joi, mai 19, 2022

Decapitări: Turcescu, Guran și jihadul pesedist

Cine seamănă vânt, culege furtună; și e valabil și pentru alți oameni apropiați de dl. Băsescu”, asta a găsit de cuviință să comenteze Victor Ponta la autodenunțarea jurnalistului Robert Turcescu de la B1 TV ca ofițer acoperit. Indiferent de varianta reală expurgată în viitor din numeroasele speculații născute în jurul subiectului, răspunsul lui Ponta, întrebat de presă în calitatea sa de premier iar nu de persoană privată, de ginerică, dottore sau copilot de raliu, transmite un mesaj de amenințare și sugerează că ar avea de-a face cu cazul. Constatăm zilnic că respectarea legii este facultativă în guvernarea Ponta, așadar nu contează că afirmația asumă încălcarea legii: premierul nu e surprins de mărturisirea jurnalistului fiindcă, dă el de înțeles, are acces la date secrete, are ”listele” și poate oricând uza de ele. Fapte interzise de lege, aceeași lege care îl poate sancționa pe Robert Turcescu cu închisoare sau, mai clement, cu amendă penală. Atenție, ziariști, nu vă puneți cu mine, că vă decapitez!, asta transmite Victor Ponta către mass-media la o zi distanță după lansarea candidaturii sale, inspirată din marile desfășurări nord-coreene, chiar de ziua sa de naștere. Emisiunea ”Sub semnul întrebării”, care pesemne îl irita, nu se va mai produce. Calea sa spre tronul prezidențial este mai netedă decât Calea Lactee… Cât despre cazul Turcescu, pentru moment se poate spune doar atât, prin pâcla deasă a absenței unor informații verificabile: calitatea de agent de informații, de informator sau ofițer acoperit este incompatibilă cu cea de jurnalist, oriunde și oricând. Este o vulnerabilitate majoră: a presei și a serviciilor totodată. În 2006, asociația Civic Media cerea publicarea numelor din presa activă românească arondate serviciilor, un demers pentru ”voci curate” în mass-media. Nimic spectaculos nu s-a întâmplat de atunci, iar suspiciunea că în presă ar exista agenți acoperiți a persistat. Afacerile excepțional de generoase ale lui Bogdan Chireac cu STS l-au plasat mereu printre suspecți. Și alte nume, ca de exemplu cel al lui Radu Tudor-Antena 3, au fost vehiculate, dar niciodată confirmate oficial. Codul Deontologic Unic al presei din România prevede la art. 3.3 că Jurnalistului îi este interzis să fie informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret”, dar codurile nu prevăd sancțiuni. Personal, cred că analiza cazului Turcescu făcută de jurnalista Ondine Gherguț la Epoch Times este cea mai apropiată de adevăr.

http://epochtimes-romania.com/news/ondine-ghergut-turcescu-a-fost-anihilat-dupa-ce-a-anuntat-ca-poate-proba-cine-e-prezidentiabilul-ofiter-acoperit—223670

Din interiorul TVR răbufnesc scandaluri care au și ele legătură cu demersul pesedist de izolare a vocilor critice din presă. Participanți la ședințele recente ale Consiliului de Administrație spun că numitul Corneliu Calotă, reprezentant al guvernului în CA și totodată purtător de cuvânt al guvernului, venea cu porunci de la domnie formulate în maniera ”noi vrem, noi cerem…”. Solicitarea de a fi scoase din grilă emisiunile de publicistică de pe TVR1, inclusiv emisiunea ”Biziday” realizată cu talent și competență de Moise Guran, în favoarea unor emisiuni de divertisment, s-a rostit insistent în ședințe. N-a ieșit, deocamdată. Cum credibilitatea lui Stelian Tănase se apropie de zero, e ușor de observat că invitarea președintelui Traian Băsescu la emisiunea ”Vorbește liber” a protejatului său Sorin Avram (”salvat” prin lipirea cu numele lui Guran cu care publicul și presa s-au solidarizat imediat) a avut pur rol tactic: să se dea loviți, că se fac presiuni politice la care se rezistă cu eroism și cu o conștiință de neclintit! Ceea ce, dealtfel, dl. Tănase a și declarat public, cu voce de disident, într-un interviu publicat pe gandul.info, după ce a aflat că premierul l-ar cam vrea demis. ”Strict personal am o mare dezamăgire faţă de persoana domnului Tănase”, spus-a premierul. Să ne amintim că doar cu patru luni în urmă, același Stelian Tănase eliminase un interviu cu președintele statului de pe TVR3. Șeful statului nu avea acces nici pe canalul-Cenușăreasă cu audiență scăzută al televiziunii publice pe vremea când dl.Tănase era încă interimar și cerșea bunăvoința puterii. Între timp a fost confirmat ca președinte-director general plin și acum fandează în fața oglinzii. Dincolo de strategiile oportuniste ale diverșilor șefi-politruci, un lucru trebuie accentuat: legal, guvernul nu are nicio competență în privința mediilor publice. Nu mai mult decât de a-și desemna câte un reprezentant în consiliile de administrație, fiindcă TVR și SRR se află sub control parlamentar. Că Ponta este azi cel care taie capete și spânzură emisiuni, strângând mediile publice cu ușa ANAF, este doar o confirmare a abuzului de putere. Iar minciunile curg: retragerea lui Calotă din CA al SRTV, prezentată ca ripostă la afirmațiile directorului general și înlocuirea lui cu Adrian Bădescu din dosarul de corupție Duicu, în realitate nu este decât obligația legală de a opta în 60 de zile între cele două funcții incompatibile. Jihadul pesedist și decapitările din presă în campania pentru alegerile prezidențiale s-a declanșat. Stați să vedeți!

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Cine l-a decapitat pe Turcescu? Nu s-a „decapitat” singur?
    A izbutit să ia despăgubiri de la M.Ap.N. prin procesul cu care amenința instituția pentru gravele prejudicii de imagine aduse prin înaintarea sa la grad de ofițer superior?
    (tot vorbea el la emisiune de un judecător, și văd că nimeni nu se prinde despre ce judecător e vorba)
    Cum comentați îndemnul „glonțul, nemernicilor!” care îl făcea în 2012 celor care dezvăluiseră gradul său de ofițer superior?
    http://wp.me/pjejF-4oR

  2. Zoso are un text extrem de interesant astazi („Șogore, măi șogore…”) in legatura cu un triunghi amoros Ponta-Daciana-Turcescu. Ei, chestia asta explica 1) de ce CtrlV n-a fost deloc surprins de bomba cu Turcescu, 2) comentariul lui cu ‘cine seamana vint…’.
    Ce e ingrijorator pentru noi astia de rind e ca Ponta isi permite chestii de astea. Sa forteze personalitati sa-si faca harakiri in mod public.
    Iar din vodevilul cu Turcescu, inca ceva extrem de ridicol: cum de i s-au „dat” actele alea? Ce, era paraplegic si trebuia asistat? Actele alea nu sint personale? Adica nu el personal le-a scanat si pus pe blog? Cum de i s-au „dat”?!? :)

  3. Doamnă, după Traian Ţepeş, nu ne speriem noi de câteva decapitări.
    În plus, nici pentru mine nu a fost o surpriză informaţia în sine, era previzibilă având în vedere prestaţia jurnalistică. Aş paria pe încă vreo câţiva. Surpriza a fost doar confesiunea.
    O altă surpriză o constituie lipsa de reacţie a unor persoane, altminteri indignate de abuzurile serviciilor secrete comuniste şi preocupate de libertatea presei, faţă de infiltrarea presei de către servicii.
    Este o încălcare a libertăţii presei, este vorba de persoane folosite pentru influenţarea opiniei publice dar şi a jocului politic. După cum remarca domnul Orăşanu, omul a moderat dezbaterea finală la alegerile din 2009. Ştim cum a moderat, a rămas antologic jurământul pe Biblie privind lovitura cu pumnul. Acum ştim din ce cauză un jurnalist experimentat l-a ajutat pe preşedinte punându-l să jure că nu a lovit copilul cu pumnul (tehnic n-a minţit, nu l-a lovit cu pumnul).
    Nu numai că în acest caz decapitarea lui Turcescu ar fi pe deplin meritată (dar nu cred că a fost decapitat de Ponta, mă întreb ce i s-a cerut să facă şi nu a mai suportat), dar şi serviciile care au orchestrat aşa ceva trebuie decapitate, iar persoanele implicate judecate pentru fapte mult mai grave decât deconspirarea unui ofiţer sub acoperire.
    Aceste servicii, dacă au astfel de activităţi şi nu e totul o farsă, sunt ele însele o ameninţare la adresa siguranţei naţionale mult mai gravă decât Rusia sau teroriştii islamici.

    • Eu inteleg urmatoarele: pt. ca Basescu a facut, atunci Victor Ponta are si el dreptul sa faca.

      Problema mea este urmatoarea Basescu, atunci cand a facut ceva rau ne-a facut in primul rand noua. Victor Ponta cand face ceva rau ne face in primul rand noua.

      Intrebare: de ce dumneavoastra justificati raul facut de Ponta noua prin raul facut de Basescu tot noua? Aveti vreo parte din jaful facut de Ponta si nu aveti niciuna din jaful facut de Basescu? Simtiti vreo satisfactie personala ca daca Basescu ne-a dat tuturor un pumn, ne da acuma si Ponta doi?

  4. Documentele prezentate de R. Turccescu nu dovedesc in nici un fel ca a fost ofiter „acoperit”, iar textul Ondinei Ghergut cntime numai insinuari si ipoteze. M-as fi asteptat la (mult) mai mult si mai precis de la dvs.

  5. „A fost cum a fost intr-un fel tot a fost caci niciodata nu a fost ca intr-un fel sa nu fi
    fost”. Cam asa spunea, parca, Jaroslav Hasek, prin gura bravului soldat Svejk…

    Tot felul de interpretari si scenarii a iscat gestul domnului Turcescu. Ma mir, insa, ca n-am auzit/citit, inca, o interpretare in cheia „Basescu e de vina”. Asa ca, desi nu consider ca domnul Basescu se face vinovat de toate relele noastre, incerc asa: Turcescu e un test al lui Basescu, care vrea sa vada cum este primita in societate devoalarea unui ofiter acoperit – persoana publica. :)

    Mai asteptam… mai vedem… :)

  6. Nu vad de ce mai nimeni nu ia in considerare ca Turcescu ar fi putut pur si simplu sa spuna adevarul, anume ca nu mai suporta propria sa duplicitate, din motive de morala religioasa sau nu).

    Un mare detective (virtual, bineinteles) spunea: „ceea ce ramane dupa ce am eliminate lucrurile improbabile, este cu siguranta adevarul.”.

    Mie mi se par toate scenariile si intrepretarile deductive de ordinal 3 sau 4 doar niste speculatii cu un grad redus de probabilitate.

    Eu presupun prin urmare ca Turcescu a spus intregul adevar si ca Ponta a spus si el ce I-a trecut prin cap, numai sa se poata trage o concluzie negatica despre Basescu.

    Atat si nimic mai mult….

  7. nu vad nici un sens in alaturarea numelor lui Guran si Turcescu. unul este un jurnalist. celalalt, Dumnezeu stie. rafuiala cu Guran e una intre politica si presa. rafuiala cu Turcescu e una intre „nici noi nu mai stim cati suntem”.

  8. Doamna atzi scris …//calitatea de agent de informații, de informator sau ofițer acoperit este incompatibilă cu cea de jurnalist, oriunde și oricând.//… Suntetzi naiva sau in necunostinta de cauza sau avetzi alte motive sa facetzi aceasta afirmatie. In primul rand ca atzi bagat in aceeasi oala trei categorii, de fapt doua pentru ca prima si ultima sunt oarecum similare (agentul de informatii nu este totuna cu agentul aflat in solda cuiva). In al doilea rand, dar foarte important, vorbiti de incomptibilitatea calitatii de jurnalist cu una din cele trei categorii dar mai ales subliniati oriunde si oricand. Avetzi cumva cunostinta, in mod indirect, cati jurnalisti americani, francezi, englezi, sau de orice alta nationalitate, aflati pe statele unor publicatii importante, au indeplinit misiuni pentru tara lor, in afara tarii lor, in zone de conflict sau de interes unde altfel nu se putea patrunde? Daca dvs vi s-ar propune sa indeplinitizi o misiune in folosul tarii dvs undeva unde se intampla orori umanitare, ca de exemplu Siria, justificandu-vi-se un anume profil psihologic, o asemanare fizica si culturala, cunostinte lingvistice, scopul fiind devoalarea unor monstrii precum cei din gruparea statului islamic, ce atzi raspunde? Atzi raspunde, ca Rogozanu, ca nu vretzi sa fiti luata in evidenta la mobilizare si mobilizata in caz de razboi pentru ca suntetzi pacifista? Reintratzi in normal in demersul jurnalistic si facetzi diferenta intre turnatorul din redactie si cel care isi pune viatza in pericol in afara granitelor tarii pentru un scop justificat si aprobat la cel mai inalt nivel. cat despre cazul Turcescu vad ca totzi trateaza afirmatziile sale ca fiind reale. Pe ce baza? Mare parte din barbatzii perindatzi pe la emisiuni au afirmat ca sunt in posesia unor astfel de documente, precum cele prezentate de Turcescu. Si mai e ceva: nu cred ca serviciile de informatzii vor da vreun comunicat de presa pe aceasta tema. pentru simplul motiv ca nu se lasa atrase in jocul ratingului.

    • Bloggerul Zoso lansează un nou scenariu care ar putea explica autodenunțul lui Robert Turcescu: jurnalistul ar încerca prin acest demers să promoveze filmul „De ce eu?”, în care va juca și care ar urma să ruleze în cinematografe începând cu 30 octombrie. „Ar putea fi cea mai mare farsă de promovare… Turcescu și Giurgiu sunt prieteni vechi. Iar filmul urmează să apară pe 30 octombrie în cinematografe”, a scris Zoso pe blogul său, unde a postat și trailer-ul filmului.
      Iata, daca va fi adevarat partial sau total, o iesire justificata, cu aspect comic pentru dezamorsare completa a situatiei, dintr-o situatie in care amindurora, celor care au facut asa zisul autodenunt, cat si cerut referinte despre subiectul ofiterilor acoperiti, li s-a spus verde in fata ca fapta se pedepseste cu inchisoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro