vineri, februarie 14, 2025

De la idealism la realitate – Spovedania unui climatolog de top

În 2023, am publicat Spovedania unui climatolog incorect politic (cercetătorul american Patrick T. Brown) urmată anul trecut de Ne spune știința climatică întregul adevăr? Un articol de Patrick T. Brown.

Pe 13 ianuarie 2025, un alt climatolog de top, profesorul Mike Hulme, Cambridge University, și-a făcut propria spovedanie în eseul Geopolitics, History and Climate Change: A Personal View, a cărui traducere și publicare pe Contributors.ro mi-a fost permisă de autor.

Menționez că opera științifică a profesorului Mike Hulme este cunoscută în România numai indirect. Începând din 2016, am inclus referințe despre lucrările sale în multe din articolele mele de pe Contributors.ro, precum și în cărțile Mașina de răsucit idei incomode – Eseuri (aproape) incorecte politic (Editura Integral, 2019), Schimbările climatice – Un ghid (uneori) incorect politic (Editura Integral, 2020), Climate Change, Torn Between Myth and Fact (Cambridge Scholars Publishing, 2021), Clima în Schimbare – De la frică la realitate (Editura Trei, 2024), Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Fact – A Voice in the Wilderness (Cambridge Scholars Publishing, 2024) și The Dynamic Earth – Introduction to Geology and Climate Change (KendallHunt, 2024).

Ultimele articole pe care le-am publicat despre profesorul Mike Hulme sunt:

Criza climatismului – Un interviu cu profesorul Mike Hulme, Universitatea Cambridge, 2023

Schimbarea climei nu este un cui așteptând un ciocan, 2023

***

Geopolitică, istorie și schimbarea climei: Un punct de vedere personal

Mike Hulme

„A crede că putem extrage unele analogii utile din istorie subestimează în mod dramatic noutatea și amploarea provocării climatice.” [1]

„În competiția dintre geopolitică și politicile climatice durabile, prima are întâietate” [2].

Începând din anii 1980, mi-am petrecut întreaga viață profesională studiind schimbarea climei. Am predat, am scris și am vorbit despre acest subiect în universități, conferințe și forumuri publice din întreaga lume – în 43 de țări, după ultima numărătoare.  Cu o astfel de investiție profesională și personală în ideea schimbării climei, nu este surprinzător faptul că, pentru o lungă perioadă de timp, am absorbit în mod necritic ideea că schimbarea climei reprezintă principala provocare cu care se confruntă omenirea în secolul XXI.

De când m-am implicat pentru prima dată în acest subiect în anii 1980 și, ulterior, de când am luat parte la povestea științifică și publică a schimbării climei în anii 1990 și 2000 [3], am fost ușor convins că influența crescândă a omului asupra climei planetare va fi o realitate cu care toate națiunile vor trebui să se confrunte din ce în ce mai mult, o realitate în care interesele lor vor fi în mod necesar subordonate și care va fi decisivă pentru modelarea căilor lor de dezvoltare.  Pentru mai mult de jumătate din acești aproximativ 40 de ani, mi s-a părut evident că relațiile dintre națiuni vor fi remodelate forțat de cerințele unei clime în schimbare.

Dar acum, la mijlocul anilor 2020, îmi pot da seama că am înțeles greșit.  Și pot vedea, de asemenea, de ce a fost așa.  În loc ca geopolitica să trebuiască să se plieze pe realitățile unui climat în schimbare, s-a întâmplat contrariul.  Forța de nezdruncinat a realismului politic – urmărirea intereselor schimbătoare și imprevizibile ale națiunilor și marilor puteri – înseamnă că încadrarea, semnificația și răspunsurile la schimbarea climei trebuie să se adapteze continuu la realitățile geopolitice în schimbare.  Cu excepția faptului că, de prea multe ori, acestea nu au făcut-o.  În timp ce clima lumii s-a schimbat fără îndoială în acești 40 de ani, geopolitica, demografia și cultura lumii s-au schimbat și mai mult [4]. Prea adesea, limbajul, retorica și campaniile privind schimbarea climei rămân legate de o lume care nu mai există.

***

Perioada crucială care a modelat propria mea lectură (greșită) a puterii și importanței potențiale a schimbării climei în secolul XXI – și lectura greșită a multor altor persoane; nu am fost singurul în această situație – a fost perioada de zece ani dintre 1985 și 1995, acum mai bine de o treime de secol.  Această perioadă a marcat apogeul gândirii optimiste despre „o nouă ordine mondială” – în cuvintele lui George Bush senior – și despre „sfârșitul istoriei” – în cuvintele lui Francis Fukuyama.  Această perioadă a fost marcată de ascensiunea globalizării pieței, de triumful democrației liberale asupra comunismului sponsorizat de stat și de promisiunea veselă a unei tranziții energetice mondiale.  Pe scurt, acest optimism a fost alimentat de ascensiunea globalismului; gândirea strategică cu privire la schimbarea climei a fost prinsă în acest zeitgeist.

În acești zece ani, a prins contur narațiunea publică dominantă a schimbării climatice, ceea ce Dan Sarewitz a numit mai târziu „planul” [5]. „Planul”, potrivit lui Sarewitz, avea două componente. În primul rând, cea conform căreia cunoștințele științifice despre schimbarea climei vor conduce la acțiune, determinând o convergență a viziunilor oamenilor asupra necesității de a lua măsuri. Și, în al doilea rând, cea potrivit căreia această convergență a înțelegerii se va traduce într-o convergență consecventă asupra a ceea ce trebuie făcut.  „Planul” a atras și a câștigat întâietate în rândul celor care, ca și mine, au acceptat viziunea progresivă unidirecțională a lui Fukuyama asupra istoriei.  În faimosul său eseu din 1989, Fukuyama a sugerat că epoca de după Războiul Rece va vedea înlocuirea „luptei ideologice mondiale” cu „rezolvarea continuă a problemelor tehnice, a preocupărilor legate de mediu și satisfacerea cererilor sofisticate ale consumatorilor.” [6] Schimbarea climei părea a fi pregătită pentru un astfel de soluționism tehnologic; și mulți au crezut-o.  Am crezut și eu.

În timpul acelor zece ani și până (abia) în secolul XXI, valorile occidentale au fost prezumate a fi universale.  Și era (aproape) posibil să ne imaginăm că noua armonie a națiunilor s-ar putea uni în spatele primatului conducerii mondiale „benigne” a Americii.  Patruzeci de ani de Război Rece luaseră sfârșit, 80 de ani de luptă ideologică între democrația liberală și comunism se încheiaseră.  Era, potrivit lui Fukuyama, „punctul final al evoluției ideologice a omenirii și universalizarea democrației liberale occidentale ca formă finală de guvernare umană.” [7] În aceeași ordine de idei, „manifestul cosmopolit” al lui Beck a fost publicat în 1998, inserând ferm în mentalul occidental idei despre cetățenia mondială și globalizarea etică. [8]

Totuși, această atmosferă de globalism optimist era periculoasă.  Scriind retrospectiv în 2023 despre căderea Zidului Berlinului în 1989, istoricul politic Timothy Garton-Ash explică pericolul: „…în adâncul nostru am crezut cumva – sau mai exact, am simțit – că știm încotro se îndreaptă istoria.  Aceasta este întotdeauna o greșeală și una pe care istoricii ar trebui să fie ultimii oameni de pe pământ care să o facă.” [9]

În aceeași perioadă, primatul științei occidentale a fost reflectat în crearea Grupului interguvernamental de experți privind schimbarea climei (IPCC) al ONU.  Creat de ONU în 1988 și prezentând primul raport în 1990, IPCC a conferit imprimaturul sprijinului guvernamental cunoștințelor științifice universale în domeniul climei, ca ghid autoritar al politicii climatice.  Convenția-cadru a ONU privind schimbarea climei a fost negociată în 1992 și ratificată în 1995.  Conferințele anuale ulterioare COP (Conference of the Parties) urmau să elaboreze noile instituții, politici și măsuri în jurul cărora lumea urma să se unească pentru a stăpâni amenințarea schimbării climatice.  A fost un ecou al modului în care oamenii de știință au descoperit gaura din stratul de ozon în 1985 și al modului în care negociatorii au elaborat Protocolul de la Montreal din 1987 și modificările sale ulterioare, pentru a repara daunele.  Puterea ascendentă a științei climei avea să conducă, în cele din urmă, la primirea de către IPCC a unei părți comune din Premiul Nobel pentru Pace 2007.  Noua știință globală a schimbării climei părea să domnească suprem.

Cu toate acestea, în 2007, iluzia sub care lucrasem – că geopolitica se va supune forței preocupărilor legate de schimbarea climei – era deja pe sfârșite.  Protocolul de la Kyoto, semnat în 1997 și ratificat în 2004, nu adusese aproape nimic în materie de reducere a emisiilor.  De asemenea, campania lui Tony Blair de diplomație internațională în domeniul climei, desfășurată în perioada 2003-2005, își pierduse suflul, fiind o încercare conștientă de a menține o poziție morală respectabilă după dezastrul geopolitic al susținerii de către guvernul britanic a războiului din Irak din 2003.  Mai semnificativ, criza financiară globală din 2008 a fost preludiul acestei deziluzii, iar eșecul adoptării de către Senatul SUA, în vara anului 2009, a proiectului de lege Waxman-Markey privind cap-and-trade, actul principal.  Deznodământul a avut loc în decembrie 2009, la COP15, anunțată drept „cea mai importantă reuniune din istoria omenirii”.  În decursul a câteva zile petrecute într-un climat de iarnă la Copenhaga, puterea politică și economică în creștere a Chinei a fost ferm exercitată, impotența diplomației UE în materie de climă a fost dezvăluită, iar limitele internaționalismului de la sfârșitul secolului XX au fost expuse.

Așa-numitul „plan” al lui Sarewitz a eșuat în cele din urmă în timpul iernii (nordice) 2009/2010 a nemulțumirii climatice.  În noiembrie 2009, lumea occidentală a fost șocată de controversa Climategate privind o mulțime de e-mailuri schimbate între climatologi, iar în primele luni ale anului 2010 încrederea în știința climei a fost și mai mult subminată de numeroase provocări la adresa credibilității rapoartelor IPCC.

Între timp, acțiunile geopolitice importante aveau loc în altă parte.  

În timp ce noi nu urmăream, altceva se întâmpla la începutul acestui deceniu.  Forțele deglobalizării se adunau, coincizând cu „reversul cultural” al climei – recunoașterea tardivă a faptului că știința nu este suficientă pentru a determina schimbarea, că știința nu este niciodată suficientă [10] – și cu începutul solipsismului și fragmentării culturale a Occidentului.  Primăvara arabă (de scurtă durată) din 2011 a culminat cu războiul civil sirian, care a durat un deceniu, iar naționalismele etnice fracturate au luat amploare, mai întâi în Rusia și apoi în SUA, Brazilia și unele părți din Europa de Est.  În tot acest timp, inițiativa „Belt-and-Road” a Chinei începea să se consolideze.

Așadar, cum au răspuns la aceste tendințe geopolitice agravante încadrarea și campania privind schimbarea climei la începutul și mijlocul anilor 2010?  Prin dublarea a ceea ce a funcționat înainte.  Cu alte cuvinte, s-a răspuns prin oferirea de știință nouă, mai multă știință, mai înfricoșătoare știință.  Știința a fost utilizată pentru a reformula ceea ce schimbarea climei părea să ceară lumii.  Bugetele de carbon au înlocuit scenariile privind emisiile și s-a născut ideea de emisii „zero net” [11]; au fost modelate căi teoretice de decarbonizare la nivel mondial pentru a atinge nivelul zero net, pentru a menține vie iluzia că o tranziție energetică globală rapidă este posibilă [12]; a fost creată știința atribuirii fenomenelor meteorologice ca un nou instrument pentru a sublinia iminența schimbării climei în fața unui public sceptic; și a apărut limbajul „pierderilor și daunelor” pentru a liniști preocupările lumii în curs de dezvoltare.  Și, în cele din urmă, în 2015, sub greutatea retorică a acestei noi științe, vechiul obiectiv politic de limitare a încălzirii la 2°C a fost reinventat la Paris sub denumirea de „1,5°C”, fără să se realizeze în vreun fel imposibilitatea implicată de un astfel de număr.  

Se credea – se spera? – că lumea ar putea, și că lumea se va supune acestei cerințe.  Dacă schimbarea climei era „cea mai mare provocare cu care se confruntă omenirea în secolul XXI”, atunci trebuia să se ridice la înălțimea acestei pretenții.  Au fost stabilite termene limită – „avem 12 ani la dispoziție pentru a limita catastrofa climatică” [13]; limbajul a fost redefinit – de la schimbarea climei la criză climatică [14], de la încălzirea globală la apocalipsă globală; narațiunile catastrofiste au fost împinse în față [15], au fost declarate situații de urgență, s-a prezis extincția vieții și s-au declanșat proteste de stradă.  Fiecare nouă conștientizare a cât de departe era lumea de a plasa „oprirea schimbării climei” în centrul politicii actuale a provocat o reacție: știința s-a înrolat – prin Raportul IPCC privind schimbarea climei cu 1.5°C în 2018; retorica tipping points a fost intensificată; tinerii (prin Greta Thunberg) și apoi bătrânii (prin femeile pensionare elvețiene [16]) au fost folosiți ca instrumente pentru a livra victorii iluzorii care să te facă să te simți bine; avocații de mediu au cooptat populațiile indigene pentru a folosi sistemul juridic occidental în încercarea de a obține ceea ce națiunile lumii au refuzat cu încăpățânare să obțină.

În tot acest timp, Putin râdea, puterea moale a Chinei – și nu chiar atât de moale – creștea, India nu era de acord, veneau țările emergente și cu venituri medii, națiunile africane continuau să adauge oameni pe planetă.  Iar cererea mondială de energie a continuat să crească. Și în Europa, proiectul climatic a început să se degradeze.  Între 2016 și 2020, Regatul Unit a „brexit”-at colectivul UE, gazul rusesc a inundat continentul înainte ca războiul din Ucraina din 2022 să dezvăluie vulnerabilitatea UE la agresiunea imperialistă, naționalismul de pretutindeni părea să-și încordeze noi mușchi politici, iar scepticismul climatic și-a găsit noi expresii: în rândul agricultorilor, al automobiliștilor și al vestelor galbene din Franța.  Chiar și atunci, unii încă se agățau de vechile certitudini conform cărora industria combustibililor fosili reprezenta „ochiul lui Sauron” malefic, făcând apel la toți oamenii bine intenționați din lume să-și unească forțele într-o „bătălie finală” pentru a învinge dușmanul rapace [17].

A existat o scurtă licărire de speranță în 2020/21, când a izbucnit pandemia COVID-19.  Dar legea de fier a politicii climatice a lui Pielke *– ”atunci când obiectivele de mediu și cele economice sunt puse în opoziție unele cu altele în forumurile publice sau politice, obiectivele economice câștigă” – nu a putut fi încălcată [18]. Nici măcar o pandemie globală nu a putut submina inerția căii energetice a lumii și interesul personal inflexibil al puterilor mondiale. Militanții pentru combaterea schimbării climei și tinerii activiști au eșuat încă o dată să înțeleagă natura problemei.  Un grup marginal de oameni de știință – Scientists’ Rebellion – s-a alăturat unor proteste publice din ce în ce mai extreme, Just Stop Oil a adoptat tactici din ce în ce mai bizare, Secretarul General al ONU a oferit o retorică din ce în ce mai aprinsă cu privire la o lume care fierbe [19], iar media liberală condusă de The Guardian și New York Times au amplificat alarmismul climatic, eco-anxietatea, bătăile cu pumnul în piept și rușinarea celor care zboară cu avionul, consumă carne și nasc copii.  Pornind de la cartea din 2019 a lui David Wallace-Wells, „The Uninhabitable Earth”, Netflix a încercat o nouă linie prin lansarea filmului „Don’t Look Up” în decembrie 2021.  Cu Leonardo DiCaprio în rolul principal, această satiră apocaliptică compară schimbarea climei cu un asteroid menit să distrugă planeta Pământ.**

Dar schimbarea climei nu este un asteroid care se îndreaptă spre Pământ.***  Dacă ar fi așa, atunci poate că tehnologia megalomanică a geoingineriei solare – despre care se vorbește în prezent la Washington, Tokyo și Singapore [20] – ar merita, doar ar merita, să fie încercată.  Schimbarea climei nu este nici rezultatul capitalismului [21]. Jean-Baptiste Fressoz sugerează că o astfel de părere oferă doar „o poveste aparent radicală, dar în cele din urmă liniștitoare [care] subestimează imensitatea provocării climatice.  A scăpa de carbon va fi mult mai dificil decât a scăpa de capitalism.” [23] Schimbarea climei este încastrată în extracția de petrol sponsorizată de stat, în cărbunele indian, în demografia Africii, în interesul personal de neclintit al Chinei, ambalat în cuvinte care sună a climă caldă, și în aspirațiile legitime ale unei jumătăți din populația lumii pentru a obținere beneficiile modernismului de înaltă energie.  Eradicați capitalismul și toate aceste lucruri vor rămâne în continuare.

***

Așadar, aceasta a fost călătoria mea de 40 de ani pe drumul schimbării climei, de la idealistul inițial la pragmatic, iar acum de la pragmatic la realist.  Nu este o poveste deosebit de plină de speranță, dar atunci de ce aș fi crezut eu, sau oricine altcineva, că schimbarea climei ne va oferi una?  Nu există nicio mână ascunsă – cu atât mai puțin mâna binevoitoare a științei – care să ghideze lumea către o aterizare climatică sigură.  Nu există un final fericit; ne poticnim de la un lucru la altul.  Din nou, de ce am crezut eu sau altcineva că va fi așa?  Francis Fukuyama s-a înșelat profund în 1989: nu numai că istoria nu se încheia în anii 1990, dar abia începuse.

Omul trebuie să meargă acolo unde crede că se află adevărul.  Pentru mine, inițial, acesta a fost adevărul științific al unei lumi care se încălzește, la care a contribuit o mare parte din cercetarea mea timpurie, și credința derivată că lumea se va alinia, ghidată de știința IPCC și de diplomația luminată a UNFCCC.  Această convingere se baza pe un raționalism naiv, de tipul celui exprimat recent într-un editorial Nature, când se afirma că „luarea deciziilor pe bază științifică este ceea ce va ajuta în cele din urmă lumea să rezolve crizele cu care se confruntă.” [23]

Acum, 30 de ani mai târziu, este un adevăr geopolitic că puterea și interesele înving.  Clima nu este singurul lucru care se schimbă în timpul vieții noastre și poate că nu este cel mai important lucru.  Tehnologia, valorile culturale, centrele de putere politică, economică și militară s-au schimbat remarcabil de când am început să studiez schimbarea climei, în urmă cu 40 de ani; iar regulile, coeziunea și eficiența ordinii internaționale, pe care le consideram eterne, sunt serios puse sub semnul întrebării.  Acum văd nevoia unei lecturi mai profunde a realismului politic și a puterii, care să meargă dincolo de a vedea știința ca o forță coercitivă care depășește geopolitica, dincolo de apelurile la un cosmopolitism superficial.  Pentru a folosi limbajul lui Jason Maloy de la Universitatea Louisiana, schimbarea climei nu este nici o urgență, nici o criză; este o epopee politică, „un proces de efort uman colectiv care se caracterizează prin progresie treptată în timp, origini obscure ale problemei și rezultate anticlimatice.” [25].   

Cel mai bun lucru pe care îl putem spune este că lumea va continua încet să își decarbonizeze sistemul energetic și, în același timp, Pământul va continua să se încălzească încet.  Iar societățile vor continua să se adapteze la evoluția pericolelor climatice în moduri noi, așa cum au făcut întotdeauna, cu câștigători și învinși pe parcurs.

N.B. Acest eseu a fost inspirat de cartea lui Robert Kagan The Return of History and the End of Dreams (Atlantic Books, 2009) și de cartea lui Anne Applebaum Autocracy Inc. The Dictators Who Want to Run the World (Allen Lane, 2024).

* Crânganu, C., 2025, Legile de fier ale tranziției energetice (nota mea)

** idem, 2022, Despre filosofia hiperobiectelor, încălzire globală și Don’t Look Up (nota  mea)

*** idem 2022, Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet? (nota mea)

[1] p.13 in: Fressoz, J-B. (2024) More and More and More: An All-Consuming History of Energy. London: Allen Lane.

[2] Advertising blurb for Toal, G. (2024) Oceans Rise, Empires Fall: Why Geopolitics Hastens Climate Catastrophe.  Oxford: Oxford University Press.

[3] Summarised, for example, in my 2013 book: Hulme, M. (2013) Exploring Climate Change Through Science and in Society: An Anthology of Mike Hulme’s Essays, Interviews and Speeches. Abingdon: Routledge.

[4] See Reich, R. (2022) Putin and Trump have convinced me: I was wrong about the 21st century. The Guardian, 13 March.

[5] Sarewitz, D. (2011) Does climate change knowledge really matter? WIREs Climate Change. 2(4): 475-481.

[6] p.18 in: Fukuyama, F. (1989) The End of History? The National Interest. 16(Summer): 3-18.

[7] Ibid. p.4

[8] Beck, U. (1998) The Cosmopolitan Manifesto. New Statesman. 20(4377): 28-30.

[9] pp.240-241in: Garton-Ash, T. (2023) Homelands: A Personal History of Europe. Vintage Books.

[10] Hulme, M. (2011) Meet the humanities. Nature Climate Change. 1(4): 177-179; also, Hulme, M. (2015)  Editor’s introduction: the cultures of climate. pp. xxiii-xlviii in: Climates and Cultures: SAGE Library of the Environment. Hulme, M. (ed.), London: SAGE.

[11] Lahn, B. (2020) A history of the global carbon budget. WIREs Climate Change. 11(3): e636.

[12] Fressoz 2024, op. cit.

[13] Watts, J. (2018) We have 12 years to limit climate change catastrophe, warns UN. The Guardian. 8 October.

[14] Zeldin-O’Neill, S. (2019) ‘It’s a crisis, not a change’: the six Guardian language changes on climate matters. The Guardian. 16 October.

[15] Wallace-Wells, D. (2019)  The Uninhabitable Earth: A Story of the Future. London: Allen Lane.

[16] BBC (2024) European court rules human rights violated by climate inaction. 9 April.

[17] p.254 in: Mann, M. (2021) The New Climate War: The Fight to Take Back Our Planet. New York: Public Affairs.

[18] Pielke, R. jr. (2010) The Climate Fix: Why Decades of Magical Thinking Have Not Solved Global Warming – and What To Do About It. New York: Basic Books.

[19] Gutierres, A. (2023) Hottest July ever signals ‘era of global boiling has arrived’ says UN chief. UN Global News. July 27.

[20] McLaren, D. and Corry, O. (2025) Solar geoengineering research faces geopolitical deadlock. Science. 387(2 January): 28-30.

[21] Klein, N. (2014) This Changes Everything: Capitalism vs the Climate. New York: Simon & Schuster. 

[22] p.8 in: Fressoz, 2024, op cit.

[23] Anon (2024) UN summits: one step forward, two steps back. Nature. 19/26 December. 636:521.

[24] Maloy, J.S. (2024) Beyond crisis and emergency: Climate change as a political epic. Ethics & International Affairs. 38(1): 103-125.

Distribuie acest articol

139 COMENTARII

  1. D-le Prof. Constantin Granganu, ma bucur ca ati aparut cu un nou articol interesant in contextul unei lumi in schimbare si al unei situatii complicate in Romania.
    Va urez un an cu multe impliniri, sanatate si succes atat pe plan profesional, cat si pe celelate planuri!

    • Vă mulțumesc pentru urări și vi le adresez și așijderea.

      Ce este nou în articol este doar titlul românesc, restul eseului este o remarcabilă spovedanie, după 40 ani de activitate științifică climatică, a unui savant care a trecut de la idealism climatic la pragmatism climatic, pentru ca în final să recunoască realitatea complexă a schimbării climei.

  2. -Oare citi dintre noi sunt gata sa-si schimbe convingerile?
    -Oare citi dintre noi sunt gata sa-si dea seama ca au/sau gresesc?
    -Oare citi dintre noi sunt gata sa-si schimbe convingerile cind isi dau seama ca gresesc?
    -Oare citi dintre noi au convingeri?
    -Oare citi dintre noi fac greseli?
    -Oare citi dintre noi sunt gata sa faca greseli pt a cistiga ceva?
    -Oare citi dintre noi sunt gata sa renunte la convingeri, sau chiar sa si le calce, pt a cistiga ceva?

    Si cum e ca o viata intreaga sa crezi si sa lupti pt ceva si spre batrinete sa vezi ca ai fost alaturi?

    • Îmi place să cred că fascinantul eseu al profesorului Mike Hulme, descriindu-și călătoria personală de la idealist la pragmatist și, în final, la realist climatic, poate să ofere răspunsuri la unele dintre întrebările dumneavoastră.

    • ”-Oare citi dintre noi fac greseli?”

      Greșeli face oricine, nu asta e problema. Adevărul (realitatea) are foarte multe fațete și nu le poate ști nimeni pe toate. Problema începe când omul ajunge să spună minciuni cu bună știință: atunci când spune minciuni știind foarte bine că acelea sunt minciuni. Acolo este punctul din care încep activismul și propaganda.

      În ultimii 20-25 de ani, Uniunea Europeană dominată de marxiști a ajuns tărâmul minciunii generalizate, fără să existe nicio contrapondere. România nu a mai apucat să se vindece de minciuna generalizată din comunism, când foști membri de partid comunist (dintre care unii predau și astăzi la universitate, la București și la Cluj) s-au trezit că e din nou apreciată capacitatea lor de a face din alb negru și din negru alb. De data asta, apreciată chiar de la Berlin și Bruxelles, nu doar de la București.

      Lucrurile astea se vor rezolva, dar va fi nevoie de încă un deceniu de dificultăți pentru rezolvarea lor. La fel cum anii ’90 s-au pierdut cu eforturile necesare pentru a ieși din groapa anilor ’80, pentru că în anii ’80 nu a încercat nimeni să oprească minciuna generalizată din epoca aceea.

  3. Crearea de perdele de fum si false realitati fac parte din „fisa postului” politicienilor prin care trebuie sa-si atinga numite obiective. „Dusul de nas” si crearea de probleme pe care tot ei le „rezolva” sau se fac ca le rezolva se numara printre „abilitatile” de politician. Crearea de amenintari false in vederea atingerii unor obiective politice sau economice, din nou face parte din lista de „taskuri” pe care un politician le primeste la un moment dat. Doar ca uneori pierd controlul si cad in propriile capcane, preferand apoi sa-si salveze pielea cu orice pret, chiar si prin pasarea vinii asupra propriului popor sau chiar popoare pe care le guverneaza (supra-guvernele sau uniunile de state). Si pentru ca trebuiau sa-si atinga „obiectivele” au gasit solutia „stiintei climatice”, pentru ca nu-i asa, stiinta nu poate fi pusa la indoiala, ca doar de aia e stiinta. Cum ar putea cineva sa contrazica un om de stiinta? O stiinta care incepea sa puna stapanire pe celelalte stiinte si in functie de care se seta „ora exacta” pe glob. Trebuie sa recunoastem ca „atacul climatic hibrid” a fost regizat si pus in scena magistral timp de peste 40 de ani. Daca macar ar fi fost doar o piesa de teatru…

    • crearea de probleme pe care tot ei le „rezolva” Corect!
      Prin 90 odata cu incetarea, cel putin asa s-a crezut, al razboiului rece, razboi care a asigurat politicienilor un izvor nesecat de „masuri si rezolvari”, ne-am trezit ca nu mai avem dusmani. ce viata e asta fara dusmani? Si am inceput sa-i inventam, care e cel mai la indemina dusman, noi insine, noi suntem dusmani nostri de care trebuie sa ne eliberam, sau sa devenim altii, eventual chiar din barbat femeie si invers.

      Acum avem un dusman clar, pe Putin, unii spun (parca basescu), ca si Trump ar fi cu miliardarii lui. Deci putem fac eo pauza cu lupta impotriva codoiului!

      • …ne-am trezit ca nu mai avem dusmani. ce viata e asta fara dusmani? Si am inceput sa-i inventam

        La începutul anilor 1990, Războiul Rece se terminase, Uniunea Sovietică dispăruse, „Sfârșitul istoriei” devenise un bestseller, așa că popoarele din Occident s-au trezit fără dușmanul extern împotriva căruia să-și focalizeze energiile negative. Implozia comunismului a măgulit orgolii, pe de o parte, dar a creat și un gol neliniștitor, pe de altă parte: „Fiind singurul câștigător într-un conflict, însemna să concentrezi asupră-ți toate acele critici care ar fi putut să se îndrepte asupra altora”. S-a ajuns astfel la o situație inedită, greu de imaginat: Dați-ne dușmanul înapoi ! (Pascal Bruckner). În aceeași perioadă, printr-o prestidigitație ingenios-amuzantă, încălzirea globală antropogenă a devenit schimbare climatică, un termen voit ambiguu pentru că nu dădea nicio indicație precisă cu privire la direcția în care s-ar schimba clima. În actualul limbaj climatico-orwellian, schimbarea climei funcționează ca un eufemism prost deghizat al încălzirii globale antropogene.

        Fragment din Victoria mondială a socialismului și salvarea omenirii de la „criza climatică” – utopie sau posibilitate? (2024)

    • Sper și eu ca schema de făcut bani pentru jmekeri cu clima și carbonul să-și dea duhul cît de curînd. Nasol este că se lucrează din greu la sistemul de țepe cu înarmarea de unde ciugulesc mulți politicieni pe-o mînă cu entrepreneurii, biznismeni de carton, ambasadori de la ei și tot felul de ”intermediari” din haita securiștilor de la noi. Aici se fac bani mai rapid, li se pierde mai iute urma și în cîțiva ani mîncăm iar mămăligă cu magiun și pîine cu muștar. Ceva în genul Bechtel, schema cu fregatele, F 16 sau sistemul Patriot, adică banii înainte și praful de pe tobă.

  4. V-as ruga sa permiteti un comentariu care este oarecum off-topic.
    Dar este tot despre trezirea la realitate.

    „avocatul UE 12/10/2021 La 21:45
    „The Vatican enjoys sovereign immunity that protects it from sexual-abuse lawsuits in local courts, the European Court of Human Rights (ECHR) has ruled, after a case was put forward by 24 people who claim to be victims. ”

    „Preotii care violeaza copii au imunitate suverana deci nu pot fi nici macar chemati in judecata ori cercetati, anchetati ” …….. „-

    Indiferent daca au violat un turist in Vatican sau preotul respectiv era turist in Romania cand a savarsit fapta.
    Mai mult, in afara de legile strambe mai exista si incalcarea /.ignorarea celor drepte. Incalcare facuta tot de reprezentantii statului si ai justitiei.

    Problema nu este geopolitica. Nici real-politic. Problema este ca odata ales, alesul face ce politica vrea organul lui si nu raspunde in fata nimanui. Este o problema sistemica .
    Lucrurile sunt acceptate cata vreme populimea are matul plin si creierul distrat. Cand treaba incepe sa-si manifeste consecintele inevitabile , e cam greu de reparat.

    Cei care -precum dl. Cranganu- au incercat a arata ce si unde si cum se greseste , si de catre cine, au fost in cel mai fericit caz ignorati.

    • Nu este chiar asa , sau, nu este intotdeauna si intrutotul si peste tot asa. Exista politicieni competenti si onesti. Aveti un exemplu aici si nu fac deloc propaganda pentru vreun personaj politic ori partid. Exista si politicieni care inteleg realitatea si stiu ce este de facut.
      Pe de alta parte si dumnealor functioneaza tot intr-un sistem. Cu interconexiuni multiple si complexe pe orizontala si verticala.
      Poate ca este nevoie de mai multa democratie directa.

      https://www.youtube.com/watch?v=vda9aFhBrjI

    • Atunci cand afaceristii preiau din „taskurile” politicienilor…cazul Elon Musk, apropo de problema „sistemica” invocata de dvs. in comentariu. Asistam deja la preluarea puterii direct de catre elitele influente aflate mereu in spatele politicienilor. Daca pana acum nu le observam ci doar intuiam ca se afla in spatele liderilor politici, astazi au iesit direct la lupta si preiau o parte din deciziile politice. De exemplu, ar fi interesant ca Bernard Arnault sa ajunga numarul doi in guvernul francez sau Oliver Blume vice cancelarul Germaniei, fiecare avand functii speciale pentru „eficientizarea guvernarii”.

      • Monoteismul construieste inevitabil sisteme piramidale iar principiul de functionare al sistemului piramidal este tradarea. Din toate pozitiile , in toate directiile.

      • Exista și miliardari foarte influenți, probabil si mai inteligenți, care știu sa stea în rândul doi si sa fie mai discreți. Un exemplu este Peter Thiel. Aceștia sunt cei mai eficienți in influențarea politicilor guvernamentale pentru ca sunt mai maturi, își pot contra ego-ul și nu sunt percepuți ca mari actori în spațiul politic.
        Când doi indivizi cu un ego supradimensionat vor sa stea simultan în lumina reflectoarelor unul va trebui sa plece.

        • Mie imi pare rau ca Elon Musk se manjeste in politica cu tot felul de chestii, dar probabil ca visul lui a fost sa detina si puterea politica si singura sansa era cu Trump. Probabil ca te plictisesti de lansat rachete si facut masini electrice si nici idei noi nu-ti mai vin, iar solutia este intrarea in politica. Nu-i rezista afacerile in ritmul asta. Ori politica, ori afaceri. Uite, Bezos este un tip serios care isi vede de afacerile lui, iti aduce la usa casei tot ce vrei si ce nu vrei, lanseaza rachete noi, cumpara vile prin Sardinia si incarca super filme (gratis!, nu ca Apple) pe Amazon Prime. Mersi Jeff! Nu cred ca-l intereseaza politica deloc si este al doilea miliardar dupa Musk, pe care s-ar putea sa-l si depaseasca intr-o zi. A pornit de la zero afacerile si, din cate am inteles, tine mereu in buzunar o bancnota de 100 $ ca sa-i aduca aminte ca acum 20 de ani abia avea bani sa cumpere ceva de mancare si traia o luna cu banii astia. Cred ca Musk a facut o greseala intrand in politica.

          • ”Bezos (…) A pornit de la zero afacerile si, din cate am inteles, tine mereu in buzunar o bancnota de 100 $ ca sa-i aduca aminte ca acum 20 de ani abia avea bani sa cumpere ceva de mancare si traia o luna cu banii astia.”

            Mai ușor cu legendele și cu idolii de genul ăsta. Jeff Bezos a terminat la Princeton în 1986, iar bunicul lui dinspre mamă avea o fermă de 25.000 de acri (peste 10.000 de hectare) și era unul dintre directorii regionali de la Comisia pentru Energie Atomică a Statelor Unite.

            ”Acum 20 de ani”, Jeff Bezos fondase deja Amazon cu 10 ani mai devreme, primise 300.000 de dolari de la părinți pentru asta, obținuse 54 de milioane cu ocazia listării la bursă din 1997 și fusese 4 ani director la un fond de investiții. A colporta povestea cu bancnota de 100 de dolari e de-a dreptul jenant. Jeff Bezos nu ar fi ”trăit o lună cu banii ăștia” nici măcar pe vremea bunicului lui.

  5. Cea mai sincera societate era inchizitia, spunea, asta nu ne place, gata, il ardem. Cind n-a mai mers treaba cu Dumnezeu s-au reorientat:

    Si comunistii au inceput cu stiinta.. Socialismul științific este un termen folosit în 1840 de Pierre-Joseph Proudhon

    Astfel, într-o anumită societate, autoritatea unui om asupra altuia este invers proporțională cu nivelul dezvoltării intelectuale pe care societatea l-a atins; durata probabilă a acestei autorități poate fi calculată pornind de la dorința mai mult sau mai puțin generală pentru un adevărat guvern – adică pentru un guvern științific

    Desi au luat-o in gura nu s-au lecuit, au incercat alte forme de a manipula. Bazindu-se pe faptul ca intr-adevar stiinta a facut progrese care au dus la o viata infinit mai buna s-au gindit s-o foloseasca in interesul lor.

    Pe undeva imi pare rau de domnul Mike Hulme, oare cum se simte acum, usurat, sau vinovat de pacatele tineretii? Dar mai bine mai tirziu…

    Noi, care ne-am petrecut tineretea in comunism am avut noroc, socialismul stiintific era atit de idiot, de straveziu cretin, ca nu aveai nici o sansa sa te simti atras de asa o imbecilitate! Poate si d-aia multi dintre noi nu au cazut in plasa noului socialism.

  6. Autorul pare destul de trist, nu întotdeauna știința convinge Lumea, nici măcar atunci când ea, Lumea, este în pericol. Că așa e Lumea și ca Lumea….suntem noi…
    Altminteri, ca necunoscător, doar Europa o ține înainte cu încălzirea globală luând și niște măsuri economice curajoase și sinucigașe în domeniul ecologic: energie verde, automobile electrice, etc. Urmarea a fost că Europa s-a prăbușit economic, plus tot felul de revolte sociale și politice. Iar dacă ar trebui o concluzie aș zice numai: dacă tot trebuie să murim, de ce să ne sinucidem?

  7. /// . Schimbarile climatice exista . Modelul ce tine de corectarea acestor existente modificari pamintene este inca prezent .Discutia despre clima , modificari ale climei , impactul ei asupra oamenilor sau fortele ce o definesc sunt si ele in schimbare pe masura ce cunoasterea devine palpabila.Iluzia ne-a insotit mereu . Ceea ce azi credeam ca este adevarul s-a dovedit a fi minciuna.Ceea ce azi doream sa fie realitate s-a dovedit a fi grotescul situatiei .In politica la fel .Iliuzionati de minciuna am sperat in adevar. Duminica orbului romanesc devine pe zi ce trece realitate .Mintit , prostit , credulul inca spera la aparitia„Tatacului ”etern pe modelul rusesc atit de bine cunoscut .Pentru o natiune de idioti Tutea ne zice citi ani de inchisoare a facut. Pentru o alta parte a natiunii de idioti adevarul nu convinge.Degeaba le arati adevarul crud multimea in nefirescul ei non romanesc isi traieste visul .Romania pare a fi in pragul dezastrului .Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul .Ceea ce am faurit cu greu timp de 36 de ani vrem acum ,aidoma lui Manole ,sa distrugem peste noapte . Niciodata nu putem termina cea ce am inceput a face.Minati din urma de neputintă doar ne apucam sa facem totul minati de un entuziasm pe care nu il mai regasim niciodata .Suntem minunati ca si popor pret de o clipa dupa care continuam a ne minuna pina ce dezastrul ne va cuprinde .Orisice incepem nu putem termina .Mueti is posmagii ne este idealul . Frumos popor pret de o secunda dupa care Prostia omeneasca ne ingroapa cu totul. O viata intreaga vom culege razele soarelui cu tirna.Nu conteaza cit de mult am invatat si nici cit de geniali ne credem.Pacala si Tindala suntem noi cu totii .Vrem nu vrem nu putem trai decit impinsi de la spate de altii .Acum nu mai avem ce face chiar daca nu ne place .UE ne da bani doar daca punem si noi ceva alaturi .La fiecare doi euro dati de catre UE trebuie sa punem si noi inca alti doi . Asta ne sfideaza idealul .Nici macar asta nu vrem sa facem pentru tara .Pomana ingrasa ne este firescul lucrurilor si nicidecum nu dorim sa scoatem ,din punguta ,la paritate ,cei doi banuti.Mai bine ne luptam intre noi decit sa ne golim punguta. Idealismului ramanesc nu ii trebuie realitatea .Traim foarte bine intr-o realitate paralela, o realitate inventata ,ce ne incinta sufletul. Suntem multumiti cu ceea ce visam si nu dorim altceva.Un popor abia intrat in Europa dar care inca viseaza la peschesul veacurilor trecute si la galanteria otomana sau la un modernism fanariot ce ne poate umple la toti buzunarele.Sa vina Georgescu sa ne dea totul gratis si sa confiste totul este idealul neamului romanesc .Atit ne duce capul atita putem face,

    • ”Ceea ce am faurit cu greu timp de 36 de ani”

      Ce ai ”făurit” cu greu timp de 36 de ani? Ai expatriat 6 milioane de români, ca să aduci acum sri-lankezi și nepalezi în locul lor. Ai ”făurit” o fiscalitate aberantă de 70%. Ai scris mii de comentarii din postura de Trompetă a Cotrocenilor, fie ca @esop, fie ca @bunul samaritean, fie ca @lili. Nici măcar nu realizezi că ”făurit” face parte din cultul personalității practicat pe vremea lui Ceaușescu.

      ”UE ne da bani doar daca punem si noi ceva alaturi .La fiecare doi euro dati de catre UE trebuie sa punem si noi inca alti doi.”

      Ăsta e discurs de bugetar care n-a produs în viața lui vreun ban real. Asta însemnând vreun ban plătit de vreun client care să cumpere produse și servicii fără să-l oblige legea. Asta ai ”făurit” timp de 36 de ani: o societate bolnavă, în care cartea câștigătoare este accesul la bani publici. Ce înseamnă ”să punem și noi”? Ai avut tu vreodată bani care să nu provină din bugetul public?

      Georgescu este o soluție greșită, însă nemulțumirea oamenilor care l-au votat este cât se poate de reală. Asta ai ”făurit” timp de 36 de ani: o societate bolnavă, în care oamenii nu mai sunt capabili să deosebească adevărul de minciună și au impresia că Georgescu ar reprezenta vreo soluție practică pentru nemulțumirile lor. ”România educată”, asta ai ”făurit”, iar acum se văd rezultatele ”făurite”.

    • Vai tu Lilica ce te-ai aprins ! Cum ai făurit tu și încă făurești viitorul luminos care ne așteaptă!
      Precum cizmarul pe vremuri, tu nu te oprești din făureală! Te odihnești de la o muncă făcând o alta. Când obosește Lili, făurește Esop mai departe. Și când nu mai poate Esop sare bunul samaritean. Ca doar de asta e acolo. Să ajute și să făurească spre noi culmi. Zi și noapte, din greșeală în greșeală spre victoria finală. Într-o lume ideală fără codoială!

    • ue ne da max 2,4% din Pib, la rata de absortie de 100%, dupa ce ia 1,4%( contributia fiecarui stat + 75% din taxele vamale la intrarea in comunitate) si inca 4-8% prin repatrieri de profit, preturi de transfer si achizitii intra-comunitare de produse si servicii aferente proiectelor pe fonduri UE. Nu e nici baba cloanta dar nici zana maseluta ci un aranjament pe care din păcate noi nu am reusit inca sa-l transferam in favoarea noastră (prin echilibraea intrări cu iesiri de capital, produse si servicii).
      La alocari de fonduri pe capita, inclusiv in cadrul PAC, stam cel mai prost din regiune!

      Deci 36 de ani(mie-mi da 35) de frecat menta din partea politicienilor!

  8. Pe 21 noiembrie 2024, William Deresiewicz a publicat un eseu incendiar, ale cărui ecouri le-am detectat și în eseul profesorului Mike Hulme.

    Divorțul mediului academic de realitate

    Câteva citate elocvente:

    Politica mediului academic a eșuat. Ideile, ipotezele, opiniile și pozițiile sale – așa cum au fost exprimate în declarații oficiale, încorporate în politici și practici, stabilite în centre și birouri și îmbrățișate și predate de o mare parte a corpului profesoral – au fost respinse. Acest lucru era deja evident înainte de 5 noiembrie [alegerile prezidențiale din SUA, n.m.]. Acum nu mai poate fi negat.

    Cum au ajuns lucrurile în această situație? [POC (now BIPOC), AAPI (now AANHPI), LGBTQ (now LGBTQIA2S+), “pregnant people,” “menstruators,” “front hole,” “chest feeding,” and, yes, “Latinx.”, n.m.] Și cum a ajuns academia, școala, citadela și motorul acestei revoluții, să fie atât de lipsită de contact cu realitatea, inclusiv cu realitatea vieții oamenilor din afara elitei liberale, cu nevoile, credințele și experiențele lor? Un răspuns este că universitarii tind să trăiască într-o bulă. Aceștia socializează cu alți universitari; mult mai mult decât se întâmpla înainte, se căsătoresc cu alți universitari; și, desigur, lucrează cu alți universitari. Atunci când grupurile ai căror membri au viziuni în general similare sunt izolate de influențele externe, se întâmplă două lucruri: Opiniile lor devin mai omogene și mai extreme. Este exact ceea ce s-a întâmplat în mediul academic în ultimele decenii. Raportul dintre liberali și conservatori a crescut vertiginos, iar tot mai mulți dintre cei care se identifică ca fiind de stânga se identifică ca fiind de extremă stânga. Și ambele tendințe sunt mai pronunțate în domeniile și instituțiile care conduc revoluția: științele umaniste, științele sociale, cu excepția economiei, programele și departamentele de „studii”, școlile de educație și asistență socială, universitățile de elită și colegiile de arte liberale.

    Motivul pentru care aceste discipline se pot îndepărta atât de mult de realitate este că nu sunt răspunzătoare în fața realității.

    Aceste domenii mai au un lucru în comun: sunt corupte intelectual. Știți despre ce vorbesc. Orice idee prostească este acceptată, oricât de absurdă ar fi, atâta timp cât este conformă cu tendințele teoretice predominante și cu pozițiile ideologice preferate. Nimeni nu vrea să facă valuri: să vorbească la o conferință, să submineze un coleg sau studentul unui coleg, să invite la examinarea propriilor cercetări. Datele sunt masate; textele sunt strânse sau legate și li se pune călușul în gură. Jargonul ajută la acoperirea fisurilor din logică; dovezile contrare sunt ascunse sub covor. Standardele sunt ignorate până în punctul în care nimeni nu-și mai poate aminti care sunt acestea. Nu este de mirare că științele sociale suferă o criză a replicării. În științele umaniste, nu există nicio criză, deoarece nu există replicare pentru început, nu există afirmații concrete care să fie reproduse, ci doar „lecturi”, „intervenții”, „teorie”.

    Motivul pentru care aceste discipline se pot îndepărta atât de mult de realitate este că ele nu sunt responsabile în fața realității. Dacă un inginer calculează greșit o ecuație, clădirea se prăbușește. Dar ce ar însemna responsabilitatea față de realitate în științele umaniste, având în vedere că descoperirile lor nu sunt niciodată aplicate? Nu e ca și cum ar exista consecințe pentru a spune ceva stupid despre Shakespeare. În științele sociale și, mai rar, în domeniile hibride ale „studiilor”, descoperirile sunt aplicate, dar nici aici nu este clar că există o buclă de feedback. Câte ipoteze din psihologie au fost abandonate pentru că au condus la politici educaționale greșite? Câți cercetători din domeniul studiilor de gen și-au regândit presupunerile în fața calamității medicinei pentru tinerii de gen? Cu cât un domeniu devine mai îndatorat teoriei sau teoriei, cu atât se îndepărtează mai mult de observația empirică și, prin urmare, de corecție. Întreprinderea devine în întregime autoreferențială, cuvinte construite pe cuvinte, un fel de schemă intelectuală Ponzi.

    =========================================
    Recomand lectura atentă a întregului eseu. Poate vor apărea și alte spovedanii publice.

  9. Pe 4 ianuarie a încetat din viata Claude Allègre, un specialist în geochimie (a publicat multe lucrări de geochimia izotopilor si in vulcanologie) si a avut o larga recunoaștere internațională (Crafoord Prize pentru geochimie si medalia William Bowie a American Geophysical Union.
    A fost și ministru al educației vreo 3 ani. Prin anii 80 era foarte convins de influența puternica omului in schimbările climatice, pentru ca după 2005 sa-și manifeste scepticismul.
    La o zi după moartea sa activiștii climatici s-au năpustit online reproșându-i inconsecventa fără sa realizeze ca era o răzbunare facila împotriva unui om care nu le putea replica și ca în stiinta convingerile evoluează după acumularea de noi date.

    Nicolae Iorga spunea: „Dragă, doar boul este consecvent în viaţă”.

  10. Am citit de doua ori articolul, a doua oara in diagonala, fiindca nu-mi venea sa cred ce citesc. Apoi, am citit si originalul.

    Imi pare rau, dar eu nu gasesc nimic de admirat in „spovedania” de mai sus. Omul a fost si a ramas un incalzirist. Asta rezulta din articol. Repet, am citit si recitit vorbaria. Un singur exemplu, luat din paragraful final:

    „Cea mai optimistă predicție pe care o putem face este că lumea va continua să își decarbonizeze încet sistemul energetic și, în același timp, Pământul va continua să se încălzească încet.”

    Eu sper, dimpotriva, că lumea va scapa de obsesia decarbonizarii si isi va vedea de viata. Despre Pamint nu am nici o predictie. Se poate, foarte bine, raci; nimic nu garanteaza ca „va continua să se încălzească încet”.

    Acum e melancolic si vag deprimat doar fiindca, dupa zeci de ani de propaganda si dezinformare, nu a reusit (el si coreligionarii lui, impreuna cu IPCC, ONU, COPxx, Tony Blair, diCaprio, Barbra Streisand si alte zeitati asemenea) sa-i impiedice pe oameni sa mai respire, sau macar sa-i convinga sa incremeneasca pur si simplu vreo 50 de ani impreuna cu cirezile lor de vaci producatoare de carbon. Si asta din motive geopolice, care s-au dovedit mai tari decit, citez, „politicile climatice durabile”. (fac alergie la termenul „durabil” cind se refera la altceva decit la pantofi, masini etc.)

    Cind am citit in nota de final ca acest eseu a fost inspirat de Robert Kagan, sotul Victoriei Nuland si de Anne Applebaum, partenera de dezbateri televizate a lui Yuval Noah Harari, n-am mai avut nici o indoiala ca m-as putea insela in privinta posibilitatilor lui Mike Hulme. Climatolog inspirat de niste propagandisti?!

    Iar cind am citit ca „Hulme is a self-proclaimed evangelical Christian, and member of the Church of England, who has been theologically influenced by the Fulcrum movement.” („Fulcrum is normally viewed as representative of the open evangelical tradition within the Church of England.”) am inteles, in sfirsit, de ce il inspira cine il inspira. M-am mai intrebat doar cum de a omis sa citeze din George Soros si din Karl Popper.

    P.S.
    Aratati-mi un singur matematician care, dupa o viata dedicata stiintei, sa cada in depresie si sa devina melancolic fiindca a crezut in niste teoreme care nu pot fi aplicate din motive geopolitice.

    • „Climatolog inspirat de niste propagandisti?!”

      LOL ! Eu credeam ca numai artistii , mascaricii si guristii au muze ….
      Dar s-ar putea sa ma insel: tot ce se termina in „logie” nu este stiinta, este este vorbire. Munca cu gura.

    • Matematicieni straluciti (chiar geniali) care au sfarsit in depresie/suicid/ospiciu: G.H. Hardy, Kurt Godel, Alan Turing, Georg Cantor. Desigur, din alta cauza: idolatrizarea (inchinarea la chip cioplit a) matematicii (ratiunii).

  11. Interesant. Daca Fukuyama ar fi avut dreptate atunci si Hulme ar fi avut dreptate. De vina este deci Putin (si implicit Brics-urile) care le-a uzurpat dreptatea amandurora. Si totusi se încalzeste ar zice Galilei. Dar proful Hulme ramane rece în analiza lui „stiintifica”.

    • Si totusi se încalzeste ar zice Galilei. Dar proful Hulme ramane rece în analiza lui „stiintifica”.

      „Proful” Hulme a scris în finalul eseului său: lumea va continua încet să își decarbonizeze sistemul energetic și, în același timp, Pământul va continua să se încălzească încet. Iar societățile vor continua să se adapteze la evoluția pericolelor climatice în moduri noi, așa cum au făcut întotdeauna, cu câștigători și învinși pe parcurs.

      • Finalul eseului d-lui Profesor Hulme este o capodopera literar-artistica. Foarte emotionant. Pacat ca nu are legatura nici cu stiinta nici cu realitatea nici cu logica.
        „lumea va continua încet să își decarbonizeze sistemul energetic” …… ummmm……. nope. Cat timp ? O zi ? Un an ? Nu la nesfarsit. Va continua pina nu va mai continua apoi va face invers. Se termina materialele pentru solare si moristi , se termina si uraniul. Numai lemnele de foc nu se termina. Cand se termina si astea ne terminam si noi.
        ” Pământul va continua să se încălzească încet. ” vezi mai sus.
        ” societatile vor continua sa se adapteze la evoluția pericolelor climatice în moduri noi, așa cum au făcut întotdeauna” nu s-au adaptat niciodata in moduri noi ci in aceleasi cateva -putine- moduri cunoscute decand lumea si pamantul. Migratia fiind unul din acele moduri. Alt mod fiind decaderea la stadii anterioare de organizare, tribale de exemplu , ca in Sahel sau la eschimosi , daca au vrut sa ramana in locul calamitat de clima.
        „cu câștigători și învinși pe parcurs.” extraordinar, cine-ar fi crezut. Cum de nu m-am gandit ca intr-o competitie sau intr-o cursa pentru supravietuire colectiva sau individuala unii castiga iar ceilalti pierd. Ar fi trebuit sa ma fac profesor ca sa-mi dau seama ca apa e uda .

  12. Buna seara si la multi ani domnule Cranganu!
    Cred ca articolul acesta : https://hotnews.ro/dispute-in-nordul-europei-din-cauza-preturilor-mari-la-energie-norvegia-se-gandeste-sa-reduca-interconexiunea-cu-danemarca-iar-suedia-este-furioasa-pe-germania-1881719
    Aparut cu o zi înainte, este p foarte buna exemplificare a titlui” de la idealism la realitate”!

    „Criza energetică din Germania a provocat iritare și în Suedia. Ebba Busch, ministrul energiei suedez și viceprim-ministru, s-a declarat supărată pe Germania. „Sunt furioasă pe nemți”, a mai spus Busch, potrivit France 24.

    Creșterile de preț din Suedia au fost cauzate de renunțarea Germaniei la energia nucleară, a scris ea pe rețelele de socializare.

    „Dacă vântul nu bate, acest sistem electric eșuat ne oferă prețuri mari”, a spus Busch. Suedia are trei centrale nucleare. În noiembrie 2023, guvernul a anunțat planuri ambițioase de a mări capacitatea reactoarelor nucleare până în 2045.”.
    Si
    „Un duș de 5 minute în Norvegia a ajuns să coste 4 euro”.

    Direct de gard, cum s-ar spune!

    • Außerdem müsse man nicht dauernd duschen. „Auch der Waschlappen ist eine brauchbare Erfindung“, riet Kretschmann.
      Un ministru de la verzi a propus sa nu se mai faca dus ci sa se frece cu cirpe umede. De asemenea sa se incalzeascs doar o camera pt ca daca-i frig nu mai faci dus. Solutii exista.

      • Dar nici ca aici. Fetili mele umplu cada cu apa calda cel putin la interval de 2 zile (una pentru fiecare) ca e frig si vin inghetate. Dupa doua bai de genul asta, cam 1 metru cub, eu raman fara apa de un dus ca boilerul e gol. Si ma spal si eu cu carpa-n seara respectiva si ma barbieresc cu apa calaie.
        Ar trebui altceva, cum am aflat, fiind student, de la niste englezi cand eram ghid cu engleza mea. Umplii cada, se spala nevasta si in aceeiasi apa intra barbatul.
        Nu mai spun de armata; vineri era zi de dus, 200 de gealati, in fundul gol intrau incolonati la dus. Nu trebuia sa scapi sapunul din mana.
        Dupa 5 minute dadeau drumul la apa rece ca veneau altii din spate.

    • Săptămâna trecută sistemul energetic din Marea Britanie a emis automat un semnal de alarma practic spunând ca exista 29% șanse de recurgerea la soluția Ceaușescu, mai precis de deconectarea intregii tari.
      Asta în ciuda apelarii la importuri masive din Franța și Norvegia prin cablurile submarine.
      A iești un scandal când apoi s-a încercat minimalizarea riscului, ba chiar contestarea realitatii cifrelor. Din păcate exista onine o baza de date care este încă disponibila și care a fost analizată de experții. Ministrul Enegiei și al Net Zero, unul din frații Miliband, este neclintit mergând inainte spre noi victorii. Nici nu e de mirare dacă ii citești biografia.
      Sa mai adaug ca UK și Germania își disputa locul I la prețul cel mai ridicat al energiei?

  13. Modelele climatice actuale afirmă că Curentul Golfului (Atlantic Meridional Overturning Circulation – AMOC) este în declin din cauza încălzirii globale, care ar topi ghețarii din Groenlanda și ar afecta astfel densitatea apelor oceanului.

    Ficțiune: Activiștii climatici încearcă să sperie lumea, insistând că schimbarea climei (prin încălzire) va opri acest curent și va arunca Europa într-o epocă glaciară.

    Realitate: Niciun declin AMOC a avut loc în perioada 1963-2017.

    Revista Nature Communications tocmai a publicat ieri studiul Atlantic overturning inferred from air-sea heat fluxes indicates no decline since the 1960s.

    Constatările celor trei autori de la Woods Hole Oceanographic Institution (WHOI) contrastează cu studiile anterioare, în special cu unul din 2018, care a raportat că AMOC a scăzut în ultimii 70 de ani:

    Based on the here identified relationship and observation-based estimates of the past air-sea heat flux in the North Atlantic from reanalysis products, the decadal averaged AMOC at 26.5°N has not weakened from 1963 to 2017 although substantial variability exists at all latitudes.

    Autorii sugerează că modelele climatice actuale sunt „prea sensibile” (i.e., greșite). Ei demonstrează că sistemul rămâne mai stabil decât au susținut unii sau alții, subliniind cât de departe este știința de a fi „definitivă”.

    Într-un comentariu mai vechi, am prezentat un studiu asemănător, publicat anul trecut, care demonstrează aceeași realitate, conform cărei Florida Current transport observations reveal four decades of steady state.

    Încă o dată, dacă mai este nevoie, climate science is not settled. Nu cred că acest ultim studiu va fi prezentat în presa alarmistă (New York Times, The Guardian, Washington Post etc.)

  14. Realitatea climatică e diferită de propaganda climatică – încă un exemplu

    Pe 9 ianuarie 2025, un grup de glaciologi americani a publicat în revista Science studiul intitulat Linear-viscous flow of temperate ice.

    Traduc mai jos comentariul editorului și rezumatul studiului, urmate de comentariile mele

    Creșterile viitoare ale nivelului mării vor depinde în primul rând de viteza cu care banchizele de gheață din Antarctica și Groenlanda își descarcă gheața în mare, iar această viteză depinde în mod esențial de proprietățile de curgere ale gheții temperate care există în apropierea banchizelor și în interiorul marginilor celor mai rapide fluxuri de gheață. Schohn et al. (2025) prezintă rezultatele obținute cu cel mai mare aparat de deformare a gheții din lume, care dezvăluie modul în care are loc deformarea prin forfecare în gheața temperată. Aceste informații sunt esențiale pentru a permite modelelor numerice să prezică cu exactitate vitezele de curgere ale acestor ghețari și contribuția lor la creșterea nivelului mării. -Jesse Smith

    Rezumat

    Modelarea precisă a deformării ghețarilor temperați, care se află la temperatura de topire sub presiune și conțin apă lichidă la granițele granulelor, este esențială pentru a prezice descărcarea ghețarilor în ocean și creșterea nivelului mării asociată. În centrul unei astfel de modelări se află legea de curgere a lui Glen, în care rata de deformare depinde de stresul ridicat la o putere a lui n = 3 până la 4. În contrast puternic cu această neliniaritate, am constatat, prin efectuarea de experimente de deformare prin forfecare la scară largă, că gheața temperată este liniar-viscoasă (n ≈ 1,0) în intervalele comune de conținut de apă lichidă și stres prevăzute în apropierea paturilor ghețarilor și în marginile fluxului de gheață. Această liniaritate este probabil cauzată de topirea și reînghețarea difuză a presiunii la granițele granulelor și ar putea contribui la stabilizarea răspunsurilor modelate ale straturilor de gheață la creșterile de tensiune induse de contracție.

    =====================================
    Fără a intra în detalii tehnico-științifice ale studiului recent publicat, concluzia primară este aceea că gheața ghețarilor din zonele temperate curge mai constant, liniar și nu exponențial, contrar modelelor noastre anterioare care conțin o mare doză de apocalipsă climatică, iar acest lucru conduce la proiecții mult mai mici ale creșterii viitoare a nivelului mării datorate topirii ghețarilor din Groenlanda și Antarctica.

    Dacă aș avea banii necesari m-aș grăbi acum să-mi cumpăr și eu o casă pe insula Martha’s Vineyard, să fiu vecin cu cel care a speriat lumea cu cei 97% experți care… (completați dumneavoastră) 😂

  15. Un nou exemplu de realitate climatică

    Studiul Recent changes in ENSO’s impacts on the summertime circumglobal teleconnection and mid-latitude extremes, publicat pe 14 ianuarie 2025 în Nature Communications analizează teleconexiunea circumglobală (CGT) din vară boreală, care a suferit o deplasare semnificativă spre vest de la sfârșitul anilor 1970, ceea ce a condus la efecte mai grave asupra valurilor de căldură și a secetelor în Europa de Est, Asia de Est și sud-vestul Americii de Nord.

    Această schimbare este atribuită în primul rând evoluției rolului El Niño-Southern Oscillation (ENSO), care a trecut de la influențarea indirectă a CGT prin precipitațiile musonice de vară din India la declanșarea directă a unui răspuns al undelor Rossby la extremitatea jetului vestic din Asia de Est.

    Fraza-cheie pe care am reținut-o din Rezumatul studiului este aceasta:

    Modelele climatice de ultimă generație care includ influențele antropogene nu pot simula aceste schimbări, sugerând că acestea sunt determinate de variabilitatea naturală.

    Dar noi, în spiritul corectitudinii politice actuale, trebuie să blamăm numai activitățile antropogene, în principal arderea combustibililor fosile. Patetic, dar atât de fals… Pentru că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili.

    • A calculat cineva cat combustibil fosil se arde in razboaiele pentru combustibil fosil ? Cata poluare se produce ? Incalzire ?

      • Din acele războaie nu se pot obține taxe. Scopul real al politicilor încălziriste este taxarea feroce a populației. Regimurile marxiste au nevoie de oameni săraci și dependenți de stat, pe asta se bazează ele.

        • Nu se pot obtine dar se pot fura.
          N-am stiut ca furnizorii armatelor aduc bani de-acasa si-i daruiesc armatelor.
          Credeam ca razboaiele se poarta exact cu banii din taxe, iar furnizorii obtin profituri imense exact din taxele alea. Apropos, Pentagon nu poate justifica 7 miliarde de dolari din exact taxe. Adica cineva de la Pentagon a furat 7 miliarde de dolari , bani de la buget, nu poate sa arate nici banii nici vreo marfa sau vreo cheltuiala facuta cu banii respectivi.

          • ”cineva de la Pentagon a furat 7 miliarde de dolari , bani de la buget, nu poate sa arate nici banii nici vreo marfa sau vreo cheltuiala facuta cu banii respectivi.”

            Și tu cum ai aflat, ți-a spus Georgescu azi-dimineață la cafea? 😀
            Poveștile astea sunt tipic rusești. Nu ai nici cea mai vagă idee despre cum se efectuează plăți la Pentagon, dacă tu crezi că există ”cineva” (o persoană, se presupune) care ar trebui să ”arate vreo marfă” cumpărată cu cei 7 miliarde de dolari. Doar prin satele din Basarabia am întâlnit oameni cu nivelul ăsta de înțelegere, în dreapta Prutului oamenii deja discută la alt nivel.

            • @Robert – nu scrie nimic în acel articol despre ”cineva de la Pentagon” care ”a furat 7 miliarde” și ”nu poate să arate marfa”. Povestea lui despre ”cineva de la Pentagon” nu e nici măcar destinată să fie scrisă, e destinată să fie spusă în ”marșrutka” (microbuzele cu care se circulă în tot spațiul ex-sovietic).

              Cele 177 de miliarde invocate de Zelenski sunt cu totul altă poveste. Nu e clar cum sunt calculate, nu e clar de unde a luat cifra și nu e clar ce revendică Zelenski. De exemplu, dacă transportul unor rachete din Statele Unite în Ucraina este efectuat cu nave americane până la Gdansk și apoi cu camioane poloneze de la Gdansk până în Ucraina, americanii pot include costurile de transport în cele 177 miliarde declarate ca ajutor pentru Ucraina, iar Zelenski nu poate pretinde că trebuia să primească direct banii americani, ca să trimită el nave ucrainene și camioane ucrainene care să efectueze transportul. Da, transportul cu nave ucrainene ar fi fost probabil mai ieftin, dar nu decide el așa ceva.

            • @ Harald
              Hai ca m-ai prins intr-o pasa buna, iti voi raspunde.
              177 de miliarde nu-s o pungace de galbeni la braul unui tatar calare pe un cal. Transport, haleala izmene pentru tupe night vision goggles tzevi de tun de rezerva, ceva humvees nu se apropie de 177. Ceva e anapoda si Zelenski are tot dreptul sa intrebe. Sper ca nu pe tine ca o dai cotita de nu se poate.

            • @Robert – Zelenski poate să întrebe la Pentagon sau la Casa Albă tot ce dorește el. Însă interviul acela de 3 ore e de fapt destinat publicului, iar unele fragmente din ele sunt în rusă, deci e destinat pieței interne.

              Dincolo de asta, comunicarea patologică (i.e: ”m-ai prins intr-o pasa buna” ) n-o să te ajute în niciun fel. În acel interviu, Lex Friedman reia marota neomarxistă cu retragerea Statelor Unite din NATO de către Trump, deci promovarea lui te discrediteză și pe tine. Ți-am mai scris și cu altă ocazie că 80% din postările tale sunt infestate de neomarxism, ți-ai făcut norma și pe seara asta.

          • cineva de la Pentagon a furat 7 miliarde de dolari , bani de la buget

            Nimeni nu fură de la Pentagon. De ce să furi când poți să iei cu acte în regulă?!

            Dacă ai contactele necesare, vinzi capace de WC pentru Air Force cu 10.000 (zece mii) de dolari bucata, facturat, semnat, tot în regulă. Sau un mâner pentru o cană fierbinte cu 1.220 dolari (o mie două sute douăzeci), schimbi un tub de neon pentru 800 de dolari (material + manoperă 2 muncitori) etc.

            În 2020, Pentagonul a plătit Boeing peste 200.000 de dolari pentru patru coșuri de gunoi, ceea ce înseamnă aproximativ 51.606 dolari pe unitate. Într-un contract din 2021, compania a facturat 36.640 de dolari fiecare pentru 11 containere de gunoi, rezultând un cost total de peste 400.000 de dolari.

            Jamaica Bearings — o companie care distribuie piese fabricate de alte firme – a vândut Departamentului Apărării 13 filtre radio care costau până atunci 350$ fiecare pentru aproape 49.000$ pe unitate în 2022.

            Raytheon Technologies a crescut prețul rachetelor Stinger de la 25.000 de dolari la peste 400.000 de dolari pe unitate.

            Dar, cu toate că nu fură nimeni, auditarea Pentagonului pare o sarcină imposibilă. 😂️

            Pe thegatewaypundit:
            Pentagon Fails Seventh Straight Financial Audit: Billions of Taxpayer Money Unaccounted For in Latest Government Scandal
            by Jim Hᴏft Nov. 16, 2024 4:00 pm

            Dar astea sunt mizilicuri. Războaiele lungi și costisitoare sunt cele care burdușesc buzunarele acționarilor cu bani spălați și curați.

            Ce altceva e finanțarea războiului din Ucraina decât o uriașă operațiune de spălare de bani? Nu o spun eu, am citit o mulțime de analiști care subliniază apăsat aspectul ăsta. Toți banii cu care s-a cumpărat armament din SUA pentru Zele provin de la buget. Iar bugetul e făcut din taxe. Pe scurt, circuitul spălării dolarului, că nu poți pur și simplu să bagi mâinile până la coate în bugetul federal, este: buzunarul mic al plătitorului de taxe –> bugetul SUA –> industria de armament –> buzunarele adânci ale acționarilor acestei industrii –> niște firimituri (sub 1% din ce a intrat în acele buzunare) ca donații pentru politicienii cooperanți aflați în campanie electorală.

            Nu tot spălătorie a fost și Afghanistanul? Sau Irakul, Siria… Ce, alea au fost războaie?

            Dar cireșica pe colivă o pune…

            Tucker Carlson, minutul 1:33:48
            „Oamenii din această țară nu știu că armata ucraineană vinde aproximativ jumătate din armele pe care le primește din Statele Unite pe piața neagră internațională și că acestea ajung în unele cazuri la cartelurile de droguri din America Latină. Acesta este un fapt.

            Da, este un fapt și le puteți cumpăra. Am vorbit cu cineva care a cumpărat arme de la ei, așa că știu sigur acest lucru. Și se laudă cu asta. Vând arme convenționale, inclusiv sisteme de arme care sunt foarte periculoase și foarte destabilizatoare, care ar putea face imposibil traficul aerian comercial, de exemplu.”

            https://youtu.be/mdvqSncd4FY?si=n54uY3VrgIbKJp0Y&t=5628

            • ” Nimeni nu fură de la Pentagon. De ce să furi când poți să iei cu acte în regulă?! ”

              Auditul efectuat chiar de Pentagon asta spune: nu putem da socoteala unde sunt miliardele. Chiar Donald Rumsfeld in 2001 a declarat in fata Congresului ca de la Pentagon lipsesc mai mult de 2 miliarde de dolari. Intrebat de senatori ce anume vrea si spuna prin „lipsesc” , a spus: ” nu avem deocamdata chitante, facturi, acte, nimic care sa ne arate unde au disparut banii si pe ce . In prezent inca mai investigam documentele si ce se afla in computerele noastre”

              Asta s-a intamplat pe 10 septembrie. Pe 11 septembrie aripa Pentagonului unde se aflau computerele si chitantele a fost distrusa in atacul terorist.

              Cine are nare are, cine n-are nare n-are, de unde si „narativa”.

            • N-ati inteles cum merge treaba. Senatorul sau deputatul trimite de la buget 1 miliard la pentagon. Pentagonul cumpara capace de veceu de 500 de milioane de la firma fiicei senatorului. Fiica senatorului creeaza locuri de munca la fabrica de facut capace. Muncitorul plateste taxe la buget iar fiica face 300 milioane profit curat si legal din care da spaga la ala de la pentagon si finanteaza campania electorala a taticului.
              Acuma dvs ce vreti, vreti ca senatorul sa-si bage fiica la puscarie, sau ce ? Nene, e doar senator, nu e presedinte ca sa acorde amnistii si gratieri.
              Nu v-ati pus niciodata intrebarea cum naiba intra cineva in politica cu 0 lei in cont apoi dupa 4 ani din salariu de bugetar iese cu 100 de miliarde ? Matusa Tamara va spune ceva ? Dar Biden ?

            • „Nimeni nu fură de la Pentagon. De ce să furi când poți să iei cu acte în regulă?!”

              Daca erau in regula treceau auditul. Nu l-au trecut. Cand nu treci de audit e infractiune. Faci puscarie pentru delapidare . Ca nenea acela de la noi de la CFR care a fugit in SUA .
              In SUA hotii nu se aresteaza intre ei deoarece si sunt SUA.

              P.S. Chiar azi SUA l-au amnistiat retroactiv pe dl dr Fauci pentru orice fapte penale si crime ar fi comis vreodata in trecut , indiferent de gravitatea lor. Omucidere, tradare, viol , orice. Absolut orice. Nimeni nu e deasupra legii in SUA. Desi Constitutia acorda imunitate doar presedintelui, aceste o poate la randul lui extinde asupra oricui si oricati , chiar fara a cunoaste crimele pe care acestia le-au savarsit in urma cu un an, doi, cinci sau zece. Mi se pare logic, corect si legal. Mai avem de invatat de la SUA.

            • ”Cand nu treci de audit e infractiune.”

              Asta când o să scrii tu US Criminal Code (Title 18). Până atunci, isteria ta justițiară nu are nicio legătură cu realitatea, are legătură cu balaurii din mintea ta.

              Alege-ți un nickname și păstrează-l măcar 100 de comentarii, dacă vrei să păstrezi contactul cu realitatea.

          • ”Dacă ai contactele necesare, vinzi capace de WC pentru Air Force cu 10.000 (zece mii) de dolari bucata, facturat, semnat, tot în regulă.”

            De-obicei, certificările speciale sunt cele care generează asemenea prețuri. Nu poți să instalezi pe un bombardier american capacul de toaletă de la tine de-acasă. Trebuie să vii cu 2.000 de pagini de documente care să demonstreze că utilizatorul toaletei nu se va zgâria în capacul toaletei, iar obținerea celor 2.000 de pagini de documente chiar costă, are la bază teste și experimente reale.

            ”auditarea Pentagonului pare o sarcină imposibilă.”

            Caută surse mai serioase, nu mai repeta toate prostiile găsite pe net.

            ”This year’s report provides opinions on 28 entities (…) nine entities have so far received an “unmodified audit opinion,” or clean audit, which is one more than last year. In essence, this means auditors determined that those offices’ financial statements were presented fairly and that they adhered to accounting principles. (…) Three entities still have outstanding audits. (…)

            So far, though, the remaining 15 entities received a failing grade, or what are called “disclaimers” since auditors are not able to determine if the financial statements are accurate. As a result of those findings, the department received a “disclaimer” opinion, essentially a failing grade.”

            https://breakingdefense.com/2024/11/pentagon-fails-7th-audit-in-a-row-eyes-passing-grade-by-2028/

            Formularea ”auditors are not able to determine” nu implică fraudă. Pot exista și fraude, dar nimic din datele disponibile până în prezent nu indică fraude.

            • Corect. N-am reusit sa aflam unde sunt banii, dar asta nu e o dovada ca au fost furati. E doar o dovada ca au disparut fara urma. Din datele disponibile rezulta doar ca nu stim unde sunt iar in seif nu sunt. Nici banii nici facturile .
              Or fi cazut din seif pe sub birou , cine stie. Poate i-a minact pisica ?

            • @amuzant – nu înțelegi procesul de auditare. În schimb, postările tale au devenit circ. Amuzant ți s-o fi părând ție să schimbi nickname-urile de la o postare la alta, dar și asta tot la circ se încadrează.

              @Robert – ție chiar vreau să-ți mulțumesc pentru interviul cu Zelenski, nu știam despre el. Ca să spună asemenea lucruri cu numai două săptămâni înainte de inaugurarea lui Trump, înseamnă că are niște aranjamente cu democrații și încearcă să-l provoace pe Trump să ia decizii care să fie exploatate politic de democrați.

            • „Pot exista și fraude, dar nimic din datele disponibile până în prezent nu indică fraude.”

              Auditul s-a incheiat si s-a incheiat cu concluzia semnata si parafata „lipsesc 7 miliarde”. Au fost contabilizate toate datele contabile , asta e auditul. Au fost disponibile toate . Nu exista chitante si facturi „disponibile” si „indisponibile” auditorului.
              La finalizarea auditului nu mai exista nici un fel de „pina in prezent” , deoarece dupa ce s-a terminat nu mai continua.
              Credeti-ma ca si eu iubesc america si urasc marxismul dar totusi adevarul e adevar si logica e logica. Numai legea e discutabila si se aplica subiectiv.

            • Robert 19/01/2025 La 22:29

              Acel articol din Kiyv Independent era bazat pe un interviu de 3 ore al lui Zelenski. Link-ul era în articol.

            • se mai intampla sa se incurce valizele cu bani, ca-n filmele cu nea Marin

            • @Symbol – deocamdată nu faci decât să repeți aceeași idee. Vino cu date concrete, lasă poveștile cu ”iubesc America” și mai ales poveștile cu ”credeți-mă” 😀 Se pare că ai găsit și un nickname nou, btw.

              Ai văzut pe breakingdefense.com că sunt 28 de entități diferite în cadrul Departamentului Apărării, nu merge cu povești de genul ”cineva de la Pentagon a furat 7 miliarde de dolari , bani de la buget, nu poate sa arate nici banii nici vreo marfa”.

              Sunt 28 de entități diferite, fiecare are contabilitatea ei separată. Pot exista plăți care să nu fi respectat condițiile de formă și să nu fi fost acceptate drept verificabile de către compania de audit, dar îți trebuie exemple și dovezi mai bune decât ”credeți-mă” și ”iubesc America”.

      • Hai sa luam de exemplu razboiul din Ukraina.
        Cata poluare/incalzire a produs si va mai produce?…
        N-ar fi logic/firesc sa-l punem pe gospodin putin sa plateasca
        (impreuna cu toata sleahta de adulatori)?

  16. Un articol recent din Nature incepe cu o fraza care rezuma întreaga gândire a climatologilor de azi: ei trebuie sa fie și activiști.
    https://www.nature.com/articles/s44168-024-00171-9
    Articolul este o replica la un climatolog de la Cambridge, Ulf Büntgen, care scrisese un articol despre „The importance of distinguishing climate science from climate activism”.

    • Desigur, este o pură coincidență (sau poate nu?) că autorul atacat de cele trei eco-activiste este profesor în Departamentul de Geografie al Universității Cambridge, departament al cărui director este profesorul Mike Hulme.

      Comentariul profesorului Ulf Büntgen – The importance of distinguishing climate science from climate activism – a stat o vreme pe lista posibilelor contribuții pe care le-aș fi dorit împărtășite cu cititorii români, fie și numai pentru motto-ul său:

      Sunt îngrijorat de faptul că oamenii de știință din domeniul climei devin activiști în domeniul climei, deoarece cercetătorii nu ar trebui să aibă interese a priori în rezultatul studiilor lor. De asemenea, sunt îngrijorat de activiștii care pretind a fi oameni de știință, deoarece aceasta poate fi o formă înșelătoare de instrumentalizare.

      Am renunțat la discutarea acelui Comentariu pentru că, în scurt timp, profesorul Büntgen a publicat, tot în Nature, un alt articol care mi-a schimbat părerea inițială despre adevărata sa poziție în privința activismului climatic. Poate că într-o contribuție viitoare voi prezenta și povestea acestui nou Ianus.

    • The myth of a scientist as a purely rational thinker, a “brain in a jar” devoid of emotions and values1, still exists in some scientific circles. However, philosophers of science have long shown that it is a fundamental misconception to believe that science can be entirely free of social, political, and ethical values, and function as a neutral entity

      Ma duce cu gandul la Alfred Nobel. Si la atii.
      Nu vorbesc de sarlatanii!

      Numai bine Dom. Alex

      • Ciudat cum s-au găsit cele trei doamne care scriu articolul dim Nature, o universitară din Amsterdam, o cercetătoare neafiliata din Bristol UK și încă o universitară din Texas. M-a intrigat cercetătoarea Freelance. Cum faci cercetare Freelance? Se poate dacă doctoratul l-ai avut în Climate Justice, o noua ramura a științei si principala-ti activitate din ultima vreme este într-un SRL numit Climate Engagement and Strategy Consultant.
        M-am lanurit și mai mult când Google mi-a definit termenul.
        Freelance research involves conducting research on a specific topic or subject for clients, often on a contract basis. This could involve gathering information, analyzing data, and presenting findings in a clear and concise manner.  
        De notat ca articolul din Nature este Open Access, ceea ce înseamnă că autoarele sau sponsorii lor au plătit 11250 dolari pentru a-l face liber la citire! Sau Nature a devenit activista?

      • Nici nu s-a uscat bine cerneala pe comentariul meu anterior și vad ca la București, in fata Teatrului Național a avut loc un protest, între altele, împotriva proiectului exploatarii de gaze din Marea Neagra (Neptun) și pentru justiție climatica. Are adepți la București doamna din Bristol.

        • … in fata Teatrului Național a avut loc un protest, între altele, împotriva proiectului exploatarii de gaze din Marea Neagra (Neptun) și pentru justiție climatica.

          Acum trei minute s-a terminat Raliul Victoriei organizat de suporterii lui Donald Trump în anticiparea Inaugurării de mâine. Am reținut din cuvântarea de peste o oră a viitorului președinte american că „suntem binecuvântați pentru că avem aur lichid sub picioarele noastre”. De asemenea, Trump l-a lăudat efuziv pe viitorul Secretar al Energiei, Chris Wright, proprietarul celei de-a doua mare companii de fracturare hidraulică din SUA. Omul potrivit la locul și timpul potrivite.

          Desigur, „încălzirea globală” și-a arătat „puterea”, cu căderi de zăpadă și friguri teribile, astfel că raliul a adunat 20.000 oameni într-o sală. Similar, pentru prima dată după 1985, și inaugurarea de mâine va avea loc în interior, în condițiile în care frigul afară va fi atroce. Meteorologii estimează că părți ale SUA se vor confrunta cu temperaturi care vor scădea până la circa – 27 grade Celsius. Toate Casandrele climatice, care propovăduiau apocalipsa „fierberii globale” tac acum ca prin farmec, așteptând sezonul de vară pentru a-și relua lamentațiile și bocitul pe tema actualei corectitudini politice.

  17. De la idealism la realism climatic – un alt exemplu

    Imaginând un viitor cu o climă în schimbare

    Cercetările și evaluările privind schimbările climatice, inclusiv cel mai recent raport IPCC, descriu o imagine din ce în ce mai sumbră a viitorului. Cu toate acestea, presupunerea că viitorul va fi mai rău decât prezentul poate fi greșită pentru multe aspecte ale bunăstării umane.

    Pentru a aborda această problemă, sunt necesare modificări ale modului în care efectuăm și comunicăm atât cercetarea, cât și evaluarea schimbărilor climatice. Un prim pas este pur și simplu să se facă o distincție clară între riscurile suplimentare generate de schimbarea climei și riscurile totale și să se țină cont de această diferență atunci când se caracterizează constatările. În plus, evaluările ar trebui efectuate în contextul schimbărilor istorice și al schimbărilor viitoare preconizate datorate tuturor factorilor, astfel încât efectele schimbărilor climatice să poată fi puse în perspectivă.

    În plus, înțelegerea noastră a impactului evenimentelor extreme este limitată. De exemplu, studiile inițiale sugerează că fenomenele extreme ar putea crește numărul de persoane care suferă de foamete într-un anumit an cu până la o treime, dar este nevoie de mult mai multe studii privind această cale potențial crucială. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că surprindem nu doar cele mai probabile rezultate, ci și potențialul unor evenimente cu probabilitate scăzută și consecințe ridicate (cum ar fi depășirea unor tipping points) care ar putea schimba fundamental imaginea riscului relativ al schimbării climei.

    În cele din urmă, trebuie să ținem seama nu numai de riscurile generate de schimbările climatice, ci și de consecințele neintenționate ale atenuării și adaptării. IPCC și alte organisme de evaluare ar trebui să se orienteze cât mai mult posibil către distingerea și evaluarea atât a riscului suplimentar, cât și a riscului total. În cazul în care evaluarea riscului total reprezintă un pas prea departe pentru aceste instituții, ar putea fi necesară o evaluare separată a viitorului bunăstării, pentru a evita ca aceasta să fie privită în primul rând prin prisma climei.

    Riscurile legate de schimbarea climei sunt importante și trebuie abordate; o percepție mai exactă a rolului lor într-o lume în care bunăstarea este determinată de o multitudine de factori nu poate decât să ne sporească șansele de a reacționa eficient.

    Detalii,
    https://www.nature.com/articles/s41558-023-01784-4

  18. Un alt exemplu de realism climatic

    În trecut, perioadele cu mega-secete din Europa Centrală au fost mai lungi, mai severe și mai puțin calde decât secetele moderne din sec. al XXI-lea. Aceste mega-secete au fost asociate cu o activitate solară scăzută în timpul minimelor solare Spörer (~AD 1400–1480) și Dalton (~AD 1770–1840).

    Realismul climatic ne spune că nu ne îndreptăm spre o planetă mai uscată, ci ne îndepărtăm de ea.

    Detalii,

    Past megadroughts in central Europe were longer, more severe and less warm than modern droughts

  19. “Science is more than a body of knowledge; it is a way of thinking. I have a foreboding of an America in my children’s or grandchildren’s time—when the United States is a service and information economy; when nearly all the key manufacturing industries have slipped away to other countries; when awesome technological powers are in the hands of a very few, and no one representing the public interest can even grasp the issues; when the people have lost the ability to set their own agendas or knowledgeably question those in authority; when, clutching our crystals and nervously consulting our horoscopes, our critical faculties in decline, unable to distinguish between what feels good and what’s true, we slide, almost without noticing, back into superstition and darkness.”

    Carl Sagan , in urma cu multe decade.

    • Cunosc citatul de mai sus (The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark). Știința ca o lumânare în întuneric este o comparație puternică al cărei sens l-am interpretat întotdeauna ca fiind o reflecție asupra importanței gândirii științifice și a scepticismului în menținerea unei societăți conștiente și informate. Din păcate, după cum am subliniat de n-ori în articolele mele, scepticismul științific, când vine vorba de știința climei, este rău văzut și rău etichetat ca science denial, o aberație totală. Nu întâmplător, una din cele patru cărți pe care le-am publicat anul trecut poartă un titlu cu reminiscențe sagan-iene: Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts. A Voice in the wilderness.

        • Este vie. Se manifesta prin revolta impotriva sistemului. A rabufnit deja, nu mai este tacuta. A devenit vocala.
          Populatiile musulmane si cele vestice in special cele europene au pus elitele intr-o situatie cvasi-imposibila. Elitele ori se poata cum le e vorba, ori vorbesc cum le e portul. Caz in care zboara de la putere. Amsterdam. Qatar. Luigi. CG. Yemen. Arabia Saudita. Turcia. Germania. Deci elitele se vor trada intre ele, fiecare pe fiecare , ca sa nu fie linsate . Ucraina si Israel sunt abandonate dupa ce au fost seduse si impinse intr-un rahat cat casa. Europa la fel. Trump si puterile din spatele lui nu pot rezolva criza reala , ii pot doar amana un pic deznodamantul.
          De la idealism la realitate: realitatea e maro . Nu degeaba la WEF s-a subliniat ca cea mai mare amenintare la adresa status-qvo-ului este…. prea libera circulatie a informatiei. Lumea de azi e construita pe o serie de minciuni menite a masca adevarul: Evul Mediu si Intunecat nu s-a terminat niciodata. Doar s-a tehnologizat.

          • Am înțeles cu toții, singura oază de stabilitate e Rusia.
            E clar că asta era concluzia 😀

            P.S. E drept că generația cecenilor care au astăzi doar 20-25 de ani nu și-au răzbunat încă părinții uciși de Putin, dar urmează. Foarte curând.

            • 1- numai dictaturile acceptate de populatie sunt stabile si nimic nu e etern
              2- razbunarea este un cerc vicios
              3- ori invatam sa traim impreuna prezentul si viitorul , cu toate diferentele si diferendele , ori nu
              4- cine nu se adapteaza piere

            • ”razbunarea este un cerc vicios”

              Teorii din astea aveau și englezii, în urmă cu 180 – 200 de ani, când provocau câte-o foamete în Irlanda. Până într-o bună zi, când Irlanda a devenit republică independentă, iar englezii nu mai au nici în ziua de astăzi coșuri de gunoi în gări și nici magazii de bagaje de mână 😀

              Rusia nu e țara cu care să trăiască cineva ”prezentul și viitorul”. Rusia actuală trebuie dezmembrată, la fel cum a fost dezmembrată Germania în 1945, iar asta se va întâmpla în cel mult 10 ani. După care poate să-și construiască ce viitor vrea ea.

      • off-topic

        Din pacate nu este spre binele unei societati numeroase a fi constienta si informata. Din cauza ca puterea corupe liderii iar liderii urasc societatea constienta si informata.
        Insa inteleg de ce persistati in a propovadui in pustiu. Sau, imi place sa cred ca o faceti „genuinely”. Daca asa stau lucrurile , nu pot spune decat ca intr-un fel anume va asemanati cu Leonard Cohen. „Nu pot fi necinstit cu mine insumi”.
        „… o reflectie asupra…. ” The opposite of love is not the hate; is the indifference. Se pare ca dvs va pasa.

  20. Noi exemple de realism climatic

    Președintele Donald Trump a semnat, imediat după inaugurare, pe 20 ianuarie 2025, un ordin executiv prin care solicită Agenției pentru Protecția Mediului (EPA) să reexamineze legalitatea și aplicabilitatea în continuare a infamei constatări din 2009 privind periculozitatea (endangerment) gazelor cu efect de seră. Această directivă marchează un moment crucial în lupta împotriva politicilor climatice exagerate care au împiedicat industria americană și independența energetică timp de peste un deceniu.

    (f) În termen de 30 de zile de la data prezentului ordin, administratorul EPA, în colaborare cu șefii oricăror alte agenții relevante, prezintă recomandări comune directorului 0MB cu privire la legalitatea și aplicabilitatea continuă a constatărilor administratorului, „Endangerment and Cause or Contribute Findings for Greenhouse Gases Under Section 202(a) of the Clean Air Act,” Final Rule, 74 FR 66496 (15 decembrie 2009).

    https://www.whitehouse.gov/presidential-actions/2025/01/unleashing-american-energy/
    (section 6F)

    Pentru cei care sunt mai puțin familiarizați cu semnificația sa, constatarea de periculozitate este argumentul central al unei mari părți a autorității de reglementare a EPA în domeniul climei. Emisă în timpul administrației Obama, această constatare a declarat că gazele cu efect de seră precum dioxidul de carbon, metanul și oxidul de azot sunt poluanți care pun în pericol sănătatea și bunăstarea publică. Această constatare aparent inofensivă a declanșat o cascadă de reglementări restrictive în temeiul Legii privind aerul curat, vizând orice, de la centralele electrice la emisiile vehiculelor.

    Care vor fi posibilele consecințe ale acestui ordin? În principal, este vorba despre revizuirea activităților Agenției de Protecția Mediului (EPA):

    1.Ordinul îl însărcinează pe administratorul EPA, în colaborare cu alte agenții relevante, să prezinte recomandări comune directorului Biroului de Management și Buget (OMB) în termen de 30 de zile.

    2. Domeniul de aplicare al revizuirii: Revizuirea trebuie să se concentreze pe „legalitatea și aplicabilitatea continuă” a constatării privind periculozitatea expusă în 2009.

    3. Semnificația constatării privind periculozitatea: Constatarea din 2009 a stabilit că șase gaze cu efect de seră, inclusiv dioxidul de carbon și metanul, reprezintă o amenințare pentru sănătatea umană și trebuie reglementate în temeiul Legii privind aerul curat.

    Cititorii Contributors au avut posibilitatea să citească dovezi solide conform cărora CO2 nu este un poluant atmosferic, fiind un gaz primordial al vieții și răspunzător de înverzirea planetei și creșterea producțiilor agricole. Noile cercetări, pe care de asemenea, le-am publicat aici, propun o schimbare de paradigmă prin care „inamicul public #1” al schimbării climei va fi înlocuit de alți „dușmani” (variabilitatea acoperii noroase, variația albedo-ului influența vaporilor de apă din atmosferă, schimbarea utilizării solurilor etc.)

    Impactul multor studii recente (pe unele le-am indicat în articolele mele, altele au rămas inedite pe acest site) este clar: credința convențională cu privire la încălzirea provocată eminamente de CO2 antropogen se destramă. Demonizarea CO2 – una dintre cele mai mari iluzii populare din istoria modernă a omenirii – s-ar putea să se apropie în sfârșit de sfârșit. De aceea, este foarte posibil ca o creștere a CO2 să nu determine o creștere liniară și catastrofală a temperaturii atmosferice. Implicația saturației de CO2, de exemplu, schimbă regulile jocului și ar trebui să ofere administrației Trump o linie substanțială de punere sub semnul întrebării a constatării de periculozitate a politicilor EPA. Să sperăm că adevărul integral va ieși în sfârșit la lumină.

    Pe lângă consecințele adiacente pe care le va crea noua retragere a SUA din Acordul climatic de la Paris, ordinul descris mai are și alte implicații semnificative. Una dintre ele, pe care am analizat-o repetat pe acest site, se referă la estimarea și validarea incertitudinii științifice. Actul de stabilire a periculozității CO2 din 2009 s-a bazat în mare măsură pe modele computerizate care preziceau o încălzire globală catastrofală. Cu toate acestea, respectivele modele au eșuat în mod repetat să se alinieze cu tendințele observate ale temperaturii. Prin supraestimarea riscurilor prezentate de gazele cu efect de seră, EPA a creat un climat (!) de teamă și a justificat reglementări draconice.

    Reamintesc celor care au urmărit evenimentele de ieri că ordinul executiv legat de activitatea EPA este completat de alte decizii importante conexe:

    Anularea mandatelor pentru vehicule electrice. Administrația Biden a poruncit că 50 % din vehicule să fie electrice până în 2030. Potrivit noului președinte, acest obiectiv nu a fost doar nerealist, ci și nechibzuit din punct de vedere economic. Prin anularea acestui mandat, președintele Trump s-a asigurat că consumatorii americani – și nu birocrații – vor decide viitorul transportului. Chiar în aceste zile, suntem informați că vânzările de EV au scăzut în 2024 din motive binecunoscute, pe care nu le mai repet aici.

    Declararea Urgenței Energetice Naționale. Această declarație are ca scop deblocarea unor puteri executive ample pentru a accelera producția de combustibili fosili și minerale utile în Statele Unite. Președintele Trump a spus în mod repetat și în timpul campaniei electorale și în discursurile post-investire că SUA au „aur lichid sub picioare”, ceea ce impune politica de Drill, baby, drill. Consecința imediată a acestei declarații de urgență va fi consolidarea independenței energetice a Statelor Unite prin creșterea producției internă de energie, reducând astfel dependența de importurile de petrol și gaze și asigurând energie la prețuri accesibile pentru toți americanii.

    Ordinul executiv de revizuire a costului social al carbonului. Președintele Trump a semnat și un ordin executiv pe 20 ianuarie 2025 care vizează revizuirea și potențiala eliminare a metricii „costului social al carbonului” (SCC) din procesul de reglementare federală. Această acțiune face parte dintr-o strategie mai amplă de a modifica politica energetică și de mediu a SUA. Această metrică dubioasă a fost utilizată de administrațiile democrate anterioare pentru a justifica reglementarea excesivă prin exagerarea presupuselor prejudicii ale emisiilor de carbon. O recalibrare – sau respingerea categorică – a acestei metrici este un pas crucial către elaborarea unor politici climatice și energetici raționale.

    • Merită citată și secțiunea 7 din documentul de mai sus:

      Sec. 7.  Terminarea lui Green New Deal.  (a) Toate agențiile vor întrerupe imediat plata fondurilor alocate prin Inflation Reduction Act of 2022 (Public Law 117-169) sau Infrastructure Investment and Jobs Act (Public Law 117-58), inclusiv, dar fără a se limita la fondurile pentru stațiile de încărcare a vehiculelor electrice puse la dispoziție prin National Electric Vehicle Infrastructure Formula Program și Charging and Fueling Infrastructure Discretionary Grant Program, și își revizuiesc procesele, politicile și programele de acordare a subvențiilor, împrumuturilor, contractelor sau a oricăror alte plăți financiare din aceste fonduri alocate pentru a asigura coerența cu legea și cu politica prezentată în secțiunea 2 din prezentul ordin.  

      În termen de 90 de zile de la data prezentului ordin, șefii tuturor agențiilor prezintă directorului CNE și directorului OMB un raport care detaliază constatările acestei revizuiri, inclusiv recomandări pentru îmbunătățirea alinierii lor la politica stabilită în secțiunea 2.  Niciun fond identificat în prezenta subsecțiune (a) nu este debursat de o anumită agenție până când directorul OMB și asistentul președintelui pentru politică economică nu au stabilit că aceste debursări sunt conforme cu orice recomandări de revizuire pe care au ales să le adopte.

      Păi, ce se va întâmpla acum cu clonele europene ale Green New Deal-ul? Urmează acțiunea președintelui american sau nu?

    • Drill. Am citit undeva ca tipul de petrol american nu poate fi deocamdata rafinat in SUA . Cel putin o mare parte din el. Inseamna ori securizarea relatiilor cu sudul , ori ca e nevoie de multa investitie in rafinarii , infrastructura energetica si nu numai. Exita resursa umana pentru asa ceva ? Care ar fi factorul agregator , idealul sau motivatia care sa uneasca populatia intru un asemenea efort , sa se inhame la sacrificii ? Oamenilor ai nevoie ori sa le promiti un viitor luminos credibil ori sa-i sperii cu ceva credibil. Altfel, e fiecare pentru el si familia lui – asta in cazul ca mai vrea sa faca sau isi mai permite copii.
      Nu zic ca e rau ca se devoaleaza minciunile. E bine. Totusi situatia e …. „care este”. Entuziasmul nu e suficient. E important si necesar. Trump incearca sa re-castige increderea populatiei in sistem. Ramane de vazut daca sistemul are si solutii . Personal sper sa existe. Terapie de soc economic, social, politic ? Vor accepta elitele sistemului o asemenea zdruncinatura de redistribuire , cu pierderi de avere si de putere ?
      Dvs va aflati acolo , sunteti in mai mare masura a face un prognostic.

      • A fost adevărat la începuturi că țițeiul extras din roca mamă (argilă) prin fracturare hidraulică întâmpina rezerve la rafinare pentru că toate rafinăriile americane au fost construite și echipate să proceseze petrolul din import (Arabia Saudită, Nigeria, Venezuela, Mexic ș.a.).

        Dar lucrurile s-au schimbat fundamental în ultimele decenii, iar spiritul antreprenorial și capacitățile tehnico-industriale ale SUA au rezolvat această problemă. Vă prezint mai jos câteva date care atestă afirmația mea (și extrase dintr-un curs recent ținut la Graduate Center și Brooklyn College of CUNY:

        Producția de petrol de șist în SUA a crescut semnificativ în ultimii ani, având un impact major asupra industriei petroliere și a capacității de rafinare a țării. Revoluția argilelor petrolifere din SUA a condus la o creștere substanțială a producției interne de petrol, în special din formațiuni de petrol de mică adâncime.

        Producție și rafinare

        SUA a devenit unul dintre principalii producători de petrol datorită extracției petrolului de argilă. La începutul anului 2023:

        – Bazinul Permian a fost cel mai mare bazin de petrol de argilă din SUA, producând 8 milioane de barili pe zi (Mbpd) de lichide totale.
        – Bakken a fost al doilea ca mărime, producând 1,3 Mbpd.
        – Eagle Ford a fost al treilea ca mărime, producând 1,1 Mbpd.

        Proiecțiile indică faptul că producția de petrol din argilă din SUA ar putea adăuga aproximativ 1 Mbpd pe an din 2023 până în 2030, cu fluctuații potențiale bazate pe prețurile petrolului.

        Capacitatea de rafinare și localizarea

        Regiunea Gulf Coast joacă un rol crucial în rafinarea petrolului american, inclusiv a petrolului de argilă:

        – Peste 48% din capacitatea totală de rafinare a petrolului din SUA este situată de-a lungul coastei Golfului.
        – În ianuarie 2024, capacitatea totală de rafinare a coastei Golfului era de 8.869.611 barili pe zi calendaristică.

        Principalele rafinării

        Unele dintre cele mai mari rafinării de petrol din Statele Unite care prelucrează probabil petrolul de argil includ:

        1. Rafinăria Galveston Bay (Texas): 631.000 barili/zi
        2. Rafinăria Port Arthur (Texas): 626.000 barili/zi
        3. Rafinăria Beaumont (Texas): 609.024 barili/zi
        4. Rafinăria Garyville (Louisiana): 597.000 barili/zi[2]

        Aceste rafinării sunt deținute de mari corporații precum Marathon Petroleum, Saudi Aramco (Motiva) și ExxonMobil.

        Industria petrolului de argilă a demonstrat flexibilitate în producție în funcție de prețurile globale ale petrolului, având capacitatea de a suspenda noi sonde atunci când prețurile sunt scăzute și de a crește producția atunci când prețurile sunt ridicate.

    • Cuprul.
      Discutie de azi de la fabrica apropo de teava de cupru. Cand ma gandesc ca sunt sute de kile in fiecare EV ma dor matele…

      „Hi mechanical team,
      I’m looking at copper tubing again, last year we bought 750m, price is quite high for copper, wondering any options for alternate materials? Poly or aluminum?
      I will get some updated pricing for 2025 on copper either way.
      Thanks!”

      Raspusul meu:

      „Hi Todd, copper is the way to go.
      Thanks”

      Din nefericire si alte metale sunt irosite „in zadar”. Toate sunt pana la un punct. Masa critica cred ca e atinsa. Nu mai e mult si va fi saltul inainte.

  21. Încă un exemplu de realism climatic

    Președintele Trump a revocat proiectul eolian Lava Ridge din Idaho în prima sa zi de mandat, 20 ianuarie 2025, din mai multe motive:

    Opoziție din partea comunităților locale: Proiectul s-a confruntat cu o rezistență semnificativă din partea locuitorilor din Idaho, a americanilor din zonele rurale și a comunității japonezo-americane.

    Preocupări legate de mediu: Au existat îngrijorări cu privire la impactul proiectului asupra vieții sălbatice și la compromiterea vizuală a sitului istoric național Minidoka.

    Alinierea politică: Decizia se aliniază politicii energetice a lui Trump, care favorizează sursele convenționale de energie în detrimentul inițiativelor privind energia regenerabilă.

    Dimensiune și scară: Proiectul a fost planificat să fie unul dintre cele mai mari parcuri eoliene din SUA, acoperind aproape 100 000 de acri de teren public (40.000 ha), ceea ce a stârnit îngrijorare în rândul activiștilor locali.

    A fost nevoie de realegerea unui candidat republican condamnat de o justiție partizană, supus de 2 ori procedurii de impeachment, supraviețuind două atentate la viața lui – și de o respingere istorică (v. Mareea roșie – un catharsis după triumful răsunător al lui Trump) de către electoratul american a politicilor climatice și energetice ale Partidului Democrat – pentru a opri asaltul de ani de zile al Big Wind și al numeroșilor săi aliați asupra Americii rurale, a peisajelor și a faunei sale sălbatice.

    Dar ieri, într-un ordin executiv istoric, președintele Donald Trump a ordonat ca toate agențiile federale să evalueze imediat „impactul de mediu al proiectelor eoliene onshore și offshore asupra vieții sălbatice, inclusiv, dar fără a se limita doar la păsări și mamifere marine”. Timp de peste un deceniu, Big Wind s-a eschivat și a negat responsabilitatea pentru impactul său asupra tuturor aspectelor, de la vulturi la balenele nord-atlantice. De asemenea, a călcat în picioare în mod repetat comunitățile rurale și de coastă în încercarea sa de a obține credite fiscale federale.

    Nu mai este cazul. Există un nou șerif în Washington și este clar că lucrurile se schimbă.

    • Pai atunci e de bine. Americanii sunt cunoscuti pentru pragmatism si eficienta. Ma bucur ca au reusit a iesi de sub „vraja” .
      Sail on, you mighty ship of State .

        • Este doar un obicei , o rutina, fara vreun motiv sau scop special. Daca va deranjeaza va rog sa scuzati. Evident nu-mi inchipui ca exista anonimitate pe internet. Este in dreptul si puterea dvs de a decide ceva, orice , in privinta asta. Parerea mea este ca important e mesajul , dar iarasi asta e doar parerea mea. Pot exista si alte interese legitime proprii platformei.
          Multumesc pentru corectitudine.

          • Mai omule, tu cand trimiti o scrisoare cuiva, n-o semnezi? Nu spui TO si FROM? E complet aiurea sa spui:
            „Este doar un obicei , o rutina, fara vreun motiv sau scop special.”
            Te-a dus gandul vre-o data spre accountability (responsabilitate)?
            Ai un nume? Esti botezat?
            Hai ca termin aici ca sunt prea shucarit pe tine rau!

  22. Am citit lista hotărârilor lui Trump și abia acum am inteles semnificația celei explicata de domnul profesor Cranganu, ma refer la ordinul către EPA de a revizui în 30 de zile periculozitatea CO2.
    Birocațiile nu se predau ușor. Cred ca va fi o rezistenta de tip cetate asediata pentru ca orice agenție guvernamentala nu cedează ușor din puterea pe care a dobândit-o.
    Referitor la drill baby, drill.
    Media tradițională a cultivat povestea ca administrația Biden a stopat producția de petrol. În realitate democrații au făcut doar propaganda în direcția aceasta, in 2023 producția de petrol a USA a depășit-o ușor pe cea din 2019 sub Trump (in bazinul Permian acesta depășire este foarte clara). Singurul loc in care producția de petrol a scăzut sub Biden este offshore. La gaze naturale producția a crescut continuu sub Biden încă din 2019. Poate si din motive ideologice, democrații preferând gazele naturale, cu emisii mai mici de CO2.
    E adevărat ca administrația Biden a extins recent zona de interdicție a exlorarii pentru hidrocarburilor de pe coasta de E a USA, interdicție mai veche pe care n-am înțeles-o niciodată.
    Rămâne de văzut dacă Trump se va atinge de acest sacred cow a ecologiștilor.
    O știre pe care n-am vazut-o deocamdată în media tradițională este retragerea unui grup de bănci și a BlackRock dintr-o coaliție de finanțare a proiectelor Net Zero. Ca urmare Net Zero Asset Managers Inițiative si-a suspendat activitatea.

  23. Invitație la lectură

    Am mai făcut astfel de invitații în trecut, subliniind faptul că ziariștii de la Ziarul de Iași au o poziție pe care nu o întâlnesc prea des în mass media românească. De data aceasta, recomand ultimul articol Vestul sălbatic – level 2– semnat de ziaristul Briscan Zara:

    E uimitor cât de repede se schimbă oamenii după vremuri, după cum bate vântul. Ai fi zis că doar în cărțile de ficțiune scriitorii prezintă aberații din astea, credeam că doar ei bat câmpii, dar iată că realitatea întrece orice imaginație. Până mai ieri, Trump era văzut ca un personaj de desen animat, nimeni nu-l lua în serios, toți aruncau în el cu ce apucau, toți râdeau de el și îl tratau ca pe un nebun excentric care nu știe pe ce lume se află. Se dădea impresia că nimeni, niciodată, nu ar fi putut vota un asemenea personaj de film hollywoodian. Era imposibil de găsit în mainstream vreun articol elogios sau măcar neutru la adresa fostului și viitorului președinte american. Filtrul era așa de bine pus la punct, că dădea impresia de unanimitate în privința lui. Dar iată că magicianul a fost lovit în față cu o bâtă cât China de mare: poporul a votat cu Trump, și nu oricum, ci în număr copleșitor, care nu lasă niciun semn de întrebare. Poporul a arătat că toate ideile și opiniile oficiale erau false. Majoritatea oamenilor era de fapt cu MAGA. Cum naiba s-a putut întâmpla așa ceva? În ce hal de manipulați am fost de nu am văzut adevărul? Asta înseamnă să trăiești, de fapt, în minciună.

    Ce și cine ar fi avut de pierdut dacă ne-ar fi arătat adevărul, dacă s-ar fi prezentat lucrurile obiectiv și nu s-ar fi ascuns atâtea sub preș, dacă ar fi fost cu adevărat o democrație?

    Voi chiar credeați că nebunia aia numită corectitudinea politică putea să reziste mult? Era prea de tot, să fim serioși. S-a sărit prea tare calul, se cerea o corectare a corectitudinii…

    • Mai vreau sa adaug ultima fraza din articol, e epica:

      „Nu există decât un singur duşman colosal, temut şi urât de moarte: Marea Certitudine.”

      • Foarte bună adăugarea.

        Pe de altă parte, același Ziar de Iași mai publică, din când în când, și aberații care-ți îngheață mintea. De exemplu, tocmai a fost postat articolul Fascinația tiraniei care începe cu o propoziție absolut aiuritoare, de tipul Mare-i grădina lui Dumnezeu, dar câți mai sar gardul:

        Odată cu instalarea agresivă a lui Donald Trump la Casa Albă asistăm la încheierea unui ciclu istoric.

        Nu-mi rămâne decât să cred că autorul din Iași a văzut un spectacol SF pe undeva (Bolta Rece?). Ieri, toată ziua și toată noaptea, am urmărit festivitățile de instalare a președintelui Trump și nu am remarcat niciun element de agresivitate a ceremoniei. Doar reaua credință și noaptea minții pot genera o astfel de introducere a unui articol în care, fără nicio un strop de rușine sau decență, autorului mai scrie și despre revenirea în forță a lui Donald Trump, un măscărici toxic.
        Să vezi și să nu crezi (apropo de mărimea grădinii lui Dumnezeu…) că păreristul român știe el mai bine decât zecile de milioane de americani care și-au ales democratic Președintele țării lor. Penibil e prea puțin spus..

    • Ceea ce ziaristul din Iași ar trebui de asemenea sa ridicuiizeze este modul cum cei care pana ieri îl injurau sau bloca pe Trump, de la moguli precum Zuckerberg și Bezos, pana la politicieni europeni, inclusiv romani, s-au trezit peste noapte apărători ai libertății de exprimare, ai valorilor tradiționale, etc.
      Și convertirea ceva mai timpurie a lui Musk e bizara, în find el a beneficiat de administrațiile Obama 1, 2 și 3. Totuși el si-a pus banii proprii la bătaie cumpărând Tweeter înainte ca valul Trump sa fie vizibil câștigător. Un întreprinzător adevărat poate fi judecat dupa modul cum își risca banii proprii și nu pe cei ai altora. Din acest punct de vedere Musk este din alta categorie decat smecherii care fac la bursa milioane de tranzacții pe minut, fără o singura valoare reala rezultată.
      Ma întreb totuși dacă decizia lui Trump de anulare a obligației distribuitorilor de a vinde o cota de masini electrice nu va afecta relația lui Musk cu Trump. Deja valoarea companiei Tesla a scăzut cu vreo 15 miliarde de dolari. Vom trai si vom vedea.

  24. ” Harald 20/01/2025 La 19:37
    ”Cand nu treci de audit e infractiune.”

    Asta când o să scrii tu US Criminal Code (Title 18). Până atunci, isteria ta justițiară nu are nicio legătură cu realitatea, are legătură cu balaurii din mintea ta. ”

    Nu l-am scris dar l-am citit. Si am mai citit ceva, unde spune ca hotararaea de impeachment o ia Congresul dupa ce trimite un procuror special care ancheteaza. Congresul e liber sa inchida ochii si sa „o faca pe prostul” . Din cauza ca beleaua e prea mare si nu poti lasa rahatul sa ajunga la ventilator.

    S-au petrecut atitea musamalizari si atatea abuzuri juridice incat balaurii isterici au creat MAGA.
    Se va petrece si in UK , two tier Keir.
    Intrebarea de 18 puncte : opozitie controlata si deturnata ? Nu vi se par cam caricaturale personajele salvatoare ? Cam groase tusele si machiajul personajului bun si ale celui rau. Alte masti, aceeasi piesa.

    Legea are nu numai litera ci si spirit. Incalcand prea vadit spiritul legii va decuplati de populimea pe care o pastoriti iar populimea reactioneaza deoarece se simte inselata in contractul social. Populimea vrea paine si dreptate. Dar dvs stiti de ce e asa, nu ? Deoarece fiecare vrea sa fie rege iar aiasta nu se poate.

    Toate revolutiile sunt ilegale. Nu va puteti apara cu litera legii cand vi se opune ciomagul si mitraliera spiritului.

    • ”hotararaea de impeachment o ia Congresul”

      Ce treabă are auditarea financiară a celor 28 de entități care compun Departamentul Apărării (a.k.a. ”Pentagon”) cu Congresul și cu hotărârea de impeachment?! Chiar scrii despre tot și despre toate?

      Auditarea financiară e realizată de o companie privată, iar rezultatele auditării reprezintă pur și și simplu opinia auditorilor, nimic mai mult. Companiile de audit au o anumită credibilitate, inclusiv în fața autorităților, dar ele nu sunt Curtea de Conturi din România. Nici măcar Curtea de Conturi din România nu poate desfășura anchete penale, ea poate sesiza Parchetul și cam atât.

      Companiile de audit aplică de-obicei cele mai recente practici contabile și cele mai recente prevederi legale, în timp ce contabilii în vârstă din instituții aplică metodele cu care au fost ei obișnuiți de-o viață. Asta nu înseamnă fraudă, asta înseamnă metode și practici contabile diferite. E ca și cum ai avea același text în suedeză și în portugheză. E greu să certifici o acuratețe de 100% a traducerii acelui text din engleză, iar compania de audit poate opta pentru disclaimer. Ceva la modul ”nu putem certifica o acuratețe de 100%”.

      În cazul contractelor întinse pe mai mulți ani, apar mereu discrepanțe între înregistrările contabile ale partenerilor contractuali (de ex Departamentul Apărării și Lockheed). La finalizarea contractului, peste 3-4 ani, toate acele discrepanțe vor fi rezolvate. Însă până atunci, toate înregistrările și evidențele contabile anuale vor prezenta discrepanțe. Asta nu înseamnă fraude, iar compania de audit care se ocupă de Pentagon nu poate verifica și Lockheed în același timp, nu a fost mandatată pentru asta. Lockheed are sigur nevoie de auditare, dată fiind mărimea corporației, dar compania de audit care verifică Lockheed e în mod sigur alta.

      Cu permisiunea Dl.Crânganu, aș vrea să includ și câteva considerații ad hominem: misiunea ta pe-aici este să răspândești propagandă anti-americană. Tot fel de zvonuri bune de distribuit rușilor de rând, în tren sau în microbuz, exact din categoria ”cineva de la Pentagon a furat 7 miliarde (…) nu poate să arate nici marfa nici banii”. Ideile tale despre contabilitate sunt la nivelul de magazin sătesc și sunt destinate unor oameni care înțeleg chiar mai puțină contabilitate decât tine. Astea or fi mergând în Rusia rurală, dar pe-aici nu merg.

      Și nu, n-ai citit US Criminal Code Title 18. Ai încercat doar să bravezi, de asta ai sărit la impeachment. Partea care se referă la audit se regăsește în Title 31 😀

      https://uscode.house.gov/browse/prelim@title31/subtitle3/chapter35/subchapter3&edition=prelim

    • Ordinul executiv se intitulează Putting America First in Environmental Agreements”.

      Redau două puncte semnificative din ordin:

      …(c) The United States Ambassador to the United Nations, in collaboration with the Secretary of State and Secretary of the Treasury, shall immediately cease or revoke any purported financial commitment made by the United States under the United Nations Framework Convention on Climate Change.

      …(e) The U.S. International Climate Finance Plan is revoked and rescinded immediately. The Director of the Office of Management and Budget shall, within 10 days of this order, issue guidance for the rescission of all frozen funds.

      Redau și remarca făcută de președinte înaintea semnării ordinului de părăsire a Acordului de la Paris:

      I am officially withdrawing the United States from the Paris Climate Accord – a one-sided deal that hurts American industries while letting China pollute freely. We will no longer cripple our economy for a globalist agenda!

      Ordinul de retragere vine la pachet cu intenția președintelui Trump de a nu participa in person la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial din acest an de la Davos. De fapt, mulți lideri internaționali renunță la acordurile globaliste de mediu care nu fac altceva decât să le sugrume economiile și să le afecteze populațiile:

      While Donald Trump, who is being inaugurated as U.S. president on Monday, is expected to address the forum via live video link on Thursday, a number of key leaders will be completely absent from the event. These include Indian Prime Minister Narendra Modi and Chinese President Xi Jinping, as well as French President Emmanuel Macron, Italy’s leader Giorgia Meloni and British Prime Minister Keir Starmer.
      Of the Group of Seven (G7) industrialized nations — which includes the U.S., Europe’s biggest economies, Canada and Japan — the only head of state attending the summit in person is outgoing German Chancellor Olaf Scholz.

      Mareea roșie – un catharsis după triumful răsunător al lui Trump are efecte mult mai extinse decât cele pe care le-am descris preliminar în articolul meu din 11 noiembrie 2024.

      • Of, saracul de introvertit Olaff, merge saracu ca doar e urmasul celei care a inchis centrele nucleare, teatrul absurdului.

  25. Off Topic:
    De nustiu cati ani n-a mai nins in Florida & co. Uitati pe WSJ un reportaj:

    https://www.wsj.com/us-news/climate-environment/southeast-in-deep-freeze-after-record-snowfall-9794acba?mod=hp_lead_pos9

    Pentru cei care n-au subscriptie, copiez niste fraze mai importante din articol:

    Arctic air moved down from Canada and brought frigid conditions to an area that rarely sees it, National Weather Service meteorologists said. Colder-than-normal temperatures are expected until the end of the week.
    More than 8 inches of snow were reported in parts of Florida, doubling the state’s previous record of 4 inches in 1954, said Frank Pereira, a meteorologist at the National Weather Service.
    In New Orleans, 8 inches of snowfall was recorded on Tuesday, the most since official records started in 1948.

    Cred ca aerul frigid din Canada poate influenta decizia lui Trump de a pune taxe pe marfurile canadiene. Intr-un fel Trudeu il santajeaza cred. 😁

  26. Explicațiile unui specialist din sudul Californiei despre actual sezon al incendiilor:

    California de Sud (SoCal) se găsește într-o zonă climatică de deșert! Întotdeauna a fost așa.

    Sezonul actual de incendii nu este rezultatul schimbării climei. Nu ascultați de activiștii climatici!

    Incendiile și vânturile Santa Ana (după cum puteți auzi) fac parte din viața noastră în SoCal.

    Acestea sunt faptele esențiale.

    https://x.com/i/status/1882507538434068825

    • Zona LA are hot weather dar nu e in desert, fiind aproape de ocean. Apoi daca asta ar fi singura explicatie, de ce nu apar astfel de incendii uriase mai des ?!
      According to climate scientists, climate change increased the likelihood of the event by creating first a very strong rainfall (which resulted in more vegetation), and then a very strong drought (which dried the vegetation). The likelihood for such events increased by 31–66% from 1950.
      Things have changed in the past year as climate change has extended wildfires to a year-round threat, and fuels fires when they do happen. “In less than a decade, California has experienced its largest, its most damaging, its deadliest wildfires,” says Berlant. “Our dry matter and climate has always lent itself naturally to wildfires, but really, more recently, I’d say a confluence of issues has led to this immense wildfire crisis. A changing climate is one of those.”
      The Palisades Fire and Eaton Fire, which continue to burn since they were first detected ten days ago, have destroyed 12,000 structures, killing at least 27 people, and burning down nearly 40,000 acres of land (when including damage from the smaller, now extinguished fires). The fires are the second and fourth most destructive in the state’s history.

      • Întregul dvs. comentariu este paralel cu demonstrația făcută în videoclipul indicat. Chiar din primele secunde, autorul spune că se găsește într-un orășel undeva la est de San Diego, și descrie clar peisajul deșertic de acolo. Pe hartă, se poate vedea că este vorba de deșertul Colorado, o parte din mai marele deșert Sonoran.

  27. Ce se întâmplă?!

    Gradul de dependență a populației de energia tradițională [lemne, paie, tufișuri, buruieni, bălegar etc. ]este adesea ascuns în statisticile oficiale privind consumul de energie sau este subevaluat. Unele organizații, cum ar fi Agenția Internațională pentru Energie, au început să clasifice arderea tradițională drept energie regenerabilă. AIE a reușit să arate o creștere a consumului de energie regenerabilă prin această raportare și o creștere a „femeilor în forța de muncă din domeniul energiei” prin clasificarea femeilor care adună bălegar și bețe drept „lucrători în domeniul energiei”.

    Așa se scrie o parte a istoriei surselor regenerabile de astăzi…

    Detalii,

    The Hidden Renewable Energy in Central Asia

      • @Robert – ”Harald scoase-o sinteza din redingora franceza”

        Ar trebui să-ți fie rușine să poluezi secțiunea de comentarii de la articolele Dl.Crânganu cu asemenea inepții. ”Sinteza” despre alimentarea cu energie electrică la Baikonur e un text original, l-am compus chiar în timp ce îl scriam, așa cum ar trebui să fie orice comentariu al unui cititor.

        Existența termocentralei și a stâlpilor de înaltă tensiune este documentată prin fotografii făcute la fața locului și disponibile public pe internet. La fel și alimentarea cu energie electrică a hotelului de lângă cosmodrom. Datorită lansărilor de la Baikonur ale unor misiuni spațiale la care participă și astronauți americani, fotografiile din zonă nu mai sunt chiar o raritate.

        Pista de 4.500 de metri de lângă cosmodrom pe care aterizau navetele Buran (diferită de aeroportul din oraș) a fost refăcută și ea. Ocazie cu care mai multe avioane americane de transport au aterizat acolo pentru pregătirea misiunilor spațiale și echipajele lor au făcut o mulțime de fotografii care au ajuns în Vest, fără să aibă vreo legătură cu astronauții în sine.

        Motivul pentru care te derajeanză asemenea ”sinteze” este frustrarea: așa devii conștient de inadecvarea ta, la fel ca și în cazul altor comentatori de pe-aici. Nu te împiedică nimeni să urmărești podcast-uri cu piloți americani care au aterizat ocazional în Kazahstan în general sau la chiar Baikonur, dacă vrei să scrii și tu asemenea ”sinteze”.

  28. Russian strategic thinkers are generally united in their tendency to regard war as “an inherent part of human existence” and “a phenomenon embedded in the meaningful whole of society” and not as “an isolated event.

    Execrabila natie

  29. Azi am aflat…

    Fletcher Prouty Explains Invention and Use of Term „Fossil Fuels”.

    “Fossil fuel” was fabricated to inflate the price of oil by making people think oil is a scarce resource.

    https://x.com/realstewpeters/status/1867663204496945554
    https://www.youtube.com/watch?v=zSff0pwc1Xc

    wiki:
    Leroy Fletcher Prouty (January 24, 1917 – June 5, 2001)[1] served as Chief of Special Operations for the Joint Chiefs of Staff under President John F. Kennedy. A colonel in the United States Air Force, he retired from military service to become a bank executive. He subsequently became a critic of U.S. foreign policy, particularly the covert activities of the Central Intelligence Agency (CIA), which he believed was working on behalf of a secret world elite.

    Prouty’s commentary on the Kennedy assassination circulated widely from the 1970s to 1990s, as a key source for conspiracy theories about it.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. 2024 este Annus Mirabilis: Patru cărți publicate ca singur autor (o tetralogie) -Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature; The Dynamic Earth - Introduction to Geology and Climate Change, KendallHunt; Clima în schimbare De la frică la realitate, Editura Trei/Colecția Contributors. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro