vineri, martie 29, 2024

De la interesanta cifră de 1% (salariile de 3.000 de euro) la noua și complexa D406 (zisă și SAF-T)

A trecut o săptămână de când le-am auzit, dar aud în continuare ecoul lor. E vorba de epitetele ”interesantă” și ”complexă”. Și nu, nu se referă la viață, în general.

Primul este despre cifra interesantă transmisă de primul ministru. ”1% din angajații români au salariu net de peste 3.000 de euro”. Dacă s-a referit la acel 1%, epitetul e nimerit.

În Franța, cu 3.000 de euro ești in clubul 40% cel puțin la fel de bogați ca tine. Corect, poate merg prea departe cu comparația: să venim mai lângă casă! În Polonia, ori chiar în Lituania, la minim 3.000 de euro se califică 10%, cum ne spune rapid acest comparator cât se poate de interesant de la OECD.

La noi, Statistica spune că ești în clubul de 10% cu doar 1.000 de euro. Partea interesantă acum vine. Presupunând că și noi am avea o pătură de 10% cu peste 3.000 de euro lunar și în rest nu s-ar schimba nimic, probabil că am ieși cu Palma din Europa. Palma, adică acel coeficient pe care lumea îl consideră astăzi o măsură corectă a inegalității veniturilor, raportând cât câștigă 10% cei mai bogați la câștigul (venitul disponibil) a 40% cei mai săraci. Acum suntem la un raport 1,39, iar peste noi în UE mai e doar Lituania (1,49) și, la distanță, Bulgaria (1,95). Să fii ca americanii la inegalitate socială (Palma 1,8) mai treacă meargă, dar clar Chile (2,5) sau Costa Rica (3,1) nu sunt din filmul european.

Fără alte comentarii, să trecem acum la următorul epitet. ”Având în vedere complexitatea și noutatea acestei obligații de raportare, contribuabililor li se va acorda o perioadă de grație de 3 (trei) luni pentru prima raportare, de la data când obligația de depunere devine efectivă pentru respectivul contribuabili”. Am citat din versiunea 2.0 a ”Ghidului contribuabilului pentru pregătirea și depunerea declarației informative D406, Fișierul Standard de Control Fiscal (SAF-T)”.

În două vorbe, acesta este un format care permite transferul datelor din sistemul propriu al contribuabilului (facturi, plați, mișcări de bunuri, registrul jurnal, fișiere master) pentru a fi analizate automat și folosite de administrație în controale/ inspecții fiscale pe TVA. În afară de PFA-uri, întreprinderi familiale, instituții publice și alte câteva categorii, cam tot mediul de afaceri trebuie să depună această nouă declarație, începând de anul viitor, lunar sau trimestrial, urmând perioada fiscală aplicabilă pentru TVA. Inclusiv contribuabilii care nu sunt înregistrați în scopuri de TVA vor depune fișierul SAF-T trimestrial.

Sigur, nu vorbim propriu zis de o știre aici. Se știe de câțiva ani că se lucrează la implementarea acestei măsuri, care se mai aplică de altfel și în alte șapte state europene, printre care și cele de care am amintit – Polonia, Lituania și  Franța.

Știrea mi se pare însă această recunoaștere a complexității, pe care nu cred să o mai fi întâlnit-o într-o comunicare oficială a Fiscului nostru. Ajungând aici, este de așteptat să existe o compensare pe măsură a acestei complexități. Cum s-ar spune, să știi și tu, contribuabil, de ce te supunem la așa ceva.

Ei bine, ANAF intuiește corect așteptările și în ghid găsim beneficiile din implementarea SAF-T, mai întâi cele ale contribuabilului, de-abia apoi ale administrației. Iar pe primul loc este pusă ”reducerea costului conformării pentru contribuabili”. Scris o dată și … cam atât, pentru că ghidul, încă document în lucru, se concentrează pe partea tehnică, pe ce și cum trebuie raportat etc.

Concentrarea pe explicarea modului cum se va reduce concret costul de conformare ar fi însă crucială pentru asumarea de către contribuabil a acestei noi obligații complexe.

În căutarea glonțului de argint …

Să spunem foarte clar – era inevitabil să se ajungă la astfel de măsuri care se încadrează în moda globală de supra-transparentizare, pe toată linia, impozite directe, dar și indirecte. Pur și simplu trebuie să facem ceva cu acest specific local, deficit (gap) pe TVA – suntem țara din UE care încasăm cel mai puțin față de potențialul estimat, 33,8%. Următoarea în clasament vine la 26%, Lituania.

Nu puteam să rămânem la loteria de bonuri fiscale, începută acum cinci ani și pe care doar pandemia a mai oprit-o. Și Polonia a avut tombola ei, a ținut-o un an și ceva, a dat și o mașină (arătam atunci diferențele între cele două loterii), dar a venit și cu o terapie de șoc pe TVA – mecanism taxare inversă, introducere garanții pe sectoarele vulnerabile la frauda tip carusel, înăsprirea sancțiunilor, integrare baze de date plus investiții în platforme IT de analiză BIG DATA, de prelucrare a fantasticului volum de date primit ca urmare a introducerii registrului unic/SAF-T. Rezultatele acestei terapii s-au văzut în Polonia: în 2017, gap-ul se redusese deja la 14%, față de 24%, în anii precedenți. Acum sunt undeva la 10%.

Încă o dată, SAF-T a fost doar o parte din program. Și, la drept vorbind există mai multe SAF-T-uri.

Orice s-ar spune au trecut mai bine de 15 ani de la proiectarea SAF-T în laboratoarele OECD, ca o soluție revoluționară, voită generală, de a oferi practic mai multă putere de control administrației fiscale. Între timp, unii au căutat să adapteze soluția originală, mai ales pentru a evita duplicarea raportărilor obligatorii (Portugalia, Polonia). Alții precum Franța, Lituania au ales varianta obligatoriu, dar prezentat doar la cererea autorităților. Și nu-i vorba că restul, cei care nu au adoptat SAF-t au renunțat la această super-putere de control, doar că exploatează mai bine tehnologia de ultimă oră. În Ungaria, spre exemplu, din acest an se raportează online și în timp real toate facturile, inclusiv cele corectate sau anulate.

Toate acestea ne arată că nu există glonțul de argint, o sintagmă preluată de la FMI, de care aminteam cu ocazia conectării caselor de marcat la sistemul Administrației (vezi revista Consultant Fiscal iulie 2020). Reluam atunci concluzia unui raport FMI – ”de cele mai multe ori, introducerea EFD (Electronic Fiscal Devices) necesită eforturi considerabile, atât din partea administrației, cât și a contribuabilului (…) sunt eficiente doar dacă sunt parte a unei strategii cuprinzătoare de îmbunătățire a conformării (…) nu trebuie văzute ca fiind «glonțul de argint»: ca și în alte cazuri, nu simpla îmbunătățire tehnologică aduce rezultatele consistente privind creșterea veniturilor sau îmbunătățirea permanentă a conformării.

Sau dacă vreți și mai direct, același FMI: „Principala limitare a controlului fiscal documentar este că fiecare document cu relevanță fiscală nu este cu nimic altceva decât declararea unei tranzacții care a avut sau poate nu a avut loc. Crearea unui astfel de document depinde de bunăvoința (good will) contribuabilului și de modul cum se intersectează interesele celor implicați”.

… și a punctului de intersecție a intereselor

Înainte să ajungem să vorbim de intersectarea intereselor celor implicați, să vedem ce gap … de parteneriat este perceput acum ca fiind între Fisc și contribuabil.

Dacă sărim acum la D406 (aka SAF-T) și în rest nu se schimbă nimic, ieșim și la acest capitol din coeficientul european. Vorbesc aici de coeficientul complexității fiscale, pus la punct de universitățile germane din Munchen și Paderborn, pe baza răspunsurilor consultanților în fiscalitate internațională la întrebarea cât de greu/ușor le este companiilor multinaționale să înțeleagă și să aplice Codul Fiscal dar și să facă față procedurilor de conformare în fiecare țară. Și percepția generală este, deloc surprinzător, desigur, că lumea fiscală este mai complicată de la an la an.

Aștept cu nerăbdare publicarea ultimelor date la nivel de țară. În 2018, eram pe locul 56 din 58 al complexității , în clasamentul general (15 criterii – complexitatea Codului Fiscal, plus 5 criterii – complexitatea cadrului procedural).  Polonia venea pe 52, Franța – 39, Lituania – 24, Ungaria – 17, iar Bulgaria, surpriză-surpriză, locul 7.

Când e vorba de cele 15 criterii referitoare la explicarea legislației, putem zice că ne mai descurcăm, adică suntem în rândul lumii. Spre exemplu, în ce privește facilități fiscale, suntem pe locul 41, dar tot e ceva: Lituania e pe 52, Ungaria pe 53, Polonia – 42. Bulgaria e pe 5.

Mergând la cadrul procedural, vestea bună e că suntem percepuți spre bine la partea de ghiduri explicative – locul 20 din 58. În rest, locul 58 (din 58!) la ”legiferare” (enactment – procesul formal prin care o propunere legislative este transpusă efectiv în lege), locul 58 la ”inspecție fiscală” și 56 la ”procedura de apel” (începând de la formularea unei contestații până la obținerea unei rezoluții la nivel administrative sau prin justiție).

Așadar, când citești în detaliu, nu prea găsești epitete pentru diferențele extraordinare pe care le înregistrăm. Încă o data, vorbim nu de nivelul taxelor, ci de complexitatea lor. Noi nu avem un Cod Fiscal atât de stufos ca al statelor dezvoltate, unde SUA sunt campioane – circa 6.500 de pagini de legislație, plus peste 60.000 de pagini jurisprudență. Doar că noi suntem, iată, mai complecși, SUA fiind doar pe locul 35, dacă e să ne uităm doar la partea de investiții (locul 49, în clasamentul general). Că ei își pot permite luxul complexității, că au făcut din asta instrument de business, asta e altă poveste.

Tocmai într-un astfel de cadru tensionat, introducerea unei proceduri de ruptură de tipul SAF-T trebuie să fie ca o operație chirurgicală cu laser. O operație explicată de-a fir a păr: de ce mergem pe varianta rapoartelor periodice, de ce nu la cerere sau de ce nu trecem direct la conectarea în timp real?

Apoi e momentul ca Fiscul să arate concret că are capabilitatea tehnică să meargă țintit la cazurile de risc, sau cel puțin să ofere un calendar de investiții până se va ajunge aici (nu doar niște simple declarații bune de Planul de reziliență). În același timp, cred că a venit momentul unui schimb pragmatic de complexități – da, la modul cel mai pragmatic, să i se spună contribuabilului – acum ne interesează în maximă măsură TVA, ne concentrăm pe D406, te lăsăm să respiri pe alte puncte fiscale.

Dacă ajungem la acel punct de intersecție a intereselor celor implicați, avem mai multe șanse să vedem implicați aici mai mulți investitori care să ne ajute să creștem nivelul veniturilor, atât pentru cei 10% de sus, dar esențial și pentru cei 40% de jos. Altfel, nu prea văd șanse de a renunța la acel gust amar când spunem – viitorul se anunță foarte interesant. Unde mai pui că și complex.   

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. In 2021, soluția în statele dezvoltate e facturarea electronică. ( și Ungaria face bine sa se mențină la zi cu trendul occidental )
    In digital, factura merge la client dar și la stat.
    Așa și doar așa oricare stat CREDIBIL poate ” vedea” in timp real cine la cine facturează.
    Dar și ce e mai arzător, cine plătește la cine. Cit plătește.
    Și dacă plătește.
    Doar asa timpul de reacție a statului se reduce enorm. In era digitala.
    Că degeaba te trezești sa ceri bani pt taxe, TVA , contribuții după 4- 5 ani.
    Arunci bani pe geam și prinzi muște.
    Acum e de văzut cît de interesat e statul român în lupta împotriva evaziunii fiscale și contributive.
    Nu cred că e interesat. Face joc de glezna.
    Deoarece cînd tu ca stat scutești firme , sectoare întregi de plata taxelor și/ sau a contribuților, e o forma mascată dar legalizata de evaziune fiscală.
    Adică gestionare clientelară a încasărilor bănești ale statului.
    Și matematica elementară confirma .
    2+ 2 =4
    Doar că dacă unu e scutit de aia doi lei , iobagul plătitor trebuie obligat cumva să plătească 4 lei.
    Clasic. Rodat . Aplicat și aprobat.

  2. Statistica este si ea buna atunci cind dorim sa ne raportam la altii .Diferitele formule de calcul ne prezinta o realitate partiala . Romania este o tara unicat (poate or fi si altii din fostele tari sovietizate ).Exista , ca parte a averii cetatenilor ,diferite surse de bani ce nu sunt supuse controlului statal si impozitarii .Populatia este practic proprietara imobilelor unde locuiesc (case , apartamente , etc .)si inchirirea de locuinte este si ea o sursa de venit . Banii veniti din strainatate (cinci milioane de cetateni ce nu mai traiesc in Romania) reprezinta o a doua sursa de venit pentru multi cetateni ramasi acasa care primesc lunar bani neimpozabili .Evaziunea fiscala, pe domenii diferite, este a treia sursa suplimentara de venit . Magazine , intreprinderi mici si mijlocii , artisti de tot felul , lucratori ,zugravi , instalatorii si multi altii ,si sumele obtinute de acestia fara a fi impozitate reprezinta o alta sursa de venit . Terenurile agricolole reprezinta si ele alta sursa de venit .Drogurile , contrabanda cu tigari si produse contrafacute de tot felul sunt si ele o sursa neimpozabila de venit .Transportul gen TAXI (masini mai mari sau mai mici ) aduc si ele venituri suplimentare . Consumul si vinzarea de alcool nefiscalizat ca si cel al fructelor si animalelor din gospodariii reprezinta alta sursa de venit nesupusa impozitarii . Munca la negru pe santierele de constructii , de tot felul , unde se practica fiscalizarea partiala a activitatilor este inca un mod ilicit de a procura bani . Comertul ambulant cu tot felul de produse , flori , fructe , legume etc . produce si el profit neipozabil .Spaga , ca modalitate de rezolvare a unor situatii (o multitudine de astfel de procedee )ca si atelierele de tot felul (cismarii, tapiterii , reparatii auto etc )sunt si ele purtatoare de bani negrii .Iata doar citeva , ca sa nu ma refer la marile tunuri date prin conectarea uneori si politica la averea statului , acolo unde banii vin cu lopata ca si in situatia salariilor luate fara nici un fel de munca atasata .Toate aceste lucruri sunt cunoscute si evident acceptate tacit de noi toti . Fiecare mai adauga o suma (mai mare sau mai mica ) la venitul lunar ce este legalizat .Putini sunt cei care – sunt singuri pe lume – ca sa zic asa si care sufera din cauza salariului sau a pensiei mici .Tot romanul este descurcaret .

  3. N-am prea înțeles de ce s-a băgat “bolovanul” arogant in gura lupului cu acea afirmație. Ca si cum, “uite bre ce bine se trăiește in Romania, daca ești in bula celor 1%”. Cât de lipsit de empatie sa fii…

    Așa cum a aruncat si afirmația aceea stupida cu pâinea.

    Premierul ar trebui sa facă referințe si sa se raporteze la medie, nu la top. Dacă spunea ceva de genu
    “…intelegem ca este greu, ca multe produse sunt mai scumpe decât in UE cu 20-40% (e.g. Lapte, cosmetice, samd), fiindcă suntem o tara care doar importa si singura noastră “afacere” sunt supermarketurile si farmaciile, însă ne străduim să schimbam aceste lucrurile in bine. Avem nevoie de schimbările x, y si z”.

    Sincer, la ce prețuri au casele in marile orașe din Romania si la ce mașini observ ca se perinda pe șosele, ceva e putred in declarația lui oricum. Mai degrabă trebuia sa se lege de economia gri spre neagră.

  4. E greu de comparat „salariile” din diferite tari. De fapt si denumirea de salariu e ambigua, as vorbi mai degraba de venituri.
    Trebuie considerata si puterea de cumparare, precum si diferitele servicii de care poti profita intr-o tara sau alta, de ex asistenta sanitara, scolarizare, logistica.
    Cred ca un roman cu un venit de 1000 de euro are cam acelasi nivel de viata cu un neamt cu 2000. Si, sa recunoastem, nevelul de viata a romanilor a crescut, si e bine ca e asa, vezi nebunia de la Mamaia.
    Desigur, aceasta crestere nu e meritul guvernului, s-ar putea chiar spune ca in ciuda guvernului.

  5. Ce prostie fenomenală!

    Ce înseamnă „egalitate socială”? Înseamnă că ăla care nu face nimic e plătit la fel de bine ca cel ce face foarte mult. Am avut tâmpenia asta în comunism și uite ce bine s-a terminat :)

    Autorul scapă de asemenea din clasamentul său cele „mai performante” țări din punct de vedere al „echității sociale”: Cuba, Venezuela și Coreea de Nord. Uite de exemplu în Venezuela săptămâna de lucru a angajaților statului s-a redus de vreo doi ani la o zi lucrătoare. Toată lumea ia în mod „echitabil” $25/lună. Chiar stau și mă întreb de ce nu-i vedem pe toți ăștia indignați de „inechitate socială” năvălind acolo să se delecteze cu „echitatea aia socială” :)?

    Evident că într-o societate sănătoasă și perforantă trebuie să ai „inechitate socială” pentru a recompensa performanța. Egalizarea veniturilor se poate realiza doar în jos, jumulindu-i pe cei mai creativi, mai harnici și mai inteligenți membrii ai societății spre a-i recompensa pe cei mai puturoși, mai proști și mai nepăsători membrii ai societății.

    Ăsta e motivul pentru care creativitatea și inventivitatea în UE (odinioară vârful de lance al progresului tehnic) tinde azi spre 0. Și de asta America își menține avansul comfortabil. Pentru că europenii deștepți vrem să trăim noi bine nu ca să ducem în cârcă oșțtiri de paraziți în „numele echității sociale”. De aceea și vedem exodul de creiere spre America…

    • Inspirat de afirmatia ” …a-i recompensa pe cei mai puturoși, mai proști și mai nepăsători membrii ai societății ” eu as veni cu o propunere.
      Ce-ai zice daca s-ar hotara ca toti aia care au un IQ mai mic de 130 (de pilda) sa fie rasi de pe suprafata pamantului .Se presupune ca ASTIA sunt si lenesii si prostii si nepasatorii.
      Sa ramana numai ceilalti ,baietii destepti ,harnici si intreprinzatori ! Ce zici, achiesezi la chestia asta ? Suna ca naiba dar e doar un exercitiu de imaginatie.

      Eu cred ca ar exista atunci un mare impediment in sensul ca urmatoarea zicere extrasa din viata cotidiana nu prea si-ar mai avea rostul.
      Ea suna asa:
      -Intrebare : Stiti care sunt cele 3 elemente de care trebuie sa se serveasca un baiat destept ca sa o duca bine ?

      -Raspuns : Apa ,aerul si fraierul !

      Daca dispar ” fraierii ” cum o s-o mai duca bine desteptii…ca nu o sa mai poata sa se traga in piept unii pe altii ca doar toti sunt destepti,nu-i asa ?
      Sau poate atunci or sa constate unii cu IQ peste 140 ca, din cauza alora cu IQ intre 130 si 140, ( care sunt mai prosti in raport cu ei,nu-i asa ) nu pot trai atat de foarte bine pe cat isi doresc si hotarasc ca acestia trebuie eliminati.

      Rationamentul poate continua dar sper ca ai patruns in esenta celor spuse de mine !

      PS.
      Atunci cand am aflat ca avem o pasiune comuna,zborul,mi-ai devenit mai simpatic.
      Cand insa faci afirmatii care se duc mult catre extrema dreapta… ma mai gandesc.
      Nu prea imi plac extremistii,nici de stanga nici de dreapta !

      • Referitor la prosti ! S-ar putea scrie o carte despre ce se spune/comenteaza sau se glumeste despre …. Mi-amintesc ca De Gaulle atunci cand un colaborator exasperat de de „prostii actvi” ar fi exclamat : AStia toti trebue exterminati – iar Generalul a replicat : Vast proiec, foarte vast proiect ! Nu – nu poate fi vorba de exterminarea prostilor ! Tot din amintiri – Sadoveanu povestea intr-una din cartile sale despre un boier moldovean cu nenumarate – azi le-am spune „investitii” – care intrebat de un vizitator strain cum se descurca cu toate ale sale , ar fi raspuns : „Cu oameni slabi de cap – dar tari de virtute” ! Solutia – clasica si ECHITABILA – rasplatirea fiecaruia pe baza a ceea ce face ! Egalitate DA – dar NUMAI in fata legilor ! Referitor la afirmatia cu „aerul, apa si fraierul” Cred ca faceti o grava concluzie Acesta este sloganul escrocilor – care cert exista – dar reprezinta o minoritate si nu trebue sa ne fie far in viata ! Ce trebue unui tanar ca sa reusasca in viata : Munca – Munca si Seriozitate ! Cum ne zicea latinul : Per aspera ad astra ! Desteptii – asa cum intelegi mata – vor trai bine intr-o societate normala care apreciaza si rasplateste munca valoroasa si CINSTITA ! Hai sa lasam Filosofia pungasilor si sa ne aplecam pe datoriile cetatenesti de baza – munca, cinstea, implicarea si servirea (probono – adica rara cereri de parale – ca sa fiu mai clar !)

  6. Mda… Scheme tot mai fistichiu denumite pentru deghizarea expedițiilor de jaf legalizat în buzunarele unora pentru bunăstarea clicilor de impostori și paraziți „de stat”.

  7. Cum ar fi ca si statul sa ofere si el explicatii pe ce cheltuieste banii nostri, la acelasi nivel de detaliere si in aceleasi termene stranse? Interesant! Ar putea incepe de exemplu sa justifice zecile de milioane cheltuite la ANAF, daca tot au bani de software ca sa stranga date de la toti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro