sâmbătă, septembrie 18, 2021

De Paște

Miercuri seara, președintele României, dl. Klaus Werner Iohannis, s-a adresat cetățenilor României. A fost, cred, nu doar cel mai scurt discurs al domniei sale, ci și cel mai bun.
Unul simplu, sincer, netrucat, cu adevărat la persoana întâi. Îmi place să cred că nu a fost nici conceput, nici scris, nici stilizat de cine știe consilier, de comunicator profesionist. Că este eminamente rodul gândirii și simțirii omului Klaus Iohannis.
Dl. Iohannis ne-a spus cum va petrece domnia sa și soția domniei sale, pe care a numit-o simplu, Carmen, Sărbătorile pascale. Puțin contează că o vor face mâine sau săptămâna viitoare. Oricum, soții Iohannis vor sta acasă. Nu vor merge la Biserică, loc unde s-au dus cu regularitate încă dinainte ca dl. Iohannis să fi fost ales președinte, nu vor lua lumină, nu vor avea invitați la masă și nici nu vor primi oaspeți. Carevasăzică, vor renunța la toate riturile sociale pe care ne-am obișnuit să le asociem marilor sărbători ale Creștinătății. Adesea chiar cu riscul de a pune manifestările cu caracter public în fața trăirilor adevărate. Asemenea multor altor cetățeni ai României care sărbătoresc mâine Paștele, dar și celor de religie ortodoxă care o vor face săptămâna viitoare, familia Iohannis se va ruga și va primi minunata veste a Învierii Lui în intimitate.
Nu sunt din cale afară de religios. Nu merg și nici nu țin să fiu văzut duminică de duminică la Biserică, Nu îmi fac cruci în exces. Dar nici nu număr câte lăcașe de cult, noi sau vechi, mi-au ieșit în cale.
Cred că dacă marile sărbători ale creștinătății au cu adevărat un rost, acesta nu e de a ne determina să luăm cu asalt lăcașurile de cult. Din motive mondene. Cu atât mai puțin hypermarketurile. Ci să ne gândim la noi și la alții. La cum am fost, la ce am greșit, la ce le-am greșit semenilor noștri și la ce ne-au greșit alții.
Anul acesta Dumnezeu ne-a pus pe toți la mare încercare. Pe unii, pe prea mulți dintre noi această încercare ne-a prins nepregătiți. Așa se face că, în loc să ne cultivăm grădina proprie, am încercat să aruncăm cu buruieni în cea a vecinului. Tinerii s-au revoltat împotriva vârstnicilor, vârstnicii au acuzat discriminări și persecuții, bugetarii au redevenit Paria societății. De parcă aceasta ar putea trăi fără doctori pe care chiar și astăzi îi punem iresponsabil la zid, fără profesori, fără artiști sau fără funcționari publici.
Or, indiferent dacă suntem religioși sau agnostici, patimile lui Isus s-ar cuveni în aceste zile să ne reamintească faptul că iubirea și iertarea sunt condiții obligatorii ale mântuirii noastre. Dacă acum sau săptămâna viitoare ne-am gândi la exemplul dat de unul dintre noi cu mii de ani în urmă poate că încercările din aceste săptămâni ar fi mai ușor și de suportat, și de trecut. Poate chiar și mai ușor de rezolvat. Cine știe?

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. „De parcă aceasta ar putea trăi fără doctori pe care chiar și astăzi îi punem iresponsabil la zid, fără profesori, fără artiști sau fără funcționari publici.”

    După cum am spus în repetate rânduri, ne temem cumplit de moarte, dar nu ne temem să murim proști.

    Dl R Arafat este (în sondajul de opinie al d-lui Dîncu) persoana în care românii au cea mai mare încredere. Manipularea prin presă este înfiorător de eficientă!

    Ce, Colectiv?! Ce responsabilități?! Medicii sunt glorificați, au devenit cu toții eroi, de șpăgi și malpraxis nu mai vorbește nimeni, ne-a copleșit emoția coronavirusului. Și, în consecință, dacă R Arafat vrea să devină Președintele Republicii, cu dl Pisaroglu, cu H5 Strategies și cu dl Dîncu, se face Președinte! Ceva bănuți se găsesc, așa cum s-au găsit la dl T Făniță, ori la d-na E Udrea. În fine…

    Medicii, merită salarii excepționale, bonusiri, prime, pensionare anticipată și orice ori mai dori. Pentru educație, alocările bugetare rămân reduse. După buget!

    Păi, faptul că se înghsuie unii precum Dolly la strungă este o chestiune de educație în primul rând! Abia apoi, după ce se contaminează cu nu-șriu-ce, devine o chestiune medicală!

    • Fa-te frate cu Doctorul până treci puntea – va sună cunoscut ?
      Toata lumea a vazut INCOMPETENȚA FEROCE a corpului medical care continua in fiecare zi sa se contamineze ei înșiși – deși cica ei ar trebui sa ne vindece si pe noi.
      Plus LIPSA DE SCRUPULE , CINISMUL și OBRAZNICIA cu care medicii și asistentele amenință că demisioneaza .
      O țara intreaga este la mâna lor – trebuie sa facem ciocu mic .
      Alt adata era la mâna procurorilor – (uau ce de achitari avem de vreo 3 ani incoace !
      De indata ce va trece pandemia o sa-i punem spe ucenicii lui Esculap sa ne deie inapoi aia 500 de euro , exact cum le luam si pensiile procurorilor.

  2. Echilibrul , luciditatea exprimarii raportata la nivelul functiei (multa lume uita imensul numar de cetateni ce au votat cu presedintele ), corectitudinea celor afirmate dea lungul celor aproape 6 ani de mandat , prestanta (poate uneori si cu nuante ce maximizeza persoana ,uneori perceputa pozitiv alteori mai putin pozitiv ) modul de prezentare personala si cel ce tine de punerea in valoare a Romaniei in intilnirile oficiale cu personalitati politice din exterior , patriotismul sincer exprimat fara exagerari inutile sau nuante de nationalism usor desuet , incercarile politice de a schimba cumva intelegerea cetatenilor (reusite partial ) ca si actiunile politice interne (si aici multe nereusite din motivele binecunoscute de noi toti si neimputabile in totalitate presedintelui )si nu in ultimul rind gestionarea pozitiv perceputa de cetateni a crizei de pandemie impreuna cu premierul Orban , toate acestea la un loc si multe altele ,ar putea face , in mintea multora dintre noi , din presedinte Iohannis cel mai bun presedinte pe care Romania la avut pina acum. Societatea romaneasca , pe masura ce criza coronavirusului se lungeste , devine (ca dealtfel peste tot in lume )un pic agitata ,micile secrete ale fiecaruia dintre noi nu mai pot fi discutate undeva la un -pahar de vin- , trairile noastre nu mai pot fi asa de usor exteriorizate in sinul familiei , trebuie sa ne controlam permanent in fata copiilor nostri , in fata parintilor nostri (acolo unde este cazul)in fata partenerului de viata , micile aventuri cu prietenii la un meci de fotbal sau indiferent unde au disparut , discutiile filozofice sau politice sau despre viata in general sau micsorat ca intensitate , aburul unei cafelute cu putin coniac alaturi , intr-un bar de zi sau de noapte si farmecul muzicii in surdina nu ne mai bucura zilele , imensitatea unui ecran cinematografic si punguta de pop-corn sau stringerea de mina usor nevazuta in intunericul din sala a ramas doar o amintire ,dorul de o excursie montana cu gratarul lipit undeva in portbagajul masinii impreuna cu lada de bere si gentuta cu gheata s-a evaporat , patinele au ramas undeva agatate in cui iar farmecul nostru irezistibil aratat unde altundeva decit la o piscina sau la mare , unde ne uitam in jur cu coada ochiului sa vedem cine ne admira sau pe cine putem admira, a ramas o aminitire , freamatul interior si momentele dinaintea plecarii cu avionul ,cu trenul , acolo unde viata sau nevoia ne obliga sa mergem a disparut . O intreaga lume , ce traieste inca in amintirea noastra , se reduce acum la cei din jurul nostru , la vizualizari cumva monotone pe internet , la discutii aceleasi si aceleasi in sinul drag al familiei , la filme cautate pe net (ce concurenta trebuie sa fie in casele celor care au doar un calcullator sau un televizor ) . Desigur exista in aceasta izolare si cistigul absolut de a-ti cunoaste mai bine copii , pe cel de linga tine , parintii poate uitati la un moment dat . Vom descoperi calitatile copiilor nostri , vom intelege altfel trairile lor si vom incerca sa maximizam toate aceste descoperiri ce ne vor face fericiti .
    Momentele acestea nu le vom uita niciodata , cuvintele spuse de cei dragi din jurul nostru ne vor schimba intelegerea in multe din planurile vietii cotidiene viitoare atunci cind viata va reveni la normal (sa speram ca se va intimpla cit mai repede ) Implicarea noastra in problemele familiei va deveni o rutina de zi cu zi , ne vom intelege altfel prietenii la care vom descoperi si bune si rele , ne vom intorce schimbati la preocuparile noastre cotidiene , mult mai calmi , mai asezati , cu parte din visele noastre altfel aratate ,ca modalitate de traire in colectivitate . nu vom mai alerga ,pina la disperare , sa facem pe plac tutror . Nu vom mai accepta furia ce ne insotea in tot ceea ce ne inconjura pina acum , calmul se va instala in mintea noastra incetul cu incetul . Favorizati sunt totusi ce au ramas singuri din motive personale sau din alte motive si care au trait si traiesc singuri . Pentru ei lucrurile nu se schimba cu mult . Virusul produce modificari majore in sistemul nostru de trai chiar si dupa ce pandemia se va fi incheiat . Dar asta este o alta discutie .

  3. „…familia Iohannis se va ruga și va primi minunata veste a Învierii Lui în intimitate”?
    Mă scuzați, dar de la cine o va primi, în intimitate?

    • Sînt niște băieți care cu asta se ocupă, să-i dea vești ca să fie cel mai bine informat om din stat! Bine, uneori îi mai dau și ordine, dar nu despre asta e vorba acum…

  4. Spiritualul cu laicul nu prea merg amestecate aici. Klaus Iohannis e un fel de Pavel pe drumul Damascului care s-a convertit invers, intrând în armata romană. Și nu numai el.
    Iar problemele noastre nu-și vor găsi soluții de inspirație christică. După ce trece criza aceasta, ne vom ruga iarăși mâinii invizibile, marelui arhitect și altor viței de aur.
    Mai bine ne-am apuca să cultivăm sparanghel.

  5. care i mesajul subliminal ? sa ne traiasca conducatorul ? si bugetarul (dvs fiind unul dintre ei) ? asta se ntimpla cu regularitate la orice mare sarbatoare crestina (cind si ateul merge la biserica). n are nimeni nimic cu „bugetarul” stimate domn. fiecare am avut un dascal care ne a modelat sau am consultat un medic. nu ei sint „problema” ! uitati va la tudoreii din justitie, la olgutele din politica, la prostii cu doctorat din institutiile „de forta” sau la jagardelele prinse n consilii de administratie de unde extrag rente nemuncite si paraziteaza bugetul statului. pe ei priviti i, nu pe vraci sau invatatori

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România, septembrie 2021: radiografia unui impas

Septembrie 2021 este, în România, momentul unui alt impas istoric. Scenele de pugilat din Parlament, isteria mediatică, confuzia guvernamentală, toate acestea sunt...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

Era post-Merkel și soarta est-europenilor: continuarea integrării europene și restabilirea integrității teritoriale

Germania pășește inevitabil în direcția unei tranziții politice de importanță majoră, provocată de sfârșitul guvernării cancelarului Angela Merkel, care a durat neîntrerupt...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.