Debuturi

1.Efectul de real

La o importantă companie de IT  (FUTURA AI) listată pe bursă, cu binecunoscute preocupări în domeniul inteligenței artificiale,  s-a declanșat, la un moment dat, un incendiu localizat în zona în care erau concentrate serverele. O cameră unde doar unui număr limitat de angajați le era îngăduit accesul fusese cuprinsă brusc de flăcări. Acolo și atunci și-a găsit sfârșitul un tânăr angajat, pe nume Eremia Țofan, printre ale cărui sarcini de serviciu nu figurau îndatoriri care să presupună intrarea în spațiul cu pricina. Așadar, un prim semn de întrebare. 

Incendiul a produs, desigur, pagube materiale suspect de repede decontate de o companie de asigurări. La fel de suspect de prompt s-au desfășurat și investigațiile altor organisme abilitate. Ca de atâtea ori s-a ajuns la concluzia că vinovatul e mortul, așa că procurorii au dispus  închiderea dosarului la doar o zi după declanșarea cercetărilor Alt semn major de întrebare.

Incidentul nu a suscitat cine știe ce mare interes din partea marilor organisme naționale de presă, s-a vorbit despre tot în numai câteva cuvinte. Puțini au fost cei puși pe gânduri de suspecta prezență în camera serverelor a lui Eremia. De promptitudinea nefirească a celor ce trebuiau să investigheze faptele.

Serviciul de PR al firmei s-a grăbit totuși să spună că Eremia fusese până mai deunăzi un angajat model, unele modificări comportamentale intervenind după ce acesta a aderat la un cult pesemne neoprotestant. De atunci un șir de acte de indisciplină, de revoltă urmate, firesc, de atenționări din partea compartimentului de resurse umane.

Interesant se dovedește însă a fi și faptul că sus-menționata firmă de IT avea un număr destul de consistent de probleme exact cu resursa umană. Se confruntase în timp cu un număr considerabil de demisii explicate de managementul superior prin faptul că munca era stresantă și că nu toți angajații puteau să facă față pe termen lung solicitărilor presupuse de urmărirea violențelor de pe internet. Aceasta în pofida faptului că beneficiau de o anume asistență psihologică. Era respective asistență suficientă și cuprinzătoare? Ce însemna că totul se petrecuse în limitele și în funcție de constrîngerile bugetare?

Povestea asta încălcită, cu nenumărate necunoscute și tot la fel de multe nișe a suscitat interesul jurnalistului independent Gabriel Vânătoru. Care a început o serie de interviuri cu părinții decedatului, cu cei din acționariatul trecut și prezent al firmei, cu CEO-ul și actualul vicepreședinte, cu cei responsabili cu comunicarea, cu foști colegi ai lui Eremia, cu fosta iubită a acestuia, cu angajați de la ITM. Jurnalistul a obținut doar jumătăți de adevăr, doar supoziții, doar afirmații făcute în noul limbaj de lemn. Încet-încet s-a impus totuși concluzia că Eremia Țofan dobândise certitudinea că FUTURA AI s-ar pregăti să vândă produsul performant de inteligență artificială la care  lucrează unui guvern dintr-o țară cu regim autoritarist. Probabil China. Așa că și-ar fi asumat distrugerea produsului cu prețul vieții. NImeni nu confirma supoziția în cauză. De unde decizia lui Gabriel Vânătoru și a echipei sale de a posta filmul investigației pe internet. Numărul accesărilor a fost impresionant până în clipa în care, sub motivul încălcării normelor obligatorii în spațiul virtual, conturile investigatorilor au fost închise definitive. Fără drept de apel.

Nu, faptele relatate mai sus nu s-au petrecut aievea. Ele au fost inventate de toutes pieces, de regizorii și scenariștii Horia Cucută și George ve Gänaeaaed și transpuse în filmul Clasat. În care sunt inserate interviurile realizate de jurnalistul Gabriel Vânătoru. În film nu există nici urmă de efecte speciale, incendiul nu este invocat decât verbal. Și cu toate acestea producția nu plictisește. Nu prilejuiește dezertări din sala de proiecție. De ce?  Fiindcă filmul se susține prin autenticitate,  mai corect spus prin ceea ce Aristotel numea verosimil. Prin buna construcție și gestionare a ceea ce se cheamă efectul de real. Prin tema aleasă. Aceea a inteligenței artificialel.

Meritele le revin regizorilor și scenariștilor, directorului de imagine Vlad Ilie și consistentei distribuții. Sunt foarte buni nu doar actorii deja cu nume (Emilian Oprea, Dana Marineci, Liviu Pintlleasa, Mihaela Trofimov, Silviu Debu, Cezar Antal, Alin Florea, Ionuț Grama, Cosmin Teodor Pană,  Bogdan Albulescu), E foarte bun Daniel Popa, interpretul jurnalistului Gabriel Vânătoru. Ca și toți ceilalți componenți ai distribuției.

mc² film

CLASAT

Scenariul și regia: Horia Cucuta și George ve Gänaeaaed

Producători:  Ayrton P. Bryan, Horia Cucută

Imaginea: Vlad Ilie

Cu: Daniel Popa (Gabriel Vânătoru), Bogdan Albulescu (Horia Ilie), Alin Boeru (Andrei Coman), Cezar Antal (Constantin Bojog),Dana Marineci (Andreea Mitu),  Emilian Oprea (Radu Dumitru), Ionuț Grama (Cristian Ioniță), Liviu Pintileasa (Vlad Voinea), Alin Florea (Adrian Popa), Silviu Debu (Marius Alexe), Mihaela Trofimov (Florina Sandu), Cosmin Pană (Matei Vrancea), ș,a.

2.Umflați-l!

Captura din filmul omonim semnat la capitolul scenariu și regie de Adi Voicu, este nimeni altul decât un tânăr pe nume Samuel, căruia prietenii și familia îi spun Sami. Jucat cu totul remarcabil de actorul de origine franceză Yan Verburgh, recomandat pentru rol nu doar fiindcă vorbește foarte bine limba română, ci și deoarece este familiarizat perfect cu cenușia realitate românească. 

Tânărului franco-român Sami, revenit cu mama lui (Simona Măicănescu) în România, revenire care se va dovedi a fi o decizie  complet greșită, îi place să filmeze. Cu ajutorul unei mici camere el o filmează obsesiv pe iubita lui pe nume Pia. Excelent jucată de Nicoleta Lefter. Crezând că România ar fi devenit o țară complet democratică, iluzionând-se că ea s-ar fi vindecat de amintirea  cumplită a mineriadelor ( filmul citează câteva secvențe din violențele din 13-15 iunie 1990, reamintindu-ne  și zâmbetul, și sfaturile amicale și părintești date minerilor de neuitatul Ion Iliescu), că le recunoaște cetățenilor săi dreptul la proteste, Sami, însoțit de Pia, iese, în calitate de spectator, la unul dintre multele proteste de după 1990. Puțin contează care anume.

 Sami face greșeala de a vrea să transpună pe peliculă câte ceva din desfășurarea evenimentelor. Ca și din mizeria endemică a Bucureștiului, Precum minerii în iunie 1990, jandarmii au eliberat deja Piața Universității și, curat constituțional, îi umflă și îi cercetează pe toți cei găsiți acolo. Adică îi încarcă brutal în dubă, îi terorizează, îi bat. Pe urmă îi predau superiorilor nițeluși mai spălați, așa cum este cel jucat de Valentin Terente, cărora trebuie să le reușească acțiunea. Adică, vinovat sau nevinovat, cel capturat trebuie convins să își recunoască vinovăția. Asta după ce a șters la ordin documentul filmat. Jandarmeria nu are decât propriul ei adevăr. Dacă vina nu este recunoscută imediat, urmează presiuni psihologice cu nemiluita, întâlnirea cu brutalitatea fizică, cu teroarea psihologică, amprentarea  făcută de un lucrător specializat doar aparent amabil (Marian Râlea) și, într-un final, cedarea.  Și consecințele colaterale. În cazul de față, acte de violență  asupra Piei.

Aceasta este în linii mari acțiunea filmului Captura. Mostră de minuție cinematografică. De surprindere a esențialului. A brutalității faptelor. De joc între trăire interioară și evenimente. Camera lui Krum Rodriguez nu se grabește nici măcar un singur moment, insistă asupra Bucureștiului by night ca și asupra înghesuielii din duba în care au fost urcate alte capturi, asemenea lui Sami.

Dialogurile filmului au autenticitate. Adi Voicu nu îngroașă absolut nimic.Totul e ca în realitate. O realitate mizeră ce se perpetuează nestingherită chiar și azi. Și care nu vizează numai comportamentul jandameriei, ci și al nereformatei Poliții Române. Care am văzut cu propriii ochi că bate. Și nu oricum, ci zdravăn. 

Personal, mi-am plătit condția de martor cu o amnedă de 700 de lei,  e drept redusă la jumătate, fapt pentru care mulțumesc recunoscător Poliției Județului Bifor și luminatei ei conduceri.   

Axel Film, Contrast Films

CAPTURA

Scenariul și regia: Adi Voicu

Producător: Marcian Lazăr

Producător executiv: Iulia Weisz

Imaginea: Krum Rodriguez

Scenografia: Sonia Constantinescu, Anca Miron

Montaj: Ciprian Cimpoi

Cu: Yan Verburgh (Sami), Nicoleta Lefter (Pia), Simona Măicănescu (Mama lui Sami), Răzvan Krem Alexe (Vadim) și Marian Râlea, Pavel Ulici, Corneliu Ulici, Marius Cordoș, Rolando Matsangos, Ciprian Chiricheș, Silviu Debu