vineri, martie 29, 2024

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crizecriza în sănătate (Valul 4 de Covid 19), criza în energie și criza politică. De la un punct încolo, primele două au influențat și facilitat evoluțiile politice.

Pentru a înțelege cât mai bine ce s-a întâmplat, o să mă refer pe scurt la fiecare, urmând, însă, ca la partea dedicată crizei politice să menționez principalele legături cu primele două crize. Ca de obicei, având în vedere volumul de aspecte relevante, abordarea va fi una simplificată (și fără patimă).

Pentru cei grăbiți, subiectele pot fi înțelese destul de bine și citite separat (valul 4 – paginile 1-3, criza energetică – paginile 3-5 și criza politică – paginile 5-8).

1 Criza în sănătate – Valul 4

Trebuie avuți în vedere 5 factori principali, cu influențe reciproce între unii dintre ei.

(a)  Un fond tradițional de suspiciune și încredere scăzută față de autorități la nivelul populației

Nu cred că este necesar să detaliez. Doar aș menționa că acesta a fost alimentat și de ceilalți factori.

(b)  O trecere graduală a statului dintr-o extremă în alta pe partea de comunicare și măsuri

O bună înțelegere a Valului 4 din această perspectivă necesită să mergem puțin înapoi în timp.

Amintesc că primele 2 luni de pandemie au fost gestionate bine de stat, implicând însă și cele mai dure restricții la cele mai scăzute cifre de infectare și spitalizare.

Pe partea de comunicare, pentru că era vorba de ceva necunoscut, potențial grav și constrângător pentru populație, s-a preferat bazarea în mare parte pe tehnocrați. Principalii comunicatori în mass-media în privințe medicale au fost Raed Arafat, Alexandru Rafila și Adrian Streinu-Cercel, la care s-a adăugat gradual ministrul sănătății de atunci, Nelu Tătaru, toți buni vorbitori și cu experiență medicală.

„Valul 2” (cel din toamna lui 2020) a fost și el ținut destul de bine în frâu pe fondul menținerii într-o măsură relevantă a abordării din „Valul 1”, inclusiv a unei părți importante din restricții. A apărut, însă, un prim aspect important. Observându-se că situația e sub control la nivel macro medical, dar costurile se adună în ritm foarte alert, executivul a început să se gândească că restricții dure nu sunt justificate și nici sustenabile economic.

Pentru că profesorii Rafila și Streinu-Cercel au fost cooptați de PSD în octombrie 2020 fiind puși capi de liste pentru Parlament, a apărut un al doilea aspect important. Practic, 2 din cei 3 comunicatori pur tehnocrați anteriori nu au mai rămas în dispozitivul anterior de comunicare și presiune.

Celălalt comunicator tehnocrat, Raed Arafat, a intrat și el într-un con de umbră mediatic, de teama PNL de a nu-l pierde politic și pe el la un moment nepotrivit. Ne amintim cu toții, de exemplu, regia elaborată de poziționare fizică în platourile de comunicare cu mass-media când se făceau declarații, cu ministrul de interne în centru, vorbind primul și, deseori, și ultimul etc.

Nelu Tătaru intrând în Parlament, s-a pierdut și ultimul dintre comunicatorii principali pe subiect.

După aceea, nu a mai fost clar care este planul de comunicare și care sunt rolurile, deși o parte din cei care au preluat subiectul au făcut treabă bună. De la un punct, nevoia de relansare a economiei era și în contradicție – inclusiv mediatic – cu nevoia de prudență medicală.

S-a mai rezistat cum s-a mai rezistat și la „Valul 3” (din primăvara lui 2021), dar deja costul economic și deteriorarea răbdării populației au mărit presiunea pentru o relaxare mult mai mare, cel puțin de facto.

Apariția vaccinurilor a reprezentat al treilea aspect important – chiar foarte important. Cu o soluție tehnică percepută ca fiind deja pe cale să devină larg accesibilă, cu nivelul tehnocrat (civil) de comunicare mult diminuat și considerat parțial prea alarmist și parțial prea riscant concurențial politic, s-a presupus că e puțin probabil să mai fie vreun „val” mai rău decât ultimul după ce acestea ajung în țară.

Presupunerea autorităților de mai sus nu era aberantă în sine, dar nu poți, totuși, să extrapolezi o rată de vaccinare de maxim 33% la ce se întâmplă într-o țară întreagă.

67% din țară rămăsese, de fapt, ca înainte, doar că a scăpat și de mai toate restricțiile.

Cu concursul larg al autorităților, mai toți ne-am comportat după aceea și până acum vreo lună și jumătate aproape ca și cum nu ar mai fi pandemie.

Când s-au deschis școlile și grădinițele în septembrie 2021 – s-au amestecat 100% din copiii veniți de prin vacanțe cu 67% din părinți nevaccinați (și aproape la fel de multe cadre didactice) și invers. Chiar și cu mască, având în vedere plaja de vârste, interacțiunile specifice acesteia și constanța de contact zi de zi timp de săptămâni, rezultatul nu prea avea cum să fie altul decât cel care a fost. Interacțiunile directe între adulți au crescut și ele în perioada respectivă pe fondul revenirii din concedii și dorinței de a recupera social.

În fine, în al patrulea rând, a contat negativ mai tot 2021 și faptul că șefia Guvernului și cea a Ministerului Sănătății au revenit (după alegerile din toamna anterioară) unor partide diferite. A apărut „aproape” inerent o concurență păguboasă între instituții cu privire la marcarea de puncte pe subiectul pandemiei. Tendința de fault între partide, goana după o iluzorie revenire economică “în V” și nevoia de pregătire pentru ce e mai rău nu au ajuns niciodată la un punct de echilibru bun.

(c)  Episoadele de dublu standard și de discrepanțe între vorbe și fapte la nivelul aparatului statului

Supraconcentrarea sistemului medical pe Covid 19 a lăsat numeroși români cu alte boli problematice cu sentimentul că se aplică măsuri diferite. Procentele mari de oameni din aparatul de stat care nu s-au vaccinat, inclusiv zecile de procente din personalul medical, au alimentat semnificativ percepția respectivă.

Excepțiile la restricții care nu păreau să aibă o logică diferită de unele din situațiile privite de restricții nu au ajutat nici ele. În fine, cazurile de înalți reprezentanți ai statului prinși regulat încălcând normele impuse altora au suplimentat tabloul acestui aspect, stimulând fondul populației de neîncredere și frondă.

(d)  O abordare eronată a statului față de cultele religoase pe durata restricțiilor pandemiei, și o eroare de poziționare inițială a Bisericii Ortodoxe Română

Din punct de vedere practic, restricțiile specifice unei pandemii au generat 2 dileme majore pe plan religios: (i) una de risc de diminuare a rolului divinității și Bisericii în mesajul pastoral și (ii) o a doua de sustenabilitate economică la propriu.

Eroarea BOR a fost aceea că prima dilemă nu a fost abordată de la început tranșant, centralizat și în favoarea medicinei, ci ambiguu și descentralizat. Ar fi fost mult mai simplu și ușor de explicat prima variantă și minimalizată însăși existența unei dileme, de vreme ce oamenii se protejează de boli, iau medicamente și fac vaccinuri de aproape 100 de ani. Ambiguitatea inițială a făcut mult mai dificilă o modificare ulterior. Abia atunci, în pasul doi, riscul de percepere a unei cedări a divinului în fața profanului și nesiguranței medicale a căpătat o altă magnitudine.

Este adevărat că Biserica a colaborat în perioada stării de urgență când încă nu era clar cât de periculos este virusul. S-a simțit, însă, cumva păcălită la o „abdicare” prea mare față de gravitatea reală concretizată. Ceea ce a fost perceput retrospectiv ca o suprareacție inițială a statului – deși era singura abordare rezonabilă ca prudență la momentul respectiv – a facilitat o suprarelaxare inversă.

A doua dilemă a fost generată de modul eronat în care statul a abordat economic religia pe perioada restricțiilor. În această privință, trebuie înțeles echilibrat un aspect structural – subfinanțarea cronică a cultelor religioase. Nu există vizibilitate bună cu privire la ce venituri vor fi anul viitor sau chiar luna viitoare.

Relevanța pentru pandemie este dată de faptul că marea majoritate a preoților din România nu ar putea trăi decent doar cu venitul asigurat de stat. Venitul obișnuit al acestora include și donații din partea credincioșilor care vin la biserică din care o parte trebuie transferate către proiectele Bisericii.

Desigur, s-ar putea remarca că nu ar trebui să fie treaba statului sau că unele venituri nu sunt fiscalizate etc, dar chestiunea pe fond este aceea de a încerca să înțelegem echilibrat implicațiile concrete.

Or, restricțiile în sine riscau atât să slăbească conexiunea și autoritatea spirituală în relația cu credincioșii, cât și să afecteze semnificativ posibilitățile de trai decent în cadrul cultelor religioase. Din ambele perspective, presiunea pentru menținerea adunărilor de tip religios și neimplicarea în promovarea mesajelor medicale deveneau naturale.

Unii cititori ar putea și aici să remarce că mai toată perioada pandemiei au fost excepții importante de la restricții în favoarea vieții religioase (raportat la motivația spirituală și constituțională). Este adevărat, dar excepțiile au fost parțiale și limitările indirecte au fost semnificative.

În plus, trebuie înțeles că și atunci când statul a permis unele activități, preoții nu au avut motive să promoveze gravitatea bolii pentru că riscul ar fi fost ca multă lume să nu vină în biserici de frică, chiar dacă era „voie” de la stat. La momentul la care au apărut vaccinurile, deja devenise dificil de sugerat altceva, deși era o evoluție foarte importantă.

Pentru cei care s-ar grăbi să spună că preoții ar trebui să fie niște apostoli ai vaccinării și să nu se lase influențați nici de considerente economice, menționez că este foarte dificil de trăit din voluntariat. Aceasta cu atât mai mult cu cât contextul a fost unul în care zeci de procente chiar din personalul medical nu au vrut să se vaccineze, unii medici (chit că nespecialiști în boli infecțioase) fiind vehemenți public pe subiect.

Așa cum statul a acoperit foarte multe salarii în economie, cred că ar fi trebuit ca, pentru perioadele de restricții, veniturile preoților din cultele religioase să fi fost suplimentate de stat, corelat cu așteptări de susținere rezonabilă a comunicării politicilor sanitare. Nu ar fi fost simplu, dar ar fi fost mult mai eficient raportat la contextul excepțional de pandemie.

(e)  Neimplicarea sistemului cultural și accesul cu totul disproporționat și nepenalizat în mass-media a tot felul de vestitori ai Matrix (cu „ciparea” oamenilor) și apocalipsei (cu ideea că se experimentează iresponsabil medicamente cunoscute ca nocive pe populație)

Este un aspect clar în sine, așa că nu o să insist. Din ce s-a întâmplat în mass-media în ultimele săptămâni se vede că se putea și altfel mai demult.

Ideea nu este deloc aceea că ar trebui luat automat de bun tot ce spune un funcționar public. Nu este nici aceea că vaccinarea ar fi o soluție perfectă.

Este vorba pur și simplu de faptul că mediatizarea profesionistă a efectelor și ponderilor bolii între vaccinați și nevaccinați, raportului statistic între avantaje și riscuri, diferențelor de sechele pe termen lung etc – a fost cu totul insuficientă la noi. Accesul la informație nu a fost, de fapt, deloc echilibrat.

2 Criza energetică

Numeroase articole au explicat detaliat de ce sectorul energiei din România ar fi putut să fie într-o situație mult mai bună în prezent decât este. Aș sublinia, așadar, doar câteva aspecte din alte perspective.

Este clar că marea majoritate a specialiștilor tehnici din toată Europa și alte țări nu au anticipat creșterea mare a prețurilor specific din toamna aceasta pe tot continentul (cel puțin, magnitudinea creșterii).

Desigur, o părere la îndemână ar fi că sunt toți nepricepuți, dar cred că este mult mai logic să avem în vedere (i) câțiva factori facilitatori ai crizei care s-au suprapus acum și (ii) puternice componente politice și geopolitice care au exploatat factorii respectivi tot acum.

În ceea ce privește factorii facilitatori, m-aș referi în special la:

  1. O subinvestire de peste 20 de ani cam în tot Occidentul (nu doar în România s-a întâmplat asta) în producție tradițională de energie pe fondul prețurilor mici. Pe de o parte, a fost mult mai rentabil pentru investitori să bage banii în aproape orice altceva. Pe de altă parte, tot vorbindu-se de energie verde și promovându-se scheme de susținere (doar) a acesteia, viitorul devenea și mai nesigur – prea incert pentru a demara investiții majore tradiționale (acestea necesitând mult timp pentru recuperare);
  2. O tendință a lumii de a-și crește consumul de energie (mai multă populație, mai multe fabrici, mai multe mijloace de transport etc, chiar dacă eficiența a crescut);
  3. Favorizarea în UE a piețelor de tip PZU (piețe pe ziua următoare). Aici aș menționa că ponderea de la noi de aproximativ 40% din energie cumpărată, practic, de pe o zi pe alta nu este unică în UE, ci s-a urmat un trend. Acest trend european a ajutat regenerabilele, facilitând intrarea rapidă pe piață a oricărui parc eolian sau solar nou și reducând și riscul contractual al lipsei de constanță de producție care e mai pregnant în contractele pe termen lung. A redus, însă, predictibilitatea.
  4. O iarnă mai rece în Europa anul trecut care a dus la o scădere mai mare a stocurilor de gaze și cărbune, cu o lipsă de atenție a autorităților la remedierea promptă;
  5. O secetă severă în America de Sud și vânt mai slab în Europa anul acesta care au afectat producția de energie din regenerabile și crescut nevoia de surse tradiționale pe mai multe continente;
  6. Revenirea economică post-Covid 19 și apropierea iernii care au generat un plus de cerere; și
  7. Anunțarea la nivel global a unor pachete masive de stimulare a economiei post-Covid (SUA, UE și China etc) care a generat o cerere anticipativă accelerată de materii prime de toate felurile, majoritatea necesitând multă energie tradițională pentru extragere, prelucrare și transport.

Pe plan politic și geopolitic, cred că ar trebui să avem în vedere cel puțin 3 componente majore (raportat la politicile UE și ale Partidului Democrat american de accelerare a tranziției verzi).

O primă componentă ar ține de interesul multor actori de modificare/lărgire a mixului energetic actual din politicile climatice (inclusiv din pachetul european de tranziție la energie verde).

O a doua componentă ar fi legată de dorința multor țări și companii de lungire a calendarului tranziției.

O a treia componentă ar fi aceea că dacă totuși s-ar merge înainte cu același mix de energie și cu același calendar, ar fi bine pentru producătorii tradiționali ca prețul energiei tradiționale să fie măcar semnificativ mai mare între timp. Aceasta ar permite constituirea unor rezerve pentru adaptare și ar mai da o șansă și la o renegociere în pasul doi.

În această ultimă privință, prețuri mai mari la energie pot influența jocul politic la nivelul populației în favoarea unor partide mai puțin pretențioase pe subiect. Pot, de asemenea, afecta competitivitatea societăților comerciale occidentale față de țări care nu adoptă politicile verzi în același ritm, aspect iarăși de natură să ajute concurența atât politic, cât și economic.

Aici trebuie înțeles un aspect important. Așa cum în crizele economice capitaliste (mai ales din 2008 încoace) se mărește fluxul de bani în piață pentru a parcurge mai ușor acele perioade (prin quantitative easing și alte politici contraciclice), și atunci când sunt crize energetice, cei ce pot să o facă, măresc, de obicei, cantitățile de energie pentru a diminua consecințele crizelor respective.

Pentru că apa (mai puțin în perioadele de secetă dură) și nuclearul sunt „destul de” constante, iar solarul și eolianul depind destul de mult de vreme, producțiile de petrol, gaze și cărbune sunt cele care pot face diferența în prezent în astfel de situații.

Or, modul în care Partidul Democrat din SUA a abordat petrolul și gazele de șist care făcuseră din SUA exportator net de ani de zile a generat neliniște. De asemenea, adoptarea Green Deal de UE a fost văzută de unii actori ca o accelerare politică a unei schimbări care le-ar lăsa mult mai puțin timp pentru propria adaptare. Interesul geopolitic pe termen mai lung l-a bătut pe cel pe termen scurt de a vinde momentan mai multă energie. Cei afectați nu au dorit să faciliteze tranziția, ci să-i arate slăbiciunile actuale.

Când Joe Biden a solicitat OPEC, în august și noiembrie 2021, să crească producția de petrol, s-a lovit de refuzuri (și cred că ar fi eronat ca refuzurile respective să fie văzute în afara contextului de mai sus)[i].

De asemenea, Rusia a manevrat luni de zile robinetul de gaze față de toată Europa, cu amânarea momentului de creștere a fluxului de gaze în conducte, încercând și un șantaj puternic (subiectul a fost deja prezentat pe larg de alți autori) asupra Republicii Moldova. Rusia dorește și o accelerare a certificării conductei Nord Stream 2 (aspect suspendat foarte recent de autoritățile germane, probabil și în contextul analizei implicațiilor politice ale crizei energetice din ultimul timp).[ii]

Pe fondul riscului de război rece între SUA și China și tensiunilor legate de AUKUS și Taiwan, China nu a mai apărut deloc inițial la COP26 (a 26-a conferință ONU privind schimbările climatice) și a invocat afectarea proprie, mărind masiv producția de cărbune pentru a face față consumului din țară.

Desigur, și perioada aleasă pentru negocierile COP 26 mi se pare că a fost total neinspirată. Era mult mai sănătos să fie organizată primăvara (așa cum fusese cea anterioară) când nevoile de consum energetic nu sunt în creștere, nu toamna târziu.

Nu toate cele de mai sus au fost aliniate politic, dar unele au fost. Oricum, rezultatul total împinge UE și Partidul Democrat american în dilema acceptării unor prețuri destul de mari pe termen lung sau dezicerii de propriile declarații și angajamente (dacă sunt forțați să revizuiască propriile politici privind sursele tradiționale de energie prin creșterea ponderii acestora acasă sau la nivelul altor țări). Desigur, aceasta ar submina și ideea de a taxa importurile în UE și SUA din țări care nu respectă aceleași standarde.

Pe de altă parte, după cum arată și episodul cu Republica Moldova (care a fost o țintă secundară a Rusiei), chiar și la nivelul UE, care are un grad mare de dependență energetică externă, încercarea unui fel de șantaj are limite. Poate duce la ostilizarea populației europene, accelerarea unor tranziții tehnologice, retalieri pe alte componente etc. Criza petrolului din anii 80 oferă unele similitudini de luat în seamă.

Pare că s-a ajuns, însă, la concluzia că tranziția va merge, oricum, înainte și este mult mai bine de presat și negociat acum, inclusiv adaptări și contracte de furnizare pe termen lung, când (a) există o decuplare între ambițiile UE și posibilitățile reale și (b) pachetul privind energiile verzi nu este cu totul finalizat și lansat.

Este posibil să se încerce o nouă rundă de creșteri toamna viitoare.

Cred că subiectul trebuie abordat pragmatic și cu înțelepciune.

România poate ieși oarecum câștigată (în termeni relativi) per total din cele de mai sus (de exemplu, prin potențiala includere în mix a nuclearului și prin fonduri și posibilități suplimentare pentru anumite surse de energie), dar este foarte important pentru asta să nu-și slăbească sectorul energetic.

Este bine politic și pentru restul economiei să nu crească facturile cine știe ce, dar trebuie gândit foarte atent în ce măsură, pentru cât timp și cine suportă costul. Trebuie înțeles și că problema a devenit geopolitic structurală – vom fi relevant sub prețurile de vârf, dar nu vom reveni la prețuri mici curând.

Legea recentă (259/2021) care vizează plafonarea unor costuri nete peste iarnă are și idei bune, dar nu ține cont de principii economice de bază (despre problemele legii respective s-a scris extensiv în mass-media). Fragilizarea financiară a sectorului energetic poate duce rapid la probleme și mai mari în pasul doi. Aceasta cu atât mai mult cu cât criza a confirmat că investițiile și în energie pur securitară sunt necesare (și pentru investiții trebuie predictibilitate că merită efortul).

3 Criza politică

Așa cum s-au găsit mult mai multe raționamente și nuanțe baladei Miorița decât au avut vreodată în vedere autorii acesteia, și criza politică din ultimele luni riscă să genereze numeroase distorsiuni și interpretări excesive cu privire la ce s-a planificat efectiv în spate.

Totuși, dacă ar fi să ne gândim care ar fi putut fi un plan sofisticat din spate și interacțiunile sale cu alte planuri și că ar fi exagerat să presupunem că tot ce s-a întâmplat a fost doar o încăierare politică „obișnuită” scăpată rapid de sub control, ar fi util să avem în vedere următoarele:

a O atentuare graduală de aproape un an a unor asperități față de PSD.

Se face aproape 1 an de când Președintele României nu a mai atacat relevant PSD în mass-media și invers. Ține, desigur, și de faptul că PSD era în opoziție și în minoritate (era greu de reproșat mare lucru nou, coaliția de guvernare putând, teoretic, adopta mai orice). Dar a fost mai mult de atât.

Este foarte probabil să fi apărut un disconfort față de USR-Plus încă de la negocierile dure inițiale pentru Guvern când ministerele obținute în final de acesta au fost văzute ca excesive procentual/ca importanță relativă. S-a născut gândul că este bine să se lucreze la premisele unei alternative.

A contat și o conștientizare mai largă a faptului că o abordare de tip „plăcuțe suedeze” față de cel mai mare partid din țară nu este, totuși, normală politic și nici nu a dat prea multe rezultate.

O calmare reciprocă a jocului, o abordare targetată și o ieșire din generalizări atât de mari ar avea șanse să fie mai eficientă, chiar dacă rămân destule segmente nereformate în acțiune. Distanțarea PSD din ultimul an de unele teme și disocierea explicită de grupul Dragnea, de exemplu, pot fi văzute și în acest context.

PNRR-ul și oferă mai multe posibilități de cointeresare politică față de mai multe partide și este mult mai greu de deraiat de la el din cauza cadrului constrângător european pe subiect. De asemenea, atragerea fondurilor depinzând de reforme, sprijinul unor procente cât mai mari din administrațiile locale ar ajuta.

Este important și ca la momentul schimbării majorității politice în viitor resursele să nu fie concentrate politic fix invers geografic (către administrațiile locale PSD) ceea ce ar pune în pericol sustenabilitatea unei părți din ceea ce se va construi/demara în următorii ani cu miliardele de euro respective.

Pe plan mai politicianist, PNL era, probabil, preocupat și de rolul majoritar al USR-Plus în pregătirea PNRR și în anticipata pilotare a implementării sale, inclusiv în relația cu Bruxelles, aspecte de natură a oferi plusuri de capital politic.

Este foarte posibil să fi contat și ajustarea geopolitică din SUA și regiune, dar despre aceasta vom vorbi mai mult, poate, cu o altă ocazie. În esență, unele lucruri s-au schimbat în ultimul an și este important pentru România să aibă segmente politice cât mai reduse care să încerce jocuri politice contraproductive.

Mai sunt și alte aspecte.

Ideea este aceea că se lucra de ceva timp la o abordare constructivă față de PSD-ul fără Liviu Dragnea și pentru ipoteza în care PSD nu ar fi fost cooptat efectiv la guvernare (și pe fondul ascensiunii partidelor de stânga în SUA și multe țări europene).

Încrederea cu care PNL a comunicat la declanșarea crizei, precum și blocarea moțiunii USR-Plus-AUR în Parlament indică puternic o înțelegere anterioară de principiu cu PSD (dar – s-a dovedit – cu goluri serioase, cel puțin față de PNL).

b De ce, totuși, acum două luni și de ce o alianță efectivă la guvernare?

Data Congresului PNL și calendarul de selecție a șefilor de parchete erau foarte importante, dar trebuia ca România să apuce să fie aprobat PNRR-ul. Semnarea PNRR a intervenit ceva mai târziu, dar când criza a fost declanșată se știa că momentul european cheie de aprobare trecuse.

De asemenea, cinic vorbind, era de așteptat ca deschiderea școlilor și grădinițelor să genereze automat un nou val de Covid 19, precum și ca expunerea de 40% la piața PZU să ducă la ceva creșteri de prețuri la energie tot toamna – ceea ce s-a și întâmplat. Astfel de evoluții ar fi facilitat o plajă mai largă de alianțe politice pe ideea că situații deosebite ar necesita soluții pragmatice etc.

Nu s-a anticipat magnitudinea Valului 4 și a crizei energetice, dar  – apropos de efectele indirecte ale crizei energetice – magnitudinea respectivă a „facilitat” suplimentar flexibilitatea de alianțe, făcând, totodată, mai important și să nu fie lăsat PSD în opoziție cu astfel de „oportunități” de critică. Doar că magnitudinea respectivă a redus marja de negociere a PNL raportat la spectrul alegerilor anticipate.

Totuși, deși un astfel de plan putea fi implementat mult mai ușor doar în perioada de toamnă, cele menționate nu sunt suficiente pentru a răspunde la întrebarea de mai sus.

Cel mai logic răspuns pare acela că planul respectiv (atât cât o fi fost) nu era ceva bătut în cuie, coaliția inițială – „Planul A” – având șanse să continue și să rămână varianta preferată la guvernare. O serie de decizii și evenimente au înclinat, însă, balanța către „Planul B”.

c Ne amintim că apăruseră gradual destule neînțelegeri „în teritoriu”, dar problemele decisive (demiterea ministrului justiței) au plecat de la neavizarea programului Anghel Saligny și de la derularea procedurii de selecție a șefilor de parchete fără implicarea Președintelui (aceasta din urmă nu a fost invocată, dar este un consens larg că a contat).

Primul aspect a fost prezentat în mass-media ca fiind un pretext, dar cred că a fost foarte important politic. Programul Saligny era un atu major în lupta pentru șefia PNL și sprijinul delegaților la Congres (și ar fi dat o poziție mai bună de start și dacă se ajungea la alegeri anticipate).

Or, USR-Plus s-a poziționat vizibil în favoarea lui Ludovic Orban (prin declarații ale mai multor reprezentanți de vârf etc). Nici nu se credea că acesta va pierde și era, oricum, văzut ca garantul păstrării repartiției de portofolii negociate la momentul instalării Guvernului de coaliție.

În acest context, deși avizarea fusese solicitată oficial din scurt și programul chiar era susceptibil de îmbunătățiri, Președintele și tabăra lui Florin Cîțu au văzut refuzul respectiv ca pe o interferență majoră și intenționată în competiția politică internă strânsă respectivă.

De ce a dorit Klaus Johannis să-l schimbe pe Ludovic Orban ar necesita mai mult spațiu pentru explicații. Dar este clar că a dorit-o și că șefia PNL nu s-ar fi schimbat fără sprijinul său.

Al doilea aspect a fost și el foarte important. Din păcate, conflictul în spirală între elitele de facto românești din ultimii 30 de ani a mărit excesiv relevanța „controlului” cât mai mare pe demararea și mersul dosarelor penale. Abordarea lui Stelian Ion a fost văzută ca o încercare de scoatere prematură a unui vector major de putere de sub un semi-control perceput ca încă fiind foarte important sau chiar de preluare pur și simplu a acestuia – aspect mult dincolo de simpla semnificație a numirii unor persoane pe funcții.

Cred că o bună înțelegere a susceptibilităților pe subiect necesită să avem în vedere și poziția USR-Plus cu privire la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). După cum am detaliat cu o altă ocazie, SIIJ a fost creată inițial ca o contrapondere față de unele segmente din DNA, percepute de multe partide ca transformate într-un vehicul al procurorilor și unor segmente din autoritățile de forță de presiune asupra judecătorilor, politicienilor și oamenilor de afaceri, fără să fie ceva eficient și invers.

Activitatea SIIJ este, evident, criticabilă, dar insistența USR-Plus pe desființarea sa pur și simplu, fără o discuție de substanță cu privire la (a) abuzurile clare și numeroase ale unor procurori în cadrul luptei anticorupție (pe lângă multe lucruri bune făcute de parchete) și (b) nevoia de mecanisme eficiente de prevenire a abuzurilor a neliniștit profund atât PNL, cât și UDMR (poziția PSD era deja limpede).

Deși USR-Plus doar mergea pe o continuitate de poziție mai veche pe subiect, este posibil ca, în contextul de mai sus, o serie de actori să fi văzut insistența respectivă, coroborată cu abordarea privind selecția procurorilor, ca pe o tentativă de revenire la putere (cu cooperarea sau manipularea unor reprezentanți ai USR-Plus) a unor segmente care pierduseră din control în ultimii ani.

Teama și la nivel personal a unor oameni politici de soarta multor politicieni de vârf, inclusiv a lui Traian Băsescu, a anturajului apropiat și a familiei sale, nu ar trebui, nici ea, exclusă.

Activitatea parchetelor din ultimii ani pe zona anticorupție (de când s-a intrat în faza de blocaj despre care am vorbit în Trilogia Elitelor) lasă mult de dorit, dar și o revenire la exact ce era anterior nu mai era o soluție acceptabilă politic.

În lipsa găsirii unei căi de mijloc percepute ca echilibrate de toți jucătorii, s-a preferat riscul excluderii unor forțe care erau reformiste, dar erau percepute ca accentuând prea mult divizarea clasei politice sau ca fiind, eventual, manipulate parțial pe câteva teme cheie de segmente considerate excesive, față de intenția unei aplanări. Ca de multe ori în luptele din ultimii 30 de ani, abordările au fost binare – alb-negru.

În relația cu partenerii strategici, probabil s-a spus că evoluția stabilă a României are mai multe șanse într-un format politic mai larg, că unele segmente care au sprijinit lupta anticorupție au folosit-o de la un punct și în interes propriu și că o cooptare a PSD fără grupul Liviu Dragnea, fără AUR în interior, cu o conducere care s-a distanțat în ultimul an de anumite teme și care a cooptat tehnocrați și ar putea revaloriza și relația cu Mircea Geoană, cu experiența acumulată pe dimensiunea NATO, este varianta mai bună, mai ales cu un prim-ministru al alianței din zona armatei și cooperării transatlantice etc.

d Ce nu a mers conform „planului”/”planurilor”?

În primul rând, poate și pentru că a subapreciat atât „Planul B”, cât și șansele lui Florin Cîțu la șefia PNL, USR-Plus nu a cedat pentru a elimina „suspiciunile” de mai sus și a facilita continuarea „Planului A” (cu o cooptare eventuală a PSD de pe o poziție mult mai de forță).

Era dificil să o facă, dar doar constat (ar lua prea mult spațiu pentru detalii). Ce ar fi trebuit, oricum, evitat a fost risipa de epitete și invective față PNL care a redus, de fapt, opțiunile, facilitând jocul PSD și al unor aripi din PNL.

În al doilea rând, chiar și cu programul Saligny aprobat, Ludovic Orban a luptat puternic în PNL, forțând o implicare mai vizibilă a Președintelui decât se dorea și ducând la o divizare mult mai serioasă a partidului.

În al treilea rând, foarte important, PSD a decis să treacă propria moțiune de cenzură tocmai pentru a-și mări marja de negociere față de PNL. Această decizie a fost facilitată de pripeala PNL care – crezând că „Planul B” este mai sigur pentru PNL și mai detaliat decât era – a tăiat punțile alternative rapid, în loc să-și lase loc de întors mai ușor. Deși decizia PSD respectivă deschidea teoretic drumul pentru îndeplinirea condiției USR-Plus de revenire la guvernare (să nu mai fie Florin Cîțu prim-ministru), era deja târziu.

În fine, în al patrulea rând, faptul că PSD a refuzat să sprijine din Parlament un guvern minoritar PNL-UDMR (care a fost probabil un fel de „Plan B+” discutat anterior și pe care PNL a insistat timp de săptămâni), presând pentru o intrare oficială la guvernare, pare să fi fost și el o deviere majoră (nu e sigur).

Or, Florin Cîțu realiza importanța aproape esențială a poziției de premier pentru poziționarea în partid.

De aici și modul în care a fost văzută inițial condiția USR (inclusiv în contextul luptei cu Ludovic Orban) și preocuparea majoră pentru păstrarea funcției respective cu orice preț.

Doar că decizia CCR legată de premieri priviți de moțiuni de cenzură, faptul că PSD a fost cel care a promovat acea moțiune, afectând suplimentar scenariul unei guvernări tot cu el, precum și procentul scăzut de popularitate spre finalul crizei au fost imposibil de surmontat credibil.

Tot de aici a plecat probabil, în pasul doi, și (a) ideea excluderii formale din PNL a lui Ludovic Orban (pentru a preveni o (re)preluare de acesta a partidului), (b) ideea rotației premierilor (care relativizează funcția față de cea a președintelui de partid) și (c) acceptarea unui prim premier, de fapt, din afara PNL (cineva puternic din PNL putând deveni rapid numărul 1 în partid dacă era numit prim-ministru).

Rezultatul final al crizei pe partea de Guvern este cel cunoscut – investirea în Parlament pare la acest moment doar o formalitate.

UDMR a ieșit destul de bine (deși ar fi preferat o variantă în care să conteze pentru majoritate).

PSD a jucat abil, obținând într-un mod „sigur” o mare parte din ce ar fi putut (nesigur) obține dacă ar fi fost anticipate.

PNL a rămas la guvernare, dar a pierdut relevant per total, mai ales ca opțiuni viitoare.

Klaus Johannis a ieșit învingător, dar slăbit, inclusiv pe partea de opțiuni dacă noua alianță va merge prost, chiar dacă păstrează butoane de presiune politică care contează în România. O eventuală revizuire a Constituției în sensul menționat în mass-media (trecerea la un regim parlamentar) necesită o discuție separată.

USR și Ludovic Orban (care a reușit să rămână relevant politic) au pierdut această etapă, dar au șansa să crească semnificativ în opoziție dacă guvernarea PNL-PSD-UDMR nu va performa. Nu va fi, însă, suficient pentru formarea unei noi majorități în 2024 (cu cine o mai fi) dacă nu se ajustează strategiile. Despre aceasta vom vorbi, poate, cu o altă ocazie. Oricum, ar fi oportunități importante în următorii ani și pentru un partid cu totul nou.

Cât despre români, au pierdut aproape 3 luni și este foarte important să nu piardă următorii 3 ani. Este esențial ca guvernarea care urmează să fie eficientă și ringul de box să fie restrâns la locurile în care este cu adevărat nevoie.

Și pentru PNL (și parțial și pentru PSD) va fi extrem de important politic să asigure o guvernare bună.

Ne vom lămuri curând. Oricum, se mai pot întâmpla lucruri până în 2024.

Să sperăm că vom fi plăcut surprinși de evoluția comportamentului mediu al clasei politice în următorii ani.


[i] A se vedea, de exemplu, analizele lui Dan Yergin sau, https://www.bloomberg.com/news/articles/2021-11-01/opec-heads-for-biden-clash-as-members-reject-call-for-more-oil. Primele discuții începuseră din august 2021.

[ii] A se vedea, de exemplu, https://www.atlanticcouncil.org/blogs/ukrainealert/europe-must-face-up-to-the-chilling-reality-of-putins-energy-blackmail/

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Da, romanii au pierdut trei luni in care au batut recordul mondial la Covid19 ! Cu un procent de 10% decese din numarul de cazuri noi raportate zilnic ! Sigur, numarul REAL de cazuri noi aparute zilnic este mult mai mare; diferenta se explica prin numarul mic de testari. Totusi…
    Rata scazuta de vaccinare si numarul mare de decese oglindesc, inca odata, slabiciunea statului roman, lipsa de autoritate – dar adesea si de profesionalism – a institutilor si a celor care le conduc, atentia excesiva la reactia unei parti a populatiei sprijinita aceasta de „opozitie”. Care la noi se face cam asa : orice propune „celalalt”, oricat de bun si de justificat, trebuie combatut ! „Evolutia” in sensul acesta a atitudinii Dlor Rafila si Streinu-Cercel este edificatoare !
    Pana la urma, tara fiind greu incercata, putem accepta chiar un guvern de (mini)uniune nationala. Cu o conditie : competenta si integritatea morala a celor numiti in functii executive. Nu e cazul… Iar senzatia pe care ti-o da actiunea de la Senat, inlocuirea ilegala a Presedintei, ca e legal si corect orice am face „noi” ma ingrozeste ! Poate urma orice …

  2. Textul imi pare o abordare corecta in limitele dorite de catre autor ce nu a vrut sau nu a putut sa dezvolte cele trei subiecte propuse noua spre a fi dezbatute sau macar citite .In linii mari si situatia sanitara imi pare fi corect apreciata ca si situatia energetica cu implicatiile ei economice .Daca ne referim la situatia politica observam cum textul cu pricina menajeaza sau ocoleste uneori parti de adevar pe care le catalogheaza ca spatii separate ale discutiei nedorind a ataca frontal ceea ce s-a intimplat in ultimul an . In principiu , finalul de an ne arata cum Presedintele Iohannis a cistigat si de data aceasta dar costurile cistigarii confruntarii cu alianta USRPLUS si fostul sef al PNL vor fi vizibile abia in urma aflarii rezultatelor din alegerile anului 2024 .Cine gindeste in marja adusa de sondajele actuale se poate insela usor .O simpla emotie poate aduce un numar foarte mare de alegatori la vot si poate cetatenii vor intelege cit de benefica este participarea masiva in momentul votului , participare ce responsabilizeaza pe cistigatori .Vom avea un an 2024 acolo unde partidele mici se vor intorce la matca si unde posibila lege ce ar aduce obligatoriu cetateanul la vot (doar pentru acest ciclu electoral 2024 – 2028 ) ar modifica din temelii scena politica . Intelegerea PSD -PNL este facuta pe termen lung , cel putin pina in 2028 .Nu isi pot permite sa „divorteze” si sa lase locul liber creeat USR( cei plecati din PNL vor fi parte a USR) si AUR . Am tot repetat, de un an de zile , cum alianta ,specificata mai sus, a avut o agenda paralela cu Presedintele si cum s-a incercat preluarea puterii in defavoarea actualului Presedinte al Natiunii si impotriva dorintelor unei parti majoritare din PNL. Presedintele nu a avut ce face si a trebuit sa isi elimine politic adversarii .Asa a aparut si candidatura lui Citu si pierderea alegerilor din propriile Partide de catre cei doi sefi aliati (USRPLLUS-PNL). S-a vazut foarte clar cum aproape intreaga Media s-a pozitionat anti Premierului Citu de la aceea data si impotriva Presedintelui Republicii .Atacul a fost de o duritate fara precedent . Textul ne spune foarte clar cine a fost factorul declansator al acestei lupte politice si ne arata foarte corect cum niste decizii obligatorii de confirmat luate de catre un ministru al USR(nu crede nimeni ca nu stia ce face ) au dus la resetarea jocului politic in Romania .Practic Romania a mai pierdut un an .Acum avem o alianta la guvernare PSD,PNL,UDMR si Minoritatile ce are in portofoliu aproximativ 70 de procente vot in Parlament . Nu mai exista , in acest moment, loc de a te scuza daca nu reusesti sa faci ceea ce ai promis .Cela 70 de procente te obliga sa pui in practica si marile modificari Constitutionale si corectarea Legilor Organice si cerintele venite de la UE si tot ceea ce cetatenii au dorit si au votat in alegeri .Observam ,cu usurinta ,cum Statul Roman are in fruntea sa trei cetateni ai republicii : Presedintele , Premierul si seful Camerei ce sunt cu totii fosti sau actuali membri PNL. Am avansat inca cu mult timp in urma ideea de partajare a guvernarii si initial m-am astepta ca USR si PNL sa faca asta .Acum „Rotativa ” este si ea parte a intelegerii intre PNL si PSD (tot raul spre mai bine )dar ne putem imagina cum PSD poate renunta la mandatul de Premier , dupa luna Iunie 2023 si sa accepte a ramane cu Ministerele ,destul de importante, pe care le detine .Cred ca noul Premier Ciuca nu se joaca cu vorbele si nici cu faptele si va pune Romania „pe roate ” .

  3. subfinantarea cultelor religioase?
    pentru mine aici s-a rupt filmul pentru ca realitatea e exact pe dos. Sint suprafinantate doar ca scopul finantarii e altul decit presupune autorul articolului.
    Toata pledoaria porneste de la premiza ca membrii partidelor politice ar avea o oarecare intentie de a rezolva problemele… realitatea e ca nu ii intereseaza absolut deloc asta, tot ce vor e acces la banii publici.
    Acum Romania functioneaza in sistemul fanariot in care pozitiile se cumpara urmind ca apoi cel numit in functie sa stoarca de bani institutia de sub el, printre altele vanzind la randul lui pozitiile pe care le controleaza. La asta se adauga interesele externe pe care liderii trebuie sa le satisfaca pentru a-si asigura bunavointa marilor puteri si a-si securiza pozitiile. De asta nu oprim jaful din paduri si nu construim tuneluri si autostrazi, omorim investitiile romanesti si incurajam doar munca bruta ca sursa de venit, printre altele .
    Efectele sint exact aceleasi care au fost in perioada ocupatiei otomane, acelasi input acelasi sistem acelasi output.
    Sa discuti in alti termeni situatia Romaniei nu are cum sa duca la concluzii corecte decit intimplator, premizele fiind gresite.

    • Pentru Petrica: Mulțumesc pentru comentariu. Legat de culte, m-am referit la subfinantare in sensul obisnuit al termenului care tine de predictibilitate. Or, daca s-ar socoti ce este sigur, bugetat ca sa spun asa, subfinantarea este foarte clara. In vremuri obisnuite, cultele reusesc sa obtina lună de lună diferenta pana la veniturile obisnuite din donatii (de la enoriasi si autoritati locale etc). Pe timp de pandemie, acest lucru nu mai era posibil și trebuie înțelese echilibrat implicațiile de politică publică.
      Cu caracter mai general, vă înțeleg perfect dezamăgirea (și niciun om normal la cap nu cred că este mulțumit de situația României)- doar că dacă priviți așa de negru și generalizant clasa politică, veți face parte din cei 65-70% din români care nu vin 30 mn la vot într-o zi și sunt contrariați după aceea 4 ani de ce se întâmplă în jur după ce au venit la vot în ponderi devenite prea mari cei care sunt mai motivați politic (cei care primesc ajutoare sociale, cei care speculează statul, doritorii de putere în sine și emoționalii), pe lângă desigur și mulți oameni decenți (dar care nu mai sunt în ponderi suficiente sau nu se informează bine cu privire la diferențele – atât cât sunt – între candidați).
      Și în clasa politică actuală sunt destui oameni de calitate, dar ponderile nu sunt încă suficiente din mai multe motive, inclusiv cel de mai sus (mai ales că foarte multă energie se și concentrează pe simptome, nu pe cauze).

      • Scuze domnule Bondoc, dar aici sunt de acord cu @Petrica. Am mai întâlnit aceasta idee a „predictibilității in venituri” pentru funcțiile bugetar-administrative, idee care discriminează in mod direct pe toți lucrătorii din domeniul privat, fie el Horeca, alte servicii sau companii producătoare. Este corectă aceasta discriminare, dpdv legal?

        Înțeleg nevoia unei predictibilității, este firească pentru orice persoana. Dar pentru orice funcție bugetar-administrativa, singura predictibilitate este salarul de baza. Salar care a fost plătit de către stat, indiferent daca au avut de munca sau nu – cazul preoților cu bisericile goale, sau al medicilor/asistentelor cu spitalele goale.

        Compensațiile către domeniile private afectate de pandemie au fost raportate la salarul de baza (pachet UE). Cei din domeniul Horeca, ce aveau angajați pe cartea de munca, au primit compensații pe baza salariilor de bază de pe cartea de munca. Nu s-a pus problema „predicțiilor in venituri” pentru sezonul estival sau al nuntilor. Fix același tratament, al salariilor de bază, s-a aplicat și salariaților Bisericii (serviciile pentru curent și căldură au fost decontate de primării). Nu a fost vreo discriminare.

        Personal, nu am înțeles atitudinea cultelor față de vaccinare. Cea mai mica unitate administrativă dintr-o culta religioasa este Parohia. Ocuparea Parohiei se face prin concurs public în care este specificat numărul de enoriași ce aparțin de Parohie. Rezumând, umărul de enoriași da putere unei Parohii. Fiecare preot a văzut cum ii mor enoriașii și sunt îngropați pe repede înainte, fara slujbele dedicate, fără pomenire și fără platile normale pentru serviciile religioase oferite. Nunțile au fost restranse, botezurile restranse, banii pentru aceste servicii tot mai puțini. Toate acestea ar putea fi oprite / încetinite, prin vaccinare. Daca ești vaccinat, poți participa la înmormântări. Daca ești vaccinat, poți participa la nunti sau botezuri mari. Ceea ce ar re-aduce Bisericii banii „predictibili” de care vorbeați Și totuși, Biserica s-a încăpățînat sa nu se pronunțe, sa nu își dorească aceasta re-deschidere a societății către viața normală. Deci ea însăși nu și-a dorit și nu și-a cultivat aceasta „predictibilitate a veniturilor”. Si-a refuzat conștient aceste venituri prin pierderea de enoriași și prin ne-încurajarea evenimentelor normale. De neînțeles. :|

        • Pentru Stefan: Multumesc pentru comentariu.
          Este adevarat ca si angajatii din Horeca isi suplimenteaza semnificativ venitul din ce primesc in plus de salariu, dar si salariul de baza respectiv este relevant mai mare decat cel al preotilor. In plus, pentru ca oamenii nu traiesc in medie, ci in functie de propria situatie, ar trebui avut in vedere ca diferentele procentuale in jos intre venitul ante pandemie si in pandemie erau semnificativ mai mari in cazul preotilor. Nu este ceva cu adevarat comparabil.
          De asemenea, de regula, personalul din Horeca nu este lider de opinie/comportament in comunitatile locale, ca sa poata comunica eficient pe partea de politici sanitare. Din toate cele 3 considerente de mai sus era mult mai buna o alta abordare a statului pe subiect.

  4. Cu alte cuvinte, ne miscam destul de bine si sunt sanse ca treburile sa se mai linisteasca cu conditia ca pe plan extern sa nu se intample ceva major, oricum nu ne putem separa si nici izola iar un premier Ciuca, fost militar de rang inalt in acest context nici nu este atat de rau, impreuna cu Johannis si Aurescu ar putea fi chiar un aport substantial ca pe plan extern sa ne putem „strecura” ceva mai usor.
    La nivel de pandemie priviti catre Europa, mai ales Germania, Austria, Olanda, Belgia, situatii catastrofale si multi oameni pe strazi, demostratii tot mai violente impotriva autoritatilor si a restrictiilor care se impun, nesiguranta si neincrederea in autoritati fiind extrem de mare.
    Austria politic zguduita de scandalul legat de fostul cancelar Kurz, Olanda nu are guvern de 8 luni, Belgia este politic la fel de terminata in urma fracturilor pe considerente etnice, Germania nu are inca guvern.
    Romania se afla intr-un „club select” alaturi de tari la care privim cu ravna si jind considerate model si etalon.
    Poate ar fi mai bine sa ne concentram mai mult asupra noastra si prin forte proprii sa incercam
    rezolvarea problemelor, la nevoie cautand si alte optiuni.
    Johannis s-a legat 99 % de UE , economic insa ar trebui sa marim raza de actiune, global daca se poate, sa cautam oportunitati economice si in alte locuri.
    Militar NATO ramane singura optiune, altceva ar fi o aventura periculoasa.
    Pe plan politic intern PNL si PSD sunt la a 3 a incercare „de mariaj” pe timp in cadrul unei mari coalitii , se spune ca la a 3 a incercare treburile ar trebui sa functioneze mai bine si vom vedea daca premierul Ciuca va putea „da jos din pod militaria” si produce acea disciplinare politica de care ar fi mare nevoie sau va ramane marioneta jucata de Catu si Ciolacu.
    Treburile sunt in miscare si noi cu ele, adaptarea din mers va fi probabil noua normalitate, orice reguli si concepte mai vechi aruncate peste bord, asa e lumea si noi cu ea.

    • Pentru Alin: Dupa cum spuneam si mai sus, articolul incearca sa nu faca judecati de valoare, ci doar sa explice etape, rationamente si erori aparente ale principalilor jucatori.
      Pe partea de judecata de valoare, fiecare poate aprecia singur.
      Cat despre eficienta rezultatului, dupa cum spuneam, ne vom lamuri curand.

  5. O analiza succinta, pertinenta a fenomenului politic romanesc din ultimele luni. Una am votat si alta avem. Apoi cum arata planul de guvernare propus si ce se cere facut ca reforme in PNRR sunt diametral opuse. Personal consider este o alianta de conjuctura care nu va duce schimbari majore, mici carpeli si actiuni de imagine. Nu va rezista foarte mult, fiecare partid se va gandi la viitoarele alegeri si cum sa fenteze pe ceilalti. Noi nu avem cultura spiritului de echipa a solidaritatii si coeziunii sociale. Se vede prin educatie. Asa cum am pierdut sume importante la fond.europene in perioada 2007-2021 asa se va fi si in viitorul apropiat.

    • Pt Agora: Mulțumesc. Exista clar riscul sa se concretizeze ce spuneti, dar s-a si redus mult din marja partidelor respective pentru următorii 2-3 ani daca lucrurile vor merge prost (ceea ce va reduce din tentațiile respective). După cum menționam în articol, o să ne lămurim curând.

  6. „O atenuare graduală”, „conștientizare mai largă”, „cointeresare politică”, „sprijinul unor procente cât mai mari din administrațiile locale”, „calmare reciprocă a jocului, o abordare targetată”… O abordare mult prea sofisticata. Sa fim seriosi. Ce sa ne ascundem dupa deget, problema e ca USR nu stie cum sta treaba cu repartizarea fondurilor. Adica scurt pe doi, cine m-a sustinut cu voturi primeste fonduri. Asa a fost dintotdeauna, asa va fi si acum. Ce fezabilitate, rentabilitate, performanta, samd, cum credeau unii naivi din USR.
    Sunt lucruri care deja se vad cu ochiul liber, firme infiintate peste noapte cu conexuni directe in PNL sau PSD castiga licitatii peste licitatii. Si de ce ar numi cineva un ministru care isi trece in CV cursuri de operare calculator si programe de contabilitate, daca nu cu scopul explicit de a semna ca primarul tot ce i se cere? Nici macar nu se mai ascund. Nu mai au de ce, controleaza totul, parlament, presedintie, curte constitutionala, etc. PNL si PSD vorbesc aceeasi limba cand e vorba de bani.

    • Pentru Nnm: Sunt multe lucruri și comportamente de contracarat în România. Întrebarea de fond este cum o faci cel mai eficient.
      În acest sens, cred că sunt destule lucruri de reproșat PNL și PSD în ultimele 3 luni, dar nu cel la care vă referiți în prima parte a mesajului. O abordare de tip placuțe suedeze poate merge într-un cadru informal și de spus oful, dar nu este normală politic. Ce este și mai important este că nici nu este eficientă politic și asta se poate vedea în ultimii 10 ani.
      Par să fi fost tensiuni legate de abordările unor grupuri din cadrul partidelor relevante cu privire la rolul resurselor statului, dar factorii decisivi ai declanțării crizei nu ținut de acestea.

  7. E un articol foate bun. Autorul începe să-mi placă tot mai mult. Și precedentul articol al domniei sale a fost unul foarte reușit. Sunt totuși câteva puncte unde cred că autorul greșește.

    Cred că autorul a scăpat raționamentul neamțului în criza politică. El e la mandatul #2 & ultimul. Nu are de gând să se pensioneze ca Iliescu și nici să devină un amărât de europarlamentar anonim ca Băsescu. A intuit corect că are o șansă foarte bună pentru ceva demnitate foarte înaltă, foarte prestigioasă și foarte lipsită de orice responsabilități & eforturi undeva la vârful UE sau NATO. Are tot ce-i trebuie. E din est dar, e totuși perceput de biorcrația germnă ce domnină UE ca un fiind „de al nostru”. E conformist și predictibil. Numai că pentru a ajunge în pole position trebuie să-și încheie cu bine și fără o suspendare sau demiere mandatul. Cea mai bună asigurare împotriva unei suspendări e exact aducerea la ciolan a PSD.

    Apoi supraevaluările unor nulități ca Geoană și Stelian Ion mi se par deplasate. Geoană a dovedit de-a lungul timpului că e un imbecil fără pereche. Singurele sale sclipiri de „comptență” sunt atunci când tace și când nu face nimic – cum e de exemplu acum ca secretar general adjunct al NATO. Omul a învățat perfect lecția: Stă cu capul între urechi și nu scoate niciun chițăit așteptând pensia. Nu-mi pot imagina nicio clipă ce anume ar putea „revaloriza” vreodată biata creatură.

    Stelian Ion la rândul lui a stat călare pe legile justiției alcătuite sub mandatul lui Predoiu. Bune sau rele, n-a făcut nimic cu ele afară de a se tângui la nesfârșit că el tare ar vrea, dar nu poate. Singura sa ieșire din starea cataleptică a fost generarea conflctul cu piticul coleric Cîțu. Stelian Ion a realizat că zielel sale în guvern sunt numărate și atunci a încercat măcar să aibă o ieșire „a giorno” pe ușa din față & pe cehstiuni „de principiu”. În realitate, combinația toxică de fudulii gigantice ale unor pitici ca Cîțu. Barna și Cioloș au dus la prăbușirea caoliției. Stelian Ion (ca și Cîțu & Barna de altfel) a zburat definitiv în decor & anonimitate, iar neamțul și-a văzut cu ochii „pohta ce a pohtit”. Oare a meritat?

  8. O analiza interesanta .
    Fiind foarte ampla , comentatariile ar necesita mult spatiu .
    Mi-ar fi placut sa comentez ( printre altele )
    – despre neincrederea populatiei in autoritati
    – despre comunicatorii ” tehnocrati ” : ” doctorul ” Arafat , Strainu Cercel , Rafila
    – despre ” voluntariatul ” preotilor
    – despre faptul ca teama politicienilor fata de ceea ce au patit politicieni de varf – TB & familia – din partea Sistemului nu i-a oprit sa voteze o Lege cu dedicatie pentru TB
    Am o nedumerire in chestiunea cu abuzurile procurorilor .
    Stiam ca judecatorii decid daca rechizitoriile procurorilor sunt temeinice / legale .
    In teorie , abuzul unui procuror va fi stopat de judecator / judecatori .
    Oare abordarea fixata pe procurori nu arata ca – in Realitate – judecatorii sunt problema in Romania ?
    Nu inteleg care sunt motivele care ne-ar putea face sa credem ca exista vreo sansa de a ” fi placut surprinsi de evolutia comportamentului mediu al clasei politice in urmatorii ani ” .
    Oare este corect ( exact ) sa folosim termenul ” cleptocratie ” pentru a defini Sistemul construit de protagonistii ” marii aliante ” – PSD & PNL – timp de 32 de ani ?
    Ce anume ne-ar putea face sa credem ca politrucienii PSD & PNL au avut o revelatie ( de ordin moral ) si ca vor renunta la banii ( multi ) pe care ii extrag ilegal ( fura ) – permanent , fara riscuri – de la bugetul de stat ?
    Discursul lor din ultima perioada – un sir nesfarsit de minciuni grosolane , ridicol impanate cu ” interesul national ” ?
    Arata acest discurs ca politrucienii PSD & PNL ii considera pe cetateni ca fiind inzestrati cu ratiune – capabili sa discearna intre ” adevar ” si ” fals ” , intre ” real ” si ” imaginar ” ?
    Arata acest discurs ca politrucienii PSD & PNL ii respecta pe cetatenii carora li se adreseaza ?
    Cine ar putea realiza o ” guvernare buna ” – ministrii Caciu , Valceanu , Grindeanu , Budai , Campeanu , Florin Roman , Bode , Dancu , Predoiu , Gabriela Vranceanu Firea Pandele ,… ?
    Nu le cunoastem faptele , nu i-am auzit suficient pana acum , nu le vedem chipurile , nu suntem capabili sa intelegem ce persoane de joasa conditie administreaza tara ?Cati dintre ei sunt altceva decat niste impostori penibili , gargaragii de doi bani ?
    Cati dintre ei sunt altceva decat rezultatul contraselectiei institutionalizate in Romania ?
    Nu ar trebui sa apelam la ” gandire magica ” pentru a astepta rezultate de la astfel de ” lideri ” ?
    Ce-am putem spera cand principalul „argument ” al politrucienilor PSD & PNL pentru ” marea coalitie ” este ” stabilitatea tarii ” ?
    ” Stabilitate ” si ” liniste ” !
    Oare nu sunt create toate premisele necesare pentru ca in urmatorii ani sa avem ” liniste ” deplina ?
    Cu DNA care sa continue linia post Morar si sa nu mai instrumenteze – niciodata – cazuri de coruptie relevante ?
    Gratie eforturilor comune ale Sistemului – politrucieni , procurori , judecatori , media – coruptia nu va mai fi o problema in Romania .
    Oare cum ar trebui inteleasa intentia de a prelungi ” marea alianta ” la 7 ani – cum s-a ” scapat ” deja in spatiul public ?
    O fi de bun augur pentru cetateni ?
    Sau pentru Sistemul cleptocratic ?

    • Cred că greșiți. Eu cred asemenea autorului că există o oarecare șansă de a „fi placut surprinsi de evolutia comportamentului mediu al clasei politice in urmatorii ani”.

      În România s produce un fenomen așezare al apelor. Anii ’90, ’00 ș ’10 au fost a anii tulburi ai haiduciei și ai lui „mușcă și fugi”. Sunt anii când s-au tras marile țepe, când s-au zidit marile averi. Au fost anii marilor pasiuni politice, a fanatismului și ai turbării din spațiul public.

      Acum haiducii acelor vremi sau urmașii lor au devenit „establishment”. Vor stabilitate și predictibilitatea care să le garanteze averile devenite între timp legitime. Nu mai vor intruși nu mai vor răsturnări spectaculoase de situații. Vor „stat de drept”. E ceea ce se manifestă și în restul soceității. Sărăcia animalică a anilor ’90 și din prima parte a deceniului următor, lipsa de speranță și disperarea nu mai sunt suficiente ca să propulseze „revoluțiua continuă”.

      E un fenomen ce s-a produs în SUA sau UK în mai bine de 120 de ani. Iată-l în România comprimat la 30 de ani. Nicolae Iorga le spunea celor veșnic nemulțumiți de evoluția lentă a țării ceva de genul: „M-am născut pe vremea giubelelor și ișlicurilor. Azi trăiesc în România Mare – o țără modernă și prosperă. Am făcut în cîteva decenii un drum pe care alții l-au făcut în secole.”

      De asta cred că există o șansă reală ca PSD-ul (principal beneficiar al anilor de tulburi) să guvenreze dacă nu bine, măcar acceptabil. De data asta începe să fie în interesul său.

      În plus, oricât de rău ar suna, mesajul anticorupție al USR se va devaloriza încet dar sigur. Sigur, toată lumea e revoltată de corupția ce macină societatea românească. Numai că ea nu mai e nici pe departe la nivelurile de acjum 10-20 de ani. Apoi oamenii încep tot mai mult să realizeze că nu poate exista o societate 100% lipsită de corupție și că cei ce o promit mint. Milioane de români trăiesc în occident. Ei văd foarte bine că există bine merci corupție frumușică și-n Italia sau Spania – și cred că într-o oarecare mâsură chiar mai fetidă ca cea din România.

      USR-PLUS și-a pus toate ouăle în coșul anticorupției. OK. Au avut timp de 10 luni câteva ministere unde de unde izvorăște și unde colcăie corupția: Justiție, Transporturi, Fonduri Europene și Sănătatea. Au reușit lichidarea corupției de pe tarlalele lor? Evident că nu. Dar dacă nu au lichidat-o au făcut ceva cât de mic și de mărunt împotriva ei? Răspunsul crunt e „NIMIC”… Își imaginează cineva că dacă ar mai stat acolo încă tre ani ar fi schumbat ceva?

      • Dlr Sveik de data aceasta v ati intrecut pe sine ca abordare, deci se poate si mai bine ca argumente si logica ideilor. Aveti dreptate, asezarea lucrurilor de acum, este o dovada ca am fost si suntem un stat mafiot. Cei care au facut acumulari peste masura vor acum sa traiasca linistiti fara dureri de cap, capii mafiilor in varsta se retrag iar noua lor generatie vrea sa devina cu studii si onorabila.

        • E de dorit să ajungeți la un moment dat să discerneți între „realitate” și „dorință”. Sunt două noțiuni foarte diferite.

          Exemplu: X și-a rupt azi piciorul. Asta e realitatea. X vrea să alerge la maraton mâine. Ei bine asta e o dorință. Oricât de dureros ar fi nu va deveni realitate. Ați înțeles?

          • Da, multumesc de raspuns! si cel care si-a rupt piciorul are speranta ca va merge ca de maraton nu ii va mai arde! Deci trebuie trebuie macar sa incercam sa schimbam ceva, pic cu pic se aduna!

            • Cu multă plăcere, dar tare mă tem că nu ați înțeles nici de data asta.

              Încercați să nu mai substituiți dorințele dumneavoastră realității. Acest simplu va reduce semnificativ numărul dezamăgirilor :)

      • Interesant comentariu.
        E interesant prin faptul ca acorzi asa numitei „ciume rosii” ,urmasii comunistilor pe care ii faceai praf cu alte ocazii, creditul ca vom „fi placut surprinsi de evolutia comportamentului mediu al clasei politice in urmatorii ani” din care si ea evident va face parte.
        Daca,
        ” Acum haiducii acelor vremi sau urmașii lor au devenit „establishment”. Vor stabilitate și predictibilitatea care să le garanteze averile devenite între timp legitime.”
        inseamna ca ei au devenit devenit dintr-o data frecventabili ba ,mai mult adulabili ( de unde pana ieri erau detestabili ) si asta doar ca acum sunt parte a capitalismului original care s-a edificat in Romania,nu-i asa ?

        Foarte „reusita ” volta pe care o faci in apararea unora din garnitura a 2-a si a-3-a securisto-comunista care au pus stapanire pe destinele tarii dupa 1989 si-au facut averi devalizand-o !!

        I concordanta cu ce spui,intrebarea ar fi, de ce ar trebui ca unii sa bage bete in roate unor tipi care doresc sa devina onorabili si sa-si rontaie linistit averile „legitime” ,ba mai mult sa doreasca sa le si sporeasca prin metode deja cunoscute ?
        Astia trebuie infierati cu hotarare!!
        Interesant este si faptul ca afirmi ca astia care si-au propus sa combata coruptia nu au reusit sa faca NIMIC in cele 10 LUNI de participare la guvernare ( desigur in conceptia ta un termen foarte,foarte lung ) cand in alte tari prin Occident au fost necesari ani indelungati pentru a aduce coruptia la un nivel mult mai jos decat in Romania.
        Apropo daca e asa de bine si avem un viitor luminos in tara de ce nu te intorci aici si preferi sa stai pe acolo unde coruptia este in floare,dupa cum afirmi ?

        • Faceți distincția între dorință și realitate. Știm că dumneavoastră vă doriți cu disperare să se întoarcă vremurile lui Dej sau Brejnev. Oricât de dureroasă e realitatea :) ele nu se vor întoarce. Nici măcar USR-ul de la care sperați atâta, cu toată spoiala sa de „sofisticare” nu va reuși să aducă înapoi iepoca de aur, pentru simplu motiv că va rămâne mereu o chestie marginală.

          Nu am spus că „establishment”-ul românesc actual e frecventabil. Am spus doar că e interesat să-și păstreze averile și privilegiile și că asata implică necesitatea unei guvernări cât de cât funcționale. Protejarea propriului șorici necesită bună guvernare și cred că actualul „establishment” românesc începe să realizeze asta.

          În ce privește mult lăudatul USR, și-a dovedit pe deplin neputințele. Într-adevăr timp de 10 luni miniștrii USR n-au făcut NIMIC. Oricine are mintea la purtător știe foarte bine că grosul aparatului administrativ din transporturi, sănătate, fonduri europene, justiție sau ministerul economiei e doar o încrengătură de legături de familie sau „afaceri”. Că majoritatea acelor creaturi nu au nicio calificare pentru pozițiile pe care le ocupă. Nimeni nu i-a oprit pe cei miniștrii USR să impună criterii clare și măsurabile de performanță verminei din propriile ministere și apoi să-i dea afară pe cei ce nu le îndeplinesc. Exact așa începe stârpirea corupției Iată că n-au făcut-o. De ce? De ce ne-USR-ul Bolojan a putut s-o facă rapid la primăria Oradea sau la Consiliul Județean Oradea? De ce ne-USR-eaua Monica Macovei a putut să o facă în câteva săptămâni la ministerul justiției la vremea ei?

          • ” Știm că dumneavoastră vă doriți cu disperare să se întoarcă vremurile lui Dej sau Brejnev.”

            Sunt foarte curios pe ce-ti bazezi afirmatia de mai sus. Poti sa fii mai specific si sa elaborezi mai mult pe subiect ?…cu citate eventual sau ceva dovezi concrete ?
            Sau ai vreun glob de cristal ori practici ghicitul in stele sau esti adeptul practicilor woodoo si urmare a acestor indeletniciri „intelectuale” emiti judecati de „valoare ” ?

            Formularea „Stim” ma amuza nespus. Cine sunt aia care stiti ? Te rog sa le spui alora ca doar prostii au certitudini,oamenii inteligenti mai au si indoieli !

            Pastrarea soriciului ( averile dobandite dubios ) si buna guvernare sunt doua notiuni care nu se coreleaza decat in masura in care noi dorim liniste ca sa putem sa ne facem burtile si mai mari.
            Practica curenta in aceasta situatie este punerea batistei pe tambal,nu ne mai balacarim in piata publica ( pe sticla adica ) ca sa nu aiba ailalti,oponentii sau adversarii politici argumente cu care sa ne contreze.
            S-ar parea ca PSD si PNL exact asta vor sa faca !
            Daca ar fi fost noua ideea ar fi tinut dar e deja uzata moral si o stie chiar si nea Ilie de la scularie asa incat nu trebuie sa pui prea mare baza pe ea.
            Nimic nu poate fi tinut sub obroc intr-o tara democratica si cu o presa libera.

            In ceea ce priveste silinta pe care o depui pentru a dovedi ca USR nu a facut nimic ( ca si cum ar fi putut sa faca ceva in doar 10 LUNI ) daca vrei sa dovedesti ca esti un cetatean cu mintea la purtator incearca sa o orientezi spre alte cauze mai inalte.

            • Păi cu aleanul după Dej & Brejnev v-ați dat singur de gol cu mai multe ocazii. Cel mai recent prin izbucnirile de mânie proletară de la articolul d-lui Tismăneanu despre Dej.

              Cartierul casei părinților mei a scăpat la mustață de demolările anilor ’80. La vreo 150- 200 de metri de casa în care am crescut e un bloc locuit exclusiv de „tablagii” (după tresele de tinichea de pe epoleți ale plutonierilor din iepoca de aur) din miliție, securitate și pompieri. Cu toții de mult pensionați. Își duc zilele pe terasă la „Distrugătorul” înjurând capitalismul (în care până la urmă n-o duc chiar așa de rău) și tânguindu-se amarnic după iepoca de aur. Cea mai mare parte a comentariilor dumneavoastră se aliniază perfect cu postulatele „rezerviștilor” de la „Distrugătorul”. Când vă citesc comentariile nu mă pot abține să nu vă văd fercheș în uniforma marinei călare, cu centiron, chipiu și manșete „mușchetar” albe și bulan din cauciuc. De acolo „stim”. :)

              În ce privește mărețele izbânzi ale USR, nu încerc să demonstrez nimic ci aș fi foarte interesat să aflu ce au făcut în cele 10 luni de „guvernare”. Cât anume din mafia fetidă a ministerelor lor a fost lichidată?

      • ” Stabilitate si predictibilitate ” se poate obtine
        a ) prin edificarea unei societati echilibrate , functionale , bazata pe legi decente , care se aplica tuturor
        b ) printr-o guvernare inertiala , bazata pe o majoritate parlamentara ” solida ”
        Probabil ca guvernarea PSD va fi ” acceptabila ” .
        Strict in sensul ca – probabil – vor incerca sa nu mai faca tumbele tembele pe care le-a facut „el lider maximo” in legislatura precedenta .
        E de presupus ca pesedeii au inteles ca o astfel de abordare prosteasca este contraproductiva in raport cu obiectivul lor – ciordeala maximizata , perpetua , din toate pozitiile , fara consecinte .
        In ipoteza ca ar fi putut avea oleaca de minte in cap , ar fi trebuit sa inteleaga inca din 2017 ca asta ” este in interesul lor ” .
        Daca coruptia nu mai este la nivelul de acum 10-20 de ani ( sau asta e perceptia ) , explicatia ar fi ca s-au cam terminat activele care pot fi „privatizate ” ( ciordite ) ; exista exceptii – teren Romexpo ,…
        Principala resursa pentru furt a ramas bugetul de stat ; ciordeala se materializeaza prin comisioane la orice achizitie de bunuri / servicii si prin rente multe & mari , inventate in fiecare zi .
        Zilele trecute media relata despre un specialist de la DNA care a cerut 15.000 euro comision la o achizitie de 55.000 euro a DNA .
        O mica parte din media relateaza – periodic – despre cazuri de flagrant facut la functionari de la Antifrauda ANAF , care pretind bani de la firmele pe care controleaza .
        Or fi cazuri izolate – sau doar varful aisbergului ?
        Sa arate aceasta expunere limitata a subiectului doar faptul ca ” anticoruptia ” nu ( mai ) intereseaza publicul din Ro ?
        Sau starea de fapt o fi ceva mai complexa ?
        In mod sigur , nu toata lumea este deranjata de coruptie in Ro .
        Cel mult , este deranjata o parte dintre cei 14 % cetateni care au votat USR .
        Pentru o prezenta la vot de 32 % din totalul cetatenilor cu drept de vot , asta inseamna o parte din 4 % .
        Ramane o dilema : cati dintre cetatenii romani ar renunta la practicile actuale , daca ar avea acces la resursele bugetului public ?
        Problema in Ro este procentul care se dreneaza ( fura ) din resursele publice ; nu cred ca sunt multi cei care viseaza la zero coruptie (furt ).
        Cred ca si mai grave sunt consecintele pe termen mediu & lung ale coruptiei materializate prin (contra)selectia din zona administrativa .
        Pare ca impostura / incompetenta a atins noi culmi in Romania , in toate domeniile de activitate – nu doar in politica / administratie.
        E publica o inregistrare DNA in care Iulian Dumitrescu – sef PNL Prahova – spune ” Drula nu e om , e caine – mai usor te intelegi cu pesedistii ” ; declaratia a fost facuta dupa ce Drula a refuzat cererea lui de a-l mentine in functie pe directorul ARSVM .
        Sa fi fost aceste spuse premonitorii – sau macar relevante – pentru ceea ce avea sa se intample peste ( doar ) cateva luni ?
        Recunosc ca nici eu nu as fi in stare sa rastorn traditiile stramosesti in 8 luni – decembrie 2020 / 1 septembrie 2021 – si sa cladesc pe plaiurile mioritice – in domeniul integritatii administratiei publice – o noua Elvetie .

      • Pt Josef Svejk: Eu am spus ca sper sa fim surprinsi in viitor de evolutia comportamentului mediu al clasei politice si ca pe partea de noua coalitie politica o sa ne lamurim curand.

    • Pentru Paul Butoi: Mulțumesc pentru comentariu. Am intitulat articolul De ce ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România (și nu Cine a avut mai multă dreptate în ultimele luni în România) tocmai pentru că am vrut mai mult să explic etapele aparente ale conflictului și raționamentele și erorile probabile ale unor actori, nu să emit judecăți de valoare asupra lor (lăsând asta cititorilor).
      E adevărat că am sugerat că nu ar fi vreun actor perfect în ultimele 3 luni (dar rareori sunt astfel de actori).
      Întrebarea mai generală din spatele întrebărilor Dvs ar fi aceea de ce nu avem o clasă politică mai bună – am încercat să răspund la aceasta în seria Trilogia elitelor. Se pot îndrepta destul de multe lucruri destul de rapid, dar trebuie concentrat pe cauze, nu pe simptome.

      • ” Se pot indrepta destul de multe lucruri destul de rapid …”
        De acord .
        Cred ca mai intai trebuie sa existe dorinta / vointa de a indrepta aceste lucruri .
        Din pacate , nu pot sa identific in PSD & PNL persoanele – ” agentii schimbarii ” – care doresc / ar putea dori sa indrepte aceste lucruri .
        Asa cum spuneti in Trilogia elitelor III , in societate / administratie
        / politica trebuie promovata competenta si integritatea .
        Nu am auzit in discursul public al PSD & PNL vreo referire la planurile pe care le-ar avea pentru a promova competenta si integritatea in societate / administratie / politica .
        As putea oare sa presupun ca asta se intampla pentru ca politrucienii PSD & PNL sunt oameni de actiune , orientati in primul rand spre fapte – si neinteresati de vorbe ?
        Sau e mai cuminte sa accept ca – in Realitate – aceste lucruri elementare / fundamentale nici macar nu sunt pe agenda PSD & PNL ?

  9. Domnule Bondoc, analiza dumneavoastră este foarte frumoasă, dar este cam complicată. Ce se întîmplă acum este o simplificare a baletului în care au evoluat politicienii, adică s-a terminat cu piruetele ideologice, cu mersul în poante printre principii și doctrine și a venit ora adevărului. Nimeni nu mai umblă cu fițe și abureli fiindcă nu sîntem în campanie electorală, acum este vorba de pus mîna pe bani mulți, deci a venit momentul în care abordarea pragmatică este cuvîntul de ordine și acest pragmatism înseamnă ”jupoaie blana și mănîncă carnea!”. Nu mai e timp de pierdut cu tot felul de aiureli democratice, transparență, buna guvernare, pandemie, criză și tot felul de rahaturi vînturate pe la televiziuni, alea sînt bune pînă ajungi la purcoiul de bani, atunci cînd ești călare pe el ți se rupe de tot, bănetul trebuie luat la lopată rapid că timpul nu stă în loc. Ăsta e de fapt planul A, planul B și toate celelalte ”planuri de țară”. Pînă acum fiecare își umplea vagonetul și fugea cu el spre lumina de la capătul tunelului, acum s-a constatat că e mai eficient lucrul în echipă fiindcă merge treaba mai repede. Metoda la ”rotativă” ne arată că de la maradona, accidentul, donații pentru copiii bolnavi de cancer, studii de fezabilitate, pus borduri/pansele, firme de consultanțe, mîncat căcat la tv și alte ciuguleli d-astea de oameni săraci, băieții au evoluat și au intrat în marea politică unde își aduc contribuții noi în arta furatului. Au muncit din greu, unii au făcut și pușcărie, dar nu s-au lăsat pînă nu au răzbit. Dacă îi ducea nițel capul la scris și socotit puteau alege calea ușoară și se făceau direct bancheri, dar asta e altă poveste.

    • Pentru Cetateanul Turmentat: Au fost si considerente de genul pe care il mentionati pentru unele grupuri din cadrul unor jucatori, dar aspectele determinante au fost mai numeroase si diferite.
      Nu pare ca situatia anterioara ar fi pus prea multe oprelisti in privintele respective si aici nu ma refer la un partid sau altul, ci la ultimii 30 de ani.

  10. Găsesc interesantă, bine argumentată și imparțială această analiză. Dar nu mi-a plăcut ca precedentul articol. Este prea…cuminte, rațională (caută să judece exclusiv realitatea aparentă, mediatizată in presa mainstream) și autohtonă. Este mai degrabă o frescă.

    In cele din urmă nu aflăm răspunsul la întrebarea din titlu. Și ce rost are să ne punem astfel de întrebări dacă plecăm de la premisa că explicația ar rezida in simpla înșiruire de evenimente cu aparentă legătură cauzală, intr-un rezumat de știri și speculații cât se poate de curente și accesibile?

    O să încerc o altă abordare. Și alte posibile explicații. Pe scurt:

    1) In primul rând ceea ce s-a întâmplat in România nu diferă prea mult de ceea ce s-a întâmplat in alte state europene (de unde rezultă de pildă că procentul de vaccinări nu prea are relevanță asupra pandemiei). Ar fi insă util să studiem excepțiile la politicile anti-covid/anti-carbon (Suedia, Uttar Pradesh, Texas, Florida, Australia etc).

    2) Deci cauzele ar putea fi in altă parte. Mai ales că avem o entitate administrativ-economică ce a stabilit: a) noul cadrul contractual pentru piața energiei (influențat și de anunțatul Green Deal) și b) liniile directoare ale combaterii pandemiei și necesitatea, negocierea și achiziția unor tratamente anti-covid proclamate ca vaccinuri. E vorba, desigur, de Comisia Europeană. Deși presa nu o afirmă explicit, nici intelighenția, acțiunile publice (plus cele obscure, dar suspectate și recent acuzate in presa europeană) ale acesteia mă fac să așez acest executiv european in centrul răspunsului.

    3) Pentru că nu am de gând să detaliez acum, o să rezum răspunsul la următoarea butadă: „pentru că s-au întâlnit hoțul cu prostul și cu misticul (cu veleități mesianice)”. Și, din nefericire, nu doar intr-o țară de prin lumea a treia, ci global. Este oare imposibil?

    4) Între timp hoțul/escrocul și-a mărit prada și, implicit, puterea de a corupe; prostul a devenit și mai prost (in plan psihologic: prin acceptarea și minimalizarea vătămărilor și autojustificarea propriei docilități in fața unor autorități/entități deraiate mental/abuzive; in plan fizic: prin portul unei măști ce perturbă interacțiunea umană și afectează activitatea cerebrală alienînd și tâmpind oamenii pe termen lung); iar misticul a găsit o mare oportunitate de a-și extinde baza de adepți și de a declara și porni războaie unor inamici publici odinioară minori, in prezent hiperbolizați cu talent de escroci și oastea lor de prozatori sf.

  11. Revin cu o primă exemplificare a butadei. S-au întâlnit hoțul cu prostul și cu misticul.

    Dumneavoastră, incă din capul articolulului, susțineți mitul bunului tehnocrat:

    „Principalii comunicatori în mass-media în privințe medicale au fost Raed Arafat, Alexandru Rafila și Adrian Streinu-Cercel, la care s-a adăugat gradual ministrul sănătății de atunci, Nelu Tătaru, toți buni vorbitori și cu experiență medicală.”

    dar eu spun că niciunul dintre cei menționați nu este nici tehnocrat, nici bun cuvântător. Toți au o lungă experiență de angajare politico-birocratică, de aliniere ideologică și chiar de înrolare in vreuna din cohortele politice cu potențial executiv. Toți au un stil bolovănos de a se exprima, toți apelează la afecte, stimulînd frica de moarte și boală, pentru a convinge o audiență deja înspăimântată. Toți vorbesc in numele științei fără a fi propriu-zis oameni de știință, ci birocrați dependenți de politic. Pe lângă cei menționați de dumneavoastră putem adăuga la Pupitru sănătorist ad-hoc cel puțin o duzină de birocrați din sfera serviciilor medicale, toți angajați politic, toți cu funcții manageriale in spitalele de stat (deci dependenți la rândul lor de sfera politică).

    Prostul in acest caz -adică mediocrul incapabil de o carieră solidă in sfera științelor- a cochetat de ani de zile cu hoțul (din lăcomie și ambiții deșarte), a ajuns șef pe o tarla a statului, iar acum s-a trezit că trebuie să presteze in schimbul serviciilor primite anterior. Și a devenit comunicator in beneficiul unor terțe persoane. Prostul nostru, nefiind prea ager la minte, incapabil să întrezărească consecințele pe termen lung ale implicării sale intr-o afacere murdară, nu va sesiza pericolul compromiterii, al distrugerii oricărei urme de credibilitate, al reputației prtofesionale. In lumea științifică, dacă se dovedește că o persoană s-a aflat intr-un conflict de interese in contextul promovării unor servicii/bunuri produse de terți privați, ar fi dezavuată rapid. Desigur, odinioară. Acum probitatea profesională a luat o pauză, că deh, este criză. Dar faptele rămân. Acestea sunt următoarele: o mână de funcționari de stat, unii cu putere decizională, toți cu background medical, au uzurpat știința, au participat la politizarea actului medical și s-au lăsat transformați in comunicatori ai raportului magic ‘moarte agonizantă – elixir mântuitor’, adică in agenți de propagandă pentru un stat deraiat intr-un soi de fascism sănătorist/pentru un produs medicamentos ce nu deține o autorizare definitivă (deci este experimental, incă in faza de testare), este mediocru (adică nu livrează deloc ce a promis), este nesolicitat (adică o majoritate a populației refuză să-l accepte chiar și in contextul unei intente publicități agresive, ba și după apariția unor măsuri guvernamentale echivalente șantajului) și comandat in exces (și să remarcăm că niciunul dintre acești comunicatori „tehnocrați” nu a îndrăznit să critice decizia hoților/misticilor de a inunda țara cui 120 de milioane de doze. firesc insă, cum ar putea avea asemenea atitudini niște slugi obediente?).

    Pentru că toți acești comunicatori de stat, plus cei din privat, in special din mass media, s-au dovedit a fi mediocri (incă de la începurul pandemiei), iar puținii oameni inteligenți și buni oratori au stat deoparte (pentru că…fler și scrupule morale), rezultatul a fost un pelerinaj leșinat, cu sute de mii de apatici, unii speriați cei mai mulți deloc convinși, la Templele injectării Științifice incropite de stat prin marile orașe. Publicul țintă rațional al publicității agresive guvernamentale a fost cumva ratat din moment ce nu au reușit să vaccineze nici măcar vârstnicii, precum alte state europene. Căci se pare că aceste vaccinuri au totuși un oarecare efect pozitiv in prevenirea unor forme grave ale bolii, nu insă și in prevenirea transmiterii virusului. Deci rațiunea ar fi spus că acei oameni expuși unui risc mare de spitalizare/deces să fie primii vaccinați. Nu este cazul comunicatorilor noștri care incă ne prezintă, cu mare disperare, aproape panicați, necesitatea vaccinării universale. Ca niște vânzători ambulanți de pepeni ce-și târâie căruțele in târg la sfârșitul verii, își urlă pe străzi iminentul sfârșit al supra-stocului. Ăsta-i nivelul lor: de buticari stropșiți și precupețe falite de propria lăcomie. Deja au aruncat la gunoi sute de mii de doze, au incercat să-l vândă in pripă dar fiind atât de mediocru (ssau chiar proaste de-a dreptul) nu au reușit și a trebuit să doneze milioane de doze. Din fericite pentru ei și Procuratura e in modul Pauză. Ce au făcut cu echipamentele medicale -și să ne amintim cum acei „tehnocrați” zbierau pe la mijlocul pandemiei că li se cuvine impunitatea căci pasămite ar fi eroi in războiul anticovidian- repetă astăzi cu vaccinurile.

    Poate dacă ar fi angajat câțiva specialiști in advertising altfel ar fi stat lucrurile. Toți acești birocrați și politruci covidieni* -fuduli ca orice prost- au considerat că e suficient să peroreze isteric la Tribuna din prime time și să mituiască presa cu niște firimituri guvernamentale. Problema e că aceste mite mărunte acoperă -in viziunea jurnaliștilor cu cotă și experiență in vânzări- doar tăcerea, nu și implicarea activă. Aproape toți jurnaliștii realmente talentați au tăcut sau au mormăit sever sau chiar au intrat in opoziție.

    Iar toate aceste considerente privesc exclusiv comunicarea pe timp de criză. Aspectele mult mai grave -legate de acțiunile/inacțiunile statului cu impact in sfera drepturilor și libertăților- nu pot fi atinse intr-o simplă replică de forum.

    *iar atașamentul comunicatorilor guvernamentali față de propriile teze rămâne un subiect disputabil. Li se poate uneori contempla perplexitatea in fața unor situații neprevăzute ce le dau cu totul peste cap convingerile (și nu știm cât de convinși erau de propriile cuvinte). Amuțiți pe moment, izbucnesc adeseori in divagații isterice la adresa „sabotorilor” și „defetiștilor”. Postura nefirească, încremenirea corpului, clipitul des din ochi sunt semne ale unei crize de nervi abia mascată (generată de o gravă disonanță cognitivă).

    • entru EuNuke. Multumesc pentru comentarii. In articol nu am intrat in judecati de valoare – doar am incercat sa explic rationamentele si erorile probabile ale jucatorilor si punctele de cotitura/modificari de plan.
      Nu m-am referit, de exemplu, la aspecte de moralitate sau nu, ci, pur si simplu, la calitatea oficiala de de tehnocrati la momentul comunicarilor din punct de vedere relativ si al ierarhiilor medicale formale.
      Faptul ca era vorba de persoane cu atributii traditionale pe partea de boli infectioase si de vorbitori buni sunt aspecte de fapt relativ destul de clare – daca nu era asa (si nu se stia ca asta era si perceptia populatiei), 2 dintre ei nici nu ar fi fost cooptati de PSD pentru alegeri in Parlament.
      O problema importanta a fost tocmai aceea pe care o mentionati – ca nu a mai fost un plan de comunicare inchegat si urmarit dupa si nici coerenta de actiune efectiva a statului – apropos si de ceilalti factori mentionati in articol (inclusiv comunicare altfel decat prin profesionisti).

  12. Asta este un articol-stampila-UE pe monstruoasa coalitie PNL-PSD sub patronajul Secu cu randurile stranse.
    Sa nu se mire nimeni ce o sa se intample la urmatoarele alegeri, pentru ca indiferent de aranjamentele astea situatia o sa fie din ce in ce mai proasta.
    „Cât despre români, au pierdut aproape 3 luni și este foarte important să nu piardă următorii 3 ani.”
    Gresit! Romanii au piedut o mare parte din ultimii 30 de ani.
    Brucan era un cinic dar un optimist incorigibil.

    • Pentru Durak: pare un mesaj f subiectiv si partizan doar ca din zona nemultumita de rezultat (si in servicii e clar ca sunt segmente, nu e asa o unitate totala).
      Oricum, daca asta ati inteles din articol – ca UE ca ansamblu ar fi cautionat ultimele 3 luni si rezultatul (sau ca articolul meu ar sugera asta), va inselati. S-a asteptat aprobarea PNRR tocmai pentru ca era o preocupare pe acea zona.
      Legat de ultima parte, care e propunerea dvs – sa ne frangem mainile ca am avut 3 decenii cu o gramada de erori si sa nu mai fim atenti la viitor?

      • „am avut 3 decenii cu o gramada de erori”
        problema i ca nici dupa 30 de ani erorile nu pot fi corectate. de ce ? simplu : a fost inlaturat ceausescu dar sistemul a ramas intact (in fact nu scornicesteanul analfabet putea tine n sclavie o natie, cit mai degraba fortelele represive si justitia). repet a o mia oara, daca vreti cauze nu efecte : securitate, militie, armata, justitie – jagardelele astea inepte, amorale, lacome si hoate sint cancerul Romaniei. altfel puteti scrie cite eseuri doriti, fara pulverizarea jigodiilor (se impuiesc prin odrasle) tara se va destrama / pulveriza prin anomia indusa de aceste scursuri ce au inversat scara valorica.

  13. @Josef Svejk 28/11/2021 At 13:58

    ” Când vă citesc comentariile nu mă pot abține să nu vă văd fercheș în uniforma marinei călare, cu centiron, chipiu și manșete „mușchetar” albe și bulan din cauciuc. De acolo „stim”. :) ”

    Constat ca ai o imaginatie extrem de bogata ( unii i-ar zice chiar suspect de exagerata ).
    Poate din cauza asta te congratulezi cu pluralul maiestatii…noi ” stim „… denotand un caracter narcisistic,parte componenta a acestui tip de imaginatie.

    Imaginatia asta bogata te face sa vezi altceva intr-un text scris decat ceea ce transmite concret acel text ,confundand realitatea cu propriile dorinte, culmea fiind ca ii acuzi pe altii de acest lucru !
    ( ma refer la sintagma ” izbucniri de manie proletara ” ca sa fie limpede )
    Te sfatuiesc sa recitesti inca o data comentariile scrise de mine la articolul domnului profesor Tismaneanu si daca nici atunci nu o sa intelegi, concluzia ar putea fi ca logica iti joaca feste ( to put it mildly ).

    Ca fapt divers nu-mi puteam inchipui ca frecventezi terasa ” Distrugatorul ” si tragi cu urechea la ce vorbesc niste „tablagii” ….asta daca nu cumva povestea asta este tot rodul imaginatiei !
    Credeam ,IMHO ,ca ai aspiratii mai inalte .M-ai dezamagit si din acest punct de vedere.

    In rest iti doresc multa sanatate si s-auzim de bine !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Bondoc
Lucian Bondoc
Absolvent al cursurilor Facultății de Drept, U.B (1998), Colegiului Juridic Franco Român de Studii Europene(1998), ciclului internațional lung al Ecole Nationale d’Administration (2000) și masterului în afaceri europene organizat de ENA și universități partenere (2000). A lucrat un an în cadrul administrației publice în perioada 2000-2001. Ulterior a activat ca avocat (din 2008 - ca partener). În afara domeniului juridic, este interesat, în principal, de bună guvernanță, studii comportamentale și viitorologie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro