vineri, martie 29, 2024

De ce se află dl. Marcel Ciolacu într-o situație aproape imposibilă?

Devine din ce în ce mai puțin probabil ca PSD să aibă un congres înainte de alegerile locale. Alegeri pe care PSD le-ar dori amânate, în pofida a ceea ce a declarat și votat la începutul lunii iulie.
De ce am îndoieli că PSD va avea un congres într-un viitor previzibil? Pentru simplul motiv că președintele interimar al partidului, dl. Marcel Ciolacu, are toate motivele să se teamă de o consultarea serioasă, cu atât mai puțin față în față, cu activul de partid.
Mai întâi fiindcă nu îl controlează, nu are de partea sa baronii și nici pe fidelitatea celor care pentru moment îi stau prin preajmă nu poate să fie chiar foarte sigur.
În al doilea rând, dl. Ciolacu este departe de a fi realizat fie și numai o redresare parțială a partidului după eșecurile electorale ale acestuia din mai 2019 (la Europarlamentare) și din noiembrie același an (la Prezidențiale). Dincolo de retorica lui găunoasă, dar și a purtătorului de cuvânt, dl. Lucian Romașcanu, ori a președintelui Senatului, dl. Robert Cazanciuc , conducerea de azi a PSD nu a reușit să valorifice la cote măcar acceptabile bâlbele guvernului și ale PNL din timpul pandemiei. PSD nu acumulează procente în intențiile de vot ale electoratului. Creșterea din ce în ce mai îngrijorătoare a celor infectați cu COVID 19 arată că actuala conducere interimară a social-democraților români nu a fost chiar foarte inspirată atunci când, invocând încălcarea drepturilor omului, a pus tot felul de piedici, din arsenalul unui subdezvoltat intelectualicește Gică Contra, adoptării și implementării măsurilor guvernamentale.
În al treilea rând, auzim aproape zilnic că tot felul de organizații locale au trecut cu arme și bagaje la PNL (și, din păcate, PNL le primește cu brațele deschise), fie la Pro România care crește și numeric, și în sondaje, în pofida faptului că în urmă cu vreo zece zile președintelui său, dl. Victor Ponta, i-a fost retras definitiv titlul de doctor în Științe juridice. Nu astfel de rafinamente interesează însă electoratul stângii. În plus, d-lui Ciolacu nu i-a ieșit defel operațiunea de a impune în spațiul public cele câteva persoane, oricum foarte puține, pe care le-a promovat în funcții. De pildă, aproape nimeni nu știe mai nimic despre dl. Alfred Simonis, președintele grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaților. Mai nimic în afară de faptul, că acesta deține o avere considerabilă.
În al patrulea rând, dl. Marcel Ciolacu are un concurent serios la șefia partidului în persoana fostului ministru de Finanțe, dl. Eugen Orlando Teodorovici. Mult mai dinamic, mai stăpân pe arta ieșirilor în public și, din câte se pare, preferat de presa controlată de pretinsa stângă românească. Dl. Teodorovici a fost înălbit mai ceva decât la Cooperativa Nufărul de Ion Cristoiu, care s-a dat de ceasul morții să opună imaginii de palyboy cu care este îndeobște asociat fostul ministru pe aceea de Teodorovici-mare susținător al familiei tradiționale. Dl. Teodorivici se simte ca la el acasă și la România tv, și la Antena 3, și la TVR 1, Televiziunea națională fiind, cel puțin prin emisiunea România 9, o filială a Antenelor felixiene. Or, proprietarul lor, dl. Dan Voiculescu, are partid (Partidul Puterii Umaniste) și se va situa de partea cui îi va promite cât mai multe locuri eligibile la viitoarele alegeri parlamentare.
Cel mai tare însă cred că dl. Marcel Ciolacu se teme de alegerea viitoarei conduceri a partidului ca urmare a votului pe o moțiune. Fostul președinte al PSD, dl. Adrian Năstase, a avut dreptate atunci când a avertizat asupra primejdieii reprezentate de o astfel de procedură. Spre deosebire de mai nou veniții în partid, fostul premier știe foarte bine că în martie 1992, la Congresul FSN, dl. Petre Roman și oamenii lui au câștigat lupta împotriva lui Ion Iliescu (începută încă din vara anului 1991) cu moțiunea Viitorul Azi. Victoria d-lui Roman a fost urmată de intensificarea luptelor fratricide și s-a terminat cu o sciziune. Sigur, atunci noul FDSN s-a refăcut relativ repede. Liderul său era la Cotroceni, alta era și calitatea, și capacitatea coagulantă a liderilor din teritoriu. Cum-necum, una era dl. Oliviu Gherman și alta sunt doamna Lia Olguța Vasilescu sau dl. Paul Stănescu.
Ar fi oare în avantajul d-lui Marcel Ciolacu amânarea Congresului până după alegeri? Și aici lucrurile nu sunt chiar în favoarea actualului lider interimar al partidului. Foarte puțin probabil. Fie și doar dacă luăm în calcul “factorul Gabriela Firea”. În cazul în care aceasta pierde Primăria Capitalei, d-lui Ciolacu i se va reproșa în bună parte insuccesul. Va fi invocată capacitatea lui scăzută de negociere. Faptul că nu a găsit o cale de înțelegere, în primul rând, cu Pro România, dl. Ponta dând semne că este din ce în ce mai dornic să candideze pentru funcția de edil șef al Capitalei. Dacă nu o va face el însuși, ci dl. Nicu Bănicioiu, doamna Firea nu prea are de ce se teme. Lucrurile se complică însă pentru actuala primăriță dat fiind faptul că dl. Ponta a bătut palma cu dl. Robert Negoiță. Iar dacă doamna Firea totuși câștigă, acțiunile acesteia în partid vor crește și nu e deloc exclus ca ea să își dorească și funcția de președinte al partidului. Aceasta din perspectiva unei viitoare posibile candidaturi la Cotroceni. Ambițiile acestei doamne sunt incomensurabile. În plus, doamna Firea nu face parte din categoria persoanelor ultrasensibile.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. „Iar dacă doamna Firea totuși câștigă…”

    Pentru dl Marcel Ciolacu lucrurile stau prost și dacă d-na Firea câștigă primăria Capitalei, și dacă pierde. Chiar dacă nu va fi domnia-sa președinta PSD, pentru că, spre deosebire de d-na Dăncilă, d-na Firea nu are caracteristicile unei marionete, iar baronii locali vor la conducerea PSD fie o marionetă, fie unul de-al lor, va avea un cuvânt important de spus în desemnarea viitorului președinte. Oricum, dl M Ciolacu va fi în curând devorat de partidul pe care vrea să lase impresia că îl conduce.

    Desigur, nu cunosc numerele câștigătoare la Loto de săptămâna viitoare și nici cu Melisa ori Vanesa nu m-am consultat, dar în condițiile actuale PSD (cu aripa sa PRM-istă extremistă) are șanse minime să se reformeze. Dincolo de lupta internă pe termen scurt, PSD are de dat o luptă pe termen mediu cu ProRomânia d-lui Ponta. Dacă m-aș fi consultat cu doamnele Melisa și Vanesa, probabil ele mi-ar fi spus că la un moment dat, printr-o vrăjitorie sau vrăjeală, PSD va fi preluat de dl Ponta.

  2. O cursa contra cronometru a inceput deja . PSD nu are a se teme decit -de singuratatea alergatorului de cursa lunga -. Cu bagaje cu tot , importanti primari si nu numai , ce au obtinut sprijinul electoral in ciclul trecut al alegerilor , pe listele PSD , trec innot riul – Tibru – si zic cu mindrie -alea zacta est -. Perceptia ,gresita doar in opinia mea , cum ca primarii PSD trec la PNL, este doar o imagine falsa , In fapt , Oameni , ce poate au fost sau nu membri PSD , trec la PNL ca parte a unei noi intelegeri politice si ca parte a unui interes personal dar si de tara . Sa nu creada cineva ca in rindul membrilor PSD nu exista o dezamagire fata de ceea ce PSD reprezinta in acest moment . A fi atit de stricti in gindire si doar sa credem ca a fi membru PSD este o actiune – pe viata -este iarasi eronat . Procentul electoratului ce sustine PSD scade – vazind cu ochii – si asta se intimpla si la nivel de membrii PSD,ce au sau nu au functii in partid . Politica -este un joc – ce se face cu oameni nu cu – umbre – si oamenii pot trece la un alt nivel de intelegere oricind , fapt ce se repercuteaza in actiunile lor de moment si asta se intimpla de fapt acum . Asadar , cum deja am lamurit ce inseamna acasta trecere , nu neaparat in barca PNL ci poate la o alta forma a intelegerii, vom constata ca multi alti cetateni (ce vor sa isi asume un altfel de viitor al Romaniei , vor face acest pas mai din toate partidele existente pe scena politica . Alternative nu sunt multe si partea cetatenilor ce deja in alegerile de anul trecut au indentificat – viitorul tarii – atasaind la acesta, numele premierului Ludovic Orban si al presedintelui Klaus Iohannis vor fi prezenti – in corpore – la vot si vor produce schimbarea mult asteptata . Loviturile -cine se astepta – date de Robert Negoita , nu atit PSD-ului ci in speta doamnei Firea , sunt grele si dureroase si politic si la nivel uman- personal . Aceste lovituri si poate (cred ca nu ma insel )si altele ce vor urma ,fac ca primarul sectorul 3 al bucurestilor sa fie noua vedeta – de stinga – . Daca robert Negoita , mai loveste o data ( o simpla ipoteza ) si al doilea partid de stinga numit PRO (cine stie ce are in minte primarul de sector ) va deveni – peste noapte detinatorul in intregime al -stingii romanesti -si va primi si parte din aplauzele celor ce sunt de dreapta de o viata . Asa cum arata lucrurile , surprizele politice si nu numai ,nu se vor opri aici . Astept cu nerabdare prima conferinta de presa a presedintelui si primele cuvinte spuse de premier referitoare la alocatii , pensii si salarii si tot ceea ce tine de nevoia de punere in aplicare a tuturor masurilor asteptate de cetateni (multe nu au putut fi puse in practica si tara stie motivul )o data cu cistigarea puterii incepind cu intii ianuarie 2021 .

    • @quovadis _ „…singuratatea alergatorului de cursa lunga”

      Vă rog să-mi permiteți să observ că, după cum spuneți în text, cursa o fi lungă, dar PSD nu este singur. Și nu sunt doar localele, se apropie alegerile generale. …Dacă nu cumva coaliția majoritară în parlament PSD-ALDE-UDMR le va amâna pentru când va avea chef și va considera că PNL s-a erodat suficient la guvernare.

      Eu aș privi „adoptarea” de către PNL a membrilor PSD din două perspective. Este adevărat că ambele au teoretic doctrine de stânga, substanțial diferite de stânga europeană modernă, dar…

      Pe de o parte, înainte de a dori să fii primar și a te înscrie într-un partid, există aderența la principiul politic, convingerea că pentru a rezolva [cel puțin] o problemă socială este necesar a se acționa într-un anumit fel. Acestor principii socio-politice cei oamenii le sunt în imensa majoritate fideli cel puțin jumătate din viață (după butada „în tinerețe socialist, la bătrânețe conservator etc.”). Labilitatea comportamentală a politicienilor români este nefirească și îngrijorătoare, generând distorsiuni în funcționarea instituțiilor fundamentale ale statului.

      Pe de altă parte, cei mai mulți „traseiști politici” n-au nici un principiu de politici publice, nu urmează nicio doctrină politică, n-au nici măcar vreun scrupul, ci caută să-și păstreze funcțiile publice pentru a avea acces la resurse din care să-și însușească în mod ilegal. Transferul acesta de politicieni este de asemenea îngrijorător pentru cetățeni. Nu este nicidecum „o înțelegere spre binele țării”.

      Apoi, o „lovitură” a d-lui Robert Negoiță ar fi nu trecerea la un alt partid, ci plata datoriei către ANAF, calculată la nu mai puțin de 241.308.707 lei, la sfârșitul anului 2019.

      În ceea ce privește alocațiile, opinia mea (exprimată în mai multe rânduri) este că ar fi necesar să fie desființate, iar [aproape] toate subvențiile să fie înlocuite cu deduceri.

  3. Toate ca toate, da’ … care domn?

    Lasand gluma (care nu-i chiar gluma, daca stam sa ne gandim mai in detaliu) la o parte, personal nu cred ca PSD e miezul problemei, sau … Marcel Ciolacu, ca io domn nu ma indur sa-i zic. A zis-o un francez deja acu’ cam aproape exact doua secole ca orice natie are conducatorii pe care-i merita. Nu de-aia va fi PNL aceeasi mizerie cu PSD, la guvernare sau in parlament, pentru ca sunt partidele de aceeasi factura, ci pentru ca populatia care se duce la vot e la fiecare alegeri aceeasi.

    Daca vrea cineva sa schimbe ceva in tara asta, de-acolo trebuie sa inceapa: de la educarea populatiei. Prin schimbarea institutiilor fara a schimba modul in care se raporteaza populatia la politica nu se va obtine nimic.

    Parerea mea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro