vineri, martie 29, 2024

De ce Romania?

Citind o carte de bucate, am elucidat misterul care de 20 de ani tot refuză să-mi dea pace: de ce trăiesc şi muncesc în România? Din ’90 încoace, tot felul de oameni îmi pun această întrebare, iar răspunsurile mele – „oamenii… căldura lor… provocările…“ – sună mereu cumva neconvingător. În mod bizar nu sunt în stare să le explic ce anume mă ţine aici.

Anthony Bourdain a scris una dintre cele mai amuzante cărţi pe care le-am citit vreodată, „Kitchen Confidential“, şi aici mi-am aflat răspunsul, deşi în toată cartea autorul nu face nici măcar o singură referire la România. El descrie doza de nebunie de care ai nevoie pentru a investi într-un restaurant din New York:

Dorinţa de a fi patron de restaurant este o boală ciudată şi teribilă. Oare ce-i îndeamnă pe mulţi, oameni rezonabili de altfel, să se bage în aşa ceva?… Trebuie să vorbeşti fluent spaniola, dar să stăpâneşti şi limbajul alambicat şi Kabbal-esc ce guvernează regulile de sănătate, taxele, protecţia muncii, protecţia mediului, egalitatea de şanse la angajare, asigurările, capriciile şi favorurile obţinerii unei licenţe de vânzare pentru alcool, lumea subterană a strângerii gunoiului, spălării rufelor şi eliminării grăsimilor. Ai investit şi ultimul tău bănuţ pentru a pune pe picioare localul, când, colac peste pupăză, ţi se înfundă scurgerea la bucătărie şi sute de tone de mizerie împuţită îşi fac drum către sala de mese; bucătarul şef dependent de cocaină tocmai a apelat-o cu termenul de gălbejită pe chelneriţa de origine asiatică studentă la drept, fapt care îţi asigură drumurile prin tribunale pentru următoarele şase luni; barmanul le serveşte de zor cu alcool pe minorele din suburbie, şi oricare dintre aceste fete inebriate ar putea să înfigă maşina lui tăticu’ într-un autobuz plin ochi cu studenţi creştini, ducând în cel mai bun caz la suspendarea licenţei de alcool; mai punem pe listă şi lupta încrâncenată cu rozătoarele şi gândăcimea, pe care într-o bună zi s-ar putea să-i descoperi lăfăindu-se în farfuria cu desert; apoi, cel care spală vasele tocmai şi-a dat demisia după o ceartă monstru cu băiatul de la livrări, iar la masa şapte e nevoie urgentă de pahare curate; serviciul imigraţii îţi bate la uşă pentru o inspecţie surpriză a cărţilor verzi; cel care îţi livrează legumele vrea un bilet de ordin care să-i garanteze plata altfel îşi ia marfa înapoi, iar tu ai comandat prea puţine şerveţele pentru weekend – şi ia stai un pic, tipa aia nu e cumva tocmai criticul gastronomic de la ziarul New York Times, aşteptând în picioare o masă în timp ce fata de la recepţie flirtează fără să o bage în seamă?

România poate fi descrisă în termeni asemănători: de ce ai vrea să îţi deschizi o afacere într-o ţară în care agenţiile guvernamentale îţi trimit pe cap armate de inspectori, lăcuste care umblă după şpagă, mese pe gratis şi produse cadou şi, dacă nu le dai ce vor, te lovesc cu amenzi draconice în urma unor legi visate cândva săptămâna trecută de un guvern care funcţionează pe bază de ordonanţe de urgenţă emise la miezul nopţii, legi pentru care nu e nevoie de votul parlamentului, fiind astfel puse în practică imediat, deşi sunt atât de ineficiente încât nici în ziua de azi pe baza lor nu s-a reuşit condamnarea măcar a unuia dintre magnaţii care controlează (prin metode presupus ilegale) calupuri întregi din economie şi media (sau chiar din guvern, ar spune unii); unde sănătatea, educaţia şi serviciile sociale sunt atât de falimentare încât dacă ai ghinionul să ajungi la spital pentru o operaţie trebuie să-ţi cumperi singur medicamentele şi să-i şpăguieşti bine pe doctori, chirurgi şi asistente – chiar şi pe cei care fac curat – asta daca vrei să mai ieşi de acolo într-o bucată; o ţară care timp de 20 de ani a reuşit să construiască 100 de kilometri de autostradă (la costuri imense), în timp ce China (care în 1990 nu avea nicio autostradă), a construit până acum aproape 50.000 de kilometri.

Plecând aşadar de la realitatea românească dominată de legi imprevizibile, salarii mici, costuri mari, servicii publice falimentare şi hoarde de inspectori lacomi în căutarea prăzii, nu e de mirare că români au fost aduşi la disperare de propria lor ţară şi că îşi doresc să se mute mai la vest. Cuprinşi de propriul cinism, de resemnare şi lehamite, românii se întreabă miraţi când văd un străin ca mine, “ce naiba face într-un loc ca ăsta?“

Am venit prima dată în România în 1986 şi a fost o experienţă oribilă. Nu mai văzusem niciodată un popor atât de trist şi disperat. Oamenii evitau să mă privească sau să îmi vorbească, şi mi-am închipuit că am descoperit cea mai groaznică ţară din lume. A fost cumplit. Însă, când m-am reîntors în 1990, am descoperit că românii sunt de fapt foarte deschişi, primitori şi comunicativi – în ciuda aerului aparent ostil cu care eşti întâmpinat prin magazine şi restaurante. Mi-a plăcut din prima. De 20 de ani încoace, mă simt mai acasă în România decât m-am simţit vreodată în Marea Britanie sau în orice altă parte din sud estul Europei în care am trăit prin anii ’90.

Citind acea carte a lui Bourdain, mi-am dat seama că România, asemănător cu industria restaurantelor, este un loc ostil afacerilor. Pe de altă parte, multe ţări au birocraţii teribile, chiar şi locuri precum Germania. Şi în timp ce unii oameni ar face bine să se ţină deoparte, există şi cei ca mine, care se fac faţă în astfel de medii. Să lucrezi în România înseamnă să faci faţă unor provocări nesfârşite: m-am implicat în domenii majore cum ar fi legile pentru protecţia copilului sau politicile cu privire la populaţie rromă, iar de curând am publicat un articol în Time despre groapa comună a evreilor din Iaşi (1941).

Din punct de vedere creativ, România este mult mai interesantă decât Occidentul şi, ca scriitor şi fotograf amator, am găsit aici o grămadă de material interesant. Este un spaţiu ideal şi pentru antropologi, sociologi, istorici, ornitologi şi experţi în protecţia mediului – România este încă un loc „ne-alterat“ (mă refer aici la forţele moderne care schimbă structurile tradiţionale). De curând mi-am comparat pozele din România cu cele din Vest şi primele sunt în mod clar mai neobişnuite. Am multe instantanee interesante cu faţade de magazine – unele pictate de mână – şi tot felul de semne unice şi de modă veche; în Vest acestea ar fi produse în masă, în stilul modern sau retro – dar oricum, un lucru e sigur, nu ar merita să fie fotografiate.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Acceptam cu placere, si rabdare, sa fim precum partea din spate a unui restaurant din New York atita vreme cit parte noastra din fata mai prezinta interes pt un fotograf amator.

    P.S. Am citit articolul din Time. Merita mers mai departe.

  2. Atentie! Sunteti in pericol grav de a va contamina cu interpretationita acuta (a la roumaine): daca deja faceti cu lejeritate comparatii intre autostrazile din România si cele din China, atunci cate un articol despre evrei (fie el si in Times) sau sprijinirea comunitatii tiganesti cu greu va vor mai tine pe linia de plutire…

    • Trebuie sa revin cu o precizare: va paste interpretationita acuta (pt logica aceea conform careia putem face comparatiile aproape oricum), ok, dar sunt convins ca nu va paste si interpretationita in forma grava (terminala?) de care sufera conationalul meu de mai jos, numitul Daniel. Asta de care sufera Daniel e o boala rusinoasa si mai ales perversa pt ca suferindul nu-si da seama nici de boala, nici de caracterul rusinos al bolii…

  3. bueah, noi toti stim ca in romania e naspa dar descrierea asta e un pic cam prea condescendenta ca sa pice bine oricarui roman.

  4. Nu, nu te cred! Nu m-ai convins si nu vei putea s-o faci!

    La inceput am crezu ce esti doar un ciudat care isi pierde timpul pe-aici. Apoi am citit de implicarea in „protejarea” tiganilor si minciunile despre holocaustul in Romania – nedescoperit de trupele si regimul sovietic in primii 20 de ani de dupa razboi (si sper ca stii ca astai ar fi facut ORICE sa discrediteze Romania!) dar descopit de … chiar, cine? dar dupa 70 (SAPTEZECI!!!) DE ANI!

    Eu cred ca esti platit de cineva sa faci rau Romaniei prin inducerea de zvonuri si alte minciuni despre Romania: ce discriminati sunt saracii tigani, ce criminali au fost romanii, saracii unguri nici sa-si vorbeasca limba nu au voie si altele de genul asta!

    Daca ar fi dupa mine te-as declara „persona non grata” in Romania si te-as expulza in 24 de ore!

    • Daniel,

      Cred ca ai dreptate: se pare ca e platit sa faca asta…nu stiu de cine, dar a asa ceva miroase.
      Cred ca face parte din banda de propaganda CIA-MOSAD-MI5, car umbla prin toata lumea
      si schimba ei tot…deghizati in tot felul de chestii.

    • Bei, Danel, io zic, ca tu esti politzist, de orientare portocalie, de ala batzos, care exhaleaza numa adevaruri absolute, infailibile, ‘ati fost surprins de aparatul radar pe fondul de depasire de viteza!’ si dupa iq-ul tau, po’sa pun pariu ca ai s’un nume predestinat.
      Nu mai citi, ma, baiatule, articole d’astea rauvoitoare, ca astea’s materiale cu bulina rosie pentru tine, mai vezi de planeta x, potopu, sionismu, masonii care se infiltreza, state de romania, mostenirea, ashtea e de tine…
      Nu-ti fortza neuronu, ca asa poti trai mai mult…

  5. Am citit articolul cu placere si interes. M-a amuzat teribil paragraful lui Bourdain. Totusi, am o intrebare. Cu ce sunt mai rai birocratii nostri decat birocratii vostri? Pentru ca evident Bourdain se refera la ai vostri si din ce spune el acolo birocratie e teribila!

    • Buna intrebarea. Intrun fel e mai usor aici pentru ca daca stie sistemul (adica, cum merge cu spagile) pot sa fac or ce. La noi avem o groaza de reguli (e.g. Health and Safety) care complica viata teribil si nu ai ce sa fac decit sa „comply” (nu stiu cum sa zic comply in romana). Cred ca problem aic in Romania este daca nu esti corupt, pt ca regulele sunt fara coherence…dar usor erzolvat cu pile

  6. O greseala fundamentala este sa dai verdicte fara sa cunosti problema pana la capat.
    Miile de legi, ordonate, articole, paragrafe, in general modificarile legislative apar din cauza romanilor si a modului lor de a trai.
    Sistemul reactioneaza la ceea ce gaseste in realitate.
    Tendinta romanului e sa fure, cu fiecare noua metoda de eluadare a statului statul reactioneaza cu o modificare, i s-ar putea spune si corectare.
    Astfel au aparut mii de modoficari.
    Mentalitatea furtului produce efecte grave.
    Exista si vina politicului si a justitiei. Totusi, furtul ne defineste.

  7. Si eu ma mir cind aflu ca unui strain ii place aici. Nu ca mie nu mi-ar placea, imi place: dar imi dau seama totusi ca e greu sa-ti placa. Pina la urma insa, treaba asta cu placutu tine de afinitatile culturale ale fiecaruia si cu greu s-ar putea sistematiza, explica ceva.
    Insa mai exista atuul privirii proaspete a celui crescut/educat in alta parte, privire care ne dezvaluie ceea ce noi nu mai vedem de mult.
    Toate cele bune.

  8. Rupert a uitat sa mentioneze ca familia il tine in Romania, in ciuda tuturor dificultatilor intampinate.

    Rupert e casatorit cu Alina si are 2 copiii, un motiv destul de „strong” ca sa ramai intr-o tara cum este Romania.

    • E adevarat ca sunt casatorit aici si am 2 copii la scoala, dar asta nu e un motiv pt prezenta noatra aici. Nu credeti ca scolii sunt mai bun in marea britania, SUA, sau Franta? Si pot sa cistig mult mai bine la mine acasa (si copii stie destul de bine engleza). Pana la 2007 am cistigate bine de la proiecte phare dar acuma 32 de miliarde de euro sunt blocat din cauza birocratie si nu mai am nici of oferta de munca din proiecte UE…dar pot sa merg la tarile fost iugoslav, sau Albania, sau turcea, sa lucrez. Dar nu vreau. Oameni sunt mult mai cald si sincer in Romania decit in tarile asta (in experienta mea).

      Problema mea cu marea britania si alte tara „mai civilizat” (cum spuneti voi) este ca tot e aranjat deja, adica toate sistemele functioneaza bine si nu ai ce sa fac decit sa fi un component intr-un apart eficient. Uite la Tony Blair care a avut putere absolut (in context britanic) si nu prea a putut sa schimb nimic. Sistemul e prea tare. Aici trebuie sa fac sistem din nou. Spre exemplu nu existe servici de calitate pentre oameni care sunt dependent de droguri si alcool. Sunt niste spitale de stat dar stii cum e, si AA (Alcoholics Anonymous) care nu costa nimic, si care pot fi facut de or ce fost alcoolic, nu prea exist in Romania. La noi avem un AA in fiecare cartier; in Bucuresti sunt doar 2 sau 3 (adica unu pe un million de locuitori). De ce? Mi se pare ca romani nu prea implica sociale. Sunteti mult prea „fatalistic” (pot sa spun asta in Romana?)

  9. Barbara,
    Chiar voiam sa-l intreb din ce traieste, cum isi face banii. Fiindca ar putea sa-si cistige existenta intr-un mod foarte simplu in Romania dind lectii de engleza. Dar se pare ca prefera sa fie activist dezinteresat.

    Rupert,
    O intrebare despre groapa comună a evreilor din Iaşi: unde putem sa citim lista victimelor (nume, prenume, ultima adresa cunoscuta)? Trebuie sa existe undeva din moment ce se stie cu precizie ca au fost evrei. Merci.

    • Despre groapa comuna in Iasi nu cred ca pot sa vedeti o lista cu victime pentru ca trebuie ft mult cercetare ca sa afla cine sunt. Nu sa stie ca sunt evrei dupa identitate lor, dar dupa faptul ca a fost gasit obiecte civil acolo (pantof femei, nasturi de lemn) si skelete copii, si nu a gasit nici un obiect militar (cum ar fi nasturi metalic) decit gloante din 1939. Si este un martor care a fost dus la mormint pt ca a fost un suspect evrei.

      Dar mai bine puneti intrebari asta la procuror militar in Iasi sau la institutie Elie Wiesel in Bucuresti (sau vedeti blogul Adrian Cioflinca: http://adriancioflanca.blogspot.com/

  10. Nocensorship, referitor la bani, Rupert are niste afaceri in Scotia de unde ii vin banii, care il ajuta sa traiasca confortabil in Romania.
    Plus ce mai castiga nevsta aici in tara din traduceri cred.

    In fine, chestia e ca isi permite sa fie activist dezinteresat cum spuneai tu mai sus.

    Ideea ca Romania nu e chiar asa de „urata ” cum o vedem noi, ca dovada strainii care vin si apreciaza ce gasesc aici.

    Daca si ai o sursa de venit din exterior, Romania is „The place”:) to be…..

    • Draga Barbara, mi sa pare foarte interesant ultimul comentare. „Rupert are niste afaceri in Scotia de unde ii vin banii…Plus ce mai castiga nevsta aici in tara din traduceri cred.”

      Puteti sa ma spuneti numele afacerele mele in Scotia? (pentru ca nu stiu eu). Poate am niste dividende de luat (sau un caz de amnesia.)

      Si multumesc ca ai spus ca sotie mea esta traducatoare pentru ca am crezut ca este un jurnalist.

  11. Foarte interesant atat articolul cat si comentariile (mai putin cele care il ataca direct si gratuit pe Rupert, dar pe alea le putem ignora). Cu atat mai interesant cu cat eu ma aflu intr-o pozitie similara traind in China de 3 ani.

    Il inteleg perfect pe Rupert. Comparativ cu vestul, Romania e o tara *foarte* interesanta. Ii inteleg pe de o parte pe romanii care tanjesc sa ajunga in vest crezand ca acolo umbla cainii cu colaci in coada, dar in realitate cred ca viata acolo e complet neinteresanta. Se potriveste anumitor persoane care vor o viata usoara cu un sistem functional care ii protejeaza te orice ar putea merge gresit – un fel de mama care iti zice pe unde sa treci strada si te suna cand intarzii seara acasa. Pe de alta parte, pentru oamenii cu un spirit mai aventurier Romania sau Asia sunt o alegere *mult* mai buna. Daca treci peste neajunsurile specifice unei tari in curs de dezvoltare, iti ofera satisfactii mult mai mari.

    Comparatia cu China ar putea parea un pic trasa de coada, nu se poate compara scara la care se construieste in China cu Romania din simplul motiv ca aici in China vorbim de o populatie mult mai numeroasa si de o gramada de bani – Romania nu are nici una nici alta. Pe de alta parte e interesant de observat ca acum 20 de ani Romania si China erau in aceeasi oala. Diferenta (una din ele) e ca aici oamenii sunt muncitori si dornici sa se zbata pentru a face bani, in timp ce romanii sunt fatalisti si asteapta sa le pice din cer (iar cand nu le pica din cer dau vina pe sistem sau pe cei din jur).

    Un articol interesant pe tema asta: http://maxkle.in/giving-up-on-europe/

    • Interesant comentariile din China. Am fost si eu in china in 86/87 (cu Mosa si nu am vrut sa fac comparatie intre china si romania, dar comentarile care am facut despre autostrazile in Romania a fost facut de ambasador chinese acuma citiva ani inainte…

      Am fost in aproape toate tarile in europa central si multe tarile asiatica (in ani 80) si tot timp am facut comparatie intre romania si india. De ce? restul tarile in europa central, si asis sunt mult mai eficient decit romania sau india, dar in schimb romania si india are un spirit magic, foarte mult potential, oameni prietenos si creativ. Asta este impresia mea, nu cred ca am citit undeva si nicu nu am scris despre asta….

      • Da, China e mult mai dezvoltata ca si Romania din cam toate punctele de vedere si se schimba sub ochii mei. Cu toate astea si-a pastrat inca farmecul si calitatile de tara in curs de dezvoltare. As zice ca e combinatia perfecta intre Romania si vest – ai partea buna din fiecare. :)

        Sunt inca destule tari in Asia mult sub nivelul Chinei, asa ca mai exista multe variante pentru mine cand China mi se va parea prea dezvoltata. Hai sa fim seriosi, ca nu sunt Romania si India cele mai ineficiente tari din lume. Oameni cumsecade gasesti peste tot. N-as generaliza ca romanii sunt toti prietenosi si creativi, dar nu sunt nici rai.

        Tie iti doresc bafta in Romania. Poti sa mai stai inca 20 de ani, ca nu cred ca se va schimba prea tare. :)

  12. Domnule draga, nu te lua dupa toti acritii ! Sunteti un dragutz ,un om simpatic si imi face mare placere sa-mi fiti concetatean.Probabil stiti deja aceasta, om fi noi cum om fi,dar tinem la prieteni, ori eu va consider un,,friend” :) ,Multa sanatate dumneavostra, Doamnei si copilasilor !

  13. Rupert,
    So you published an article in Time about a mass grave (remains of 16 bodies) and decided to link this to Romania’s Holocaust even though nobody knows anything about those skeletons’ identity. And at the same time you let us know that you are a freelance journalist. Am I right? :-)

    That’s ok for me… but I think it would be much better to call yourself a freelance advocacy journalist able to make news from thin air just to sell and get attention.

    But yeah, you are right… one cannot be honest and also be biased. ;-)

    Noi succese pe ramura!

  14. Rupert,mersi de raspuns.

    Referitor la afacerile din Scotia, cred ca este vorba despre faptul ca tu esti interfata(intermediator) intre spitalul acela de tratarea dependentelor St Andrews si spitalul 9 (Obreja)

    Ma gandeam ca daca un roman isi trateaza dependenta la acel spital, tu ai un procent din suma pe care trebuie sa o plateasca el.
    Plus ceva procente de la compania Productive.

    Oricum welcome to Romania! esti binevenit.
    Si felicitari pentru rezistenta la birocratie si alte lucruri mai putin placute din tara.

      • Dar „for the record” nu lucrez cu spitalul obregia in bucuresti. Am fost la ei si am vorbit frumos, dar nu stiu dace putem sa colaboram…dar caut niste psihiatrii si psiholog cu experienta cu dependenti….si numele spitalul in scotia este Castle Craig….

  15. Sa fereasca natura ce oameni, nu numai fatalisti, dar si inchizitori, carcotasi, chestia aia cu capra vecinului ramane de-o eterna actualitate…

    Putini din cei care s-au grabit sa-i dea la cap lui Rupert stiu cati experti s-au perindat prin Romania, inainte si dupa aderare, unii voluntari, altii platiti, din bani europeni, insa si unii si altii au lucrat cu mult entuziasm pentru a pune la dispozitie informatii, experienta din greseli si bune practici ca autoritatile si alte nenumarate entitati sa stie cum sa traga si sa utilizeze banii europeni.

    Ai nostri ca brazii ce-au facut, au considerat ca trebuie sa-si aduca contributia prin a impopotona birocratic reglementarile si-asa stufoase, sa le piara chefu potentialilor solicitanti. Altora le este frica, nu aproba proiectele si se acund in spatele hartiilor, de ce sa-si puna semnatura pe proiectele de milioane de euro, cand pot sta bine-mersi fara grija. Altii o fac cu curaj si tot cu acelasi curaj si tupeu isi trag comision de la beneficiar, ca, deh, orice seriviciu costa.
    Ca sa nu mai vorbim de politic.
    Informatiile lasate in urma de expertii ca Rupert se pierd incet-incet, cei instruitzi pleaca din tara sau le vine lehamitea cand vad in ce hal sint platiti comparativ cu resposabilitatea care si-o asuma.

    Daca totusi unii vor sa faca ceva, adu alti experti, cheltuie alti bani cu instruiri, specializari, etc.
    Si, uite-asa timpul trece, leafa merge, noi barfim cu spor, ce afaceri invarte Rupert si nevasta-sa..

    M-am simtit aruncat instantaneu la inceputul anilor ’90 cand se purta intrebarea, ce-ai facut in ultimii cinci ani, tovarasu Rupert?

  16. Daca tot se dezbate subiectul, vreau sa precizez ca vizitand Canada si SUA unde am stat ceva mai mult decat un turist – e esential sa stai ceva mai mult – m-am felicitat ca nu am emigrat la vremea cand se punea problema. Una este sa calatoresti si sa vezi locurile cu ochiul turistului si alta e sa incerci sa traiesti in acel loc. De atunci vad lucrurile cu alti ochi !

    Exista o mare diferenta intre RO si restul occidentului: aici ca strain esti mai bine tratat decat localnicii, iar dincolo exact invers, esti tratat ca „ausslander”, abia la a doua generatie se poate pune problema egalitatii.

    Civilizatia nu e diferita, doar ca exista acolo un cult al fatadei atat urbanistic cat si comportamental. De aici politetea afisata peste tot, daca intri mai adanc .. e jale. In RO lipsa acestui cult face ca toate mizeriile sa fie vizibile si oamenii sa se cearte in gura mare fara rusine. In rest nu prea e mare diferenta.

    Am vazut si acolo ca geamul termopan e un lux, table de pe fatada cladirilor legate cu sarma, gropi ( mari ! ) pe sosele, homelessi ( cum noi nu avem ! ) samd.

    Si mai exista o diferenta: ei nu se plang, stiu ca tot ce vor avea vreodata e rodul activitatii lor. In RO, bocitul e la mare moda si e cultivat intens de media, impreuna cu ideea ca emigrarea este o solutie la indemana si asta justifica nepasarea fata de locul in care traim.

    Traiesc in tara asta de 46 de ani si nu am data spaga niciodata, desi sunt in „business” si prin urmare o tinta a „smecherilor” din sistem.

    Rupert, tu de cate ori ai dat spaga ?

  17. Rupert, de ce stai in Romania? Din ceea ce scrii rezulta ca esti un inadaptat care a dat de ospitalitatea roamaneasca si crede ca bunavointa romanilor are de-a face cu superioritate ta. Ei bine, in Romania sunt si straini de calitate, sunt si jurnalisti care au scris articole deosebite, dar tu nu esti decat un impostor care foloseste un citat din Bourdain ca sa dea seva unui articol fara sens.

    Nu intelegi nimic din Romania dar te hranesti din frustrarile romanilor. Iar cum acestea incep sa dispara odata ce vad ca lumea in mare e cam la fel te mira ca nu-ti mai gasesti locul. Romania este o tara primitoare. Iar cei ca tine chiar nu conteaza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rupert Wolfe Murray
Rupert Wolfe Murrayhttp://www.wolfemurray.com
Rupert Wolfe Murray este consultant independent pe probleme de comunicare. Scotian cu resedinta la Bucuresti

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro