o nouă linie de atac ideologic in care fasciștii au fost portretizați ca reacționari de dreapta, trădători ai nobilelor idealuri socialiste. Dintr-o dată, din tovarăși de drum (care tăiau Polonia in două) au devenit dușmani. Acest lider era Stalin, tiranul ucigaș ce nu suporta nicio concurență și nicio deviație, nici măcar in propria tabără. Iar teza pe care o susțineți dumneavoastră -a caracterului fascist al partidelor conservatoare- este una de extracție stalinistă. A prins la hipioatele americane din anii 70 pentru care orice polițist era un „porc fascist”. Nu prinde la oameni inteligenți și educați dar vă mulțumim pentru străduința, ba chiar fixația de a o reanima in secolul 21 (e deja a țîșpea oară când repetați marota asta pe forum, alături de alți progresiști dispuși să profite de acest război ca să-și maculeze inamicii politici prin asocierea cu Putin intr-un soi de bizar pseudo-argument Reductio ad Putinum).

          Și nu, eu nu sunt conservator, sunt libertarian, deci din punctul de vedere al dreptei un liberal (sub aproape toate aspectele) și un progresist, iar al stângii un potențial tovarăș (dacă aș aluneca in anarho-libertarianism) sau inamic, un „radical de dreapta” (dacă mă mai încăpățînez mult cu ordinea proprietății private).

        • O ocazie pt. incercarea unor clarificari, cat se poate intr-un comentariu. Nu pun semnul egalitatii intre ´conservatorism´ si fascism, tocmai asta voiam sa subliniez, ca ´traditionalismele´ ideologice sunt de fapt pseudo-traditionalisme, avand o origine romantica si ca atare foarte ´moderna´, o traditie inventata si literara sau livresca ( iar din pseudo- rezulta intotdeauna aberatii, monstri ). Am spus ca prin ´conservatorism´ se pot intelege mai multe lucruri, in mare : un conservatorism politic si foarte pragmatic ( sau non-ideologic ), imemorial, partida aristocratica , ce poate fi gasita si la patricienii romani, cel mai bine reprezentata de tory, ´Dreapta´, cum se stie, vine de la regalistii contra-revolutionari francezi; apoi, un conservatorism cultural foarte onorabil, tot imemorial ( dar nu se suprapune necesar sau intotdeauna cu acela politic ) ; dar exista si un conservatorism ideologic, romantic si contra-iluminist sau ´reactionar´, ca reactie la socialismul sec. 19 dar paradoxal impletit cu acesta, pt. cine stie, relatiile socialismului romantic, saint-simonismului, cu conservatorismul utopic si ´teocratic´ al lui de Maistre, etc. sau, in Germania, volkismul estetic initiat de Herder ( ceva similar a avut loc si in romantismul englez, cu panteismul, etc. ). Acest conservatorism populist ce a inflorit in plina decadece a fin de siecle a fost un fel de ´matrice´ a fascismelor, desi poate nu intr-o filiatie liniara, adica nu a fost unicul efect posibil, trecerea la fascism a fost posibila prin catastrofele razboiului si crizei. Socialismul a avut o mare importanta in constituirea fascismului dar era vorba de un socialism revizionist si ´nietzschean´, muscular, cu Sorel ( dar si Peguy ), cu o turnura nationalista ( Mussolini, care era totusi un aventurier ). Trecerea de pe stanga pe dreapta nu a fost specificul unor fascisti, pare sa fie un pattern ( cazul invers fiind mult mai rar, chiar si Maurras fusese in tinerete de stanga ! ), foarte multi conservatori americani provenind din stanga extrema chiar ( chiar mai e nevoie sa-i enumeram ? ), asta nu face decat sa confirme inrudirile sau proximitatile dintre ideologiile radicale, mai degraba decat atingerea proverbiala a unor ´extreme´ abstracte.
          In fine, conservatorismul economic postbelic e un alt fenomen distinct si specific epocii, in care s-au combinat multe fire, intre care si unele
          reactionare interbelice. Fascismul nu epuizeaza nici macar ´extrema dreapta´, cu atat mai putin Conservatorismul, inrudirile sunt altceva decat simpla identitate. Dar tocmai cei care acuza aceste ´reductionisme´ nu ezita sa abuzeze de ele de cate ori le convine, reducand, impotriva bunului simt, fascismul la ´socialism´. Criteriul interventionismului economic e foarte subtire si reductionist, a propos, economismul in sine e considerat de intelectualii traditionalisti care se respecta ca fiind de stanga si ´burghez´. Kirk il dispretuia pe Hayek, acest ´Marx´ al conservatorismului libertar postbelic.
          Conservatorismul romanesc e, desigur, unul original si pitoresc , transhumant .
          Un aspect mai putin cunoscut este relatia primului Fascism italian cu traditii anti-clericale ´ghibeline´ ce au alimentat si Risorgimento, ceea ce propulseaza originile fascismului adanc in Evul mediu, in luptele dintre Biserica si imparati sau printi, ceva similar cu anexarea sacerdotiului ortodox de catre tarii rusi ( iar filetismul sau nationalizarea religiei nu e altceva in esenta ). De fapt ´Dreapta´ traditionala militeaza pt. o regalitate suverana – o sacralizare sau glorie imanentizata sau terestra ( exemplificata prin bonapartisme , de unde si cultul romantic al lui Napoleon ca prometeu, nu fara motiv l-a ales Nietzsche pt. Ubermensch ), pt. ´tron si altar´, e o nuanta importanta, cu origini ( pretins ) pre-crestine sau pagane, extrem de clare in filosofia maurrasiana. Aceeasi subordonare ´ghibelina´ a religiei fata de ´politic´ sau ´putere´ in ideologiile conservatoare moderne – ce pot fi considerate ca un cult al ´puterii´-gloriei, autoritatii si ´ordinii´, contrastand puternic cu ethosul crestin ( opozitie foarte clar conturata in parabola Marelui Inchizitor si probabil ca Dostoievski cunostea Catolicismul prin versiunile lui politico-teocratice ), care e mai degraba ´de stanga´ …
          Multumesc pt. atentie si raspunsuri.

          • P.S.
            Aproape ca uitasem, miscarea radicala ( foarte imprecis numita ´conservatoare´ ), mai mult un cult, o religie sau o secta americana, ´obiectivismul´ randian ( foarte nietzschean , de speta nietzscheanismului popular sau vulgar ), anarhocapitalistii sau ´radicalii pietei libere´ ( probabil cea mai deprimanta forma de ´radicalism´, e ca entuziasmul pt. un hoit ) si Tea-Party ai lui Sarah Palin ( originalul Danei Budeanu ) si Ron Paul ( cu infamele lui ´buletine´ ) si care au devenit nucleul dur al trumpismului.

            • Iar ați trecut din registrul academic in cel politicianist. Păcat de argumentele, cunoașterea avansată și arhitectura dumneavoastră ideatică, căci atunci când ajugeți in prezent începeți să o luați personal și să vă trădați partizanatul prin reflexul de a vă ataca inamicii momentului. Ultima replică a fost ca o smetie trântită in capul unui preopinent in cadrul unui seminar universitar. Totuși, vă admir in continuare comentariile, sunt savuroase chiar si atunci când devin ridicol-contondente (gen micul Prometeu carpatin care se ridică si zdrobește cu o singură mână Comitetul Olimpic al Băutorilor de Ceai condus de zeița Sarah.. :) ) chiar dacă nu pot fi atât de radical și nici nu pot fi pe aceeași frecvență uneori.

          • Ok, am interpretat eu gresit cele susținute de dumneavoastră – in mare parte sunt de acord cu spuneți. Mă bucur că ați respins reducționismul politicianist. Și eu vă mulțumesc pentru răbdare si amabilitate.

        • Distincția conservator / progresist ține în realitate de psihologie. Manifestările în materie de preferințe politice sunt doar o consecință a temperamentului înnăscut și a educație dobândite.

          În modelul Big Five al trăsăturilor de caracter, nivelul scăzut de deschidere spre noi experiențe (i.e. low in openness) și nivelul crescut de conștiinciozitate (i.e. high in conscientiousness) fac ca un individ să fie conservator. Dezgustul față de agenții patogeni e o caracteristică interesantă a conservatorilor, greu de explicat, dar cât se poate de valabilă.

          În ce-i privește pe progresiști, deschiderea spre noi experiențe și lipsa de conștiinciozitate nu sunt tocmai de laudă, însă asemenea carcateristici îi avantajează în societăți instabile. Instabilitate pe care o creează adesea ei înșiși, spre a profita de ea.

          Problema e că lumea reală nu funcționează fără o împărțire în ”noi” și ”ei”. Întrebare pentru 25 de puncte: unde se încadrează stalinismul? :) Lenin a adunat toți disfuncționalii spre a-și impune noul regim, în timp ce Stalin a scăpat repede de ei, după ce și-a consolidat puterea.

  13. Vreți să revenim la anii 90?
    Asta este argumentul suprem al lui Putin. Anii 90, Anii Fraudatizarii, anii in care unu Hodorhovsky a reusit sa debina „producatorul”a 2% din poroductia mondiala de petrol .. anii in care „mu rau bani” (ruble!) sa fie platite lefurile nu doar ale profesorilor ci si a munctorilor petrolisti din Siberia , cand 80% dub noneda rusa se „invatea” intre Moscova, Skt Peterburg si Nijni Novgorod in timp ce zone uriase erau silite sa recurga la troc(!) ma rog (re)vedeti Rusia sub avalansa scrisa de unu … Aleksandr Soljeniţîn !
    Si astia erau anii in care 30% din moneda USA existenta fizic (bacnote) circula .. in Rusia !!!!

    Scuzati dar ptr „cei multi” (si „prosti” adica nu „noii rusi” ) mai bine Putin!!!!

    Si deja „astora” li s-a explicat ca „democratia” este epoca Elțîn …. si acu i se zice LGTB samd ..

    PLus ca Rusia este .. Rusia. Nu are rost sa reprosezi unui pradator ca este .. pradator! Ci sa tii minte cuvintele intelepte ale altui „pradator” „Să vorbeşti politicos şi să ai o bâtă mare la indemana”

    SI reciititi si Dusmanul Natural scris de Take Ionescu zis „Gura de Aur”:
    „<Ei bine, soarta ne-a așezat ca o piedică pe acest drum… Într-o astfel de problemă nu poate fi chestia de înțelegere, de compromis, de concesii. Dacă trăim, Rusia nu reușește în ceea ce, de două veacuri, a încălzit inima poporului rus, dacă imperiul reușește să-și realizeze visul pe care l-a urmărit cu atâta încredere și tenacitate, Statul român și neamul românesc nu vor mai fi decât o amintire. Iată adevărul…
    Tertium nomn datur..

    In rest … „Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!”: serviciu militar obligatoriu! Dulce et decorum este pro patria mori!
    Cine zice altfel e agent rus!

  14. Am mari dubii că the Newspeak (la novlangue) se află doar în trusa de instrumente a naziștilor! Dacă citiți Propaganda lui Bernays, s-ar putea să vă schimbați părerea și s-o scoateți din listă. Nu mai zic de originile naziste ale managementului modern, de toată nebunia clasificărilor și rating-ului (aplicat social în … China, deocamdată).
    Putin e nazist, dar un nazist în oglindă, îmbibat de propaganda sovietică. Mai e nazist pentru că are o minte îngustă și crede că forța este rezolvarea problemelor. Mai este și fascist, din moment ce-și adună semenii în gândire într-un mănunchi (fascie), în jurul unor idealuri pentru mințile simple.
    Fascismul, comunismul, nazismul sunt, în fond, anti-umanisme (nici democrația „reprezentativă” și tehnocrația nu prea pot fi acuzate de exces de umanism, până acum!). Suntem mulți, planeta e mică, resursele puține, suma inteligenței locuitorilor constantă, lucrurile sunt complicate, iar putinii și hitlerii își vor găsi mereu clienți, chiar pentru a fi votați democratic! Imaginea lui Alexandru cel Mare rezolvând problema nodului gordian cu sabia, ne bântuie. De a lui David față cu Goliath sau de cea, actuală, a actorașului cel viteaz, nu mai zic!!!

  15. Regimul Putin este unul fascist, dar nu pentru motivele enumerate in articol, in baza unei interpretări (forțate, aș zice) a unui eseu al lui Eco.

    Trăsăturile fascismului italian surprinse de diverși intelectuali postbelici sunt simple observații/mărturii așezate intr-un registru filozofic care, in cele din urmă, rămân o cheie prozaică de interpretare a realității istorice. Nu sunt elemente specifice fascismului, ci efectiv consecințele firești ale oricărui totalitarism. TOT, efectiv tot ce a scris Eco despre fascismul italian poate fi regăsit in orice regim dictatorial, chiar și înainte de apariția termenului de ‘fascism’. TOATE regimurile comuniste împărtășesc cu acest fascism romanțat derapajele naționalist-extremiste, tradiționalismul, protocronismul, asumarea contradictorie a modernizării/industrializării și a respingerii ideilor noi, recuperarea istorică (uneori iredentism), agresiunea față de orice disidență, totalitarismul de idei, conspiraționismul paranoic etc.

    Deci? Ce anume e specific totuși fascismului in regimul lui Putin? Iată câteva linii:
    1) socialismul organic (in care clasele nu mai sunt intr-o tensiune istorică conform calificării marxiste, ci intr-o îngemănare ierarhică). Toate serviciile publice sunt de stat, sunt o chestiune de „interes național”, riscurile -de sănătate, de bătrânețe, de viață- sunt socializate sub umbrela Statului-Muică (care ocrotește pasămite fiecare celulă a organismului social). După modelul german protofascist astăzi generalizat in lumea bună. Sănătatea este un element crucial al politicilor de stat. Acest element este insuficient pentru a califica un sistem drept fascist. Se adaugă insă:
    2) economia este corporatizată. Un soi de cartel al energiei și al industriei extractive este pilonul central al structurilor de putere (atât asupra cetățeanului cât și asupra partenerilor comerciali, privați sau statali). Acest cartel este penetrat și dominat de executiv. La fel ca in Italia și Germania fasciste. Fuziunea stat-corporații este elementrul central al fascismului. Tipic fascismului este și faptul că se menține titularul privat al acțiunilor. Probabil pentru a se degreva demnitarul/funcționarul public de anume responsabilități. Pentru că in rest nu intâlnim un prea mare respect pentru proprietatea privată cate este doar tolerată (ceva foarte asemănător se petrece in prezent in China).
    3. Militarizarea accentuată a societății. Ce a mers până la militarizarea serviciilor publice in situații de criză declarată.
    4. Guvernarea prin linii și centralizarea extremă a domeniilor considerate strategice -precum energia.
    5. Controlul de stat al finanțelor, sănătății, agriculturii, comerțului extern etc in diverse grade
    6. Expansionismul, pentru care retorica iredentistă constituie doar un instrument.

    Lipsește insă un element: atașamentul de-a dreptul religios față de progres, căci fasciștii italieni chiar se credeau promotorii progresului și erau văzuți de mulți prin lume ca atare (“Fascist means to gain liberal ends.” – Robert Shaw, 1934, intr-o in care Roosevelt -creatorul NRA- adormea cu cărticica lui Mussolini pe noprieră).

  16. Nu conteaza daca Putin e fascist, comunist sau nationalist fara ideolgie. Este un dictator criminal, criminal de razboi si ucigas in masa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Calalb
Dumitru Calalb
A absolvit un masterat în Relații Internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un masterat în IT la Universitatea din Aarhus, Danemarca. Actualmente lucrează în domeniul securității cibernetice în Danemarca și e pasionat de politica și relațiile internaționale din fostul spațiu sovietic.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro