sâmbătă, septembrie 26, 2020

De la Brănescu la Andronescu, via Dragnea

Aș dori să încep comentariul meu de astăzi reamintindu-vă o scenă, cred că dintre cele mai savuroase, din piesa lui Mihail Sebastian, Ultima oră.
Dorind să pună capăt posibilelor dezvăluiri ale profesorului Alexandru Andronic referitoare la aspectele necurate ale afacerii Protar, o afacere despre care conferențiarul de Istorie Antică nu știa, de fapt, nimic, mega-industriașul Grigore Bucșan se gândește la declanșarea unei operațiuni de intimidare. La proximul curs al specialistului în Alexandru cel Mare se va produce o agitație studențească ordonată. Ministerul Învățământului se va simți obligat să se implice și va decide suspendarea pe termen nedeterminat a respectivului profesor. Pentru ca operațiunea să izbutească, Bucșan are nevoie de sprijinul ministrului, un anume Brănescu. Acesta acceptă, se lasă umilit el însuși de marele afacerist, neavând de pus decât o singură condiție. Aceea ca, drept răsplată, Grigore Bucșan să intervină și la proxima remaniere, el, Brănescu, să primească un portofoliu mai mănos, mai de Doamne-ajută.
Mihail Sebastian a scris Ultima oră în 1942. Piesa a fost reprezentată în premieră absolută în 1946. De atunci, România a schimbat două regimuri politice, a avut parte de zeci de guverne, dar în privința Educației nu s-a schimbat mare lucru. În ciuda faptului că educația a fost declarată prioritate națională, nici un guvern postdecembrist, fie el de dreapta ori de stânga, nu a alocat 6% din PIB școlii. Calitatea morală și profesională a persoanelor desemnate să conducă ministerul cu pricina este din ce în ce mai slabă, numai astfel explicându-se faptul că cineva de joasa anvergura a unor Liviu Marian Pop sau Valentin Popa a putut să fie considerat capabil de președintele PSD, fostul student repetent Dragnea Nicolae Liviu, să conducă ministerul cu pricina.
Mi-am reamintit scena Bucșan-Brănescu din Ultima oră zilele trecute, la aflarea veștii că propunerea conducerii PSD pentru postul de ministru al Educației este d-na Ecaterina Andronescu. Despre care până mai deunăzi știam că s-ar număra printre criticii nu doar ai d-lui Dragnea, ci și ai anvergurii și capacităților profesionale ale mai multor componenți ai guvernului Dăncilă.
Mărturisesc că, până la auzirea știrii, nu am pus nici cel mai mic preț pe zvonul care dădea drept sigură desemnarea doamnei Andronescu. Eram convins că portofoliul va fi preluat de dl. Daniel Breaz, rectorul Universității din Alba Iulia, un susținător pe față al d-lui Dragnea, aceasta fiind recompensa pentru faptul că filiala județeană Alba l-a sprijinit pe președintele PSD la decisivul CExN din septembrie.
Și atunci cum se face totuși că d-na Ecaterina Andronescu reprezintă propunerea PSD pentru șefia Ministerului Educației? Simplu, din calcul și din buna cumpănire a propriilor interese personale de către acesta. Mai exact, Liviu Nicolae Dragnea știe cât de neimportant este ministerul cu pricina în ansamblul preocupărilor cabinetului Dăncilă. Lucrurile stau exact ca în Ultima oră. Președintele PSD este mai mult ca sigur că, dându-i d-nei Andronescu portofoliul cu pricina, îndeplinindu-i pofta de a mai fi o dată ministru, el. Liviu Dragnea, nu are de pierdut absolut nimic. Doar de câștigat. D-na Andronescu va redeveni lăudătoarea de serviciu, persoana care scuză totul, care se va acomoda rapid cu submediocritatea absolută ce caracterizează astăzi guvernul României pe care chiar domnia-sa a denunțat-o. În plus, d-na Andronescu nu va formula solicitări imposibile. Probabil că doamna Andronescu nu va anula ordinul dat de predecesorul său, Popa-Pamblică, vizând concedierea a 4000 de profesori, nici dispozițiile și ordinele încă și mai aberante care afectează calitatea învățământului și a personalului didactic emise în perioada interimatului său de paukerița Rovana Plumb. Greu de imaginat, de pildă, că d-na Ecaterina Andronescu îi va spune d-nei Lia Olguța Vasilescu că promisele creșteri salariale ce ar trebui să intre în vigoare în 2019 vor avea un preț social mult prea mare, că în învățământul superior de stat vor impune creșterea cuantumului autofinanțării ori că aceeași doamnă îi va cere ministrului Finanțelor, dl. Eugen Orlando Teodorovici, să prevadă în bugetul de stat pentru anul 2019 sumele necesare îndeplinirii obligațiilor prevăzute prin Legea 85/2016.
Prezența d-nei Andronescu în fruntea Ministerului Educației va fi folosită în scopuri de imagine de președintele PSD. Care va susține că el respectă propunerile premierului Dăncilă și că, iată, PSD este cel mai democratic partid cu putință.
La urma urmei, acceptând încă o dată compromisul, nici doamna Ecaterina Andronescu nu pierde mai nimic. Își va vedea îndeplinit visul.
Unde mai pui că ziarul Adevărul a scris că Liviu Dragnea i-ar fi promis un loc eligibil pe lista la viitoarele alegeri euro-parlamentare. Doamna Andronescu nu a dezmințit până azi știrea. Totul are un preț pe lumea asta. Principiile nu contează.

Comentariu apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro și pe site-ul contributors.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Daca i s-ar cere, dna Andronescu ar desfiinta pe loc toate scolile si universitatile, astfel ca nimeni in tara asta sa nu aiba mai multa carte ca Dragnea, Nicolicea, Iordache si clica.

  2. Nu mai am dubii asupra caracterului acestei,, hai sa zic, doamne, din vremea in care a acceptat sa fie garantata de Marean Vanghelie, pe atunci etalonul neamului prost in politica.Ca pana in prezent etalonul a fost coborat la un nivel pe care nu mi-l puteam imagina, e alta poveste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.