sâmbătă, mai 21, 2022

De ce Wikileaks functioneaza? Pentru ca o lasam

Pirateria cibernetică și scurgerile de informații provocate de Rusia se dovedesc o amenințare cu mult mai puternică la adresa democrației noastre decât armamentul nuclear.

De ce să lansezi focoase când poți arunca în aer un sistem politic din interior? Acesta este mesajul ultimei “revelații” WikiLeaks despre capacitatea de piratare a CIA.

Adevărul e simplu. Agențiile de informații întreprind operațiuni de informații, după cum le spune și numele.

Agențiile occidentale de informații îi spionează pe adversarii noștri – Rusia, China, Iranul, crima organizată și alte ținte. Asta sunt plătite să facă. Ele recrutează agenți și recurg și la spionaj informatic. Operează pe cont propriu și în colaborare cu aliații.

Se pricep bine la lucruri din astea. Ar fi surprinzător – și ar ieși un adevărat scandal – dacă nu ar fi așa.

Nici în materialul furat de transfugul Edward Snowden, nici în ultimele date furate de la CIA nu există nici cel mai mic semn că serviciile americane, britanice sau aliate ar face ceva ilegal sau reprobabil.

Ele nu spionează pentru a servi interesele americane corporatiste. După cum nu îi vizează nici pe opozanții politici interni ai guvernelor occidentale.

Dacă CIA sau FBI au strâns vreun material legat de campania lui Trump, asta s-a întâmplat pentru că niște persoane implicate în această campanie au fost în contact cu agenți cunoscuți ai serviciilor de informații rusești.

CIA colectează liste de vulnerabilități ale vechilor sisteme de operare. La fel fac și alte agenții. Ele nu “ocolesc“ comunicații codate precum Signal, WhatsApp sau altele asemănătoare. Adevărul e că. în prezent, asemenea coduri sunt omniprezente, gratuite și convenabile. Agențiile de spionaj nu le pot sparge. Așa că trebuie să atace  în schimb “obiectivul final” .

Asta înseamnă să spargi computere, telefoane inteligente și alte aparate; orice persoană interesată cât de cât de spionaj sau de securitatea informatică știe că spargerea  acestor “obiective finale” este o prioritate a spionajului, de peste cinci ani.

Cu adevărat scandalos este faptul că CIA a fost ea însăși victima spionajului. Agenția recunoaște că sursa ar putea fi un colaborator. Se prea poate ca folosirea colaboratorilor să economisească bani și să sporească flexibilitatea. Dar securitatea are de suferit. Angajând doar funcționari publici, animați de patriotism și nu de carierism, care au jurat să respecte confidențialitatea pentru totdeauna, poate costa mai mult pe termen scurt, dar aduce economii pe termen lung.

Și mult mai scandalos este însuși WikiLeaks. Am fost un mare admirator al WikiLeaks la prima sa apariție. A renunțat demult la cauza lăudabilă a adevăraților avertizori de integritate, care își primejduiesc carierele sau riscă închisoarea ca să dezvăluie neregulile comise de corporații sau de guverne. WikiLeaks este extrem de selectiv. Nu publică niciodată materiale interceptate care afectează Rusia sau China. Revarsă simultan o mulțime de documente, însoțite de niște declarații de presă sau mesaje pe Twitter senzaționale și care induc în eroare.

De exemplu, sugerează că CIA ar fi putut fabrica implicarea Rusiei în piratarea Comitetului Național Democrat.

Asta ar fi ilegal, nebunesc de periculos și inimaginabil din punct de vedere politic. Sub administrație democrată, CIA piratează campania candidatului democrat și dă publicității mesaje email cu urmări grave pentru că spionii știau că Hillary Clinton va pierde și voiau să umbrească victoria finală a lui Trump? Așa ceva nu este plauzibil nici măcar după standardele hollywoodiene.

Mult mai plauzibil ar fi faptul că, intenționat sau nu, WikiLeaks ajută Rusia să distrugă sistemul politic american insinuând teama, nesiguranța și îndoiala într-o lume și așa dezbinată și supraînfierbântată.

Kremlinului îi convine să aibă reputația de a fi amenințător. Dar trebuie să ne amintim că Rusia nu este o superputere. Are o economie de mărimea celei a Californiei, cu industrii învechite, bazate pe resurse naturale. Infrastructura, serviciile publice și a demografia oferă o imagine sumbră.

Dar Vladimir Putin exploatează admirabil slăbiciunile Occidentului. El atacă în mod sistematic încrederea: în presă, în instituții, în politicieni, între țări.

Rezultatul este cea mai mare criză politică americană de după Wategate.

Tacticile Rusiei funcționează. Dar numai pentru că permitem acest lucru.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Personal, cred ca inversunarea impotriva WikiLeaks e orz stricat pe gaste. Nu sunt, oare, serviciile pregatite sa lucreze in mediu ostil? Ei, acu’ e si mai ostil. Care, deci, e problema? Ce ar vrea, sa nu aiba decat, ca politistii de la mine din targ, grija zilei cand se baga banii in bancomat?
    Eu cred ca s-a ajuns, in domeniu, ca filmul sa bata viata. Sa se mai uite si ei la un Bourne, ceva. Adica noi, civilii, ne-am obisnuit cu riscul de a ajunge pe youtube si astia n-au inteles ca traiesc, fiecare, cu o drona deasupra capului?

  2. Autorul spune:
    ‘Ele nu spionează pentru a servi interesele americane corporatiste.’ După cum nu îi vizează nici pe opozanții politici interni ai guvernelor occidentale.

    Am putea fi urma de indoiala?

    http://www.spiegel.de/international/germany/bnd-intelligence-scandal-puts-merkel-in-tight-place-a-1031944.html
    http://www.dw.com/en/airbus-to-press-charges-on-nsa-bnd-spying-claims/a-18422548
    German Government Is Accused of Spying on European Allies for NSA

    Daca o faci prin terti nu se pune?

    In final , oare cine este ‘naivul’ in sceneta?

    Sanatate.

  3. WikiLeaks este perfect justificat. Cum poate un om care are foarte putina putere sau bani dar care a ajuns sa aiba informatii importante despre ilegalitati, atrocitati, sa le desconspire pe acestea, fiind in siguranta in acelai timp? Daca nu are nici o cunostinta in media in care sa aiba incredere? Raspunsul este un system de postare care garanteaza anonimatul. Nu stiu daca WikiLeaks este exact asta, dara asa ceva e necesar, fara dubii. Este bun pentru o societate libera. Faptul ca rusii profita de astea e doar pentru ca politicienii din vest nu-si fac treaba cum trebuie, iar faptul ca au fost deconspirati e un lucru bun pe termen lung. Sper sa apara mai multe despre Trump, sa vada suporterii care-l iubesc asa de mult ce magar au ales. Ca la taxe o sa vada anul viitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro