Mai mult ca niciodată în istoria postcomunistă, partidul este în toate şi în tot. Imaginea oficialităţilor PSD pe ecranele de televiziune, convocate spre a încuraja naţionala de fotbal pe cale de a rata încă o participare la un turneu mondial, este barometrul grotesc al derivei democratice.Există, la nivelul actualului segment ce gestionează destinele României, o insaţiabilă poftă de control, un apetit pentru extinderea nemăsurată a zonei pe care o deţine şi o administrează, in mod arbtitrar şi netransparent. Iminenta adoptare,prin angajarea răspunderii guvernamentale, a proiectului de lege privind descentralizarea este punctul culminant al unei evoluţii istorice şi debutul unei noi epoci, cu mult mai brutale şi mai rapace decât cele anterioare.
Detaliul că o lege de asemenea factură este trecută prin recursul la asumarea răspunderii este, în sine, irelevant pentru Primul Ministru al României şi cabinetul său. În cele din urmă, rostul Camerelor este acela de a fi în acord cu Guvernul, iar rostul Guvernului este de a şti ce este mai bine pentru ţară. Discursurile din vremea opoziţiei, reclamând recâştigarea demnităţii Parlamentului, sunt amintire. Maniera de a proceda a actualei puteri împinge la paroxism un precedent constituţional de care se serviseră şi cabinetele anterioare.Ca şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, în locul argumentelor raţionale ce ar justifica o asemenea strategie se preferă argumentul de forţă al echilibrului de voturi consacrat de urne.
Gestul de angajare al răspunderii este expresia ascensiunii de neoprit a castei de potentaţi locali în numele căreia legiferează şi acţionează puterea USL. Rolul privilegiat al ministrului Dragnea traduce această preeminenţă imposibil de mascat. După ani şi ani de acumulare de resurse materiale şi de capital simbolic, stăpânii de judeţe ai României doresc să îşi vadă statutul codificat şi puterea lor garantată. Adaptabilitatea lor este evidentă. După cum şi alocuţiunea din parlament a Premierului indică, valorile pe care le invocă, în mod programatic, proiectul de lege sunt dintre cele mai nobile. Ascultând oratoria de la tribună, ai fi tentat să crezi că visul secular al subsidiarităţii prinde contur în România,ca prin miracol. Comunităţile sunt întărite, iar apropierea de nivelul decizional local este un factor salutar. Ţinta este, evident, ca în atâtea ocazii, sincronizarea europeană.
Descentralizarea pe care o iniţiază noul proiect de lege nu are nimic în comun cu generozitatea unor idealuri europene, după cum are ca obiectiv nici consolidarea guvernării libere la nivel judeţean. Distanţa dintre impostură şi realitate se cere observată şi subliniată, apăsat, spre a evita riscul căderii în potemkiniadă. Prin creşterea, semnificativă, a atribuţiilor Consiilor judeţene se oficializează, în fine, decuparea României în satrapii care vor fi apanajul unui potentat şi al grupului său economico- politic. Este suficient să examinăm moravurile elitei ce îi regrupează pe susţinătorii descentralizării actuale spre a anticipa direcţia în care va evolua noul curs al politicii din teritoriu. Perspectiva întăriri dimensiunii neo-patrimonialiste a guvernării locale şi naţionale este o realitate pe care nu o mai putem ignora.
A fi criticul actualei variante de descentralizare nu înseamnă a milita pentru menţinerea centralismului debil şi corupt. Dimpotrivă. Implică opoziţia faţă de un scenariu de dezvoltare ce va exacerba racilele vizibile acum în sistemul administraţiei centralizate. Descentralizarea social- liberală condamnă la servaj politic întregi comunităţi. România însăşi este reîmpărţită, pe termen mediu şi lung, spre a satisface voracitatea unei elite prădătoare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dle I.Stanomir,sunt de acord cu dvs,de la primul pana la ultimul cuvant al acestu articol!
Problema mea este tocmai aceasta:eu nu sunt profesor si nici specialist in Drept Constitutional la Universitatea din Buc,dvs da!
Dincolo de constat,dincolo de exprimarea dezacordurilor absolut legitime,ce faceti concret dvs si cei ca dvs???Trebuie sa existe si O SOLUTIE care sa contrazica dezastrul anuntat al Ro,gasiti-o,este responsabilitatea celor ca dvs!
Aud si citesc in media romaneasca despre numerosi oameni de buna credinta,intelectuali sau profesionisti in diferite domenii,politicieni,etc,care stiu exact ce se planuieste,unde se abuza,unde se greseste,dar pana azi nimeni nu a reusit sa „deranjeze” macar,planurile aliantei USL care duce Ro de rapa!
Poate ca daca v-ati alia si dvs cu alti oameni,pentru care interesul national primeaza,ati avea un real succes,pentru binele nostru,al tuturor!
Draga Ela, ceea ce continua sa ma uimeasca este convigerea dv ca este bine pentru toata lumea ce credeti dv si multii fac acelasi lucru binele lor devenind bine absolut. Cred ca sunteti fericiti pentru ca stapiniti adevarul absolut sau vi se potriveste citatul biblic pentru cei fericiti.
Am citit articolul crezind ca gasesc ceva despre doctrine politice. Dezamagire. Vorbe de sprit, Dealtfel si alianta asa numita social-liberala este o timpenie fara margini din punct de vedere doctrinal. Cinstit era sa se numeasca – Hai sa facem o gasca sa luam puterea politica de la cealalta gasca.
,, O societate fara printipii, va sa zica ca nu le are”
Cred că e vorba de ”greaua moștenire”, însă la modul serios. Dictatura lui Ceaușescu a născut mii de mici ceaușești, care nu mai au astăzi posibilitatea să-și urmeze cu-adevărat vocația, însă fac și ei ce pot :P
Vestea bună ar fi că lucrurile merg din ce în ce mai mult spre ridicol, adică rezolvarea se apropie și ea, încet-încet. Adrian Năstase era capabil la modul serios să re-creeze Partidul-Stat, dar atitudinile lui Ponta în direcția asta sunt doar o glumă proastă.
@ Ela
Citesc cu un real interes comentariile dumneavoastra la articolele de pe aceasta platforma si in general sunt de acord cu ele. Parerea mea este ca oamenii despre care vorbiti, foarte rar au o atitudine nepartizana. Eu i-as imparti in doua mari parti pe intelectualii autenci, universitarii, bunii profesionisti etc : in cei care nu au nicio atitudine publica si in cei care sunt partizanii unui partid, curent ,personalitate politica etc. Sunt extrem de putini cei care au au o pozitie echidistanta, de o perfecta vericalitate si si-o exprima si de aceea nici nu se pot asocia si impune o anumita atitudine. O sa va dau un simplu exemplu, desi nu cred ca fac bine : Domnul Tismaneanu. In cartile sale si in articolele de istorie a doctrineleor politice si a unor evenimente politice mai vechi se vede la tot pasul omul de stiinta, abordarile academice. Cand se refera la plitica actuala romaneasca se simte imediat partizanatul politic in sensul ca persoanelor pe care le agreeaza le trece cu vederea unele derapaje importante doar pentru ca intr-o anumita situatie acestea au actionat asa cum spera domnul Tismaneanu, iar adversarii personajului in cauza au devenit obiect de critica si pentru domnul Tismaneanu. Stiti bine la cine ma refer.
Aceasta situatie nu este noua, s-a intamplat si inainte de 1989 si inainte de razboi, deci slabe sperante sa se schimbe prea curand.
@adrian petreanu,multumesc,si eu va impartasesc multe din ideile pe care le exprimati,cu tact si fara inversunare (calitati foarte rare!!!) pe aceasta platforma.
Parerea mea este ca niciun om nu va face vreodata unanimitate,nimeni nu poate fi perfect echidistant,sau absolut impartial,si este normal,deoarece e uman,sa fie asa!In concluzie,nu caut perfectiunea ci singularitatea,acea sclipire pe care uneori o detectez la unul sau altul din eminentii intelectuali pe care am sansa sa-i citesc si aici…De cele mai multe ori insa,sunt infranata in elanul meu de insasi cei pe care-i consideram capabili de „miracole”!
Pentru ca vorbiti de Dl V.Tismaneanu,imi amintesc ca-mi raspundea la un moment dat,ca nu este rolul sau sa se implice,altfel decat o face,in viata politica romaneasca…Altui domn, profesor la Universitatea Buc,in contextul polemicii despre plagiatul lui Ponta,pe care-l condamna fara echivoc,i se parea nepotrivit sa manifesteze public,impreuna cu studentii sai care-i impartaseau ideile…Mi-a spus clar,dar si ironic,ca asta nu este in fisa postului sau!
Ca si in cazul de fata,constat ca multe persoane de buna credinta continua sa se revolte,dar o fac tacit si izolat,si asta ma exaspereaza!Nu cred ca diferentele de sensibilitati politice ii impiedica sa se solidarizeze pentru o cauza nobila,nationala,ci mai de graba propriul lor ego,probabil un pic supradimensionat…!??
Majoritatea autorilor si nu numai acestia se multumesc sa-si etaleze competentele, rar dau dovada ca inteleg cu adevarat ce se-ntampla, diferenta dintre teorie si practica/viata reala constituie un handicap de cele mai multe ori insurmontabil. Astfel se explica si mai rarele cazuri in care se propun solutii, fara a angaja vreo responsabilitate, in cel mai fericit caz au loc dezbateri intre necunoscuti, in mod firesc fara nicio finalitate.
Eu cred ca Dl. VV Ponta a explicat mereu de ce da ordonante. Altfel Dictatorul ar retrimite legile inapoi si ar impiedica mersul tarii „spre viitorul luminos”.
Oricum se amesteca si lasa fara locuri de munca pe cei de la Rompetrol. Dictatorul plus „prietena” lui Mona Pivniceru. Iar acum va lasa fara salarii marite pe atitia votanti ai comunistilor deghizati!
Conducatori de …..(cenzurat)