joi, martie 28, 2024

De ce trebuie schimbată abordarea cu privire la testarea pentru COVID-19?

Teoretic, orice țară are 3 opțiuni principale cu privire la testarea pentru COVID-19 – (1) testarea în masă, vizând, practic, întreaga populație, (2) testarea doar a persoanelor suspecte de infectare sau (3) testarea persoanelor suspecte de infectare plus o testare regulată de tip statistic, pe bază de eșantioane de populație estimate a fi reprezentative.

Se pot adăuga variații, dar care nu schimbă fundamental proporțiile, fiind vorba mai mult de modul de definire a cazurilor suspecte (e.g, dacă acoperă și persoane fără simptome sau nu, etc) sau de măsuri privind categorii speciale de persoane (e.g, testarea personalului esențial din cadrul unor instituții, etc).

O decizie cu privire la abordarea cea mai adaptată nu poate face abstracție de (a) numărul de teste disponibile, (b) numărul de persoane din țara respectivă calificate să recolteze, testeze și interpreteze probele, (c) timpul necesar pentru a acoperi toată populația sau (d) costul total.

Raportat la elementele de mai sus, o testare cu adevărat în masă (adică a tuturor) pare complet nerealistă la noi anul acesta și probabil și o bună parte din anul viitor.

Un argument important ține chiar de evoluția testărilor și cazurilor confirmate în România(1) până la sfârșitul săptămânii trecute. Pe baza informărilor Grupului de Comunicare Strategică(2), aceasta ar putea fi sumarizată conform tabelului de mai jos:

Data 12 aprilie 5 aprilie 29 martie 22 martie 15 martie
Teste prelucrate la nivel național (total acumulat) 62.328 38.623 21.460 9.967 3.205
Cazuri confirmate de persoane infectate 6.300 3.864 1.760 433 139

Fără a detalia fiecare dintre elementele respective, se poate observa că numărul mediu de testări săptămâna trecută a fost de aproximativ 3400 pe zi. În acest ritm, ar fi nevoie de peste 15 ani pentru testarea întregii populații (dacă socotim doar 1 test pe persoană).

Declarații televizate recente anunțau că se merge în direcția unei dublări a capacităților de testare, dar și dacă s-ar tripla numărul, ar fi nevoie de peste 5 ani.

Aceasta fără să mai vorbim de faptul că unele testări sunt mai puțin eficiente, contând și momentul la care „surprind” evoluția bolii și metoda folosită.

În plus, o testare care ar dura mai mult de un an ar implica probabil cel puțin două teste pe persoană (iar personalul aparatului de stat în contact regulat cu persoane suspecte de infectare – relevant mai multe), precum și apariția unei/unor generații întregi noi care ar trebui și ele testate. Nu este clară nici capacitatea maximă zilnică de prelucrare de probe a personalului specializat disponibil.

Faptul că testarea de masă nu este o opțiune fezabilă pentru România anul acesta rezultă și din statistica unor țări considerate avansate în materie. De exemplu, Germania ajunsese săptămâna trecută abia la 50.000 de teste pe zi.(3) Și dacă s-ar testa de 3 ori mai mult pe zi, tot ar fi nevoie de peste 1,5 ani pentru testarea întregii populații (socotind un test pe persoană).

Desigur, se vor face destul de rapid progrese în materie de capacități de producție de teste (și de tipuri de teste), se pot folosi și probe medii (pool de probe care permit testări mai puține și mai focusate subsecvent) în anumite privințe, dar volumele necesare la nivel global rămân pur și simplu prea mari.

România nici nu are teste dezvoltate național (și nu este ceva rezolvabil rapid), deci ar avea dificultăți suplimentare de procurare a unor cantități mari.

Având în vedere toate aceste constrângeri, nu este surprinzător că România a concentrat testarea pe persoanele suspecte de infectare. Și alte țări au avut o abordare similară.

Deși opțiunea 1 nu este realistă în prezent, este foarte important, însă, să se conștientizeze că nici abordarea actuală din România (apropiată de opțiunea 2) nu (mai) este adaptată.

Astfel, testarea pentru COVID-19 nu numai că este foarte scăzută, dar este descurajată de cadrul legislativ actual și în privințe în care statul și sectorul privat ar putea să facă mai mult.

Un prim aspect problematic este acela că nu se testează toate cazurile suspecte în înțelesul obișnuit al termenului. De altfel, anul acesta au fost nu mai puțin de 5 definiții ale cazului suspect (6 dacă socotim și aspecte de formă) (4). Am redat mai jos pe cea aplicabilă la data declarării inițiale a stării de urgență și pe cea în vigoare la data de 12 aprilie.

16 martie 2020 12 aprilie 2020
Pacient cu infecție respiratorie acută (debut brusc al cel putin unuia din următoarele: tuse, febră, durere în gat, scurtarea respiratiei (creșterea frecvenței respiratorii) care necesită sau nu spitalizare ȘIIn perioada de 14 zile anterioare debutului simptomelor a întrunit cel putin unul din următoarele criterii epidemiologice:

• A avut contact apropiat cu un caz confirmat de COVID-19

SAU

• A avut istoric de călătorie internațională

1) Pacient cu infecție respiratorie acută (debut brusc al cel putin unuia din următoarele: tuse, febră, scurtarea respirației (creșterea frecvenței respiratorii) ȘI fără o altă etiologie care să explice pe deplin tabloul clinic ȘI cu istoric de călătorie internațională, în perioada de 14 zile anterioare datei debutului

SAU

2) Pacient cu infecție respiratorie acută ȘI care s-a aflat în contact apropiat cu un caz confirmat cu COVID-19 care în perioada de 14 zile anterioare datei debutului

SAU

3) Pacient cu pneumonie fără altă etiologie care să explice pe deplin tabloul clinic

SAU

4) Pacient cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră ȘI tuse ȘI scurtarea respirației (creșterea frecvenței respiratorii) ȘI care necesită spitalizare peste noapte)) ȘI fără altă etiologie care să explice pe deplin tabloul clinic

Este destul de evident din definițiile de mai sus că persoane infectate, dar asimptomatice nu sunt testate în prezent în mod normal chiar dacă au stat în aceeași casă cu pacienți cu simptome.

Trebuie citite ceva mai atent, dar definițiile implică și faptul că pot fi destule situații în care și persoane care au simptome de COVID-19 să nu fie considerate „suspecte”.

Definiția a fost extinsă spre sfârșitul lunii martie, dar tot cu limite. De exemplu, dacă ne uităm la cazurile nou adăugate dacă o persoană are simptome (fără să fi călătorit, etc), dar nu necesită spitalizare de noapte sau nu prezintă pneumonie cu origine neclară, nu va fi considerată caz suspect (și nu va fi testată). Și definiția „contactului apropiat” a fost modificată de mai multe ori.

Ministerul Sănătății tocmai a anunțat (16 aprilie) o extindere a cazurilor avute în vedere pentru testare(5), dar nici aceasta nu va schimba mult situația.

Un alt aspect problematic privește „gestionarea” persoanelor plasate în carantină. Dacă forma inițială a actului normativ relevant (publicat pe 12 martie) solicita testarea acestora în 24 de ore și de încă două ori spre finalul perioadei de 14 zile, modificarea din 25 martie prevede că testarea va avea loc doar cu privire la persoanele care prezintă simptome în cele 14 zile.(6)

Probabil că autoritățile au realizat că nu au teste suficiente (având în vedere și ritmul în care se venea în țară, cu intrare direct în carantină) și au mers pe ideea că nu ar trebui să fie abordări diferite de restul populației, testarea restului populației privind doar pacienți cu simptome.

Fără să fiu epidemiolog, problema pe care aș vedea-o, totuși, este aceea că lipsa de simptome la 14 zile nu este prea relevată pentru contagiozitatea cuiva la acel moment, chiar dacă aceasta este probabil mai redusă. Raportat la estimările că cel puțin 50% din persoanele infectate sunt asimptomatice(7) și aproape 80% din populația infectată este asimptomatică sau cu simptome ușoare(8), abordarea de mai sus permite introducerea în populația largă a 1-4 persoane infectate pentru fiecare caz diagnosticat printre cei în carantină.

Plasarea în carantină având la bază tocmai ideea că acele persoane au fost în zone de risc, procentul de persoane infectate poate fi chiar mai mare decât în restul populației (existând și riscul să te infectezi chiar în carantină de la alte persoane de acolo).

Nu este deloc exclus și să fie destule persoane în carantină tentate să nu comunice simptome ușoare de teama să nu fie reținute și mai mult(9) departe de casă.

Ultima modificare(10) a actului normativ respectiv (publicată pe 15 aprilie) nu ajută. Nu doar că nu modifică protocolul de testare, dar permite carantinarea la domiciliu pe baza unei declarații pe proprie răspundere în sensul că izolarea poate fi asigurată.

Desigur, dacă nu sunt teste suficiente, este complicată și limitarea libertății unor persoane până se rezolvă situația, dar măsura actuală pur și simplu nu pare aptă să rezolve o mare parte a problemei. Statisticile ar trebui măcar extrapolate realist în decizii și în comunicare.

O altă limitare a abordării actuale raportat la realitate ține chiar de modul în care testele pot fi prelucrate valabil în sistemul de stat. Doar laboratoarele/unitățile specific desemnate pot să o facă oficial, iar modul de prelucrare și numărul maxim de teste sunt practic plafonate.

În plus, conform Ordinului nr 523/220(11) care a adăugat un număr de unități sanitare care au echipamente de testare pentru COVID-19 la lista celor care sunt recunoscute de sistemul de stat și rambursare:

Unităţile de specialitate care realizează testarea RT-PCR pentru stabilirea diagnosticului de sindrom respirator acut sever determinat de noul coronavirus COVID 19 au obligaţia de a asigura prelucrareaprobelor recoltate de către personalul de specialitate din cadrul: direcţiilor de sănătate publică, serviciilor de ambulanţă judeţene, Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov sau din cadrul unităţilor sanitare, după caz, conform metodologiei de supraveghere, pe baza arondării teritoriale realizate de către Institutul Naţional de Sănătate Publică, prin Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile. Indicaţia testării prin metoda de laborator RT-PCR a persoanelor suspecte de infectare cu virusul 2019-nCOV se realizează de către orice medic care depistează un caz suspect.”

Practic, un pacient simptomatic care nu îndeplinește încă un criteriu, conform definiției amintite mai sus, nu se va încadra în definiția cazului „suspect” și nu va fi testat.

Dacă cineva ar fi calificat să prelucreze testele dar nu se află într-o unitate sanitară (în sensul definiției limitate din lege), nu va putea prelucra valabil testul (și nici costul nu va fi decontat).

Testarea în regim privat este limitată direct sau indirect prin mai multe acte normative.

Este de înțeles și dorința de a nu permite oricui să testeze, dar cele de mai sus sunt prea restrictive.

În fine, un al patrulea aspect problematic (și care probabil a contat și în soluțiile legislative cu privire la primele trei) este acela că, oricum, încă sunt foarte puține teste disponibile.

Practic, ceilalți trei factori de mai sus funcționează ca filtre pentru ce ajunge în statistici, iar acest al patrulea factor reprezintă bariera finală.

Și în această privință este complicat. Nicio țară nu are teste suficiente. În plus, criza necesită frecvent alegeri între două rele. De exemplu, dincolo de dificultatea achiziționării de teste, nu este exclusă o reticență în a testa larg personalul medical pentru a evita consecințele logistice ale unei posibile diagnosticări extinse.

Trebuie, însă, înțeles că aspectele de mai sus nu doar că distorsionează potențial semnificativ realitatea dar o fac inegal și prea lent, îngreunând decizia politică adaptată.

Consecințele sub-testării masive sunt triple și cu bătaie lungă:

1. Cifrele oficiale nu au cum să surprindă decât o parte insuficientă a realității. Cazurile grave funcționează parțial ca o verificare, multe ajungând în spitale, dar statisticile se referă, oricum, doar la persoane diagnosticate.

2. Prevederile legale de mai sus „lasă” prea multe persoane potențial contagioase să circule în populația largă fără testare.

Pe de o parte, abordarea nu doar că nu este aptă să stopeze problema, dar o reduce prea puțin.

Conform datelor oficiale de mai sus, la 12 aprilie 2020 erau 6300 de cazuri cu simptome diagnosticate cu coronavirus. Mergând pe estimarea de mai sus că aproape 80% din bolnavi sunt asimptomatici sau cu simptome care pot trece neobservate sau să nu fie raportate, potențial aproape 25000 de persoane infectate au „circulat” fără să fi fost testate, doar în legătură cu cifra oficială.

Probabil un număr similar ar trebui adăugat legat de cazuri nediagnosticate din diverse alte motive (neîndeplinirea unui al doilea criteriu pentru testare, teste insuficiente, moment nepotrivit al incubației când s-a testat, etc).

Numărul actual potențial riscă să fie mult mai mare având în vedere factorii de multiplicare aferenți, persoanele respective nefiind izolate în spitale (izolarea la domiciliu fiind discutabilă ca eficiență, iar carantinarea limitată, oricum la aproximativ 14 zile și, mai recent, putându-se face acasă).

Pe de altă parte, dacă reducerea este de ordinul cifrelor de mai sus, problema doar este „rostogolită” și încă mult prea lent pentru ce poate suporta economia României, cu consecințe și asupra stării de sănătate mai largi a populației.

Astfel, dacă 30% din populația României va fi infectată în final (ca să nu mai vorbim de cele 70% estimate pentru Germania sau 80% pentru Marea Britanie) și 20% din aceasta va dezvolta simptome, iar 1% va fi grav bolnavă, vorbim de peste 1.200.000 de persoane cu potențiale nevoi medicale și de peste 60.000 de cazuri grave.

Or, pe 12 aprilie, la aproape o lună de la declararea stării de urgență, noi contabilizam oficial 6300 de cazuri diagnosticate și 204 de paturi ATI ocupate. România riscă să intre în colaps cu mult înainte de finalul pandemiei.

3. Abordarea actuală reduce numărul oficial de persoane infectate, dar distorsionează ponderea de cazuri grave, testarea fiind concentrată pe persoane cu simptome suficient de grave să fie raportate și care îndeplinesc și alte criterii.

Informarea Grupului de Comunicare Strategică din data de 12 aprilie, vorbește de 306 decese la 6300 de cazuri diagnosticate – aproape 5%.

Este foarte probabil ca numărul de decese să fie sub-raportat din aceleași motive ca mai sus, dar sub-raportarea de cazuri reale infectate este, cred, mult mai serioasă având în vedere numărul suplimentar de motive aplicabile. Adică este posibil ca procentul real de cazuri grave să fie în zona de 1% estimată și în multe alte țări.

Având în vedere cele de mai sus, este necesară trecerea rapidă la opțiunea (3), cu testarea cazurilor suspecte, dar cu ajustări față de cum se face acum, plus eșantion statistic. Cred că autoritățile ar trebui:

1. Să trateze ca o prioritate strategică procurarea rapidă a unui număr suplimentar de teste suficient pentru un exercițiu de testare a populației pe baza unor eșantioane statistice (concentrate pe aglomerări urbane industriale și pe zone de emigrație „tradițională”).

Este necesară suplimentarea protocolului de testare pentru a include și testări imunologice pe bază de probe medii (chiar dacă mai lente). Strategia de diagnostic ar trebui, astfel, să meargă pe două planuri, cel al testarii directe (PCR in pool) pentru identificarea indivizilor purtatori și cel al testarii indirecte (imunologice) pentru identificarea gradului de difuzare al infecției la nivelul populatiei. Testări imunologice pot fi făcute în multe spitale/laboratoare din țară. Pentru exerciții precum cel de mai sus, se pot folosi larg și probe medii (de exemplu, de la 10 persoane odată, cu același reagent, deci la cost redus).

Desigur, relevanța nu va fi absolută, dar rezultatul ar putea să ofere o imagine mult mai apropiată de realitate decât datele actuale.

2. Pe baza acestor testări pe eșantioane, să decidă foarte prompt ce are sens economic și medical – ideal până la expirarea acestui de-al doilea interval al stării de urgență;

3. Între timp:

a. să revină la modul de testare inițial al persoanelor carantinate (nu doar al celor simptomatice) pentru a nu „scăpa” un procent mare din cazurile infectate de acolo încă contagioase;
b. să testeze orice persoană cu simptome, nu doar pe cele care mai îndeplinesc un criteriu (extinderea tocmai anunțată pe 16 aprilie este insuficientă);
c. să permită expres sectorului privat să procure și sprijine testări ale angajaților, cu recunoașterea rezultatelor bazate pe metodologii similare.
d. dacă nu sunt teste suficiente, să comunice și prioritizeze transparent – e mult mai puțin riscant așa, inclusiv politic, decât să se ajungă la concluzia că se putea altfel.

Concluzionând, numărul oficial de cazuri va crește, dar nu va fi clar cât din panta ascendentă va fi naturală, cât va ține de perioada specială a sărbătorilor pascale, cât de flexibilizarea recentă a definiției cazurilor suspecte și cât de celelalte probleme de mai sus (doar reflectând mai bine realitatea deja conturată).

Abordarea actuală nu pare, oricum, aptă să reducă suficient problema și nici să o curbeze suficient prea curând. Riscă să genereze mai degrabă un fel de „EKG” de durată, prea lung din punctul de vedere al sustenabilității economice și chiar al sănătății mai largi a populației dacă s-ar păstra restricțiile principale.

Poate, de asemenea, să determine factorul politic să supra-aprecieze semnificativ atât efectul măsurilor luate, cât și ponderea cazurilor grave – ambele riscând să împingă spre decizii neadaptate.

Numărul cu totul insuficient de teste nu lasă multe opțiuni (situația actuală nefiind imputabilă ca atare), dar nu ar trebui nici să distorsioneze realitatea. Este mult mai bine să să prezinte realist ce se poate face și să se reușească un rezultat final mai bun, decât să fie induse idei în sens invers.

NOTE______________

https://www.mai.gov.ro/informare-covid-19-grupul-de-comunicare-strategica. A se vedea comunicările din data de 15-martie-ora-17-00, 22-martie-ora-13-00, 29-martie-ora-13-00, 5-aprilie-2020-ora-13-00 și 12-aprilie-2020-ora-13-00/

2 În principiu, este sursa oficială de referință în această perioadă pentru date confirmate la nivel de țară.

3 https://www.ft.com/content/6a8d66a4-5862-4937-8d53-b2d10794e795.

4 Conform celor 7 versiuni/actualizari ale metodologiei de supraveghere aflate pe site-ul INSP-CNSCBT http://www.cnscbt.ro/index.php/info-medical și la care trimit mai multe acte normative.

5 Astfel, s-a aprobat testarea, suplimentar, pentru: – Pacienți înainte de procedura de transplant (asimptomatici) și donatorii de organe, țesuturi și celule stem hematopoietice înainte de donare; pacienți cu transplant de celule stem hematopoietice aflați în tratament imunosupresor, înaintea fiecărei internări din perioada de monitorizare post-transplant — 2 teste la 24 de ore interval. / – Pacienți asimptomatici cu imunosupresie în contextul bolii sau indusă medicamentos la internare în spital — 2 teste la 24 de ore interval / – Pacienți oncologici asimptomatici aflați în curs de chimioterapie — de 2 ori pe luna. / – Pacienți oncologici asimptomatici înainte de intervenții operatorii sau manevre invazive. / – Hemodializați simptomatici. / – Hemodializați asimptomatici contacți cu caz confirmat, 2 testări, la 6-7 zile interval între ele; pe durata acestei perioade aceștia vor fi dializați în sesiuni separate de restul pacienților / – Gravidele asimptomatice care se afla în carantină/izolare la domiciliu sau au fost contact apropiat cu un caz confirmat. /– Personalul de îngrijire din cămine de bătrâni — de 2 ori pe luna.

De asemenea, s-a hotărât că, unitățile sanitare pot stabili protocoale de testare prin tehnici de RT-PCR, suplimentar, pentru personalul sanitar asimptomatic contact direct cu caz confirmat, în a 6-7 zi de la ultimul contact posibil infectant, care pot fi realizate cu resurse proprii în laboratoarele pe care le dețin sau în alte laboratoare.

6 A se vedea Ordinul nr. 414/2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situaţia de urgenţă de sănătate publică internaţională determinată de infecţia cu COVID-19 şi stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii şi limitării efectelor epidemiei, inclusiv modificarea adusă prin Ordinul 497/2020. Conform Art. 6. – La persoanele aflate în carantină instituţionalizată se efectuează un test pentru COVID-19 numai dacă devin simptomatice. Până la primirea rezultatelor, acestea vor fi izolate corespunzător. În cazul în care rezultatul este pozitiv pentru COVID-19, acesta vor fi transportate şi izolate în spital.

[…] (3) Ieşirea din carantină instituţionalizată se va face după o perioadă de 14 zile, dacă persoana nu a prezentat simptome de boală în decursul carantinării şi este clinic sănătoasă [forma inițială prevedea și efectuarea a încă două teste pentru COVID-19 la un interval minim de 24 ore şi care au rezultat negativ].

7 https://www.zmescience.com/medicine/iceland-testing-covid-19-0523/

8 A se vedea, de exemplu, British Medical Journal, la https://www.bmj.com/content/369/bmj.m1375.

9 În cazul în care rezultatul este pozitiv pentru COVID-19, persoanele carantinate vor fi transportate şi izolate în spital.

10 Ordinul MS 622/14 martie 2020, publicat în Mon. Of. Nr. 315/15.IV.2020.

11 Ordinul nr. 523/2020 pentru modificarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 377/2017. Publicat în Mon. Of. nr. 258 din 30 martie 2020. A se vedea și Ordinul nr. 479/2020 pentru modificarea şi completarea acelorași norme (Publicat în Mon. Of. nr. 233 din 22 martie 2020).

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. „Fără a detalia fiecare dintre elementele respective, se poate observa că numărul mediu de testări săptămâna trecută a fost de aproximativ 3400 pe zi. În acest ritm, ar fi nevoie de peste 15 ani pentru testarea întregii populații (dacă socotim doar 1 test pe persoană).”
    In acest caz matematica simpla nu functioneaza, din contra, afirmatii de acest gen provoaca si mai multa spaima, este o abordare foarte simplista care nu tine cont de nimic, este o cifra.
    Abordarea este cu atat mai absurda, ignora faptul ca vor exista intr-un viitor apropiat tratamente si vaccinuri si nu va fi nevoie de 15 ani de testari continue.
    Acum toata lumea vorbeste si discuta, face calcule de tot felul, numai ca exista inca prea multe variabile, varinatele de calcul matematic de multe ori nu corespund realitatii.
    In opinia mea pe langa destarea in continuare a celor suspecti este nevoie de teste pe esantioane de populatii din zone grav afectate, gen Suceava dar si alte zone ale tarii pt a avea o imagine cat mai compelta a gradului de virusare al populatiei.
    Dupa cum evolueaza lucrurile, va trebui sa ne aranjam o perioada, cel putin pana la sfarsitul anului cu virusul, distantarea sociala fiind poate cel important aspect.

    • Pt Ursul Bruno – Ma surprinde abordarea dvs.

      In primul rand, legandu-va de o cifra absolut corecta in sine si pusa clar in context in articol ca relevanta (articolul mentionand expres ca se va imbunatati rapid capacitatea de testare, doar ca nu suficient pentru a permite anul acesta o testare cu adevarat in masa), spuneti ca abordarea din articol (care se bazeaza pe mult mai multe aspecte si corelari) a fost simplista si absurda.
      In al doilea rand, afirmati ca oricum nimeni nu are date acum fiind prea multe variabile si sugerati cumva ca oricine vorbeste pe subiect doar isi da cu parerea (mai putin, desigur, dvs) – desi dvs nu aduceti nicio cifra, iar articolul chiar pleaca de la cifrele oficiale disponibile, doar aratand de ce nu au cum sa reflecte suficient realitatea.
      In al treilea rand, anuntati opinia dvs cu privire la solutii intr-un mod care sugereaza ca ar fi cumva in contradictie cu ce spune articolul.
      In final, cand descrieti care este solutia dvs – este ceea ce de fapt articolul propune (asa simplist cum este) – testarea cazurilor suspecte (dar cu corectarea definitiei cazurilor suspecte nu continuitate ca pana acum cum pareti sa sugerati), plus esantionare statistica (nu doar la Suceava).

      Dincolo de utilitatea (sau inutilitatea) unor abordari, cred ca nu trebuie sa ne bazam doar pe sperante de mai bine abstract in loc de date concrete, iar articolul sustine tocmai ca nu avem date suficiente pentru deciziile foarte importante care trebuie luate si ca riscul ca situatia sa fie mult diferita trebuie luat in calcul de orice om responsabil.

      Daca o problema majora este lipsa datelor, preocuparea ar tebui sa fie tocmai pentru suplimentarea si corectarea lor.

      A lua in usor o izolare sociala pana la sfarsitul anului (pentru ca aceasta nu se poate face doar clamand-o, ci cu decizii cu impact economic, social si de sanatate) nu e o optiune facila. Poate fi necesara in final, dar necesitatea tot pe date trebuie bazata si pe unele apte sa reflecte mai bine realitatea decat in prezent.

      • Raman la afirmatiile mele, matematica simpla ca am avea nevoie de 15 ani in ritmul actulal al testarilor, nu functioneaza asa cum nici nu putem testa 20 miloane de oameni.
        Cifra este matematic corecta dar nu in contextul actual care este mult mai complex si schimbator, aproape de la o zi la alta.
        Ce est relevant si vizibil, scaderea numarului mortilor de virus si al numarului persoanelor infectate, ce va fi peste cateva luni ? nimeni nu stie cu exactitate, multe teorii la inceput acceptate acum nemaifiind valabile una dintre ele fiind, scapam de virus daca populatia este virusata intr-o proportie de 60 – 70 % obtinuandu-se astfel o imunitate naturala. In cat tim timp ? un an , 2 ani , 3 ani, daca faceti calculul matematic veti obtine cifre care vor arata un grad de infectie de cateva mii de oameni pe zi, situatie insuportabila atat pt sistemul de sanatate cat si societate.Atinci care sunt solutii pana la aparitia unui medicament si vaccin in afara distantarii sociale, respectarea normelor de igenina si relaxarea treptata / atenta a masurilor actuale in decursul a catorva luni ? mai priviti peste granitele tarii, insa trebuie privit foarte diferentat si nu faceti greseala de a compara mere cu pere insa puteti gasi cu siguranta destule solutii aplicabile si pt Romania.
        In opinia anul acesta este de sacrificiu, pt toti si toata lumea.

      • 1. Capacitatea de testarea crescuta – bine.

        2. Capacitatea de recuperare a virusatilor crescuta – bine

        3. Nu stim cati suntem imuni – rau.
        Se poate afla in viitor si asta face #backtowork posibila.
        Work on it, do not stay hime!

        4. Nu lipsa testelor ne-au dus la #stayhome
        Lipsa echipamentelor de protectie si a pregatirii sistemului medical ne-au adus aici- si inca sunt suficiente. …Work on it, do not stay home!
        Ca in comunism toata lumea face ceea ce a decis maretul conducator…
        Modelul este copiat dupa cel chinezesc, de admis ca nu era alta posibilitate la aceea data ca sa nu apara raspindirea in masa, numai ca aia mici si galbeni mai aveau si un foarte bun sistem informatic – acum nu stiu daca este ghinion sau cumva este mai bine pentru RO…

        5. Sanatos si cu matzul gol imposibil de trait – va spune orice doctor.

        6. Ai sistem de protectie – #BacktoWork
        Sistem de protectie inseamna:
        a. masca+ manusi daca interactionezi in afara comunitatii tale curate
        b. imun verificat
        c. cadrele medicale pregatite
        d. capacitate de testare, tratamente disponibile, capacitate de izolare rapida sau de spitalizare adecvate pentru cazurile dificile.

        Putin bolnavior dar cu matzul relativ plin, ai perspectiva de a fi sanatos in viitor – accepta orice doctor, nu ii mai pun la socoteala pe economistii aia care ar fi in stare sa ii rupa in bataie pe unii doctori. Fara bani nu ai nici confort, nici medicamente, nici tratament si nici banutz pentru doctori si mancare – cred ca este f. clar!

        Nu poti intinde #StayHome prea mult timp…

  2. Grupul de risc trebuie protejat, nu trebuie izolat, nu trebuie discriminat. Cei cu boli cronice și cei ceva mai slăbiți, cei peste 60 de ani, trebuie feriți de infecții prin evitarea de contacte și purtarea de măști de protecție FFP2 (medicale, nu cele obișnuite). Virusul sarscov2 se transmite din gât în gât. Ducem mâinile de mai multe ori în față la gură decât credem. O mulțime mare de viruși în picături poate însemna o infecție mai gravă. Rata de infectare, cifra R trebuie să fie mai mică de unu. La R=1,3 capacitatea spitalelor va fi epuizată în câteva săptămâni.
    Peste tot pe lume nu există capacitate de testare pentru toți locuitorii. Laboratoarele, personalul specializat și materialel de testare sunt limitate.

    Nu putem urma exemplul din Coreea de Sud unde s-a organizat sistemul de sănătate excelent pentru o nouă pandemie, imediat după anul 2003 și infecția cu sars1. Azi e prea târziu în țară și UE.
    Austria a ales acum o cale de testare cu 14.000 de testuri pe zi. Prioritate au căminile pentru batrâni (Pflegeheime, Altersheime) unde lucrează mulți români. Persoanele în aceste cămine sunt testate zi de zi. Focarele de infecții sunt izolate, se evită un număr mare de infecții și decese ca în Italia de Nord, Spania, UK, NY.

    Peste tot pe lume se discută cum vom trăi un sau doi ani cu pandemia Covid-19.

    Am văzut o dezbatere excelentă la TV din Salzburg/Austria cu filozoful Julia Nida-Rümelin, Virologen Christof Steininger și medicul Perikles Simon. Filozoful Julia Nida-Rümelin nu e mulțumit de felul în care se discută în spațiul public din RFG & Austria lockdown între autoritățile publice, guvern și specialiști, cu cetățenii. Greșelile din trecut, lipsa de precauție în clinici, spitale, cămine de bătrâni, lipsa de echipament medical, de laboratore pentru testare, materiale pentru testare, și personal medical au dus la lockdown ca solutie gravă. Criza dublă cu pandemia sarscov2 și redresearea economiei trebuie să primească răspunsuri mai clare și mai precise.
    În RFG se fac acum 750.000 testuri pe săptămână, 10.000 paturi pentru tratament intensiv sunt ținute azi libere. Operațiile care nu sunt urgente au fost amânate de la începutul pandemiei. Totuși se mențin prea multe restricții pentru economie. Pagubele colaterale economice ar putea deveni prea mari. Capacitatetea la diagnostica de laboratoare nu poate fi mărită în timp scurt în tară. Nu e un exemplu de urmat.

    Ramâne speranța ca medicamente

    (Remdesivir , …. „ ….alternativ GS-5734; Hersteller: Gilead Sciences, ist ein experimenteller, noch nicht als Arzneimittel zugelassener Wirkstoff. Wirkmechanismus:
    Remdesivir ist ein 1′-cyano 4-Aza-7,9-didesazaadenosin-C-Analogon des Adenosins. Es ist ein Monophosphoramidat-Prodrug, das vom Stoffwechsel in die aktive Form GS-441524 überführt wird.[ GS-441524 hemmt die virale RNA-Polymerase und verhindert durch Kettenabbruch bei der RNA-Replikation die weitere Vermehrung des Virus in den infizierten Zellen. Die EC von Remdesivir liegt bei 0,03 μM für das murine Hepatitis-Virus (MHV) in Zellkultur von DBT-Zellen. Der Wirkmechanismus von Remdesivir ist bekannt und plausibel.[14] Gegen Coronaviren wirkt die Substanz in Zellkulturen und Tiermodellen.[14]
    Im Januar 2020 wurde in den USA im Snohomish County einem 35-jährigen Patienten mit fortgeschrittener Lungenentzündung aufgrund von SARS-CoV-2 probeweise das Medikament verabreicht. Schon am nächsten Tag besserte sich sein Zustand so sehr, dass die künstliche Beatmung abgeschaltet werden konnte. Der Patient hatte im weiteren Verlauf noch einen trockenen Husten und eine Rhinitis, konnte dann aber als geheilt entlassen werden.[15] Im Rahmen individueller Heilversuche berichteten verschiedene behandelnde Ärzte über Patienten, die sich trotz sehr schlechter Prognose rasch erholten.
    Das Nukleosidanalogon wurde wegen seiner virostatischen Eigenschaften zum Einsatz gegen Ebola- und Marburgvirusinfektionen entwickelt. Seit Februar 2020 ist es in der Erprobung zur Behandlung der durch das neuartige Coronavirus 2019 ausgelösten Erkrankung COVID-19.
    Die Substanz Remdesivir wurde von Gilead Sciences erstmals synthetisiert. Während der Ebolafieber-Epidemie 2014 bis 2016 führte Gilead Tests der Substanz an Primaten durch. Die Tests fanden in Labors der biologischen Schutzstufe IV des USAMRIID statt. Es konnte gezeigt werden, dass der Wirkstoff in die der Virusreplikation als Rückzugsort dienenden Gewebe des Gehirns, Auges und Hodens vordringt. Bei klinischen Tests an mit dem Ebolavirus infizierten Affen konnte durch die intravenöse Gabe des Wirkstoffs in sechs von sechs Fällen die Replikation des Virus unterdrückt werden. Laborchemische und klinische Krankheitszeichen gingen zurück und es kam zu keinem tödlichen Verlauf der Erkrankung. Im Jahr 2019 wurde eine Studie an Primaten durchgeführt. Der Wirkstoff verhinderte eine Infektion durch das Nipah-Virus, während die Tiere der Kontrollgruppe an der Infektion starben. In Zellkulturen zeigte Remdesivir eine Aktivität gegen andere humanpathogene RNA-Viren. Darunter waren das Marburgvirus, Lassavirus, MERS-CoV, SARS-CoV, das Influenzavirus A, Paramyxoviridae (wie Parainfluenzavirus Typ 3, Nipah-Virus, Hendra-Virus, Masernvirus und Mumpsvirus) und Pneumoviridae (wie Respiratory-Syncytial-Virus. Daneben wirkt es gegen das murine Hepatitis-Virus (MHV), das Mäuse infiziert. Ebenso konnte eine Hemmung der Virusreplikation von SARS-CoV-2 in Zellkulturen nachgewiesen werden. …”…)

    sau vaccinuri-injecții să fie găsite în curând. Peste 50 de medicamente și vaccinuri-injecții sunt deja în stadiul de testare clinică, unele cu pacienți mai puțini afectați. E nevoie de cel puțin trei luni pentru primele rezultate cu medicamente noi.

    Clarificarea termenilor folosiți în spațiul public din țară e bine venită. E un izvor de speranță.
    Sărbători fericite!

  3. Este interesant că la TV apar „specialiști”, cu funcții de conducere prin spitalele românești și cu „background” politic, care spun ba că alcoolul dezinfectează, ba că nu, ba că la căldură „covidu’ ” moare, ba că nu, ba că optimul de teste stabilit științific în România este de 3.000 la un milion, ba că nu (a se vedea declarațiile lui H Moldovan la TVR)…

    …Iar opiniile raționale ar putea fi cele ale unui jurist, specialist în Drept. Mă rog…

    Se tot prezintă la TV Germania drept exemplu de comportament față de „covid”. Eu spun, cu argumentul cifrelor, că România este cel mai bun exemplu, românii sunt cei mai disciplinați, are cel mai eficient sistem de sănătate din Europa etc.

    În timp ce azi Germania are 1.688 de îmbolnăviri la 1 milion de cetățeni, România are doar 419 cazuri de „covid” la milionul de cetățeni. În timp ce Germania are 52 decese la 1 milion de cetățeni, România are doar 21 de morți din pricina „covidului”. Șamd.

    Înțeleg, de asemenea, că România poate testa foarte mult, mai ales cu sprijinul și implicarea masivă a Institutului Cantacuzino, care are și capacitatea tehnică, și personalul specializat necesar pentru prelucrarea testelor, mai ales că activitatea sa se desfășoară în regim militar!

    Despre ce vorbim, domnule Lucian Bondoc ?!

    În România NIMENI habar n-are câți bolnavi de corona virul există și câți mor din cauza lui! Nimeni!

    Eu sincer, pot să cred că peste 60% din populația României s-a contaminat și s-a imunizat natural. Nimeni nu mă poate contrazice.

    În România, astăzi, se fac 4.400 de teste la 1 milion de cetățeni. NU au fost testați 4.400 de cetățeni dintr-un milion, ci au fost făcute 4.400 de teste, unele persoane fiind testate de două, trei, sau patru ori, deci, numărul celor testați este mult mai mic. Adică, mai puțin de 0,44%!

    Germania a testat 2,1% din populație. Adică, de aproape 5 ori mai mut decât România. Nu cu 5% mai mult, nu cu 15%, nu cu 50%, ci DE CINCI ORI mai mult!

    Prin urmare, nu ne-am putea aștepta în mod rațional, ca dacă România va testa de cinci ori mai mult, să descopere că există de cinci ori mai multe îmbolnăviri? Cu cât sunt mai puține datele, cu atât este mai puțin relevant rezultatul statistic al analizei!

    Așadar, sunt pe deplin îndreptățit să consider că deja România a depășit epidemia, iar majoritatea populației s-a imunizat natural.

    Noi nu suntem capabili să testăm în totalitate nici măcar pacienții spitalelor, astfel că ei îmbolnăvesc personalul medical și pe ceilalți pacienți! „Eroul” R Arafat poate declara orice bazaconii poftește dânsul în comunicatele domniei-sale. Fiind acum persoana care se bucură de cea mai mare încredere în România, probabil că se pregătește deja pentru o strălucitoare carieră politică.

    • Singurul mod de a stii (mai) sigur, este testarea pe esantioane, de aceea o si sustin.

      Realitatea este mult mai ampla decat arata cifrele actuale, dar este probabil pentru moment inca semnificativ sub cifra la care va referiti.
      Astfel, cifre foarte mari de infectare a populatiei ar fi generat probabil mult mai multe cazuri spitalizate.

      O parte dintre cele existente nu intra in statisticile COVID-19 pentru ca nu sunt testate (se poate observa din statisticile de saptamana aceasta ca ritmul de cazuri diagnosticate si de decese a crescut destul de mult – dar e foarte probabil sa aiba legatura cu largirea definitiei cazurilor suspecte mentionata in articol), dar oricum, s-ar fi vazut mai amplu. Desigur, nu este exclus ca rata mortalitatii reale sa fie mult mai mica decat se estimeaza in prezent – tot din cauza numarului mare de asimptomatici si cazuri de simptome usoare – dar pana sunt date clare, este necesara prudenta.

      • Daca ar fi autopsiate persoanele decedate de virus veti avea cu totul alte cifre, probabil multe dintre ele ar fi murit anul acesta in urma altor afectiuni pe care oricum le aveau.

        • Bolnavii de Covid-19 mor de embolie pulmonară cum arată unele indicații. E probabil cauza la bolnavii tineri care au murit din cauza concentrației mari de factori (fibrinogeni) care duc la embolie pulmonară. Bolnavii în carantenă acasă mor atât de repede încât nu mai ajung la spitale. Există medicamente cunoscute care împiedică emboliile : Clexane și preparate pe bază de Heparin.

          (…. „….. Ziarul Tagesspiegel Berlin:Es gibt Hinweise darauf, dass viele Covid-19-Erkrankte an Lungenembolien sterben. Dagegen könnten gängige Blutverdünner helfen, glaubt ein Schweizer Forscher.
          Und warum sterben mitunter auch junge, zuvor durchaus gesunde Menschen an den Folgen der Infektion?
          “Wir messen hohe Konzentrationen von Blutgerinnungsfaktoren wie Fibrinogen und dessen Spaltprodukte, die D-Dimere”, sagt Kucher. Das führe letztendlich zu Thrombosen und Lungenembolien. Wichtige Gefäße verstopfen.
          Der Patient stirbt. Und zwar schnell – so wie auch ein Schlaganfall oder Herzinfarkt rasch zum Tode führen kann. “Meine Hypothese ist, dass viele gar nicht mehr dazu kommen, den Notruf zu starten, weil es ihnen plötzlich so schlecht geht”, sagt Kucher.
          Derzeit verdichten sich die Hinweise, dass nicht allein die so genannte „Schocklunge“, das akute Atemnotsyndrom (Acute Respiratory Distress Syndrome, ARDS), den Tod verursacht, sondern Lungenembolien – also das Verstopfen lebenswichtiger Lungengefäße mit Blutgerinnseln.
          „Ungewöhnlich viele Thrombosen und Lungenembolien“ hat etwa der Direktor des Hamburger Instituts für Rechtsmedizin am Universitätsklinikum Eppendorf, Klaus Püschel, entdeckt.
          Die Hälfte von 1000 Covid-19-Patienten über 50 Jahre, die aufgrund leichter oder milder Symptome in die häusliche Quarantäne geschickt werden, sollen sich zwei Wochen lang täglich ein Blutverdünnungsmittel (Clexane) spritzen, mit dem sich Blutgerinnsel verhindern lassen, die andere Hälfte bekommt die übliche Behandlung ohne Thromboseprophylaxe.
          Bislang wird eine solche ambulante Thrombosevorsorge bei Covid-19-Patienten ohne zusätzliche Risikofaktoren nicht empfohlen und wohl in den meisten Fällen nicht verabreicht, da eine gewisse (wenn auch geringe) Gefahr von Blutungen besteht, weshalb Blutverdünner praktisch nur in der Klinik gegeben werden. Clexane, ein preisgünstiger Blutverdünner auf Basis von Heparin, kann das Risiko von Thrombosen um 70 Prozent reduzieren.
          Kucher ist überzeugt, dass “wenn wir Clexane früh geben, dass wir dann die schwere Gerinnungsstörung, die dieses Virus auslöst, verhindern und möglicherweise die Sterblichkeit reduzieren können”. Den bisherigen Erfahrungen in der Schweiz zufolge müssten 15 Prozent, jeder achte Studien-Patient mit schweren Komplikationen aus der häuslichen Quarantäne in die Klinik überführt werden oder (6,5 Prozent) sterben. … „…).

          Există semne pentru faptul că nu numai „Acute Respiratory Distress Syndrome, ARDS”, plămânul sub soc, sindromul de respirație acută, sunt cauza deceselor la bolnavii infectați de virusul sarscov2.

        • Care este cauza pentru care un pacient moare:
          1. lovitura de topor care i-a retezat capul
          sau
          2. pierderea rapida a sangelui ca urmare a detasarii capului de trunchi???
          Sigur este un exemplu dus pana la extrem.

          Covid-19 declasata infectia care blocheaza/distruge foarte repede echilibrul organismului si organele bolnave cedeaza primele…Poate nu in toate cazurile. Analiza sangelui poate oferi informatii mai multe cred…As mai putea elimina moartea cauzata de virus daca as avea o privire medie asupra unui grup de control cu starea de sanatate similare cu cea a pacientului decedat.

          Mai mult, faptul ca un pacient venit la spital dupa un atac cerebral moare purtand virusul imi arata ca sistemul medical din acel spital este, cel mai probabil, defectuos. As putea elimina vina spitalului daca cadrele medicale de acolo sunt nepurtatoare de virus.

          Cert este ca acum pacientii care au o anume afectiune evita din toate puterile lor sa ajunga in spital – all over the world – si asta reduce sansele de a suprapune covid-19 peste cauza reala a decesului.

          O analiza mai atenta se va putea face cam dupa 2-3 luni cred eu.
          Poate ca merita acordata atentia cuvenita unui asemenea studiu dar imi exprim rezerva in ceea ce priveste schimbarile semnificative in lista decedatilor – totusi merita verificata ipoteza.

      • Faceti o eroare de apreciere dupa parerea mea.

        Primul caz – sunt testat si sunt pozitiv asimptomatic sau manifestari usoare – de ce sa merg la spital? Nu ar fi ma bine sa ma izolez si cineva sa ma urmareasca de la distanta?
        Observatie : codul meu numeric personal poate sa fie intr-o baza de date si daca politia ma gaseste pe strada sa ma lege rapid???

        Al doliea caz – sunt pozitiv si nu vreau sa merg la spital – declaratie pe proprie raspundere – dar inteleg sa ma izolez la domiciliul meu. Care este problema???

        In concluzie nu orice caz depistat pozitiv are nevoie de spital sau trebuie sa ajunga acolo.

        • Nu sunt sigur daca va referiti la articol sau la unul din comentarii dar:
          (I) primul caz pe care il mentionati nu prea exista – „sunt testat dar asymptomatic sau cu simptome usoare” – cineva care este asimptomatic nu a fost si va fi testat in sistemul de stat pentru ca nu permite protocolul actual. Iar daca un om obisnuit are simptome usoare – nu mai e cvasi-imposibil sa fi fost testat, dar e f putin probabil. Fie persoana nu va spune ca le are, fie nu vor avea gravitatea ceruta de protocolul actual de testare sau nu vor indeplini cel de-al doilea criteriu pentru…testare;
          (ii) al doilea caz – „cineva este testat pozitiv si nu ar trebui sa mearga la spital, ci sa stea in izolare”. Poti fi astfel de cazuri dar mai degraba fara testare. ca sa fiu testat, trebuie sa fi fost testat de cineva specializat, deci e posibil sa fi trecut printr-un spital deja, chiar daca teoretic se pot organiza recoltari de echipe mobile. Problema este ca daca stau acasa, se poate imbolnavi toata familia, iar membrul familiei care se duce la magazine sa ia mancare sau care duce gunoiul la ghena poate imbolnavi si pe multi altii. Aici nu sunt solutii multe realiste – ce am spus este mai mult ca nu ar trebui sa consideram ca cifrele oficiale reflecta altceva decat o mica parte a realitatii si ca, pentru a avea o imagine mai buna a realitatii ar trebui organizate acele testari pe esantioane.

    • Nici chiar asa…

      Romanii nu sunt imunizati ci doar s-au pastrat in starea lor naturala, de neatins, nic macar de virus, pentru ca a existat masura draconica de #stayhome. Atat i-a dus capul, atat se putea face atunci numai ca intre timp… Daca o mai tinem asa nealterati si cu #stayhome o luam in jos ca si economie sau pe ulei – vezi ciocnirile din strada…

      Concret romanii nu sunt imunizati.
      Capacitatea de testare a crescut – bravo.
      Nu stim insa care este gradul de imunizare, altii deja stiu… Ghinion!

      Trebuie schimbata abordarea dar astia de la comunicarea strategica sunt absolut indoctrinati – nu imi par sa aiba oarece agilitate si vioiciune in gandire asa ca slabe sperante in abordarea stiintifica, pragmmatica ci doar sa asteptam cu mare respect si plecaciune folosirea metodelor comuniste dar cu observatia ca poate apare Dzeu trimis de altii si ne ca putea scoate din amorteala noastra.

      Este de ras sau de plans aceasta situatiune???

      Io mi-s mai vesel din fire si aleg partea luminoasa- deci propun sa zambim larg, pitind zambetul sub cotul ridicat ca sa nu deranjam daca cumva radem zgomotos si cu gura pana la urechi.

      • „Io mi-s mai vesel din fire…”

        Singurul lucru pe care îl știm sigur este că nu știm practic nimic sigur. habar n-avem cu adevărat câți români au fost contaminați cu SARS-CoV-2 și câți au mirit din cauza asta.

        Iar, veselia acestei situații ajunge în patria noastră la ridicol.

        Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, spune că primele ventilatoare medicale pentru ATI vor fi fabricate în România cam pe luna viitoare.

        Ridicol! Domnia-sa habar n-are că Întreprinderea de Tehnică Medicală a produs în cantități suficiente pentru necesarul României astfele de aparate. „Prietenii” domniei-sale ar trebui să știe foarte bine despre afacerile „de partid” și ale „serviciilor” în paguba averii publice.

        la fel de ridicol! Dl Nelu Tătatru zice că nu testează că nu are personal calificat pentru asta, domnia-sa neavând habar că Institutul Cantacuzino, ai cărui specialiști nu apar la TV, asemenea celor ai institutului R Koch, ori L Pasteur, are capacitatea tehnică și personalul calificat, organizat militar, pentru astfel de teste.

        Doar că afacerile „de partid” și ale „serviciilor” în paguba averii publice au pus Institutul Pasteur în administrarea Armatei pentru a fi falimentat și a fi tranzacționat în scopuri imobiliare, pentru imensa valoare a terenului pe care se află.

        Și așa mă apucă o „veselie” când văd niște infractori cum își bat joc de banii mei, de n-am cuvinte!!!…

  4. Tocmai am citit despre rezultatele testelor de anticorpi din comitatul Santa Clara, California. Pe un eșantion de 3300 recrutați aproape aleator pe facebook (propunerea făcută după codul postal dar cu acordul lor) au rezultat statistic intre 48000 și 80000 cu anticorpi, față de 956 confirmați la data studiului. De 50-80 de ori mai mulți, aducând cu adevărat mortalitatea puțin mai mare decât la gripă.
    Având în vedere necesitatea acordului persoanelor testate, mă gândesc că a existat un bias în sensul că cei care au fost de acord au bănuit/sperat că au fost infectați și au dobândit deja imunitate deci numărul real de infecții complet asimptomatice ar putea fi chiar mai mare.

  5. Multumim pentru articol, este bine punctata lipsa unor decizii corecte fara informatii ample. Analizand abordarea guvernului, evolutia cazurilor, certitudinea recesiunii, am ajuns sa sper (doar sa sper, de crezut nu mai cred de mult) ca acest guvern se va trezi si vor incepe sa vada clar criza in care ne-au adus. Stam de mai mult de o luna in case, banii sunt tot mai putini, temerile de boala nu au scazut vazand cat de prost e sistemul medical, guvernantii neaga studii facute in alte tari care arata ca nu poti sa tii la nesfarsit lumea in casa, pana in iunie sau iulie cum spun unii dintre ei sau nedefinit cum se exprima unii despre oamenii peste 65 de ani.
    Concluzia este aberanta, dar e singura pe care o vad: guvernul nu stie cum sa scoata camasa, cum sa justifice haosul in care am ajuns, in care la varf este o lipsa de decizie crunta si se lungeste izolarea pe niste presupuneri care daca nu se adeveresc vor duce la colapsul partidului, ceea ce ii sperie mai mult decat colapsul economic al tarii.

    • Nu mai sperati nimic de la ei.

      Salvarea va veni, ca de obicei in cazul RO, din afara.

      Altii vor porni economiile lor si se vor uita oarecum crucis la RO care continua #stayhome.
      Cum liderii nostri sunt oleaca simtitori extern vor intelege ca iarasi au belit-o/lovit cu oistea in gard, si deh…

      Dar carmirea asta brusca cand hais cand cea nu arata decat cat de mici suntem noi toti din RO.
      Zile bune in libertate deplina de miscare va doresc asa cum imi doresc si mie!

  6. Se știe care este capacitatea de testare din sectorul privat, comparativ cu sistemul medical de stat?

    Și care este rata de utilizare a echipamentelor capabile să testeze, raportat la capacitatea lor totală.

    Se poate oare întâmpla sa avem suficienta capacitate de testare dar din diverse motive sa nu o folosim eficient? Ce se poate face ca sa crească capacitatea de testare?

    • Din cate stiu, s-a facut o inventariere la nivel national cu privire la echipamentele care pot fi folosite pentru astfel de testari, indiferent daca erau detinute de entitati publice sau private, iar unele au fost mutate in spitale publice. In prezent, in sistemul de stat, majoritatea unitatilor care au voie sa faca testari sunt publice, dar sunt si unele private.
      O buna perioada au si fost teste cu totul insuficiente.
      Acum situatia este in imbunatatire, de aceea si consider ca trebuie ajustata abordarea.
      Daca s-ar flexibiliza testarea in regim privat, cred ca capacitatea de testare ar creste destul de rapid – dar trebuie recunoscut costul si este necesara grija si pentru limitele personalului specializat sa recolteze probe si sa testeze – daca acestea sunt depasite, se poate testa si degeaba.
      Trebuie avut in vedere si ce se intampla pana la capat dupa testare.

      Sunt echipamente in Romania care pot analiza peste 500-1000 de probe pe zi. Daca s-ar face probe medii (de exemplu, de la 10 persoane, cu acelasi reagent) – se poate aproxima situatia pentru 70000 de persoane in 7 zile in mai multe locuri din tara.
      Daca o astfel de proba medie da rezultat negativ, inseamna, in principiu, ca toti cei 10 nu sunt infectati. daca „da” pozitiv, se poate estima incarcatura virala. In pasul doi, se pot si imparti in 2 grupuri de cate 5 si vazut in care dintre ele e problema etc,.
      Cred ca s-au depus eforturi mari pana acum, dar cred, de asemenea, ca este necesara aceasta esantionare pana expira actuala perioada de stare de urgenta daca dorim sa avem o baza apropiata de realitate pentru deciziile urmatoare.
      Teste imunologice (care arata daca o persoana are deja anticorpi) se pot face in multe locuri in tara.

      • @Lucian Bondoc – la ce vă folosesc testele imunologice? Să presupunem că testați 5.000 de persoane în luna mai, iar la 3.720 dintre ele se confirmă prezența anticorpilor. Ce relevanță are informația asta, cum o folosiți în practică?

        Despre testarea pentru Covid-19: o persoană necontaminată astăzi poate fi contaminată peste o lună. Câte teste îi faceți anul ăsta? Fără număr? Ce relevanță va avea în noiembrie faptul că ați testat acea persoană în luna mai și era necontaminată?

        Cel mai bun vaccin împotriva Covid-19 e însăși contaminarea, puteți înțelege asta? Dar să presupunem că peste 18 luni aveți și vaccinul. Cui îl administrați? Credeți că puteți testa toată populația în fiecare toamnă? În practică, situația va fi aceeași ca și la gripa sezonieră, iar virusul actual va fi unul din cei 10-12 care provoacă gripă. După cum s-a demonstrat pe nava de croazieră, 80% nu au fost afectați în niciun fel, în ciuda expunerii prelungite, iar la alți 10% s-a confirmat prezența virusului, însă nu aveau niciun fel de simptome.

        În esență, toate discuțiile astea sunt pierdere de vreme, în încercarea de a justifica măsuri care nu pot fi justificate. Medicii au inevitabil o viziune distorsionată asupra lumii, pentru că ei se confruntă tocmai cu persoanele infectate. Medicul vede cele 50 de persoane infectate care îi intră lui în cabinet, dar nu le vede pe celelalte 500 care n-au nevoie de medic. Viața trebuie să revină la normal, restricțiile trebuie eliminate, iar cine simte nevoia să se protejeze, e liber să se protejeze pe cont propriu. Nu se poate transforma România în Venezuela în numele evitării a 15 decese pe zi din 750.

        Personal, am întâlnit medici ORL care voiau să interzică vânzarea bețișoarelor cu vată în supermarket. Pentru că asta vedeau ei în cabinet, pacienți care își îndesaseră singuri dopuri de ceară în urechi, folosind bețișoare prea groase pentru canalul lor auditiv. Dar în urmă cu 40-50 de ani nu existau bețișoare cu vată, iar maică-mea înfășura un pic de vată pe un băț de chibrit, pentru curățat urechile. Ce facem după ce interzicem bețișoarele cu vată, interzicem și chibriturile, apoi minele de pix, apoi scobitorile etc.? :)

    • Acusi si cu testarea la privat – as vrea dar parca nu as vrea zice privatul, numai in gand, si ala usor tremurat si incert, caci parca cu glas tare nu a zis.

      Sau a zis vreun privat ca vrea sa testeze cu banul jos si nu am auzit io???
      Aud ceva acum??? Multumesc.

  7. practic, identificarea suspectului depinde de criteriul simptomatic/asimptomatic, care criteriu la randul lui depinde de o expertiza independenta de propria apreciere a potentialului suspect; astfel, potentialul suspect, daca trebuie sa se deplaseze pentru investigatii si testare, devine un risc mai mare decat daca s-ar autoizola renuntand la testare;
    o testare in masa ar fi eficienta daca s-ar face la domiciliu in functie de cerere, preventiv la locurile de munca cu risc, prin selectie probabilistica si oricat e posibil in cazul deplasarilor intre localitati;

    • Nu este necesara deplasarea tuturor la spital sau laborator. Se pot organiza echipe mobile care sa circule si sa culeaga probe de la un numar mare de persoane pe zi. Esantionarea statistica ar privi, oricum, mult mai putine persoane.

    • daca procedura s-ar efectua dupa criterii pur statistice, ar fi ca si cum am sonda intentia de vot la un electorat la care un raport de 80%/20% s-ar putea inversa peste noapte; investigatiile ar avea sens daca ar urmari oportunitati, proceduri de perfectionat, brese de astupat si persoane de ajutat;
      poate unii comentatori locuiesc pe alte meleaguri, motiv pentru care poate ar fi necesar de clarificat::
      1. in Ro se munceste, nu doar se sta acasa
      2. masurile de izolare si distantare sociala au inceput a fi aplicate dinainte de a fi instituita starea de urgenta (ca dealtfel si in cateva state vecine) si a rezultat o trasabilitate a contactelor care a permis identificarea si izolarea focarelor
      3. pana acum statistica arata vulnerabilitatea spitalelor si azilurilor, confirmand eficienta izolarii in contrast cu efectele ignorantei

      • Sun metodologii de esantionare foarte bine puse la punct la nivel mondial, nu este asa complicat cum credeti.
        Testele imunologice pot fi facute in multe locuri din tara, nu iau mult timp (chiar daca sunt mai lente ca testele rapide care dau multe rateuri) si nu necesita cine stie ce specializari in spate.
        Cu privire la cata trasabilitate este pe subiect, nici aici din pacate nu este cum spuneti din motivele explicate – daca nici macar nu au fost testati toti cei cu simptome (fara sa mai vorbim de asimptomatici), nu se poate vorbi de trasabilitate adaptata (si nu e cazul doar la noi).

        Faptul ca ne uitam pe geam cu jaluzelele trase pe trei sferturi nu ar trebui sa ne faca sa credem ca imaginea pe care o vedem reflecta cu adevarat ce ce se intampla afara.

        • testul de confirmare e prioritar pe scara oportunitatii, daca totusi nu e inca eligibil sa fie obligatoriu;
          discutabil e insa cazul testelor in masa; nu prea vad cu ce ar fi relevant sa stabilim o pondere a asimptomaticilor, atata timp cat acestia nu initiaza noi focare, care oricum s-ar remarca imediat prin rapiditatea contagiunii si ar mentine necesitatea testelor de confirmare

          • Testele pe esantionane ar pune in evidenta mult mai bine realitatea. Daca ar rezulta ca un milion de romani, de exemplu, sunt deja imunizati, efectul masurilor de incetinire versus costul lor ar fi pus in alta perspectiva fata de informatia ca ar fi doar 9000 de cazuri care este evident departe de realitate (doar ca nu stim cu cat).
            Si ponderea severitatii ar putea fi cu totul alta – fara aceste testari pe esantioane, pur si simplu nu avem cum sa stim daca mortalitatea este de 5% cat apare acum official sau 0,2% in final pentru ca in spitale sunt doar cazurile mai grave. Foarte putine persoane se vor prezenta daca doar le doare in gat sau tusesc putin sau le curge nasul si chiar la putina febra, iar daca s-ar prezenta, majoritatea nici nu ar fi testate pe protocolul actual.

            Aceasta nu ar insemna ca o serie de masuri nu ar fi necesare in continuare, dar calibrarea ar fi diferita evident (si costul).

  8. O opinie interesanta bazata pe analiza asupra testelor care determina prezenta sau absenta virusului la un moment dat .Dar fara a tine cont si de testele care determina prezenta si nivelul anticorpilor nu putem avea o imagine clara asupra acestei maladii.

    • Testele imunologice la care ma refer ca o dimensiune necesara a optiunii 3 asta ar face – detectie de anticorpi. O analiza pe baza de esantioane statistice ar oferi o imagine a realitatii actuale mult mai apropiata fata de cifrele oficiale actuale.

      • Asemenea studii necesită ani întregi, personalul de specialitate va învăța din ele în cât timp dispare imunitatea, de exemplu, dar ele nu sunt relevante în privința măsurilor adoptate la scara întregii societăți.

  9. imi pare rau, sunteti complet dezinformat si dezinformati…eu am auzit de la factorii de decizie (presedinte, premier, arafatul, ministrul sanatatii, etc, deci stiri oficiale) ca noi suntem mai tari ca Italia, Spania,Franta, am luat din timp toate masurile si lucrurile merg spre bine, cu conditia ca populatia sa asculte orbeste si sa ia de bune declaratiile oficialilor :)….deci autoritatile au facut totul impecabil, daca nu iese bine vina e a cetatenilor, cam asta vor sa ne spuna…in rest, ramane ca in china, netestand putem musamaliza usor realitatea, asta pana cand probelma va exploda in spitale, pentru ca este evident ca numarul real de cazuri este mult mai mare decat cel oficial si ca testarile trebuie extinse cu orice pret, oricum mult mai mic decat costurile blocarii complete a activitatii economice in multe ramuri, si mai ales permise, sunt multe entitati dispuse sa isi asigure costurile testarilor, doar sa fie lasati le faca si sa fie recunoscute oficial…racilele comuniste insa afecteaza inca institutiile statului. incepand de Guvern la INSP, care cred in continuare ca minciunile in stil comunist(aplicate deja de china si consecintele le suportam toti) vor putea ascunde relaitatea la infinit si fara costuri politice pentru guvernanti…..

  10. Va spui sincer ca ma distrez din caldura locuintei mele.

    Isi dau unii mintile de toate cele fara sa incerce un pic sa iasa din realitatea imediata….

    Avem un model #stayhome care a facut ca facem testarea atunci cand era aproape imposibil sa testam , ca nu aveam cu ce, nu avem din ce, nu aveam cu cine – si asta a fost…

    Intre timp modelul am evoluat – mai avem resurse si asta este bine si logic este sa ne gandim cum este mai bine…

    Da, dar intre timp si provocarea se modifica – #BacktoWork –
    Asta inseamna ca ar trebui sa gandim altfel prioritatile, nu cum sunt ele intinse in acest lung articol pe care il apreciez dpdv al muncii responsabil depuse dar care dpmdv nu are relevanta pentru ca va urma ceva nou, diferit – ghinion.

    Daca gandeam altfel prioritatile de la inceput si aveam si resursele necesare abordarea ar fi trebuit sa fie cu totul alta. Mai mult, poate aparea, cat de curand, certitudinea verificarii stiintiifc ca esti imun, daca ai cu ce si cu cine, si deci ar trebui sa fii sarit pentru o perioada de teste si alte necazuri…

    D-zeule cat de repede se misca lumea asta acum si oare noi tinem pasul cu ea???
    Este o mare provocare, de cum raspundem la ea depinde sanatatea noastra – ghinion curat!

    • @eu****** – imunitatea nu e pe durata întregii vieți, nu așa funcționează lucrurile. La coronaviruși, duratele realiste pentru imunitate pot fi cel mult 1-2 ani, dar se poate întâmpla să dispară și după 3 sau 6 luni. Plus că mai depinde și de încărcătura virală, precum și de durata expunerii. Adică poți fi imun cât să reziști acasă, în aceeași cameră cu o persoană afectată de o gripă severă, dar asta nu înseamnă că reziști și într-un salon cu alți 10 pacienți, într-o clinică având 7-8 saloane.

  11. Dle Lucian Bondoc,
    Felicitari pentru articol si daca Bratianu spunea ca el ca inginer aducea in acel parlament plin de juristi simtul masurii pot spune ca dvs ca jurist v-ati insusit acest deziderat al lui Bratianu, dar nerenuntand in analiza dvs la simtul legii.
    Faptul ca aici pe forum intra multi din cei ce sunt aparent, adica oficial intelectuali si avand probabil niste diiplome si stiind niste limbi straine si deasemeni stiind sa foloseasca computerul la mai mult decat la narcisismul feisbucist sunt de fapt telectuali(am preluat termenul) macinati nu numai de marginire sau ratare dar mai ales de invidie si de placerea de a se baga in seama(superlativul narcisismului de mai sus) nu trebuie sa va intristeze prea mult. Este ceva inexorabil (smile)

    Revin la articolul dvs foarte interesant si care sper si cred ca este deja sau va fi el sau unele cu concepte similare, pe masa celor care analizeaza medical si statistic epidemia.

    Cred ca voi fi reundant pentruca nu am incercat neaparat sa retin toate ideile dvs dar probabil ca ele concorda si cu cele ce deja mi le contrurasem, unele fiind postate de mine in aceasta perioada pe diferite fire de aici si de aiurea iar articolele dvs (mea culpa) vor fi pentru mine subiect de reintoarcere in trecut pe tabla de materii a acestui forum..

    Asadar:
    1) Dupa citirea articolului am capatat si mai mult convingerea ca indiferent de ce va spune legea eu si ai mei se vor proteja mentinand izolarea sociala cat mai strict posibil cu putinta iar persoanele la risc din motive de varsta si comorbiditati cred ca trebuie sa o faca pana cand numarul imbolnvirilor timp de 2 -3 saptamani se va reduce la niste cifre total nesemnificative din punct de vedere al oricarui risc probabilistic oricuum ai face calculul
    2) Personal consider ca testarea trebuie sa imbine posibilitatea efectuarii ei relevante dar nu neaparat perfecte cu alegerea celor testabili si care in opinia mea sunt desigur carantinatii , persoanele la risc prin comorbiditati si personalul medical cat si cei care prezinta simtomele gripei obisnuite adica toti cei care daca nu ar fi corona pe piata ar considera ca fac o gripa usoara sau abia observabila . Nu stiu ce inseamna acest numar dar este sa spun cel maxim daca este intersecatat si cu duverse considerente locale(zone de focar, de reveniri in tara etc) despre care si dvs ati vorbit..

    Consider ca nu este cazul sa ma bag in seama suplimentar caci are cine sa o faca destul.

    PS Scuze pentru greseli – fac multe si nu am neaparat orgoliul acestui gen de corectitudine desi ar fi trebuit sa-l am. Smile

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Bondoc
Lucian Bondoc
Absolvent al cursurilor Facultății de Drept, U.B (1998), Colegiului Juridic Franco Român de Studii Europene(1998), ciclului internațional lung al Ecole Nationale d’Administration (2000) și masterului în afaceri europene organizat de ENA și universități partenere (2000). A lucrat un an în cadrul administrației publice în perioada 2000-2001. Ulterior a activat ca avocat (din 2008 - ca partener). În afara domeniului juridic, este interesat, în principal, de bună guvernanță, studii comportamentale și viitorologie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro