vineri, aprilie 23, 2021

De ce România ar trebui să susţină agenda comunitară în dezbaterile în jurul reformei Schengen

Criza Greciei, a Portugaliei, a euro, revoluţiile din ţările arabe şi fenomenele migratorii ulterioare, toate acestea au contribuit la crearea în Uniunea Europeană a unui climat „de criză”, caracterizat de neîncrederea crescândă între statele membre. Această atmosferă se resimte în mod acut şi în cazul dezbaterilor din jurul reformării Schengen unde două poziţii antagoniste pot fi identificate: re-naţionalizarea acestui acquis major al construcţiei europene versus aprofundarea europenizării sale. Aşa cum vom arăta în prezentul articol, extinderea acestui spaţiu la România şi Bulgaria nu poate fi înţeleasă în afara acestei discuţii mai largi, viitorul aderării fiind strâns legat de rezultatul acestei dezbateri.

În 14 iunie 1985, ziua semnării acordului Schengen, Robert Goebbels, Secretar de Stat luxemburghez pentru Afacerile Externe, declara cu satisfacţie că semnarea acestui acord simbolizează caracterul comun al construcţiei europene. Douăzecişişase de ani mai târziu, dezbaterile în jurul Schengen-ului pun sub semnul întrebării durabilitatea solidarităţii europene în ceea ce priveşte libertatea de circulaţie a persoanelor, acestea opunând două tendinţe: re-naţionalizarea şi europenizarea.

Re-naţionalizarea…

Lăsând deoparte cazul aderării României şi Bulgariei la zona europeană de liberă circulaţie,  care este întru-câtva deja o primă dovadă a lipsei de solidaritate europeană, semnalul vizibil al re-naţionalizării Schengen vine odată cu scrisoarea din 26 aprilie adresată de Franța si Italia Comisiei Europene prin care se cere acesteia revizuirea acquis-ului Schengen. Scrisă în contextul „crizei” provocată de imigranţii revoluţiilor arabe din Africa de Nord, aceasta face apel la o reflecţie asupra unei metode prin care frontierele interne să poată fi reintroduse în cazuri „excepționale”.

Comisia Europeană a răspuns prompt acestei cereri venită din partea celor doi „grei” ai scenei europene prin publicarea unei Comunicări privind Migraţia. Prin aceasta, Comisia propune instituirea unui mecanism la nivel european prin care, în situaţii „excepţionale” ce urmează a fi precizate se introduce posibilitatea controalelor la frontierele interne Schengen. Ideea a fost susținută în mod explicit de Consiliul European din iunie, care a cerut de altfel Comisiei să vină cu o propunere concretă în acest sens în luna septembrie 2011.

Re-naţionalizarea gestiunii frontierelor se poate observa şi din anunţul Danemarcei privind decizia sa, unilaterală, de a reinstitui controalele vamale la graniţele sale cu statele Schengen. Această decizie, venită pe fondul presiunilor unuia din partidele naționaliste daneze aflate la putere, este privită de Comisie ca un atac frontal adus nu doar libertăţii de circulaţie, ci şi principiilor de baza ale pieței unice care se bazează tocmai pe lipsa acestor bariere naționale.

…versus europenizarea gestiunii frontierelor europene

Dacă Comisia Europeana a adoptat mai degrabă o poziție de mijloc în ceea ce privește cererile guvernelor statelor membre, Parlamentul European a fost vocea care a criticat cel mai mult tendințele de re-naţionalizare a spațiului Schengen. În viziunea acestuia, exprimată printr-o rezoluţie recentă susținută de toate marile grupuri politice, deputaţii europeni contestă schimbările propuse de Comisie şi susținute de Consiliul European, arătând ca ele nu vor conduce la ameliorarea guvernantei Schengen, ci din contră, pot avea ca efect disoluția zonei europene de liberă circulație, una din cele mai mari realizări din istoria UE.

Abordarea Parlamentului în ceea ce privește îmbunătățirea gestionării spațiului Schengen este legată nu de posibilitatea de a introduce noi prevederi pentru a putea introduce mai ușor frontierele interne, ci de monitorizarea mai atentă a implementării regulilor deja existente. În acest sens, acesta susţine instituirea unui sistem de evaluare Schengen mai eficient care, contrar celui existent, să fie coordonat la nivel comunitar de către Comisie şi să se aplice nu doar statelor candidate la intrarea în spațiul Schengen, ci şi celor deja membre. Mai mult decât atât, acesta ar trebui sa prevadă atât un mecanism de asistenţă pentru statele care au probleme în acest domeniu, cât şi un sistem de sancțiuni care să poată merge până la instituirea temporară si limitată a frontierelor interne. Viziunile concurente dintre Parlament și Consiliu se regăsesc de altfel şi la nivel pur inter-instituțional, acesta din urma contestând, prin intermediul unei confruntări interne între Serviciile Juridice ale celor doua instituții, dreptul primului de a fi asociat deplin în procedura de codecizie.

Observăm, aşadar, în dezbaterile din jurul Schengen două tendinţe opuse: gestionarea frontierelor la nivel european într-un spirit inter-guvernamental, la nivelul Consiliului şi gestionarea frontierelor la nivel european într-un spirit comunitar, Parlamentul fiind reprezentantul acestei abordări.

România și Bulgaria prinse în dezbaterea Schengen

Aderarea României şi Bulgariei la spațiul Schengen trebuie înțeleasă în acest context al eroziunii constante a solidarității şi încrederii reciproce de la nivel european. Cele două state nu pot deveni membre depline ale zonei europene de liberă circulație atâta timp cât încrederea celorlalți faţă de capacitatea lor de a gestiona frontierele externe dar şi încrederea în spaţiul Schengen, în general, sunt puse sub semnul întrebării.

Desigur, aderarea la Schengen nu depinde doar de eforturile celor două state însă acestea au totuși cel puțin două mijloace la îndemnă pentru a-şi maximiza treptat șansele de reușită.

În primul rând, România şi Bulgaria trebuie să contribuie activ la (re)construirea încrederii statelor membre în proiectul Schengen ca întreg. În acest sens, susținerea soluției comunitare la răspunsul privind ameliorarea guvernanţei Schengen este fundamentală. România şi mai ales Bulgaria au un interes vital în a susține ameliorarea sistemului de evaluare Schengen întrucât este cunoscut si larg împărtăşit în instituţiile de la Bruxelles faptul ca slăbiciunile zonei europene de liberă circulaţie nu ţin de statele din afara ei cum sunt România și Bulgaria ci de incapacitatea unor state deja membre Schengen de a se conforma standardelor europene privind gestionarea frontierelor. Atâta timp cât probleme grave persistă la frontierele maritime din Mediterană sau la cea greco-turcă, șansele de primire a unor noi membri care sa adâncească, în mod potențial, aceste probleme este extrem de redusă. Mai mult decât atât, potrivit unor surse din sfera instituțională europeană, susținerea unui mecanism de evaluare comunitar care să prevadă sancțiuni în caz de nerespectare a acquis-ului Schengen, propunere ce se înscrie în logica europenizării mai profunde a Schengen-ului, ar putea face ca poziția Germaniei şi chiar a Franței vizavi de aderarea României şi Bulgariei să devină mai flexibilă.

În același timp, România şi Bulgaria au şansa de a contribui în mod şi mai direct la consolidarea încrederii reciproce prin asigurarea capitalelor europene că problemele de corupție şi crimă organizată nu sunt într-atât de mari încât să pună în pericol spaţiul Schengen ca atare. În acest sens, dacă raportul pe justiţie care urmează să fie publicat pe 20 iulie ar fi pozitiv, ar exista şanse mult mai mari ca state ca Olanda, cel mai critic membru al UE faţă de calitatea statului de drept din cele două ţări, să renunţe la veto-ul privind aderarea.

Aşadar, cum încă nu este evident care dintre cele două tendinţe din dezbaterile în jurul Schengen vor modela viitorul liberei circulaţii în UE, România are mai degrabă interesul de susţine propunerile comunitare, scenariul europenizării mărind şansele acesteia de a adera la zona Schengen. În același timp, probleme privind corupția și crima organizată, deși colaterale dezbaterii privind Schengen, necesită o abordare mult mai credibilă din partea României și Bulgariei, ele încadrându-se în cadrul mai amplu al (re)construirii încrederii reciproce la nivelul UE.

Autori: Alin Cristian Mituța & Cristina Stănculescu

Articol preluat de pe site-ul Europuls

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Buna ziua,

    Va rog, poate cineva explica de ce nu poate Italia sa-i trimita inapoi pe imigrantii veniti cu barca ? Orice ar declara emigrantul, ca este urmarit politic, ca este apatrid, ca este discriminat..etc, in caz ca minte se va putea dovedi in urmatoarele luni prin ascultarea telefoanelor, prin urmarirea trimiterilor de bani, prin urmarirea grupurilor la care se ataseaza s.a.m.d. Nu poate declara ca vine dintr-o parte a Africii ca apoi sa se dovedeasca ca vorbeste numai un dialect din capatul celalalt al Africii.

    Ce legi, acorduri internationale impiedica Italia (sau alta tara UE) sa-i urce intr-un avion sa-i duca inapoi in Africa sau daca nu se poate afla tara de provenienta sa-i duca inapoi in mijlocul marii si sa-i lase pe o pluta ?

    Multumesc

  2. Nu cateva mii (sau zeci de mii) sunt problema, ci faptul ca UE este inca o constructie extrem de fragila, cu diferente semnificative de limba, mentalitati si nivel de trai. Este o ‘uniune’ in care atunci cand dau de greu multi sunt gata sa isi vada numai propriul interes, uitand de constructul supranational.
    Vor mai trece decenii pana cand UE va deveni ceea ce se doreste a fi (asta in varianta optimista).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alin Cristian Mituta
Alin Cristian Mituta
Alin Mituţa este director executiv al Platformei România 100. El a fost director de cabinet/secretar de stat al prim-ministrului Dacian Cioloș după ce în prealabil fusese director de cabinet al șefului cancelariei premierului, Dragos Tudorache. Înainte de cooptarea în guvernul Cioloș, Alin a urmat o carieră în funcția publică europeană, lucrând pe rând la Consiliul Uniunii Europene, la Parlamentul European și la Comitetul Economic și Social European. Totodată, este fondator și fost director al think-tank-ului specializat în politici europene Europuls – Centrul de Expertiză Europeană. În cadrul activităților sale, s-a ocupat de teme precum spațiul Schengen, politica europeană a vizelor, migrație, precum și de coordonare intra și inter-instituțională. A absolvit un master în afaceri europene la Institutul de Studii Politice din Paris - Sciences Po (2009) și are, de asemenea, două licențe în științe politice și în studii europene din partea Universității Paris X (2007), respectiv a SNSPA București (2007).

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Narațiunile apocaliptice actuale despre Armagedonul climatic conțin mai multe scenarii de groază, dintre care topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanic ocupă un...

Distrugerea ICR. Final de drum

Ce veste proastă - și ăsta e un understatement. De fapt, e o veste oribilă: s-a ajuns la cel mai prost scenariu...

Simptomele marilor europeni după 7 ani de Rusia în Ucraina

Acumularea militară rusă în estul Ucrainei este apreciată în diverse cercuri de expertiză occidentală...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro