vineri, martie 29, 2024

… de unde nu e, nici Depardieu (sic) nu cere

… si-nteleg : a vorbi despre gestul actorului francez, Gerard Depardieu, de a renunta la cetatenia franceza pentru cetatenia rusa e, pe undeva, echivalent cu a vorbi despre funie in casa spanzuratului, cata vreme aceste randuri sunt scrise din Statele Unite, de catre un roman, cetatean american. Si american.

Si totusi.

In loc sa ne repezim cu judecatile, haideti sa cadem putintel pe ganduri.

Gestul lui Depardieu – un actor altminteri de exceptie – s-a vrut unul simbolic. Prin urmare, se cuvine a fi interpretat in cheia autorului – simbolica. (Nota : Etimologic vorbind, « simbolus » e opusul lui « diabolus » ; primul « aduce impreuna », celalalt « desparte »). Ce intelesuri a vrut actorul sa aduca impreuna cand a renuntat la cetatenia franceza pentru ca premierul francez a propus (dar Curtea Constitutionala a respins) impozitarea averilor de peste un million de euro cu 75% (aberant dupa parerea mea, dar nu e nici prima nici ultima lege aberanta ; in cateva state din SUA, de-o bunaora, sinuciderea se pedepseste cu … inchisoare.)

Primul nivel : O tara care isi « jecmaneste » bogatii cu impozite exagerate nu mai e « tara » – nici sentimental, nici altminteri. (Daca prezumtia e corecta sau nu la 95, 75, 35, sau 15% nu ne intereseaza aici.) O tara, oricare va fiind aceea, care isi desconsidera « contribuabilii » nu mai merita respectul cuvenit unei « tari ». Prin urmare, o tara ramane o tara in masura in care e respectata ca atare. O tara e o tara in masura in care oamenii o cred ca e tara. Ca si dolarul, ca si euro – valoreaza exact atat cat oamenii cred ca valoreaza. Corolar: Nu exista tari. Exista oameni care cred ca exista tari.

Al doilea nivel: “Tara” e instrumentalizata ca “stat”, iar “statul” e instrumentalizat conform conceptiei moderne – precum un cutit. Problema: cu un cutit poti taia painea sau poti ucide pe cineva, indrituit sau nu. Intrumentul, ca si statul, nu are scop « in sine ». Totul depinde de cum il folosesti – sau de cum te foloseste el pe tine. Cum s-a folosit Atena de Socrate ? Dar Socrate de Atena ? Daca-i asa, insa, avem a ne intreba: Cum s-a folosit Franta de Depardieu si cum s-a folosit Depardieu de Franta?

In fine, dar, ca de obicei, nu in cele din urma, nivelul trei : Poti instrumentaliza o tara fara sa te instrumentalizezi ca om? Mai simplu : poti tu, ca om, accepta pasaportul rusesc din mana lui Putin fara sa intelegi ca ai depasit faza cutitului care taie paine si-ai trecut la cutiul infipt in inima? Evident, poti. Depardieu nu e decat o alta dovada. Dumnezeu ne-a condamnat la libertate – putem orice. Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate ne sunt de folos. Unele au efecte devastatoare la scara mare, pe termen lung.

Depardieu n-a ramas apatrid, nu ca nu putea, ci ca-i era mai greu. Depardieu si-a ales o patrie – Rusia. Stiurlubatic protest. Si natang. De unde nu e, nici Depardieu (sic) nu cere.

Crezi ca tara e stat si ca statul e un cutit ? Poti ! Fara doar si poate. E bine ?

Nu stiu, sa ne gandim. S-o luam de jos, vorba lui Aristotel : E familia un instrument bun pentru ceva ? Sunt prietenii buni pentru ceva ? Si, ca sa n-o mai lungim, e viata buna pentru ceva ? E binele bun pentru ceva?

Intreaga gandire clasica sta agatata in aceasta intrebare: E binele bun in sine? „Arata-ne, Socrate” – zic Glaucon si Adeimantus – „ca un om perfect bun, care are reputatia unui om perfect rau, e mai fericit decat un om perfect rau, care are reputatia unui om perfect bun„! Ia sa te vedem! Si-asa, in cartea a doua, se-ncepe Republica.

Stramosii nostri, romanii, ne-au lasat expresia « ubi bene ibi patria » – « unde-i bine, acolo-i si patria ». Asa s-a facut, taras-grapis, cu voievodate si alte asasinate, Romania. C-aici au crezut ei c-a fost mai « bene » si dacii n-au avut incotro. Noi, ca si Depardieu, avem. Incotro ? Socrate sau Ponta ?

Ce-i « binele » asta ? Din ce ni-l cioplim ? De ce ni-l cioplim ?

De ce Ana are mere ? Dar Xenia ? Ea de ce are pix ? De ce tocmai ea si nu Stancuta ?

Sa repetam : Suntem condamnati la libertate (Sartre). Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate ne sunt de folos (Apostolul Pavel).

P.S. De-abia astept sa-l vad pe Depardieu la Moscova, la coada pentru vize de UE.

P.P.S. – Stiu ca nu ma vor crede multi altii in afara celor care ma cunosc, dar trebuie s-o spun : n-am vrut nici o clipa sa emigrez. Asa a fost sa fie. Mi s-a intamplat. Si, dupa cum se poate vedea cu ochiul liber, de plecat, de fapt, n-am plecat niciodata. Sunt, si-am sa mor, cetatean roman.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. impozitarea averilor de peste un million de euro cu 75%

    O observatie: propunerea lui Hollande ar fi prevazut impozitarea veniturilor (nu a averilor) de peste un milion de Euro la o rata de 75%. Chiar dupa declaratiile Prezidentului Frantei, aceasta propunere s-a vrut tot simbolica pentru ca ar fi afectat (numai) in jur de 3000 de cetateni francezi. Asadar, castigurile obtinute prin impozitarea bogatilor la o asemenea rata astronomica ar fi fost nesemnificative raportate la volumul total al taxelor…
    In cazul lui Depardieu, alegerea cu Moscova este una fericita…se putea intampla mai rau, considerand ca actorul francez este in admirator al lui Fidel Castro…

    P.P.S. – Stiu ca nu ma vor crede multi altii in afara celor care ma cunosc, dar trebuie s-o spun : n-am vrut nici o clipa sa emigrez. Asa a fost sa fie. Mi s-a intamplat. Si, dupa cum se poate vedea cu ochiul liber, de plecat, de fapt, n-am plecat niciodata. Sunt, si-am sa mor, cetatean roman.

    Suna cam patetic… too much information.

    • E tare sofismul asta, cu socialismul simbolic! Sa nu mai vorbim ca daca 75% din averile de peste 1 milion pentru 3000 de persoane vi se pare simbolic, chiar si pentru Franta, stati (dvs. sau Hollande) cam prost cu aritmetica.

      • @Alfred Singer – Hollande a apreciat drept simbolica marirea de taxe, intr-o declaratie publica. Eu am fost doar mesagerul :-) Personal gasesc absolut nefiresc ce a vrut sa faca. Drept dovada Curtea Constitutionala a respins propunerea fiscala a presedintelui Frantei. Sunt de acord insa ca surplusul obtinut din aceasta marire de taxe dedicata milionarilor ar fi fost nesemnificativ pentru o tara dezvoltata precum Franta, la o populatie de peste 65 milioane de locuitori, atat timp cat ar fi fost afectati doar 3000 de indivizi.

        • http://www.reuters.com/article/2012/12/29/us-france-tax-idUSBRE8BS05M20121229 :
          „Set to be a temporary measure until France is out of economic crisis, the few hundred million euros a year the tax was set to raise is a not insignificant sum as the government strives to boost public finances in the face of stalled growth.” Interesant e ca in acelasi articol, mai sus se zice intr-adevar „the tax plan was largely symbolic”, contradictoriu dupa parerea mea si probabil se refera doar la faptul ca sunt afectati putini cetateni, nu la totalul aferent (in euro). Numarul de persoane poate fi considerat simbolic (dar e o fortare dupa parerea mea), nu si suma incasata. Este manipulativ sa vorbesti de DOAR 3000 de persoane cand e vorba de CELE MAI bogate 3000 de persoane.

          • @Alfred Singer – Alt argument: sute de milioane de euro ramane o suma nesemnificativa raportata la PIB-ul Frantei care este undeva in jur de 2000 de miliarde de euro. Datoria publica este in jur de 75% din PIB. Evident ca „gaura” nu ar fi putut fi astupata cu banutii obtinuti din super-taxarea milionarilor. De aici poate si simbolismul vehiculat de presedintele Hollande in declaratiile sale. Oricum, un lucru nefiresc care nu s-a materializat.

            • Nu raportati la PIB, care e mult mai mare decat taxele colectate. Apoi, ce inseamna nesemnificativ in raport cu totalul? Stim cat de mult conteaza la buget sau la deficit 0,1%, cam asta e unitatea in care se discuta de cresteri sau scaderi si in care se duc luptele. Daca ne uitam pe bugetul Frantei, eu as zice ca 300-500 milioane de euro nu e deloc nesemnificativ raportat la taierile pe 2013 sau la tinta de reducere a deficitului. Sau sa ne gandim ca intreg bugetul pentru cultura e putin peste 2 miliarde (si inca in Franta e mare).

  2. Domnule Fumurescu,
    Problema este hamletiana in toata regula: a fi sau a nu fi de stanga? A fi sau a nu fi de dreapta?
    Pana la revolutie am fost de dreapta, perntru ca, nu-i asa?, uite ce-a facut „stanga” din Romanica! Dupa 1989 am ramas tot de dreapta pentru ca, nu-i asa?, asta nu e dreapta ce-i la noi, ci sunt fostii comunisti care au acces la resurse si produc capitalism in stil comunist. Am intrat in Europa si am ramas tot de dreapta pentru ca, pana la urma, se va arata dreptatea si dreapta va birui. A venit criza si a inceput sa-mi fie tot mai greu sa raman de dreapta: marea criza s-a intins ca o maree peste tot si toate. Cei care trebuiau sa imprastie prosperitatea au adus datorii doar cu buletinul. Wall-Streeet s-a prabusit: insasi esenta dreptei, piata libera s-a dovedit o manipulare la scala grandioasa. Denumiri ca specula si speculanti de pe vremea iepocii de impliniri maretze incepeau sa-mi sparga timpanele. Tot mai putini bogati, din ce in ce mai bogati si tot mai multi saraci, din ce in ce mai saraci. Clasa de mijloc practic nu mai exista. Vorbesc de America, tzara tuturor posibilitatilor, nu de Romania baronilor si a mineriadelor de tot felul. Ultima tentativa a mult-contestatului Obama de a mari impozitele si taxele pentru cei bogati a luat sfarsit printr-un compromis care nu ajuta la nimic.
    Nu cred ca aceasta inseamna dreapta, or daca aceasta inseamna, inseamna ca ceva putred este in Danemarca. Si urat mirositor. Gerard Depardieu are tot dreptul sa fie indignat: ca si sportivii, are o limita de varsta pentru a produce prosperitate, pentru familia lui, in primul rand. Presedintele francez a vrut sa loveasca in averile facute cu ajutorul legislatiei din ultimii ani, care protejeaza in speta pe patroni si profitul lor, nu in cei care fac avere fara „specula”. Depardieu este indignat probabil pe buna dreptate, pentru ca a adus destul TVA Frantei cu plus-valoarea sa. Super-bogatii Frantei insa, n-au inca niciun rictus, ca doar de-aia exista paradisurile fiscale si lobiul.
    Si uite-asa, domnule Fumurescu, dintr-un fotograf amator al statuii Libertatii, m-am transformat intr-un capitalisto-sceptic si nu-mi place deloc.
    Problema, dupa parerea mea, este lipsa tot mai vadita a democratiei „all over the world”. Lumea a fost adusa in punctul in care gestul lui Socrate nu mai are nicio relevanta. In schimb „ghici ce vom manca diseara la cina?” devine problema arzatoare. Criza nu a adus-o „Stalin si poporul rus” asa cum ar fi fost normal pentru noi, romanii, ci mult-asteptatul unchi Sam. Ca Putin poate acum sa dea cu tifla tinand cealalta mana pe robinetul de gaz, este alta poveste, dar i-a venit si lui apa la moara: „Uite ca lumina nu vine numai de la rasarit!”
    Ceva trebuie schimbat in modul de a face politica, de dreapta sau de stanga. Altfel tot mai multi oameni, de buna credinta de-altfel, vor cere cetatenie rusa.

    • … cu toata simpatia si intelegerea – cand ceea ce ne afecteaza direct ajunge sa ne schimbe Weltanschauungul, ceva, undeva a fost gresit din capul locului cu el.

      • Domnule Fumurescu,
        Tot de dreapta am ramas, dar nu sunt bigot. Observ, analizez si imi formez o parere. Inainte de 1989 America era mirajul, farul democratiei, culmea pe care nu credeam ca o vom atinge vreodata. Miracolul s-a produs, cortina de fier a cazut si… dupa cateva razboaie „on terror” dintre care cele mai multe „for oil”, nu ca ar fi rau „for oil”, dar parca ipocrizia era caracteristica „Imperiului Raului”, a urmat criza globala provocata din pacate sub republicani si cel mai slab presedinte american din timpul vietii mele. Acestea sunt fapte, nu Veltanschauungul meu iritat. Dreapta a festelit-o, dreapta trebuie sa repare ce a stricat. Daca nu, vine stanga cea cu vino-ncoace, cu promisiuni, populism, impartirea bogatiei pana ajunge saracie etc.
        Gerard Depardieu a protestat in acest fel, cel al renuntarii la cetatenie, pentru a trage un semnal de alarma asupra unei legi nedrepte care vrea sa indrepte alte legi nedrepte. Despre asta e vorba. Putin este asa cum il stim, un excentric lider al unei excentrice federatii care nu are nimic de a face cu modul de viata democratic pe care si noi, romanii, vrem sa-l construim (cel putin noi, cititorii de Contributors.ro). De ce trebuie sa ne sperie Putin din moment ce toate tarile Occidentale (incepand cu Germania) nu au a se teme? De ce nu s-a basicat lumea cand Angela Merkel s-a intalnt, la cel mai inalt nivel, cu Putin? Libertate de miscare inseamna numai catre Vest (cata va mai fi), nu si catre Est? Problema depopularii Frantei este marea tema a presei franceze, nu cele ale rezolvarii datoriei suverane si relansarii economiei?

  3. Si eu sunt de parere ca Depardieu a schimbat un prost (Hollande) pe un rau (Putin), insa il respect pentru ca-si pune si persoana unde si-a pus vorbele.
    Cel mai bun leac pentru nostalgicii sau admiratorii comunismului este sa il traiasca pe viu.
    Acum, ce-i drept, nu stiu de care parte a semnului de egalitate comunista va sta actorul in Rusia…

  4. Ceea ce nu s-a prins celebrul actor este ca acolo te fac rusii la buzunar fara sa iti mai arate acte, legi, etc.

    Daca domnul Putin crede ca asa capata credibilitate in comunitatea internationala se inseala, cum inselat in sperantele sale, puriri va ramane Depardieu.

    Somn usor pentru care vor sa se stabileasca in Rusia!

    P.S. Ma gandeam ca daca este asa de tentant sa ii fac o sugestie, in scris, si sa ii demonstrez avatagele pe care le-ar avea III – intai statatorului de comunism cu fata umana – daca isi gaseasca un salaj vesnic in partea cealalta, adica in Rusia, locul pe care il indrageste domnia sa…. Ce credeti?

  5. Prea incercati sa despicati firul in patru cu Gerard Depardieu.
    Gestul lui de a cere/primi cetatenia rusa este simplu: cunoscatorii stiu ca francezul, intr-o vizita in USA, s-a laudat cum a f…t o minora; americanii sint cam putin intelegatori cu asemenea gesturi si l-au tratat pe Gerard Depardieu cam cu raceala.
    Ei bine, in Rusia i s-a promis ca daca ai voie de la Putin merge si de la gradinita.
    Si vicevercea cu BB.

  6. Citeva mici precizari: Depardieu are in continuare cetatenia franceza, renuntarea la ea presupune alte formalitati. In plus, impozitarea nu are legatura cu cetatenia, impozitul se plateste in tara de rezidenta; deci Depardieu trebuie sa dovedeasca cel putin 6 luni de prezenta intr-o alta tara, lucru nu tocmai simplu, afacerile lui fiind in Franta.
    Privind impozitul de 75% : initial era prevazut pentru cetatenii care au un venit peste 1 milion de euro si numai pentru suma care depaseste milionul. Curtea Constitutionala franceza a respins propunerea pentru ca ea se referea la persoane individuale si nu la familii cum e cazul impozitului pe venit.

    Acest impozit e absolut simbolic, numarul celor afectati e infim si oricum cei care au venituri mari au si o sumedenie de nise fiscale la dispozitie. Totul se reduce la o tevatura mediatica.

    In cele din urma se pare ca cei care au venituri mici si-ar dori sa fie in situatia de a plati acest impozit iar cei care au deja acest venit au si solutii sa scape de el.

      • Nu e absolut nimic simbolic in gestul lui Depardieu. Este in relatii cordiale cu Putin de mai bine de 10 ani, are diverse afaceri in Rusia ( vanzare de vin din domeniul propriu, rusii au sponsorizat filmul „Raspoutine” etc). In plus, tot de ani de zile este prieten cu alti „democrati” din zona: presedintele Kazakhstan-ului, Ouzbékistan-ului iar in noiembrie 2012 participa la aniversarea presedintelui cecen Ramzan Kadyrov ( va spune ceva acest nume?)
        Asa ca singurele lui motivatii sunt de natura strict financiara iar asa zisa luare de pozitie fata de impozitarea propusa este apa de ploaie.
        Pentru informatie, un individ care castiga 2500 de euros de luna plateste 30 % impozit. Iar aceste 30 de procente inseamna sigur mult mai mult pentru el decat impozitarea cu 75% a ceea ce depaseste un milion.
        Si sa nu se uite ca aceste impozite reprezinta si ceea ce se ofera populatiei in Franta: scoala decenta la toate nivelurile cu profesori bine pregatiti, salarii decente, asigurare medicala foarte buna si personal medical performant, amintesc doar cateva din avantajele de a trai in aceasta tara.
        Asa ca nu e nimic simbolic in gestul lui Depardieu, iar cand acesta declara ca Rusia este un exemplu de democratie si se imbratiseaza in fata televiziunilor cu cineva ca Poutine, atunci nu pot decat sa-l banuiesc sau de o nesimtire crasa sau de scleroza in stadiu avansat.

      • Simbolismul ar putea consta si in faptul ca a putut sa faca gestul respectiv. As fi curios daca invers ar fi posibil: vreun aligarh slav sa devina cetatean francez, de exemplu.

        Astfel de cazuri insa nu sunt unice: de exemplu fratii Schumacher, ambii fosti piloti F1. Michael a ales sa traiasca in Elvetia. Motivul?! In Elvetia nu se organizeaza curse de F1, asa ca el nu castiga nimic in acel stat, nefiind deci obligat sa plateasca impozite pe venit. Fratele Ralph a ales Austria pentru simplul motiv ca in acest stat impozitul pe venituri exceptionale este negociabil.

  7. Stiti cum spune romanul: „fiecare pasare pe limba ei piere”. Lucrul acesta e valabil si pentru Depardieu, dar si pentru Hollande (care nu stiu cat de convins a fost ca va putea introduce acest impozit sau cat a folosit argumentul pentru ca ii „dadea bine” in campanie).

    Ceea ce mi s-a parut foarte interesant a fost modul cum aseara, primul canal de televiziune francez, TF1, a prezentat evenimentele. Mai intai relatarea stirii, apoi un interviu telefonic luat fostei neveste, Elisabeth Depardieu, unde aceasta il considera incapabil de a intelege masura gestului sau, iar in final, cateva date statistice din 2012 care arata comparativ cati francezi au obtinut cetatenia belgiana si britanica si, respectiv, cati britanici si belgieni au devenit francezi. Astfel, 717 belgieni au devenit francezi in 2012 si doar 420 de francezi au obtinut pasaportul belgian. In privinta britanicilor, lucrurile se prezinta asemanator: In 2012, 512 britanici au devenit francezi si doar 182 de francezi au devenit britanici. Mesajul a fost clar, nu ? Francezi, dormiti linistiti, natia nu se imputineaza ! Pot sa mai plece si altii !

  8. Imi amintesc ca lui Depardieu i s-a refuzat Oscar-ul pe motivul violului. Problema a fost o intelegere gresita (traducere franceza-americana!), el nu a participat la viol, ci a ASISTAT la viol. Dar asta nu mai are importanta acum. Imi amintesc ca prin anii ’70 un cetatean (parca din Pitesti) a cerut sa emigreze in Uniunea Sovietica. Se pare ca a fost internat la Balaceanca.
    Imi povestea cineva ca tot cam pe atunci, fiind la Moscova, a fost la un spectacol la Balsoi Teatre. In pauza a auzit doua persoane (sot si sotie) vorbind romaneste. A intrat in vorba cu ei si a aflat despre ce este vorba. O pereche de armeni au ascultat de promisiunile rusilor de a veni in URSS promitandu-le marea cu sarea! Zicea ca o sa regrete toata viata lucrul acesta!!!!!
    Fiti fara grija, Depardieu isi va pastra si pasaportul francez, asa ca nu va fi cazul de vize!!!

  9. Zic repede si plec fiindca nu pot sa respir de excesul de abur cultural de aici… Protestul lui Depardieu e unul „dia”bolic. Franta lui din care in care s-a nascut si a dat culturii universale ce a avut mai bun, Franta care de doua secole se proclama si e proclamata regina tuturor virtutilor, mama si tata justitiei, a doua Roma etc. a dat chix la testul de cultura generala. Bunul simt si drepturile omului sunt o carpa murdara de adunat laturi socialiste. Gestul lui de a alege cetatenia rusa e cea mai grea palma pe care cineva a dat-o acestei mizerii care a devenit Europa, din care Franta e calul ei alb. Doar unul de talia lui putea sa faca asta – nu mai sunt asa de multi. Deci, gestul nu e intamplator. Parintii si bunicii comunismului universal sunt preferabili si nu au coborat la nivelul de lipsa de principii la care au ajuns marotele democratiei universale. E mai curat in Rusia lui Putin, in ciuda tuturor debilitatilor post sovietice, decat in Franta lui Hollande din UE. Asta e cutremurator si de o gravitate maxima pentru lumea in care ne crestem copiii. Desigur ca noi vedem aici doar banalitatile, prozaicul, nimicul. Hai ca ies ca nu mai pot respira. Daca nu vei posta inteleg de ce… Seara buna!

  10. E pornit rau omul dar cred ca ce vrea sa spuna e corect, in mare masura… Adica socialistii francezi au cam imbulinat-o cu politicile lor ipocrite, mai tare decat fratii lor rusi, la vremea lor. E cunoscut ca rusii au avut o cu totul alta politica bugetara, una conservatoare. Pentru a mentine taxele la aceeasi cota reduceau din cand in cand contribuabilii…

  11. Domnule Fumurescu, problema Depardieu este, de fapt, o reducere la scara individului a unei probleme universale: mai toate tarile sint indatorate pina peste cap (la propriu !), adica mai mult de 100% din PIB. Deci, a venit momentul ca sa recupereze niste bani, pentru a se plati datoriile. De unde se pot procura acesti bani ? Din diverse surse, evident. Si cea mai la indemina sursa ar fi paturica celor cu veniturile cele mai mari, adica, in fapt, a celor care au primit cel mai mult, cind taxele erau mai mici. Si eu sint de dreapta, dar mai moderat, adica cred ca trebuie pastrate niste proportii, daca nu se poate altfel. Depardieu este doar un caz al unei singure persoane (renumite) care a reactionat atit de radical. Poate ca din cauza celor citeva clase de liceu absolvite, nu poate intelege exact ce se intimpla. Sau poate ca, de fapt, a facut o miscare inteligenta, si isi deschide ceva afaceri rentabile in Rusia (avind si o solida sustinere).
    Cit va priveste pe dumneavoastra, cu scuze (si eu sint in SUA), nu cred ca trebuie sa va bateti cu pumnii in piept privind cetatenia romana: nu cred ca ati fost dus legat in America, si, de altfel, puteti sa va intorceti oricind inapoi la Romanica (in cazul in care nu sinteti sechestrat). Poate ca ar trebui sa dati ceva credit si Americii pentru situatia dumneavoastra prezenta. Stiu, si mie mi-a fost greu sa plec din Romania (probabil ca mai la toata lumea), dar trebuie sa fim de acord ca este imposibil pentru unii sa traiasca in continuare in acel iad (pentru majoritatea) – in care mocirla de rahat parca se adinceste – care se numeste Romania. Iar cetatenia romana nu v-a oprit inca nimeni sa v-o pastrati – deci nu mi se pare ca ar fi cazul sa defilati cu ea.

    P.S.
    Da, Depardieu este (a fost) unul din marii actori ai lumii, dar talentul nu presupune si perfectiune civico-sociala. Si de ce nu s-a mutat in Monaco, ma intreb ?

  12. Domnule Fumurescu,

    Va citesc din cand in cand, in general cu interes. De data aceasta, am impresia ca va jucati cu bâta in balta.

    Depardieu a spus clar si raspicat ca „e francez si va ramane francez”. Si ca nu se pune problema renuntarii la pasaportul francez (doar daca i se retrage).

    In realitate, Depardieu e fix ca Dumneavoastra, cel de la final de text; „asa a fost sa fie”. Nu si-a dorit neaparat pasaportul rus, dar a acceptat cand i s-a propus.

    In alta ordine de idei, simbolistica functioneaza numai la persoane publice sau si la imigrantii ordinari (ca mine, ca Dvs.)?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro