joi, ianuarie 21, 2021

De ce sunt importante alegerile prezidenţiale din 2014

În ultimele luni am scris mai multe postări despre prezidenţialele din 2014. Până la acel scrutin mai e mai mult de un an. Tema pare inutilă; o explicaţie este, cred, necesară.

Prezidenţialele sunt un scrutin cu o miză simbolică importantă. Dar, în principal, vorbim despre identificarea partidului care, cu siguranţă, va guverna după 2016. În alte cuvinte, preşedintele ales anul viitor va putea nominaliza în 2016 un candidat la ocuparea funcţiei de premier de la partidul său favorit, indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare din acel an. Termină partidul respectiv sau alianţa din care face parte pe locul doi la mandate? Nicio problemă – în 2004 n-a contat aşa ceva. Termină partidul respectiv sau alianţa respectivă pe locul doi la voturi? Iarăşi nicio problemă – n-a contat nici în 2004 şi nici în 2008. Ducând lucrurile la extrem, am putea avea situaţia următoare peste trei ani şi jumătate, imediat după parlamentare:

Partidul A: 35% din voturi
Partidul B: 30% din voturi
Partidul C (al preşedintelui): 20% din voturi.

Ar avea succes preşedintele cu o nominalizare de premier din partidul C, partidul său? Evident. Parlamentarii nou-aleşi nu vor avea chef să respingă două propuneri de acest tip pentru că s-ar ajunge la dizolvarea parlamentului şi la o nouă şi costisitoare campanie electorală (în ianuarie!)… iar după aceea preşedintele ar putea reveni cu aceleaşi nominalizări ca şi înainte de dizolvarea parlamentului.

Ar putea partidele A şi B suspenda preşedintele? Teoretic da, dar apar alte probleme: preşedintele poate câştiga referendumul sau îl poate pur şi simplu boicota, astfel încât să nu se îndeplinească cvorumul necesar pentru validare.

Mult mai simplu şi mai eficient este pentru partidele A şi B să liciteze pentru bunăvoinţa preşedintelui/partidului C.

Exemplul de mai sus este, repet, unul extrem dar crucial pentru înţelegerea modului în care funcţionează lucrurile. Partidele româneşti sunt grupuri orientate spre captarea resurselor bugetare, afirmaţia fiind validă indiferent despre cine vorbim. La buget se ajunge prin guvern. Iar la guvernare se ajunge prin influenţa (asupra) preşedintelui.

Din acest punct de vedere va fi interesant de văzut cum va arăta propunerea de revizuire a Constituţiei pe următoarele paliere:

a) procesul de desemnare al candidatului la ocuparea funcţiei de prim-ministru;
b) procesul de suspendare al preşedintelui (cu bătaie spre scenarii precum cel de mai sus).

De asemenea de văzut dacă PSD conştientizează că, în cazul susţinerii lui Crin Antonescu la preşedinţie, trebuie să meargă pe un proiect comun cu PNL inclusiv după 2016, în caz contrar urmând să se pomenească după viitoarele parlamentare în aceeaşi situaţie ca în 2004 („avem 40% din parlament, suntem cel mai puternic partid … şi degeaba, pentru că la guvernare sunt ceilalţi 60%”).

Articolele apărute pe Sociollogica care au avut drept subiect prezidenţialele acoperă mai multe tematici. Aici am scris despre problemele cu care se confruntă fiecare forţă politică în perspectiva prezidenţialelor. La alegerile din 2014 vor veni cu certitudine oameni care n-au votat la parlamentarele din decembrie – o discuţie despre ei pe baza experienţei similare din 2009 poate fi văzută aici.

Iată şi motivele pentru care este improbabil ca Victor Ponta să candideze la prezidenţiale.

Am definit aici miza centrală a următorilor doi ani: va ajunge Crin Antonescu preşedinte sau nu? Evoluţiile din săptămânile care au urmat postării au confirmat faptul că am identificat miza corectă. În cazul preşedintelui PNL, vorbim despre o involuţie în sondaje. Să zicem că totuşi va obţine peste 50% din voturi – tot vom avea două tururi, şi nu unul.

Pe baza experienţelor din trecut, prognozele sunt dificil de livrat. Dar dacă vrei scenarii, iată câteva.

Cel mai la zi articol constă dintr-o perspectivă generală asupra intenţiei de vot pentru diferiţi candidaţi. Cele mai suculente sondaje din ultima vreme sunt sondajul Geopol, în care Ponta > Antonescu, şi sondajul INSCOP care prezintă cum ar vota românii în turul doi în funcţie de care personalităţi politice ar ajunge în acea manşă.

Articol aparut pe Blogul Sociollogica

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Vorbind despre presedintele din viitoarea constitutie, comitem o eroare. Teoria si experienta practica ne arata ca Romania are nevoie (prin constitutie) de un sef de stat, ceea ce nu e defint in acest moment. Impartirea puterii executive dupa revolutie nu a fost doar o simpla teama de dictatura. A fost o intentie premeditata de a limita atributele puterii executive in combaterea coruptiei.

    De ce nu vorbim azi despre o republica clara, prezidentiala sau parlamentara?! Din acelasi motiv ca in trecut. Spre deosebire de monstrul actual bicefal, un sef de stat unic si clar (presedintele sau primul ministru), ii confera acestuia sanse bune de control asupra coruptiei. Politicienii corupti ar putea fi loviti sistematic in interese si afaceri cu statul.

    Dealtfel, dupa Basescu, nici nu se mai poate vorbi de vreun interes pentru coabitarea presedinte – premier. Ce rost are sa aleaga poporul un presedinte pe care parlamentul sa-l utilizeze pe post de textila?! Oricum parlamentul are posibilitatea sa-si schimbe premierul. Ce rost mai are si presedintele in ecuatia parlament – premier?!

    Oricit de valorosi vor fi viitorii candidati, eu nu voi mai participa la alegeri prezidentiale, daca se vor mentine erorile constitutiei actuale. Nu ma intereseaza nici cresterea si nici scaderea puterilor prezidentiale. Ma intereseaza ca Romania sa aiba un sef de stat si numai unul, fara confuzii si fara compromisuri in favoarea coruptiei. Ma intereseaza Romania puternica, care stie ce vrea.

    • „Ma intereseaza ca Romania sa aiba un sef de stat si numai unul, fara confuzii si fara compromisuri in favoarea coruptiei.”

      Cu riscul inerent ca acesta sa taie si sa spanzure, favorizand eventual chiar coruptia pe care o deplangen cu totii? Multumesc, dar NU!

      • Coruptia este net avantajata prin impartirea puterii executive a statului, intre presedinte si premier. Se aplica principiul divide & impera. Pungasii simt instinctiv ce este util pentru ei.

        Remarcati ca se vorbeste deja despre cresterea sau descresterea puterii presedintelui, intr-o noua constitutie. Spectrul coruptiei este evident. Niste oameni cinstiti si sanatosi la cap dupa experienta post-revolutie, sau macar dupa criza din vara 2012, ar fi increcat sa aleaga intre republica prezidentiala si cea parlamentara.

        Dar USL-ul nu este alcatuit din nebuni. Se urmareste perpetuarea si amplificarea coruptiei lovite in anii trecuti. Cresterea sau descresterea puterii prezidentiale este optiunea otravita pe care ne-o ofera hotii, lasii si prostii.

      • Dimpotriva, iosiP! Dorinta exprimata de interlocutor este perfect legitima: seful de stat trebuie sa fie unul singur, fie ca e presedinte, premier, cancelar sau monarh.
        Atributiile sale sunt alta poveste!

        Personal, prefer sistemul parlamentar cu un sef de stat care sa devina activ doar in situatii exceptionale (razboi, epidemii severe, samd). Dar ceea ce avem acum e departe de orice alta varianta functionala.

        • Pai daca atributiile sale sunt, asa cum spui, alta poveste, cu ce ma mai intereseaza faptul ca presedintele este (formal) seful statului?
          Pe mine ma intereseaza cine are ultimul cuvant in „trebile natiunii”, si doar in subsidiar cine se plimba pe la Bruxelles, ca daca plimbaretul nu poate decide decat cu mandat de la parlament la fel de bine poate merge acolo Andreea Raicu.

          Dar lasand gluma la o parte, este cazul ca „cineva” – hotarati voi cine – sa fie investit cu dreptul de a decide, altminteri ajungem iar la aberatii in care presedintele propune (tot) premierul demis, sau invers, cand un guvern (vezi Tariceanu) face ce vrea muschii lui, indiferent de supararea locatarului de la Cotroceni.

          Un lucru insa vreau sa fie clar: nu sunt USL-ist, nici PDL-ist, nici… (dupa mine, toata „sleahta politica” ar trebui deportata in Somalia, sa vada acolo cum e sa fii prins la furat). In schimb, m-am saturat de premieri care predau drept constitutional dar emit hotarari de guvern care incalca „iezact” constitutia, la fel de mult ca de presedinti care-si baga opinia in deciziile judecatorilor, pe motiv ca „stie el mai bine”. Sau altfel spus: toti o apa si-un pamant!

  2. „vorbim despre identificarea partidului care, cu siguranţă, va guverna după 2016”

    Partidul Comunist Roman, care a guvernat Romania din 1945 si o guverneaza si acum. Gata, hai ca v-am scapat de dileme!

  3. Un lucrru este vital de important- sa nu fie presedinte Crin Antonescu.
    Omul e croit din acelasi material malefic ca Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot,
    Ceausescu- ce-i drept a sarja de calitate quasi rebut. Ar distruge tot si ascensiunea lui trebui oprita la timp. Omul a reusit gangsterizarea PNL si ar putea face imens de mult rau,
    MMM

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Barbu Mateescu
Barbu Mateescu
Sociolog, Barbu Mateescu a absolvit in 2005 University of Pennsylvania

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.