vineri, februarie 14, 2025

De la fantezie financiară la realitate

Guvernul se află într-o situație financiară dificilă. Deficitul bugetar și datoria publică sunt mari, creșterea economică este înceată, iar contribuabilii și beneficiarii subvențiilor și facilităților fiscale sunt nemulțumiți: primii, deoarece cred că vor plăti impozite și taxe mai mari, iar cei din urmă, pentru că se așteaptă să primească mai puține subsidii din partea statului. Nu este de presupus totuși că veniturile statului vor crește prea mult, din cauza gradului scăzut de colectare a impozitelor și taxelor datorate, inclusiv din cauza unei economii informale extinse; numeroaselor exceptări și scutiri, care diminuează baza impozabilă, precum și regimurilor preferențiale de taxare în anumite sectoare de activitate și pentru anumite categorii de contribuabili; în unele cazuri, cotelor de impozitare foarte joase în comparație cu cele ale statelor din Europa Centrală și de Est. Cheltuielile publice nu vor putea fi reduse nici ele substanțial, din cauza supradimensionării sectorului de stat, numărului mare de pensionari (inclusiv cu pensii speciale), necesității îmbunătățirii infrastructurii, creșterii inevitabile a cheltuielilor pentru apărare, riscurilor climatice și tranziției verzi etc. Ca urmare, s-ar putea ca următorul șoc din sfera finanțele publice să fie iminent.

Guvernele României de după 2018 au trăit într-o lume fantezistă din punct de vedere financiar. Și nici guvernul actual nu pare capabil să realizeze compromisurile politice necesare pentru așezarea finanțelor publice pe o bază solidă, întârziind luarea unor decizii dificile, dar necesare. Este greu, în aceste condiții, să fi optimist cu privire la situația financiară a României și perspectivele acesteia.

Există totuși unele modalități de depășire a impasului. Soluțiile se bazează pe analiza nu doar a indicatorilor bugetari – mărimea și structura veniturilor, cheltuielilor, deficitului și datoriei –, ci și a eficienței cheltuielilor publice.

Se constată că deși sarcina fiscală globală (ponderea veniturilor bugetare în PIB) este redusă (33,8 %), iar cadrul instituțional al finanțelor publice a fost îmbunătățit în ultimul timp, prin eforturile de îndeplinire a cerințelor „Planului Național de Redresare și Reziliență” (PNRR), unele aspecte fundamentale ale modului de aplicare a reglementărilor referitoare la sistemele de furnizare a serviciilor publice (educație, sănătate, transportul în comun etc.) diminuează eficacitatea folosirii resurselor însemnate alocate pentru finanțarea sectoarelor respective. Obiectivele pe termen lung și țintele și jaloanele stabilite prin diverse programe guvernamentale sunt subminate adesea de considerente conjuncturale și de priorități pe termen scurt. Ignorarea tendințelor și riscurilor pe termen lung descurajează cheltuielile pentru pregătirea economiei și statului să anticipeze, să reziste și să-și revină în urma oricărui tip de șoc, perturbare sau dificultate ce ar putea apare în viitor. Iar lipsa studiilor cu privire la impactul financiar al diverselor reglementări cu caracter populist împiedică adoptarea măsurilor de creștere a eficienței folosirii resurselor bugetare.

Autoritățile țin evidența execuției bugetare, respectând reglementările contabile (a căror încălcare constituie contravenție sau infracțiune) și sunt atente la destinația cheltuielilor publice, deoarece unele dintre acestea sunt efectuate în folosul clientelei politice, însă ignoră aproape complet impactul lor asupra economiei și cetățenilor. Evaluarea cheltuielilor în funcție de obiectivele stabilite în mod transparent și folosirea rezultatelor respective pentru întocmirea unor proiecte de buget multianuale ar asigura coerența temporală și alocarea resurselor statului pentru destinațiile cu cel mai mare impact economic și social. După cum am menționat, un pas important în această direcție s-a făcut prin eforturile de îndeplinire a celor 518 jaloane și ținte și a celor 66 de reforme prevăzute în PNRR, precum și a valorilor de referință din „Procedura de deficit excesiv” a Uniunii Europene (deficit bugetar maximum 3% din PIB; datorie publică maximul 60% din PIB). Cu toate acestea, îmbunătățirea modului de stabilire a obiectivelor, alocării și evaluării impactului cheltuielilor publice necesită o abordare guvernamentală generală prin prisma raportului dintre rezultatele obținute și eforturile depuse – nu doar a anumitor proiecte sau departamente.

Este necesară, de asemenea, o analiză a salariilor, pensiilor și celorlalte cheltuieli sociale, care absorb peste 75% din veniturile fiscale. Acest demers este necesar pentru adoptarea unor decizii de alocare riguros direcționată a resurselor foarte mari, folosite pentru destinațiile amintite, reducerea risipei, fraudei și abuzului.

Din punct de vedere tehnic, îmbunătățirea planificării, urmăririi și raportării veniturilor și cheltuielilor statului se poate realiza prin folosirea noilor tehnologii informatice, cum ar fi sistemele de identificare digitală, bazele de date digitale și inteligența artificială.

Dincolo de toate acestea, modul de gestionare al finanțelor publice trebuie adaptat pentru a ține seama de tendințele economice pe termen lung. Această viziune presupune, pe lângă importanța acordată reducerii deficitului bugetar și datoriei publice, implementarea în planificarea și execuția bugetară a unor indicatori macroeconomici, care reflectă evoluțiile economice de durată și efectele lor asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare. Cu alte cuvinte, îmbunătățirea gestionării finanțelor publice necesită planificarea și urmărirea îndeplinirii atât a indicatorilor care reflectă sănătatea finanțelor publice pe termen scurt, cât și a celor care arată efectele factorilor cu acțiune pe termen lung, cum ar fi investițiile publice, schimbările climatice și demografice etc.

Adoptarea unei noi concepții cu privire la finanțele publice nu este ușoară. Sunt necesare competențe de analiză și prognoză sporite, deprinderi tehnice mult îmbunătățite și o mai mare capacitate de supraveghere și control în întreg sectorul public. Mai presus de toate și, probabil, cea mai importantă condiție pentru asigurarea sustenabilității fiscale este atitudinea politică. Numeroși economiști – inclusiv din Ministerul Finanțelor și Consiliul Fiscal – au arătat că orientarea politicii fiscale din ultima perioadă este greșită, însă au fost luate puține măsuri de corecție. La rândul lor, Comisia Europeană și agențiile de rating au evidențiat, în documentele lor oficiale, acțiunile necesare pentru reducerea deficitului bugetar, stoparea creșterii datoriei publice și schimbarea orientării politicii fiscale.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că situația este de tipul „oul sau găina”: schimbările instituționale constituie o condiție prealabilă pentru modificarea culturii politice, în sensul sprijinirii consolidării fiscale, iar această cultură este necesară, la rândul său, pentru a opera schimbări instituționale.

Experiența altor țări arată că restabilirea echilibrului bugetar necesită o puternică susținere politică pentru a putea lua decizii de corecție nepopulare și că o disciplină financiară acceptată din punct de vedere politic contribuie, la rândul său, la întărirea culturii prudenței fiscale. Se evidențiază, astfel, importanța structurii instituționale pentru adoptarea unor decizii politice raționale.  

Simplul fapt că există reguli nu duce însă automat la disciplină financiară. Aceasta depinde de cultura civică și de sistemul instituțional. După cum arată laureații premiului Nobel pentru economie din 2024, Daron Acemoglu, Simon Johnson și James Robinson, societățile în care statul de drept este slab și în care instituțiile sunt „extractive”, în sensul că permit elitelor să controleze societatea, dar lasă oamenilor obișnuiți puține posibilități să facă avere, nu generează creștere economică și nici schimbări pozitive, ci îmbogățirea doar a indivizilor aflați la putere. Cercetările laureaților, sintetizate în două cărți apărute inclusiv în limba română (De ce eșuează națiunile. Originile puterii, ale prosperității si ale sărăciei; Putere și progres. Lupta noastră de o mie de ani pentru tehnologie și progres), ne ajută să înțelegem de ce.

Rezultă că situația finanțelor publice ar trebui să joace un rol important în aprecierea activității oricărui guvern. Interesul tot mai mare manifestat în UE pentru integrarea piețelor de capital, dezvoltarea fondurilor de investiții comune și alinierea și raționalizarea reglementărilor industriale, comerciale și referitoare la concurență este susceptibil să stimuleze guvernul român, actual și cele viitoare, să acționeze pentru asigurarea sustenabilității fiscale. Atâta timp cât au putut emite și plasa titluri de stat pe piața financiară internațională, guvernele aflate la putere după intrarea României în UE au evitat să privatizeze sau închidă cele 1.400 de între­prinderi publice, să reformeze sistemul de pensii și ajutoare sociale, învățământul, sănătatea ș.a.m.d. Pierderea încrederii investitorilor și pieței financiare internaționale îi poate însă constrânge pe guvernanți să facă reformele necesare, chiar dacă acestea sunt nepopulare. Avantajul situației geopolitice actuale este că reformiștii pot beneficia de sprijinul agențiilor de rating pentru asigurarea transparenței și responsabilității financiare, precum și de ajutorul instituțiilor financiar-monetare internaționale, cum ar fi Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, pentru dezvoltarea cunoștințelor și deprinderilor profesionale necesare în scopul supravegherii, identificării și rezolvării problemelor financiare.

Guvernele României ar trebui însă să fie cu un pas în înainte și să adopte din proprie inițiativă măsurile necesare pentru însănătoșirea finanțelor publice. Acestea nu se pot limita la soluții pe termen scurt, cum ar fi, de exemplu, cele prevăzute în așa-numita „ordonanță-trenuleț” (OUG 156/2024), ci trebuie să constea în ample schimbări instituționale, de natură să îmbunătățească alocarea, execuția și evaluarea cheltuielilor publice, în general. În caz contrar, poate apare un nou șoc destabilizator în domeniul finanțelor publice, ce va fi amplificat, fără îndoială, de pierderea încrederii instituțiilor financiar-monetare internaționale, agențiilor de rating și investitorilor. Ca urmare, ar fi regretabil, dacă guvernanții ar fi nevoiți să revizuiască politica și cadrul fiscal prevăzute în „Planul fiscal structural pe termen mediu al României”, prezentat în octombrie anul trecut, după numeroase ezitări, Comisiei Europene.

Articol preluat cu acordul conducerii saptamânalului timisorean TIM 7

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Guvernul trebuie sa gaseasca solutii la problemele create tot de el!
    Respectind legile in vigoare.
    Din cauza asta se spune ca „guverneaza”.
    Nu suntem intr o gasca mafiota, in care liderul face ce vrea, pentru ca nu (mai) sunt bani.
    Tot ei au cheltuit banii, tot ei au dat legile pe care nu mai vor sa le respecte.
    Intre noi fie vorba, daca Strainezia nu ameninta cu masuri represive, guvernantii continuau sa utilizeze tiparnita la infinit.
    Solutii sunt si nu doar una. Sa le foloseasca … respectand legile!
    Bulgaria adopta Euro. Noi cand? Nu e cea mai buna dovada ca toti cei ce s-au perindat la guvernare au fost si sunt incompetenti sau rauvoitori?

    • @mongolul _ „Guvernul trebuie sa gaseasca solutii la problemele create tot de el!”

      Politicienii sunt determinați în acțiunile lor, în primul rând, de argumente politice. Obiectivul lor fundamental este să obțină puterea politică în stat și să o păstreze.

      Schimbarea politicilor economice poate fi impusă politicienilor doar de teama de a nu-și mai putea atinge obiectivul fundamental, adică, de amenințarea de a pierde puterea. …Într-un stat democratic, asta se întâmplă sub presiunea electoratului.

      Niciun politician/ partid politic nu-și setează programul politic pornind de la considerente morale, ori „pentru binele națiunii”. Acestea sunt argumente utilizate în campanie.

      Or, în România cetățenii tocmai au confirmat prin alegeri că sunt mulțumiți cu guvernul care a fost, care este și care va fi, format de coaliția PSD PNL și i-au acordat încredere pentru continuarea liniei politice pe care merge.

  2. Politici fiscale si bugetare coerente, incepand cu eficientizarea birocratiei (reducerea risipei), eficientizarea educatiei, eficientizarea armatei, politiei, justitiei, consolidarea statului de drept si continuand cu modernizarea infrastructurii de transport (rutier, aerian, feroviar, maritim) si evident stimularea investitiilor private in dezvoltare durabila – incepand cu modenizarea infrastructurii energetice /asigurarea securitatii energetice, huburi de cercetare si dezvoltare (mai multe tehnologii avansate daca se poate;). Evident, strategiile de dezvoltare se traseaza pe temen mediu si lung, incadrandu-se in categoria interesului national. Clasa politica romanasca insa (de jos in sus) a fost preocupata in prim plan cu servirea clientelei, tunuri, nepotisme, „bacsisuri” si alte interese marunte… in timp ce atentia electoratului a fost mereu distrasa cu televizorul, multa bascalie (x la facut praf pe y) promisiuni electorale, politichie externa, etc. Personal nu am auzit despre strategii coerente de dezvoltare pe termen mediu si lung, cresterea competitivitatii la nivel national, samd.

    De asemenea (in opinea mea) in Romania precum si prin restul tarilor din fostul lagar socialist, statul trebuie sa se desparta si de pachetele majoritare de actiuni detinute in companiile de stat – in special in sectorul energetic- respectiv sa ofere acestui sector oportunitatea de dezvoltare fireasca prin acces la piata de capital pentru finantarea proiectelor, modernizare, instruire personal, cresterea competitivitatii, samd.

    • „statul trebuie sa se desparta si de pachetele majoritare de actiuni detinute in companiile de stat – in special in sectorul energetic- respectiv sa ofere acestui sector oportunitatea de dezvoltare fireasca”

      e treaba statului roman sa-si valorifice oportunitatile in propriul interes;
      iar daca, spre exemplu, Germania distorsioneaza piata prin interdictii in sectorul energetic si al exploatarii resurselor, sau prin subventionarea respectiv suprataxarea unor resurse energetice. UE nu are dreptul sa pretinda ca tocmai RO e cea care incalca principiul liberei circulatii a marfurilor;

      • @Prototipescu
        Nu este un secret ca mecanismele institutionale sunt compromise prin management neperformant caracterizat de nepotism si incompetenta, strategii institutionale orientate predominant catre interesele partidelor si a clientelismului politic (contractorii si furnizorii companiilor de stat), deficit structural de guvernanta responsabila, samd. Afacerile Elenei Udrea cu baietii destepti ilustreaza doar varful icebergului in materie de subminare a interesului public.

        Starea sectorului energetic romanesc (incepand cu colacii de calburi atarnand pe stalpul din coltul strazii, pierderile tehnologice in jur de 25-30%, eficienta energetica scazuta, etc) evidentiaza necesitatea urgenta a reformelor sistemice, incepand cu transparenta decizionala sicontinuand cu abordari strategice fundamentate pe principii de eficienta economica si tehnologica. Taxarea emisiilor poate fi intradevar discutabila, disfunctionalitatile sistemice profunde insa, compromit modernizarea infrastructurii si evident, submineaza interesul public.

        P.S. ignorarea oportunitatilor-istorice de finantare, precum stimularea masiva a investitiilor private in sector (de ordinul zecilor de miliarde) folosind fondurile europene si PNRR drept catalizator, demonstreaza o lipsa critica de viziune strategica. Deficientele structurale ale mediului economic si de reglementare, lipsa unei strategii energetice coerente si a predictibilitatii, sunt illustrate si prin retragerea unor investitori potentiali in domeniu precum Exxon, Enel, E-ON – sa numim doar cativa dintre ei.

        In opinea mea, modernizarea sistemului energetic trebuie inceputa cu tratatarea bolii sistemice legate de guvernanta, etica si implicit de viziune strategica – incepand cu securitatea energetica, sustenabilitate si benificiile sociale.

      • @Florix
        multumesc pentru replica elaborata, in principiu apreciez comentariile dvs. ca fiind rezonabile si in favoarea dezbaterii, spre analiza ambelor fete ale monedei;
        dar in situatia data opinia mea conteaza exact cat conteaza opinia dvs. si ambele egale cu un mare zero;

        ceea ce conteaza este cine si cum explica cetateanului raman:
        – de ce nu i se permite consumul propriilor resurse la pret preferential, avand in vedere ca resursele nationale sunt proprietatea cetanilor ? (cu atat mai mult cu cat, daca UE a renuntat la capacitati proprii, cu atat mai putin poate justifica pretentii, sau macar solidaritate; si am convingerea ca daca as dori sa investesc in repornirea unor CEN in Ge sau in exploatarea unor zacaminte pe teritoriul UE, mi s-ar tranti ceva in nas)
        – de cand sfaturile echivaleaza cu obligatiile in ce priveste oportunitatile si eficienta ?
        – cum e posibil sa acuzi Ungaria de putinism in timp ce ii blochezi complet PNRR-ul ?
        simt nevoia sa ma repet cu linkul de la art.Dlui Radulescu:
        https://hotnews.ro/comisia-europeana-este-impotriva-plafonarii-preturilor-la-energie-si-gaze-romania-este-obligata-sa-elimine-in-doua-luni-limitele-de-pret-1806139
        citez:
        – România a introdus măsuri naționale care impun anumitor producători de energie electrică să contribuie cu toate veniturile peste un anumit prag de preț la un fond de tranziție energetică și obligă producătorii de gaze să vândă o parte din producția lor la prețuri fixe anumitor clienți.
        – Plafonările la producători sunt incompatibile cu Directiva (UE) 2019/944 și Regulamentul (UE) 2019/943 privind piața internă a energiei electrice, precum și cu Directiva 2009/73/CE privind regulile comune pentru piața internă a gazelor naturale.
        – Măsurile în cauză limitează libertatea producătorilor de energie electrică și gaze de a-și determina prețurile angro în România.
        – Aceste măsuri restrâng principiile fundamentale ale formării libere a prețurilor, precum și comerțul transfrontalier liber pe piețele angro de energie electrică și gaze.
        – Măsurile au efect echivalent cu o restricție cantitativă la export.
        https://romania.representation.ec.europa.eu/news/romania-proceduri-de-infringement-domeniul-energiei-si-climei-2023-01-26_ro
        citez:
        pentru că nu au prezentat un raport complet, în cadrul guvernanței uniunii energetice și a acțiunilor climatice, cu privire la îndeplinirea obiectivelor lor de eficiență energetică pentru 2020. Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice stabilește cerința ca statele membre să prezinte Comisiei, până la 30 aprilie 2022, un raport cu privire la îndeplinirea obiectivelor lor de eficiență energetică pentru 2020, stabilite în Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică. Regulamentul privind guvernanța mai prevede ca, până la același termen, statele membre să raporteze despre obiectivele lor privind ponderea energiei din surse regenerabile în 2020, astfel cum se prevede în Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

  3. Domnul Cerna, ca de obicei aveti dreptate, dar se pune intrebarea in ce masura niste masuri financiare aspre ar fo acceptate de popor? Situatia politica e tulbure, saptaminal sunt demonstratii, e mare pericol sa sara totul in aer, asa ca….

    • @neamtu tiganu _ „…in ce masura niste masuri financiare aspre ar fo acceptate de popor?”

      Lucrurile nu sunt deloc complicate în această privință, iar istoria [confirmând ceea ce scrie în manualul de Economie] ne-a arătat acest lucru de mai multe ori. …Spre exemplu, în România, atunci când „economia duduia” sub „înțeleapta” ocârmuire a domnului Tăriceanu.

      Dezechilibrele economice se autoreglează în cele din urmă, independent de voința politicienilor. Cu cât reformele economice în vederea atenuării dezechilibrelor sunt mai mult amânate, cu atât mai dramatică este restabilirea echilibrelor.

      …Adică, sunt mai mari costurile sociale.

      Prin urmare, este de preferat pentru „popor” aplicarea cât mai rapidă a măsurilor de reformă economică. Dar, este preferabil și pentru politicieni căci, pe termen lung, costurile politice sunt mai mici și pentru ei. Problema este de obicei că politicienii suferă de „miopie politică”, adică, privesc doar până la proximele alegeri, pe termen foarte scurt.

  4. Am mai spus-o, după ’89 România a fost nevoită să utilizeze așa zisul capitalism sălbatic, bazat pe privatizare, exploatarea sălbatică a forței de muncă și împrumuturi externe. NU exista capital național, deci trebuia format prin orice mijloace legale și mai ales ilegale, rezultând o corupție și mafie de stat. A fost o perioadă urâtă, dar nu se putea altfel.
    A rezultat o dezvoltare CANTITATIVĂ haotică, bazată mai ales pe o economie primitivă, FĂRĂ valoare adăugată mare.
    Azi, într-un moment prost de criză europeană trebuie să trecem de la o economie CANTITATIVĂ la una CALITATIVĂ. Este foarte greu, dar nu avem altă șansă.
    Ca părere, următoarele reforme sunt obligatorii:
    – rezolvarea deficitelor, în primul rând al celui comercial
    – investiții în domenii de tehnologie ridicată( noi facem ce n-am făcut, respectiv autostrăzi, căi ferate, etc adică investiții care se amortizează in termen lung)
    – creșterea investițiilor în cercetare-dezvoltare
    – un stat mai flexibil, la nivel central și local
    – ajutarea dezvoltării capitalului national românesc și proiectarea lui în exterior.
    Adică, sunt multe de făcut….

    • Regret sa te contrazic, Lucifer
      N-a fost nici macar „dezvoltare CANTITATIVA”…
      deoarece, aceasta a fost valabila in „comu’ismul” salbatic
      [singurul „model” existent astazi este in North Korea
      „pib”-ul se duce la „armata”… ce ramane (daca mai ramane),
      se baga-n „cercetare”… la fel de „instelata”]
      Romania nu poate calitativ,
      anacronicul „invatamant” dominat/stapanit de cadelnite si filo/-sofii/logii
      se suprapune pe o medie IQ „supt” africani …
      re-„forme”?… da… da’ tributar (re)f/v-omei „dreptace” be-ha-ha-ha… iezcu/umil-poc
      n-ai nimerit esentialul… (m-ar fi mirat dac-ai fi putut)
      nici toa’su’ „emerit” n-a facut-o… (m-ar fi mirat dac-ar fi putut)
      deoarece cauzele sunt cu totul altele…

  5. Articol de acum două zile din Financial Times:
    Bridgewater founder Ray Dalio warns of UK ‘debt death spiral’

    „Fondatorul Bridgewater, Ray Dalio, avertizează asupra „spiralei mortale a datoriilor” Regatului Unit.

    Când ajungi în punctul în care trebuie să împrumuți bani pentru serviciul datoriei și ratele dobânzilor cresc, astfel încât plățile pentru serviciul datoriei cresc, deci trebuie să împrumuți mai mulți bani pentru a le plăti, ești în ceea ce piețele numesc o spirală a morții.

    Costurile de împrumut pe 10 ani ale Marii Britanii au crescut de la 3,75% la jumătatea lunii septembrie la un maxim al ultimilor 16 ani la începutul acestei luni, la 4,93%, pe fondul vânzării obligațiunilor la nivel mondial și al îngrijorării legate de economia Regatului Unit. ”

    Dacă, după cum zice dl Eugen Radulescu (citat mai jos), costurile de împrumut ale României sunt mult mai mari decât ale UK, iar UK riscă să intre într-o “debt death spiral”, atunci România în ce riscă să intre?

    Azi, când scriu aceste rânduri, titlurile de stat ale României pe 10 ani sunt cotate pe piața secundară la un randament în jurul la 8% – de departe cel mai înalt din întreaga UE! Asta înseamnă că România s-ar putea împrumuta la dobânzi de 10% sau mai mult – ca în anii ’90!! Să știți că numai pentru finanțarea deficitului bugetar guvernul se împrumută 4-5 miliarde de euro în fiecare lună.

  6. Masurile de austeritate de acum sunt praf in ochi. Trebuie redus nr.de parlamentari la 300, personalul Senat si Camera deputatilor la jumatate, mai putine ministere cu jumatate de directii, ori prefecturi ori cons judetene. Reduse salariile si facilitatile banesti ale parlamentarilor, ministrilor, secretari de stat, prefecti, nr.de consilieri in primarii, un singur viceprimar, nu 2 ori 3 dupa partide, ci prin rotatie cate 6 luni pe an. etc. De taiat au de unde, iar reducerea cu circa 400 de oameni este mai nimic….

    • Reforma administrativ teritoriala, mai putine comune prin comasare, niste limite legate de personal si salarizare bazate pe veniturile proprii, eficientizare care, insa, nu se va face tocmai din interese politice. Pana la urma statul nu poate fi constrans sa se comporte asemenea unei corporatii, adica se se eficientizeze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro