marți, februarie 18, 2025

De la Eva Peron la Elena Ceausescu: Nicolae Ceausescu se intalneste cu Juan Domingo Peron

Los peronistas no son ni buenos, ni malos; son incorregibles.
Jorge Luis Borges

Ne aflam pe data de 8 februarie 1973 la Olanesti. Nicolae Ceausescu se intalneste cu Juan Domingo Peron, fost presedinte la Argentinei, acompaniat de sotia sa, Isabel Peron. „La primire a participat tovarasa Elena Ceausescu”, noteaza stenograma.Dumneavoastra sunteti foarte faimos in America Latina si de aceea nu am putut sa rezist sa nu va cunosc personal”, declara de la bun inceput fostul dictator argentinian. In acelasi an, Peron revenea in Argentina si era ales presedinte. Murea dupa noua luni, iar sotia devenea sefa statului sub numele de Maria Estela Martinez de Peron. Nascuta in 1931, traieste, din cate stiu, in Spania. Tinerii peronisti, cunoscuti sub numele de Montoneros, s-au despartit de idolul lor, au declansat lupta de guerrilla urbana si au fost infranti de catre militari, care intre timp luasera puterea, in ceea ce s-a numit la guerra sucia. In acel razboi civil, au folosite metode teroriste de ambele parti. Ideologia militantilor revolutionari de sorginte peronista, condusi de Mario Firmenich, combina marxism-leninismul, nationalismul si populismul. Nicolae si Elena Ceausescu au fost executati de Craciun, in decembrie 1989. Despre Peron, ganditorul politic venezuelean Carlos Rangel scria ca a fost „un demagog fara scrupule, unul dintre cei mai nocivi eroi falsi din istoria Americii Latine”. Ceausescu si Peron se considerau lideri predestinati, unsi de Istorie sa conduca natiunile lor „pe noi culmi de progres si civilizatie”. Cu orice pret. Cum avea sa spuna Elena Ceausescu, un om ca „tovarasul” se naste o data la 500 de ani. Thank God…

Pentru a capta bunavointa tiranului megaloman de la Bucuresti, profetul populismului latino-american adauga, reluind amintiri din anii 30: „Eu am fost multi ani profesor de istorie la Scoala Superioara de Razboi si am studiat razboaiele turcesti, ale bulgarilor, ale dumneavoastra, ale tatarilor. Asa ca eu cunosc ceva din lupta poporului dumneavoastra. Ieri, am vazut Columna lui Traian. Este minunata. Aceasta este forma cea mai buna de a invata istoria. Ma refer la partea vizuala a lucrurilor. Aceasta este oi cafea turceasca?” Raspunsul lui Ceausescu,probabil emotionat de ceea ce tocmai auzise, este menit sa clarifice lucrurile:”Asa i se spune, dar de fapt provine din tarile arabe”. Dupa care cei doi demagogi narcisisti, fiecare cu forma sa de paranoia ideologica, se angajeaza intr-un dialog despre formatiunile istorice, despre sclavagism, capitalism si socialism. Ceea ce-i uneste este „anti-imperialismul”. Spune Peron, recitand de fapt mantra teoriillor dependentei la moda in epoca: „Eu am avut in mana un studiu al institutelor tehnologice ale NATO privind aprecierea viitorului pana in anul 2000 si inceputul secolului al XXI-lea. Acolo se spunea un lucru foarte simplu, dar foarte just: daca in aceasta lume cu 3,8 miliarde de oameni, jumatate sufera de foame, ce se va intampla in in anul 2000 cand vor exista 7-8 miliarde de oameni? … Imperialismul se gandeste ca o lume suprapopulata are doua caracteristici: biologica, de care se leaga razboaie, foame s.a.m.d.; un sistem geopolitic care sa asigure o productie mult mai mare si o distributie mult mai buna. Din pacate, noi suntem cei care platim toate acestea. Nu trebuie uitat ca si Romania are mari rezerve si poate deschide apetitul cuiva”.

Demagog, tribun, “parinte al natiunii”: Juan Domingo Peron

Ceausescu raspunde cu consideratii legate de „planificarea resurselor de care dispune omenirea” (fusese probabil instruit de Mircea Malita si de Valter Roman). Peron il avertizeaza pe dictatorul roman sa nu subestimeze comploturile externe: „”Este usor sa te eliberezi in cadrul frontierelor nationale, insa este greu sa consolidezi ceea ce ai facut in interior, atunci cand fortele din afara se napustesc asupra ta”. Sunt convins ca istoricii militari din cercul generalului Ilie Ceausescu ar fi subscris entuziast la aceasta pozitie.
Raspunsul lui Ceausescu este transant, proband convingerea liderului de la Bucuresti ca fortareata socialismului este inexpugnabila daca se distrug orice nuclee de rezistenta interna: „…cel putin in conditiile de astazi, daca se asigura o unitate a fortelor interne, activitatea cercurilor reactionare si imperialiste poate fi impiedicata”. Pe scurt, la lupta, securisti!

Stenograma include pasaje savuroase in care cei doi comenteaza relatiile din civili si militari, rolul vechilor ofiteri in „armata socialista”, natura capitalismului in Europa si in America Latina, perspectivele revenirii lui Peron la Buenos Aires si sansele miscarii justitialiste (peroniste) de a reveni la la putere: „Revolutia noastra, afirma fostul admirator al lui Mussolini, Franco si Hitler, este o revolutie socialista, care va putea, incetul cu incetul, sa solutioneze probleme mari, intre care si problema marilor latifundii”. Dupa care urmeaza un intreg discurs despre rolul femeilor in politica argentiniana: „In momentul de fata, din punct de vedere politic, putem sa vorbim de 1-1,5 milioane de voturi ale femeilor, in afara de cele ale barbatilor. Vorbind modest, femeia din Argentina este foarte bine pregatita [entru a ocupa in viitor insarcinari importante in cadrul legislatiei ca deputata, senatoare si alte functii la care noi ne-am gandit. „La care dl Jose Lopez Rega, secretarul personal al oaspetilor argentinieni, un aventurier specializat in ocultism, ulterior eminenta cenusie in timpul presedintiei Isabelitei, se grabeste sa adauge:”De aceea generalul Peron s-a casatorit de trei ori”. Evita, cea transfigurata in mit national, a fost a doua sotie, iar Isabel a treia si ultima. Cultul Evitei este fara paralela in istoria contemporana.
Ma intreb ce simtea Elena Ceausescu ascultand acest dialog.

Mergand pe linia interpretativa psihobiografica, este plauzibila ipoteza ca atunci sa se fi cristalizat in mintea ei scenariul unei ascensiuni pe care o va inaugura oficial Congresul al XI-lea al PCR care avea sa aiba loc in 1974. La acel Congres, Dumitru Popescu-Dumnezeu, mitograful en titre al regimului, il asemuia pe Ceausescu, „baciul national”, cu Pericle, Alexandru Macedon, Iulius Cezar, Petru cel Mare, Napoleon si Abraham Lincoln: „Elogiile pe care i le aducem nu sunt inventate. Corespund si prea corespund adevarului. Atunci de ce ne-am retine sa o facem? Dealtfel, convingerea mea este ca rolul sau in istoria Romaniei va fi inteles la adevarata-i amploare abia de urmasi, iar acestia vor fi, fara indoiala, mult mai generosi in elogii”. Hiperbolele nu mai aveau limite, se intrase in era delirului encomiastic, a celor mai lipsite de rusine panegirice.

Nu ma indoiesc ca Elena a notat imediat semnificatia cuvintelor Isabelei Peron (care avea sa devina ea insasi presedinta a Argentinei): „Activitatea Evei Peron a dat o anumita demnitate femeii, a dat drepturi politice, care ulterior a constituit un exemplu pentru femeile din alte tari ale lumii. Eu sunt foarte multumita ca ma aflu aici; sunt bucuroasa sa ma intaalnesc cu doamna Ceausescu, intuiucat stiu ca esteo doamna foarte inteligenta, fara ca dumneavoastra, domnule presedinte, sa va suparati”. Departe de a se supara, Ceausescu era incantat de aceasta discutie. Dar are grija sa invaluie planurile de inaltare politica a Elenei in verbiajul comunist: „Fara a veni in contradictie cu doamna Peron, dar pentru a asigura o perspectiva de transformari trebuie sa te bizui pe fortele sociale de baza–tarani, muncitori,intelectuali–si in cadrul acestoa sunt si femeile si tineretul.” La capitolul tineret il are in vedere, banuiesc, pe Nicu.

Intervine din noua Isabel: „As dori ca domnule presedinte sa aiba o idee despre felul in care noi vom actiona si in viitor. Noi, femeile, datoram mult Evei Peron. Nu ne gandim sa luam puterea, insa ne gandim ca daca vrem sa-i aducem un adevarat omagiu celei care si-a dat viata pentru popor, trebuie vazut ceea ce ea a facut poporului. Noi avem obligatia sa tinem sus steagul pe care ea l-a dus. Atunci cand ea era in viata, a facut mult in favoarea dreptatii sociale, insa nu ca doamnele din randul burgheziei care favorizau o singura persoana. Pentru ca sa se realizeze marea opera sociala in intreaga tara, avem nevoie de o buna organizatie”. In unica ei interventie consemnata in stenograma, Elena Ceausescu intreaba cu politete cine conduce fundatia pentru ajutorarea mamelor care lucreaza. Discutia continua pe acelasi subiect intre Isabel Peron si Nicolae Ceausescu, fiecare gata sa ofere argumente pentru necesitatea de a afirma rolul femeilor in miscarile revolutionare, anti-imperialiste.

Generalul Peron se gandeste, desigur, la viitorul pe care il pregateste sotiei sale. Iar Ceausescu pregateste probabil o conversatie cu Maurer si cu Bodnaras pentru a pune la cale „alegerea” Elenei Ceausescu in organele de conducere ale PCR. O nota semnata de Stefan Andrei este trimisa membrilor Comitetului Executiv. Se vorbeste despre importanta intalnirii lui Peron cu Ceausescu, despre convergenta perspectivelor privind „rolul tarilor mici si mijlocii”. Nimic despre influenta unica a Isabelei Peron (ecou al cultului Evei Peron), nimic despre natura populismului peronist, despre tulburata sa istorie. Am citit aceasta stenograma cu mare interes si cred ca putem gasi aici elemente revelatoare pentru geneza dictaturii bicefale in Romania comunista. Nazuinta Elenei Ceausescu de a deveni numarul doi in partid si in stat a fost probabil catalizata de intalnirea cu sotii Peron la Olanesti in februarie 1973. Convorbirea dintre Ceausescu si Peron este, cred, esentiala pentru intelegerea genezei comunismului dinastic in Romania.

In ce-l priveste pe Juan Domingo Peron si veleitatile sale de mantuitor national, nimeni nu a scris mai patrunzator decat Jorge Luis Borges, marele scriitor pe care Peron l-a detestat si care, la randul sau, l-a dispretuit pe iresponsabilul demagog populist. Cuvintele lui Borges se aplica perfect si dictaturii lui Ceausescu:

„Dictatorships breed oppression, dictatorships breed servility, dictatorships breed cruelty; more loathsome still is the fact that they breed idiocy. Bellboys babbling orders, portraits of caudillos, prearranged cheers or insults, walls covered with names, unanimous ceremonies, mere discipline usurping the place of clear thinking… Fighting these sad monotonies is one of the duties of a writer. Need I remind readers of Martín Fierro or Don Segundo that individualism is an old Argentine virtue?”

Ii multumesc Elizei Gheorghe, doctoranda in relatii internationale la Universitatea Oxford, pentru ca mi-a oferit o copie a stenogramei, aflata in arhiva Comitetului Executiv al CC al PCR.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Paralela mai mult decat nerelevanta, gresita fundamental: Peron a fost ales in anul urmator PRIN VOTUL DEMOCRATIC AL ARGENTINIENILOR, ca sa nu mai spun ca ramane o personalitate care a marcat in bine multe din viatza argentinienilor, de la atentzia acordata saracilor (descamisados) pana la fizica nucleara. Iar Evita este si va ramane un mit. BTW, despre Peron conteaza parerea sud-americanilor autentici, nu a unui venezuelean „de import”.

    • Hugo Chavez a fost si el ales prin vot democratic. In Ungaria, Viktor Orban invoca tocmai acest lucru pentru a justifica adoptarea unor legi cel putin discutabile.

      http://www.washingtonpost.com/opinions/autocracy-makes-an-unwelcome-return-to-hungary/2011/12/22/gIQAjcoiHP_story.html

      N-am spus ca Elena Ceausescu ar fi devenit o Eva Peron. Nu avea cum, din n motive. Dar pot banui ca discutia din care am reprodus pasaje intregi a jucat un rol in a-i da aripi pe drumul spre ocuparea locului al doilea in ierarhie. Nu stiu pe ce naza il numiti pe regretatul Carlos Rangel un venezuelean „de import”. Importat de unde? A fost un jurnalist respectat, autorul catorva carti care conteaza in istoria gandirii politice latino-american, intre care „De la nobilul salbatic la bunul revolutionar”, aparuta in franceza cu o prefata de Jean-Francois Revel. Putini autori au scris la fel de percutant despre mitologiile tercermundiste si despre falsul extaz revolutionar. Cat despre felul cum il privesc latino-americanii pe Peron, dati-mi voie sa fiu de partea lui Borges. Sau imi veti spune ca si Borges era un „argentinian de import” ori „de aeroport”?

      • Peron nu a fost un ceausescu – a avut, deseori, sprijinul real, nu trucat, al majoritatzii argentinienilor, asa cum il are pana acum – o fi bine? o fi rau? judeca venezuelanii – si Chavez. BTW, cum ii aducem pe Chavez si pe Orban – alesi in mod DEMOCRATIC – pe „calea cea dreapta”? Ca in Afganistan, Irak sau in Libia? Suspendam un picutz democratzia, caci – nu-i asa – scopul scuza mijloacele daca e destul de nobil si cu parfum de petrol?

        • Problema nu este „cum ii aducem pe calea cea dreapta” (whatever that means), ci cum ii facem sa respecte drepturile opozitiei. Parfum de petrol la Budapesta :) ? Despre Chavez am scris pe larg. Fenomenul este desemnat in ceea ce numim comparative politics drept „hiper-democratie”. Evident, nu-i compar nici ideologic, nici ca background pe Chavez cu Orban.

  2. interesant articol. se vede ca dictatorii aveau ceva in comun. indiferent ca erau comunisti sau fascisti.

    domnule profesor, imi permit sa va supun dezbaterii ca si subiecte offline urmatoarele chestiuni. chiar sunt interesat de parerea dumneavostra.

    1. ce parere aveti despre articolul doamnei pora din revista 22:

    http://www.revista22.ro/articol.php?id=12657

    se cam dezic intelectulaii din gds de presedintele basescu?

    2. cine este si ce hram poarta noul presedinte al transnistriei, sevciuk? mai ales ca nu el era protejatul moscovei in turul doi ci anatoli kaminski . rezsita aceasta republica mai mult de doua luni fara ajutorul moscovei?

    si cu aceasta ocazie va urez numai de bine si an nou fericit!

    cu stima.

  3. Intalnirea cu Peron este o simpla coincidenta! Exista in cultura romaneasca, de secole, aceasta tentatie. De la domnitorii pamanteni, trecand prin fanarioti, in timpul mult laudatei democratii antebelice cand s-au constituit adevarate dinastii de partid, etc., continuand cu perioada comunista. Intr-o tara in care nu functioneaza institutia meritului, nu este nevoie decat de o sansa de moment ca o loaza sa mosteneasca demnitatile parintelui. A se vedea cazul recent al parlamentarei cu succesuri. Daca nu ei, cine? Pai, cine face regulile si in interesul cui?

  4. Domnule Tismaneanu!
    In articol faceti o trimitere nu prea magulitoare la Mircea Malita. Nu o agreez. L-am cunoscut intr-o anumita masura si l-am apreciat. Ar fi avut o ascensiune deschisa spre functia de ministru de externe, daca nu l-ar fi „lucrat” miseleste George Macovescu. Ar fi fost un bun ministru de externe.

    • Va asigur ca nu este de loc o trimitere persiflatoare. Matematician si eseist, interesat de prognoza sociala, Mircea Malita a fost consilier personal al lui Nicolae Ceausescu si, ca si Valter Roman, a fost activ in publicarea unor lucrari ale Clubului de la Roma pe tema decalajelor economice globale. Despre consilierii lui NC ar merita scris un studiu: unii erau oameni excelent pregatiti profesional, precum Mircea Malita ori Emilian Dobrescu, altii erau sicofanti de serviciu. Cat pret punea Ceausescu pe opiniile lor, mai ales in ultimii ani, este destul de clar. La Multi Ani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro