marți, martie 19, 2024

Declin și renaștere națională în Franța. Ce diagnostic? Care este calea?

1. Contextul : Vulcanul care somnolează, se trezește

În decembrie 1989 planeta întreagă a asistat la sfîrșitul televizat al cuplului Ceaușescu. Imaginile repetate atunci serveau de avertisment politic și istoric : Cine nu merge în pas cu Istoria va sfârși străpuns de gloanțe. Exit comunismul! Se ieșea dintr-un ciclu istoric și se anunța triumful neoliberalismului. Promisiunile noului ciclu ? Creșterea economică, diminuarea inegalităților sociale, optimismul consumului, victoria democrației și declinul ideologiilor. Era imaginea «Imperiul Binelui», după o formulă inspirată a polemistului Philippe Muray.

Unde suntem în 2022 ?

S-a trecut de la creșterea economică nelimitată la descreștere și delocalizări. De la optimismul consumului la amenințarea unor crize financiare, economice ; mai nou și crize sanitare și energetice. De la festivism și societate de divertisment  la catastrofism. Nu mai suntem în optimism colectiv, ci în anxietate, resemnare și oboseală de sine. Suntem în dominația elitelor mondializate.

Inegalitățile sociale s-au amplificat. Pe vremea marii industrializări în Statele Unite, patronul uzinelor Ford evoca termenul lui Orwell: decența socială.  Un patron nu ar trebui să câștige mai mult de 40 de ori ca un muncitor: altfel cine ar mai cumpăra mașinile Ford ? În 2016, 62 de persoane din lume dețineau  jumătate din bogăția ansamblului populației mondiale. După pandemia cu Covid, aflăm că miliardarii au devenit multimiliardari.

Declinul ideologiilor? Nu!Asistăm la explozia ideologiile «neo-progresiste», ideologii revendicative care prin cultura resentimentului erodează unitatea națională. Stânga de azi a abandonat distingo social pentru a îmbrățișa opoziția etnică și rasială. Nu inegalitățile sociale contează. Suntem în ideologia de corectitudine politică, derivată din modelul de multiculturalism: societatea este o sumă de comunități etnoculturale. Pentru « comunitățile victime », nația este o sumă de comunitarisme. Stânga de azi seamănă cu un puzzle. Nația devine o sumă de comunități separatiste care au multiplicat barierele între diferite categorii de populație. Noile derivate ale ideologiei de corectitudine politică sunt cancel culture (cultura anulării trecutului) și woke (cultura trezirii minorităților). Revendicările minoritare au ca ideologie culpabilizarea majorității naționale. Ca resentiment și revanșă, se reinventează confrontarea de rasă. Logică rasistă este inversată.  Realismul woke condamnă privilegiul albului și incită la segregarea rasială, în numele antirasismului.  Jurnalul New York Times a instituit regula de a se scrie ”albi” cu minuscule și Negri cu majuscule. Lobby LGBTQ+  devine o forță de presiune politică. Ținta realismului woke este transformarea ideologică. Precum realismul socialist,  realismul woke are ca țintă să curățe limbajul de impuritățile istoriei și să modifice mentalitățile omului nou. Pentru că realismul woke preconizează un om nou. Și omul nou  deconstruiește trecutul. Statui ce trebuie dărâmate. Filme ce trebuie proscrise. Conferințe interzise dacă nu sunt în corectitudine politică. Publicități sunt cenzurate, în sensul discriminării pozitive. Profesori de universitate sunt îndemnați să practice  corectitudinea politică.  În numele identităților minoritare trebuie instrumentalizată victimizarea, chiar dacă militanții nu au suferit personal discriminare, iar opresorii invocați nu sunt contemporani.   

Neo-feminismul face și el parte din noua ideologie progresistă. Ca anecdotă, amintim că în ultimul James Bond, care va ieși pe ecrane în aprilie 2022, eroul mitic James Bond, agentul 007, se află în Jamaica. Este chemat de urgență pentru a deznoda o criză planetară. Și când este anunțat celebrul 007, spectatorul va descoperi că 007 nu mai este James Bond, ci o femeie neagră. Bond este Bond, dar 007 a fost înlocuit de o femeie neagră superinteligentă. Ea își ridică privirea asupra lui Bond și surpriză! Ea nu are nici o dorință să sară în patul lui Bond, ca în episoadele precedente. Pe scurt, Bond e Bond, dar va trebui să învețe lecția #MeToo. Iar termenul de James Bond Girls va fi înlocuit cu termenul de James Bond Women, termen mai corect politic.

Se spune că Franța « rezistă » în fața propagării noilor ideologii progresiste care vin din campusurile americane. În ianuarie 2022, într-un colcviu organizat la universitatea Sorbona, au fost puse în evidență o serie de derive legate de « intersecționalism ». Această ultimă ideologie vrea să mobilizeze mișcările minoritare pentru convergența luptelor, contra unui dușman comun. Dușmanul comun? Majoritatea națională, albul, colonialistul, bărbatul, heterosexualul.

2. Doi intelectuali critici  

Michel Onfray și Eric Zemmour dezbat adesea pe scena mediatică, teme legate de  prezentul și viitorul Franței. Primul este filozof și orientarea sa politică este stînga clasică: confruntarea socială. Zemmour este un intelectual în politică; orientarea sa este de dreapta: el pledează revenirea la gloria nației. Dacă cei doi intelectuali au orientări politice diferite, și unul și altul evocă declinul Franței de astăzi și încearcă să contureze « calea viitorului ». Zemmour pleacă de la analiza trecutului pentru a creiona o viziune de renaștere națională. Calea ar fi mobilizarea francezilor în apărarea patrimoniului și suveranității Franței. Nimeni nu ne poate împiedică, repetă Zemmour, să ne iubim țara. Cu acest gând Zemmour s-a lansat în ianuarie 2022 în alegerile prezidențiale.

Onfray crede mai degrabă în viziunea ciclică a Istoriei (Oswald Spengler): o civilizație se naște, crește și după ce atinge o epocă de aur, descrește și intră în declin. Decadența actuală a Franței face parte din dinamica civilizațiilor pe termen lung: ele se nasc, strălucesc, decad și mor. Acest declin poate fi atenuat prin educația populară, ca soluție de salvare națională. Onfray nu crede în ideea platoniciană a filozofului rege și a regelui filozof. Pentru Onfray, Zemmour candidat la alegerile prezidențiale s-ar plasa într-o postură platoniciană, după care filozoful ar putea fi salvatorul nației. Deși apreciază calitatea și soliditatea ideilor lui Zemmour, Onfray evocă «aventura Zemmour», în sensul de aventură politică ce va fi, foarte probabil, barată de adversarii politici. Se spune, atunci  când e vorba de prezentul și viitorul Franței, Onfray ar fi pesimist și Zemmour optimist.

Este interesant de observat preocuparea comună pentru analiza « declinului Franței »; Onfray este autorul cărții Decadence, Zemmour al cărții Suicide francais. Dacă diagnosticul e asemănător, viziunea despre salvarea nației e diferită. Cei doi intelectualicunosc istoria Franței și stăpînesc vocabularul savant. Ei se mobilizează și prin practici sociale care ar putea atenua acest « declin al Franței». Onfray multiplică crearea de universități populare și numărul de conferințe în întreaga țară; ținta fiind « popularizarea »  filozofiei. Zemmour , jurnalistul politic și candidat la cea mai înaltă funcție a statului, multiplică interviurile și întînlirile cu electori pentru a face cunoscut programul său de « salvare a Franței» .

Pentru că ne aflăm într-un context de confruntare ideologică și politică, în care țările din Europa își caută CALEA, ne-am propus o scurtă analiză de comunicare politică a două viziuni despre viitorul Franței. Vom prezenta așadar un portret alternativ a celor doi intelectuali,  și o analiză a celor două viziuni, subliniind o serie de elemente de originalitate narativă și retorică.      

3. Michel Onfray:  « Valori populare »

Cine este Michel Onfray ? Autor a peste 100 de cărți, profesând filozofia și literatura, Michel Onfray a creat Universitatea populară la Caen în 2002, Universitatea gustului în 2006, Universitatea nomadă în 2019. Este cofondator al Frontului Popular și al revistei Valori Populare.

Filozof și pamfletar, Onfray consideră că asistăm la confruntarea între dominați și dominanți. Mai există democrație atîta vreme cât nu se ține cont de un referendum ? Mai există democrație când se impun poporului decizii luate într-un congres de funcționari de la Bruxelles? Pentru Onfray, Statul Maastricht este doar o rotiță a guvernului viitorului, acel Statul mondial evocat de Jacques Attali (Demain qui gouvernera le monde?).

Ca tribun al poporului, Onfray spune că pentru a discredita  mișcarea de protest a vestelor galbene (octombrie 2018 pîna la declanșarea restricțiilor legate de pandemia,  în 2020 ) , puterea a folosit mijloace dintre cele mai deloiale: dispreț, minciună, desconsiderare. Li s-a făcut un proces de imaturitate: prea proști, prea inculți, prea provinciali, prea analfabeți, prea debili, prea sub-diplomați. Onfray se poziționează clar :  «A apăra poporul, națiunea, existența și identitatea națiunii, nu înseamna a fi xenofob.  Dimpotrivă, este un semnal contra desconsiderării exercițiului democratic din partea guvernanților » (Grandeur du petit peuple).    

Viziunea populară și valori populare

În Revista Valori populare, lansată în iunie 2020 de un grup de intelectuali critici din jurul  lui Michel Onfray,  se anunță că  Frontul popular va fi o «mașină de război pentru plebe», « viziunea unui grup  critic»,  a unui « Parlament de idei», în care  «poporul» va veni cu propoziții pentru a reconstrui lumea. Constituirea unui front popular are ca țintă să frâneze tendința de « populicid », adică de trădare a intereselor poporului. Poziționarea revistei este «populistă», în sensul de «antisistem», de opoziție față de guvernanți,  care practică populicidul,sacrificarea poporului pe plan politic, economic și social. Etienne Chouard, un membru al acestui Front popular, spune « politicienii nu sunt incompetenți; ei sunt inteligenți și corupți. Ei își văd de treaba lor, contra intersului general și în slujba celor bogați, care i-au pus la putere exact pentru asta. Să spunem că sunt incompetenți ne-ar împiedică să vorbim despre trădare, de trădarea politicienilor ».

Primul număr al revistei propune « metoda insurecțională neviolentă » , cu referință la Discurs asupra servitudinei  voluntare, a lui La Boétie. În editorialul revistei, Onfray prezenta câteva repere fundamentale ale acestei metode insurecționale care demontează mecanismul puterii, oricare ar fi puterea, fie ea religioasă sau politică : 

Puterea nu ține de tiran, ci de supușii care îi alimentează puterea. Cum putem combate puterea? Nu trebuie stins focul cu apă, trebuie doar să nu mai alimentăm focul cu lemne. Focul puterii este alimentat de slujitori prin servitudinea lor voluntară, pe care și-o imaginează ca fiind naturală. Supunerea voluntară îi face pe oameni complici la putere. Prin urmare, ei sunt primii responsabili de relele ce le cad pe cap. Pentru a-și asigura puterea, tiranul oferă slugilor pâine și jocuri. El rezistă datorită curtenilor care îl mint, îl flatează. Principiile asupririi nu sunt forța armată, ci organizarea piramidală a puterii, în care fiecare tiranizează pe cel aflat pe o treaptă inferioară, și tot așa până la baza piramidei.  De unde îndemnul cheie: Fiți hotărâți să nu mai serviți, și veți fi liberi !

Onfray explică mecanismul servitudinii cu convingerea că poporul trebuie să înțeleagă  mecanismul dominației. Pentru Onfray soluția nu este revoluția ; nici cea a jacobinilor (Robespierre și ghilotina), nici cea a lui Marx (revoluția proletariatului). Calea este educația, popularizarea cunoștințelor. De unde și ideea de universitate populară nomadă. 

Onfrey și populismul poporului

Ideile lui Onfray ne duc cu gândul la critica elitelor mondializate de către sociologul american Christopher Lasch (The Revolt of Elites: And thes Betrayal of Democracy). Lasch evocă populismul poporului, care constată ruptura între vârf și bază și revendică solidaritate socială, nevoia unei producții locale și a unei guvernanțe locale. Lasch propune termenul de elite mondializate  pentru a-i numi pe cei care controlează fluxul internațional de bani și informații, care prezidează fundațiile filantropice și instituțiile de învățământ superior, care gerează instrumentele de producție culturală și fixează termenii dezbaterilor sociale și politice. Elita mondializată dirijează companiile, guvernele, ministerele. Ideologia lor este : liberalism, cosmopolitism, concurență și rentabilitate. Ei fac parte dintr-o elită transnațională care se situează printre cei 20% de clasă superioară în venituri și care beneficiază de paradisuri fiscale. Ei îi percep pe oamenii obișnuiți ca mediocri, provinciali și incapabili să voteze cum trebuie, adică în favoarea neoliberalismului. Ceea ce poporul dorește ca protecție socială și atașament pentru țara și regiunea lor, elita mondializată consideră un obstacol la extinderea pieții și a capitalizării financiare.

Onfray cristalizează o stîngă intelectuală care se mobilizează pentru « grandoarea micului popor » și pentru democrație și suveranitate națională. Onfray este discipol a lui Nietzsche, pentru care cunoașterea este un bun necesar celor din popor; aceștia au nevoie de cunoaștere ca să înțeleagă lumea în care trăiesc și să se poată emancipa. Pentru Onfray (Grandeur du petit peuple) cultura nu trebuie să servească o plăcere estetică a cîtorva; ea trebuie să se servească emancipării celor considerați a avea « vieți minuscule ». A criminaliza, a demoniza, a psihologiza fidelitatea unor intelectuali față de popor, tradiții și  patrimoniu, este, spune el, o dubioasă tentație în lumea politică. Onfray evocă și termenul de «anarhie pozitivă »,  termen propus de Proudhon.  Nu este vorba de o revoluție sîngeroasă împotriva  a tot și a tuturor; nu e nevoie de a asasina  și confisca bogățiile. Nu e nevoie de a distruge ci de a construi. E nevoie de o « micropolitică » concretă și eficientă. Onfray evocă o  « revoluție fără fanfară ». 

4. Eric Zemmour :  « Fenomenul Z »? « Aventura Z »?

Cine este Zemmour ? Eric Zemmour este un cunoscut jurnalist, eseist, polemist francez. Autor de cărți de analiză politică de mare succes. Ultima sa carte La France n’a pas dit son dernier mot (2021) este în topul vânzărilor de librărie și pe Amazon. Cartea sa precedentă, Le Suicide français (2014)a fost de asemenea un succes record de librărie. Am citit cu atenție și curiozitate sporită aceste două cărți.  De la 1 decembrie 2021, Zemmour a creat propriul partid: RECONQUÊTE (Recucerirea). Este candidat oficial la alegerile prezidențiale din aprilie 2022, candidat de dreapta. Zemmour ar putea fi viitorul președinte al Franței.

Jurnalistul și analistul politic. Fenomenul Z a modificat sever orientarea confruntărilor politice. Nici un partid nu mai poate evita tematica avansată de el în dialogul politic și social: suveranitate națională, revalorizarea patrimoniului, educația laică, imigrație selectată și asimilarea imigranților. 

Începând cu toamna anului 2021,este evocat un veritabil fenomenul Z, pentru că personajul stârnește atracție și repulsie, interes și pasiuni și nu numai în Franța. Ne întrebăm de ce vocea lui Zemmour este mai audibilă și mai legitimă între celalte voci politice? Credem că saltul percutant în intențiile de vot înregistrat de acest candidat la președinția Franței se datorează originalității programului (viziune pe termen lung și narativul de renaștere națională) și originalității retorice. Argumente :

Originalitatea programului politic

Citim în anunțul partidului RECONQUÊTE (Recucerirea): «Acest partid refuză declinul Franței și vrea să asigure apărarea identității noastre, a familiilor noastre, a patrimoniului nostru. Partidul pornește la recucerirea deplină a securității noastre, a libertăților noastre, a puterii și suveranității noastre. El este re-unirea poporului francez care se bate pentru supraviețuire, viitorul Franței și apărarea civilizației noastre».

Zemmour vorbește in numele guvernaților și a «înrădăcinaților», a majorității înrădăcinată în teritoriu, limbă și cultură, o majoritate atașată națiunii, istoriei și tradițiilor. Această majoritate se simte amenințată în sentimentul de identitate națională prin daunele identitare și patrimoniale produse de mondializare pe de o parte și de ideologiile neo-progresiste pe de altă parte. Față de elitele mondializate delocalizate care sunt rupte de identități naționale și de atașamente locale și trăiesc o «mondializare fericită», «înrădăcinații» vor să conserve un patrimoniu imaterial, un stil de viață, valori comune, o solidaritate și o respirație națională. Ei fac din identitatea teritorială și culturală o valoare de atașament, de continuitate și de mândrie națională.

Discursul lui Zemmour deranjează. Îi deranjează pe jurnaliștii. Spune el: jurnaliștii sunt 99% de stânga și eu sunt de dreapta. Eu vorbesc franceza, ei vorbesc corectitudine politică. Eu sunt contra curent, ei sunt mainstream. Discursul său deranjează guvernanții și celalte partide politice, obligate să-și revadă programele,  cu riscul de a-și pierde electorii. Deranjează elitele cosmopolite, pentru că valorizează identitatea și suveranitatea națională ca orizont de renaștere națională. Deranjează și  minoritățile ivite din imigrație, pentru că pledează asimilarea. Zemmour se prezintă ca fiu de emigrant din Algeria, evreu de cultură berberă, asimilat la cultura și valorile Franței. El îl citează adesea pe scritorul Roman Gary care spunea: în sângele meu nu este nicio picătură de sânge francez, dar Franța curge în venele mele (…). Nu e de mirare că este taxat de către stânga progresistă ca fiind reacționar, conservator, revizionist, rasist și chiar antisemit. 

Originalitatea narațiunii : trecut, prezent și viitor  

În cartea Le Suicide français citim: Trecutul nostru glorios pledează pentru viitorul nostru. Discursul său politic se folosește de trecut pentru a diagnostica prezentul și a pleda renașterea națională.  În prezent, spune Zemmour, Franța se culcă, Franța moare. De la Revoluția franceză încoace, Franța a impus ideile sale despre libertate, fraternitate, egalitate. A impus limba, cultura și civilizația franceză. A reușit rezistența în fața nazismului. Acum Franța se hrănește cu valori și moravuri opuse celor edificate timp de secole.  

Discursul lui Zemmour rezonează cu ideile istoricului Ernest Renan (pe care îl citează) din celebra conferință la Sorbona în martie 1882; definiția unei națiuni leagă două lucruri, spunea Renan. Trecutul ca posesiune a unei moșteniri bogată în amintiri și consimțământul actual, dorința de a trăi împreună și a pune în valoare  moștenirea trecutului. Existența unei națiuni, este un plebiscit de fiecare zi. Și asta este patria, nația ; sentimentul de a trăi împreuna un destin.  În acest sens, romanul național predat la școală, spune Zemmour, trebuie să-i facă pe elevi să fie mândrii de Franța. Critica și revizuirea istoriei este treaba academicienilor, nu a educației naționale. Școala trebuie să fie neutră în raport cu ideologiile minoritare de sex, gen, etnie, rasă. Educația națională trebuie să asimileze, să unifice, nu să divizeze.   Să creeze atașamente față de nație și nu resentiment

Elitele au dezintegrat poporul privându-l de memoria sa națională, prin deculturare. Elitele politice, economice, intelectuale și mediatice se felicită de moștenirea lui mai 1968. Elita mondializată percepe oamenii obișnuiți ca mediocri, provinciali și incapabili să se gestioneze și să voteze cum trebuie.  Ceea ce poporul dorește ca protecție socială și atașament pentru țara și regiunea lor, elita mondializată consideră un obstacol la extinderea pieții și a capitalizării financiare. Vocea celor mulți trebuie luată în considerație ca element de unitate și democrație.

Originalitatea retorică  

Iată cîteva elemente de originalitatea retorică pe care le-am putut sesiza din lectura atentă a cărților și intervențiilor mediatice a lui Zemmour:

(1) Programul său pune problema nu a unor mici cifre de consum ci a unei viziuni despre Calea de urmat. În timp ce candidații la cea mai înaltă funcție a țării au propuneri reformiste pe termen scurt, Zemmour vine cu o viziune pe termen lung. Calea este renașterea națională. Stâlpii de susținere ai renașterii naționale sunt: mândria națională,  patriotismul, apărarea unei civilizații vechi și respectate, apărarea patrimoniului. Chiar dacă nu va cîștiga alegerile (ceea ce este previzibil), temele de dezbatere publică vor fi înscrise pe agenda comunicării politice.

(2) Ca politician se exprimă clar, evitând limba de lemn, ca nici un alt candidat. Un exemplu în plus ca ilustrare: « Imigrația trebuie stopată. Nu sunt Moș Craciun al umanității. Eu vreau să salvez Franța! ». Zemmour precizează  că ținta sa politică este nu de a reforma Franța ci de a o salva.

(3) Discursul politic a lui Zemmour este considerat ca fiind cel mai articulat dintre discursurile de campanie electorală în 2022.  El este un intelectual în politică. În comunicarea politică știm bine că elementele de limbaj sunt pline de sens. Din analiza narațiunii și retoricii discursului, constatăm apelul constant la elemente ce provin din toate cele trei registre de cunoaștere: gândirea cotidiană, ideologiile dominante (pe care le deconstruiește) și elemente din științele sociale și istorice. Ele se împletesc natural și coerent.

Când se raportează la gândirea cotidiană și la omul de pe stradă. Zemmour spune: nu discursul meu  generează frică. Discursul meu exprimă temerile, durerile majorității populației din Franța. Temele de dezbatere națională sunt cele care îi preocupă pe francezi: suveranitatea națională,  laicitatea, imigrația, islamul, insecuritatea culturală, insecuritatea civică și pericolul terorist. De altfel, Zemmour se sprijină adesea pe sondaje când se adresează omului de rând. De exemplu, o majoritate de francezi invocă neîncrederea în guvernanți, disprețul guvernaților pentru așa numită «Franța periferică»  și pentru «micul popor» .  Zemmour vorbește în numele celor uitați de guvernanți.   

(4) Referiri savante. Discursul său este structurat și exemplificat cu referințe savante din sociologie și istorie, de analogii mentale și referințe literare. Așa se explică de ce cărțile lui sunt foarte citite. Între altele, Zemmour face referiri la Elie Kedourie, specialist în analiza naționalismului, care propune trei timpi : înflorirea națiunii, declinul și renașterea. Narativul discursului candidatului Zemmour este structurată în trei timpi: valorizarea trecutului, specificitatea națională și critica elitelor.

În multe privințe, discursul lui despre nație rezonează cu ideile istoricului irlandez Benedict Anderson. În cartea Imagined Communities, Anderson se întreba: Ce face posibil ca oameni care se încrucișează pe stradă și nu se cunosc să se simtă legați unii de ceilalți?  Răspunsul? Acești oameni se includ unii pe alții într-o formă imaginată. Forțe afective fac posibilă acest sentiment de includere. Membrii unei comunități naționale locuiesc împreună pentru că-și imaginează că fac parte din Statul-națiune. Co-naționalii tricotează un soi de membrană morfologică, invizibilă,  abstractă, imaginată. Un soi de  potențial imunitar, care se poate actualiza sub forme concrete de manifestare și mobilizare națională, când comunitatea imaginată se simte amenințată de forțe din afară. Se știe că acest concept comunitate imaginată a făcut carieră academică, pentru că el apare  ca o dublă construcție: obiectivă și simbolică. Națiunea apare ca o communitate politică, imaginată ca fiind limitată și suverană; limitată de frontiere și suverană ca politică. 

Am putea spune că ideile lui Zemmour converg către ideea de populism patrimonial, termen propus de specialistul în științe politice Reynié Dominique. Sintagma este folosită pentru a desemna sentimentul de deposedare de resurse naturale, mobiliare, economice și culturale. Este vorba de un sindrom resimțit de marea majoritate a populației care trăiește excesele neoliberalismului, pe propria sa piele. Este vorba de sentimentul celor care consideră că satul lor, regiunea lor, țara lor sunt locuri de atașament profund pentru orice individ cultural construit. Acest sindrom exprimă teama de deposedare de bogății naturale, de tradiții culinare, de tradiții culturale. Populismul patrimonial cristalizează și teama de supraviețuire a culturii  occidentale în fața unui globalism cultural.  

Este și sensul populismului analizat de geograful Christophe Guilluy, după care neoliberalismul nu mai vorbește în termeni de clase, majoritate, populație sau de working class. Aceștia au devenit cei uitații: invizibilii. Pentru neoliberalism, societatea este un «arhipelag social»  fracturat  și divizat de revendicări de sex, rasă, religie. Atunci când vorbește de controlul imigrației, regăsim la Zemmour ideea de căutare a unei limite. Nu spune eseistul Mathieu Baumier (La démocratie totalitaire) că nu există lume decât limitată, în sensul în care romanii fixau limita în geografie. Dacă nu sacralizăm din nou anumite locuri, anumite legături, mai ales cele ce țin de rădăcini, de tradiții, de educație și de suveranitate, adică de tot ce depășește și înglobează indivizii unei țări, atunci limita, și cu ea toate limitele, vor fi repede depășite, pulverizate, subliniază Baumier.  

*

Cîteva sublinieri.

Este interesant de remarcat că cei doi intelectuali critici au o cultură istorică impresionantă. Ei recuperează temporalitatea în istorie pentru a releva un diagnostic și o cale de renaștere națională, înscrisă în temporalitatea Istoriei. Asta ne duce cu gândul la teoria marelui istoric Fernand Braudel despre temporalitatea în istorie. Braudel spune că Istoria poate fi privită din perspectiva a trei categorii de timp: timpul lung, timpul mediu și timpul scurt. Timpul lung este «timpul geografic», geoistoria. Timpul mediu este  «timpul social»,  istoria socială, timpul Statelor. Timpul scurt este timpul politic, istorie evenimențială, agitația politică de suprafață, timpul evenimentelor politice. Viziunea celor doi intelectuali critici nu este axată pe timpul evenimențial, zgomotos și efemer.

Subliniem și abilitatea narativă și retorică, cea de a juca în cele trei registree de cunoaștere: gândirea cotidiană, ideologiile dominante și gândirea savantă. Elemente din aceste trei registre de cunoaștere sunt împletite ca într-o tapiserie și transmise în spațiul mediatic, veritabila cutie de rezonanță a confruntărilor publice și a reprezentărilor sociale.

Pentru a replasa analiza noastră în arena de comunicare politică, am asocia poziția filozofică și pamfletară a lui Onfray cu populismul poporului și poziția intelectuală și politică a lui Zemmour cu populismul  patrimonial. În timp ce populismul poporului este o reacție la creșterea inegalităților sociale, populismul patrimonial este o reacție la sentimentul de pierdere a identității naționale și culturale. În contextul de azi, aceste două categorii de analiză academică pot apărea și ca elemente de strategie care acompaniază exercițiul democratic. Aceste strategii nu sunt contra Statului, ele sunt pentru un Stat protecționist.

În contexul de mondializare și de contracție a economiilor naționale, cele două tipuri de populism cristalizează în mod evident nemulțumirile majorității populației. Ele reprezintă un sindrom de criză politică și socială. Ori, o criză, sociologic vorbind, are capacitatea de a pune în evidență actorii implicați, provocările și căile de negociere.

De unde și interesul lecturii pe care o propunem aici.  

Distribuie acest articol

95 COMENTARII

  1. Condamnat de mai multe ori pentru incitare la ura rasiala, anti-european si negationism al holocaustului („Petain a salvat evreii francezi”), Eric Zemmour este departe de portretul elogios pe care i-l faceti. Un fel de Vadim Tudor francez.

    • Zemmour mi se pare un om de bun simț, care are tăria opiniilor și care are capacitatea a-și argumenta pozițiile. Pare de asemenea un om educat și inteligent. Nimic în comun cu V.C. Tudor

      https://youtu.be/zcw5mB5GWns
      https://youtu.be/Yzc1r__gJdA

      Interlocutorii săi politici corecți sunt pe o cracă cu răposatul Vadim.

      P.S.: Dacă ne uităm la cifre Zemmour are dreptate. Evreii francezi refugiați pe bucata de Franță sub controlul regimului de la Vichy al lui Petain au avut cea mai mare rată de supraviețuire din Europa ocupată de germani: 75%. Pentru conducătorul unei țări învinse de germani și văzută ca inamic principal al Germaniei naziste e o performanță remarcabilă. De exemplu, în Ungaria țară aliată Germaniei din prima până-n ultima zi de război au fost uciși peste 75% din evreii de acolo.

      • France Culture:
        „Les contre-vérités d’Eric Zemmour sur Pétain et Vichy”
        franceculture.fr/histoire/trois-contre-verites-deric-zemmour-sur-petain-et-vichy-rassemblement-national

        • Articolul ăla e ca un editorial din Pravda despre imperialismul american și exploatarea exploatarea ucrainenilor de către NATO și UE. Vituperează fără argumente.

          Povestea cu „spada și scutul” nu a descoperit-o Zemmour. El pur și simplu a citat ceea ce spunea la un moment dat chiar De Gaulle în memoriile sale, iar Winston Churchill mult mai pe larg. De Gaulle înțelegea încercarea disperată a lui Petain de a salva ce se mai putea salva din Franța după prăbușirea armatei franceze, dar nu o aproba. Considera că Petain ar fi trebuit să se retragă în Algeria și să continue lupta.

          Despre deportarea evreilor tot ce se poate spune e că din toate țările ocupate Franța lui Petain a reușit salvarea celei mai mari procent de evrei. E un fapt. E statistică. Poți să o întorci cum vrei tot aia e. Apoi Zemmour e el însuși parțial evreu sefard, parțial arab – un pic cam greu să-l bănuiești de antisemitism.

          Despre faptul că cea mai mare parte a Franței libere era formată din ceea ce ce ăștia numesc „extrema dreaptă” (Acțiunea Directă) e de asemenea adevărat. O știm din memoriile lui De Gaulle. Comuniștii francezi se aliniaseră ordinului de la Moscova de a facilita prin orice modalități victoria lui Hitler, pe atunci aliat al lui Stalin. Ei și-au amintit că au o țară abia după ce Hitler a atacat URSS la un an după căderea Franței. Nu a existat nici măcar o singură personalitate a stângii franceze ce să se alăture Franței Libere la Londra. Au stat cuminți sub ocupația germană și-l înjurau pe De Gaulle că e „lacheu al marelui capital mondial anglo-american”. După victorie au ce lătrau cu doar câțiva ani înainte și devenit patrioți fanatici și intoleranți 😊.

          • @Napoleonache Comparatia dintre France Culture si Pravda este ridicola. Si am mari dubii ca sunteti genul care sa asculte/citeasca France Culture: CNews si Zemmour vi se potrivesc mai bine din toate punctele de vedere.

            • Ca să nu fi ca Pravda, învață să-ți argumentezi spusele. Simplul fapt că afirmi ceva nu-l face nici adevărat și nici credibil.

              Dacă ceva din cele spuse ca să demontez calomniile din France Culture e neadevărat n-ai decât să o dovedești punctual. Până atunci atât tu cât și ăia de la France Culture sunteți exact la același nivel cu Pravda.

            • Napoleonaș: Simplul fapt că afirmi ceva nu-l face nici adevărat și nici credibil.
              Reproșul ăsta se potrivește perfect și autoarei Gina Stoiciu. Dumneaei susține ca Franța este în declin, dar nu aduce niciun argument în favoarea acestei teze. Listarea unor amănunte, multe fără nicio legătură cu Franța, nu e suficientă. În plus nici amănuntele respective nu au fost niciodată univoc clasificate ca fiind decadente. Ele reprezintă cel mult opinii, adică subiectivitate.

  2. Bun si curajos articol intr-o lume in care vestul e obsedat de preocupari sinucigase si de a numi albul negru si minciuna adevar.

  3. Cred ca autoarea nu cunoaste realitatea franceza si se lasa adormita de sloganuri si fraze goale de substanta continute in cartile si in general discursul lui Zemmour.
    Zemmour nu este nici pe departe un intelectual, nu a fost decat o mediocritate si asa a ramas.
    Provine dintr-o familie de imigranti arabi evrei, crescut de mama (casnica) si bunica, o familie modesta care a beneficiat din plin de ajutoarele sociale ale statului francez, ceea ce Zemmour uita .
    S-a zbatut 2 ani sa intre la ENA si a esuat lamentabil de fiecare data, a reusit sa termine studii de politica, o filiera fara nici o valoare intelectuala: acolo se duc cei care nu stiu incotro s-o apuce, nu reusesc in alta parte. Faptul ca este vocal, certaret si arogant il face apreciat de o anumita categorie a societatii, nu cea mai inteligenta, trebuie spus.
    Nici macar nu este capabil sa scrie corect in franceza: in noua lui carte s-a ridiculizat teribil facand in prima fraza o greseala de ortografie grosolana : „J’ai pêché, je le confesse….”. „Marea” sa carte despre Franta incepe cu o greseala de franceza!
    Autoarea articolului incepe si ea cu o greseala „sfîrșitul televizat a cuplului Ceaușescu”, din simpatie pentru Zemmour, probabil.
    De altfel cartea nu contine decat cateva a propos-uri politice in introducere, restul fiind doar o succesiune de artciole ( billets) despre intalnirile si dineurile lui Zemmour in ultimii 30 de ani. Cei interesati au ocazie sa-l „auda” cum se smiorcaie pentru ca Melenchon a refuzat sa ii stranga mana in 2014. Extrem de interesant pentru unii!

    • Poate ar trebui sa va jenati pentru remarca privitoate la faptul ca Eric Zemmour a fost crescut de mamă si bunică.
      Da, copiii sefarazi sunt educati, iubiti si protejati in mod deosebit de aripa materna a familiei.
      Cultura acestora nu este acoperita in principal de diplome ci este primita ca zestre ancestrala. Origène a interpretat Scrierile Sacre ale Vechiului Testament studiind impruna cu invatatii evrei din Alexandria si Palestina.
      Problema lui Zemmour sunt evreii francezi aschenazi de stanga, pe care nu are rost sa ii pomenim aici, multi moldoveni, romani, rusi, ucraienieni..
      Sunt foarte mari sanse sa fie aleasa doamna
      Tobira.
      Presupun ca faptul ca are vederi de extrema stanga si provine dintr-o familie dezorganizata alcatuita din 11 copii va starneste admiratia.
      Doamna Tobira uraste familia traditionala si un psihanalist are explicatii pentru aceasta atitudine.
      Nu cred ca Domnul Eric Zemmour este o alegere potrivita in acest moment.
      Din pacate, M Barnier a lasat balta Dreapta.

      • @Clement Remarca privind familia lui Zemmour nu este intamplatoare si este legata de discursul lui politic. Unul din atacurile preferate este impotriva familiilor de imigranti in care doar unul munceste ( tatal de obicei) si toata familia profita de ajutoare sociale, de securitatea sociala ( protectia medicala)
        etc. Bineinteles, se poate discuta despre asta, dar cand acest discurs vine de la cineva ca Zemmour a carui familie a profitat din plin de aceste avantaje, nu poti sa nu amintesti acest fapt.
        Cat despre Taubira ( si nu Tobira), personal nu-mi place ca om politic si posibila ei candidatura mi se pare la fel de ridicola ca cea a lui Zemmour.
        Dar macar trebuie admirate realizarile ei, avand in vedere copilaria si adolescenta dificile in Guyane: asa cum ati spus, provine dintr-o familie de 11 copii, familie abandonata de tata, copii crescuti de o mama singura care a muncit ca infirmiera. Chiar si studiile ei ( Taubira) sunt mai consistente decat ale lui Zemmour, in ciuda faptului ca acesta a avut mai multe sanse sa se realizeze profesional decat ea.

        • Taubira.
          Nici eu nu am o mare simpatie pentru aceasta doamna dar recunosc faptul ca are reale competente intelectuale, comparativ cu Zemmour, Melanchon si chiar Macron.
          Faptul ca cunoaste mecanismele Puterii din interior si stapaneste domenii dificile precum economia si justitia ar trebui sa o favorizeze la alegeri. Depinde insa de ce decid cele trei structuri supra-guvernamentale, Le Siècle si celelalte doua.
          https://youtu.be/IBZZAtCeH0k
          Sunt absolut nefrecventabili!
          De ce nu l-a atacat Zemmour pe Melanchon in chestiunea formarii dictatorilor comunisti africani si asiatici responsabili pentru uciderea unor zeci de milioane de oameni si distrugerea unor civilizatii?
          Daca electorii au urmarit falsa disputa au realizat ca sunt doua caricaturi schitate de aceasi mana.

    • @AlexA
      „Intr-adevar, sunt cartiere extrem de dificile si asta este rezultatul unei politici extrem de proaste, dusa de prin anii 50-60, care a consistat in construirea de HLM-uri pentru imigrantii din nordul Africii, adusi la munca in acea perioada. Franta plateste aceasta politica de ghetoizare”….
      Scuzati-ma Manchesteristan, Londonistan, Molenbeek (Brux.)si N alte locuri de prin Anvers si aiurea tot din cauza HLM-urilor sunt?!? Tot politica de gheotizare de l’etat francais e in chestiune?!? Hai sa fim seriosi.
      Dar despre HLM-uri, daca nu ma insel eu, parca au fost facute ptr. ca les travailleurs francais sa aiba niste camine decente. Dar niv.de trai a crescut, a aparut N.-Africii si s-a produs the white flight (en bon francais)…. La fel ca peste tot pe lumea asta unde oamenii vor sa-si creasca copii intr-o zona fara infractionalitate, etc. Aproape sunt gata sa pun pariu ca nu a fost nicio politica de ghetoizare ci ca aceasta interpretare e rodul aceleiasi ideologii ca si political-correctness.
      Permiteti-mi niste comparatii. Doar astfel putem intelege aspecte de asemenea natura. Problemele cartierele oraselor N.-Africii tot ghetoizarea franceza le-a produs, problemele socio-economice grave tot in raspunderea Fr. cad?!? Aspectul uman/social stradal tot HLM-urilor fr.le este imputabil?
      Mai reflectati. Sa nu critici neintemeiate ptr.ca le vor discredita si pe cele intemeiate.

      • @JB
        N-am detalii despre „Manchesteristan si Londonistan”, dar le am pe toate referitoare la cartierele cu mari probleme din Bruxelles, Anvers, Charleroi, La Louvière, Liège, toate acestea in stransa legatatura cu sentimentul de excludere a generatiilor 2 si 3 de imigranti din Magreb, Sicilia, etc. Si este exact asa cum puncteaza AlexA.
        Dupa ce administratia belgiana si-a facut treaba cu ei in perioada de reconstructie de dupa razboi (in special la constructia autostrazilor, in minele de carbune si in indistria metalurgica), cand sectoarele astea gurmande de mana de lucru necalificata ieftina au disparut, s-au trezit toti cam lasati balta in lumea lor, de unde „gheotizarea” (sic!) cu pricina.
        Apoi socialistii au sarit pe ocazie (bazin electoral mai bun ca asta nu poate nimeni visa) si au impins „solidaritatea sociala” la cote de ipocrizie egale cu ale PSD-ului.
        Deci da, „gheotizarea” poate fi pusa in carca politicului. Va transmit deci aceeasi invitatie: mai reflectati ! :)

        • @Nico
          Mă scuzați, ce înseamnă „s-au trezit toti cam lasati balta in lumea lor”?!? Cetățenii BE nu sunt lăsați balta, de secole, in lumea lor?!?
          Dar zău că n-o putem scoate la capăt cu astfel de retorică culpabilizatoare.
          Dacă statul le dă/asigură locuințe decente la chirii modice e nashpa că îi ghetoizează, dacă nu le asigură tot nashpa e că îi „lasă baltă” și tot îi ghetoizează…..
          Dacă vreți să găsiți vinovat occidentul ptr.orice sunteți liber(ă) să o faceți. Dar nu înseamnă că și aveți dreptate.
          Eu știu, occidentul e de vină ptr.ca există. Efectiv.

          După căderea comunismului statul Ro.si-a lasat baltă TOȚI cetățenii (ah, nu. Mai puțin pe cei very connected dans l’ancien régime, you know). Au dispărut industrii întregi, jobs nexam. Milioane de români și-au luat lumea-n cap. Pe acolo pe unde s-au dus s-au ghetoizat?!? S-au apucat de terorizat populația locală. Da, infracționalitate românească există. Știm cu toții. Dar scuzați-mă, ați auzit să revendice drepturi speciale, privilegii și norme bazate pe religia si tradiția lor ortodoxă?!?
          Astăzi există o presiune migrationistă enormă asupra Europei. Culmea, cei care cu disperare vor să vină in Europa disprețuiesc, desconsideră și chiar urăsc cultura (in sens larg) al locului in care vor să vină. Nu știu, nu vor să stie nimic despre locul in care trăiesc/vor trăi, dar pretind ca societățile in care vin să le înțeleagă/accepte bucuroase cultura/tradițiile lor din care au fugit…..
          Nu există această presiune migrationistă pe state extraordinar de bogate și foarte aproape cultural de societățile din care provin migranții….. E ciudat, f.greu de înțeles. Dar știu, occidentul are exclusiv această sarcină a înțelegerii/acceptării. Reciproca nu e niciodată valabilă.
          Mai reflectați.

          • Scrieti din auzite, fara sa aveti habar de ceea ce se intampla in realitate. Meteahna tare raspandita la romani.
            Nu, valonii, flamanzii sau germanii (belgienii de „susa”) beneficiaza de cu totul alta atentie. Un detaliu care spune multe: limba germana este a treie limba oficiala a regatului, la o comunitate care numara in jur de 75.000 de locuitori.
            Chiar si romanii sunt tratati mult mai ingaduitor decat descendentii emigrantilor din nordul africii (nascuti in regat, acum deja la a treia generatie).
            Si nu incercati iar sa faceti amalgame religioase si amestec de prejudecati de toate culorile, locuiesc de 30 ani printre ei si stiu cam cum stau lucrurile.

            • @Nico
              Chiar nu știu ce înțelegeți prin „amalgame religioase si amestec de prejudecati de toate culorile” pe care mi le imputați mie, dar vă mulțumesc ptr.IMPRESIILE dvs.belgiene.
              La fel, nu știu ce înțelegeți prin faptul că statul dvs.de reședință ar fi mai puțin îngăduitor „descendentii emigrantilor din nordul africii”. Precizati vă rog. La ce vă referiți?

  4. Am stat in Franta multi ani si nu am vazut nici o decadenta, dimpotriva Franta e tara tanara si plina de avant, in ciuda varstei si istoriei ei. Singura decadenta vizibila sunt, de exemplu, cele 100 de carti scrise de Onfray , care e un fel de tribun grafoman. Am citi cateva, nimic special. Alta decadenta-intelectualii implicati, angajati, majoritatea foarte bogati fiind cei care nu mai pot de grija poporului- la gauche caviar, cum se mai numesc. Eric Zemmour e de dreapta , de extrema dreapta. Un individ cu o gandire de mana a doua, resentimentara. Nu merita nici o atentie.
    In rest si azi Franta straluceste prin cultura sa, patrimonial istoric inestinabil, printr-o economie si cercetare de exceptie.

    • Franţa face faţa „marii înlocuiri de populaţie” numită „le grand remplacement ”
      In saint-Denis nu mai sunt Albi creştini
      1450 de acte anticreştine in Franţa in analyse 2020

      • Ai fost vreodata in Bronx sau macar ai citit despre acest cartier? Stiai ca doar 10% din populatie este alba? Ce concluzie tragi despre New York si Statele Unite in general? Asta ca sa vorbim despre generalizari simpliste…

        A doua intrebare: stii ce inseamna acte anticrestine? Incepe cu graffiti pe zidul bisericilor, se termina cu atacul unei biserici (fapta foarte rara). Intre aceste doua extreme gasim furt de opere de arta si mobilier dintr-o biserica, acte de vandalism in cimitire si insulte adresate crestinilor si preotilor. De exemplu, unii care in plina carantina in 2020 s-au apucat sa faca nu stiu ce mars religios prin oras au fost insultati de cei care respectau regulile sanitare: asta a fost trecut la act antireligios.
        In ultimii ani Biserica ( l’Église) din Franta s-a confruntat cu numeroase acuzatii de fapte pedocriminale acoperite zeci de ani de responsabili ai bisericii: crezi ca toate aceste dezvaluiri sunt de natura sa diminueze atacurile impotriva bisericii? Nu, dar printre actele antireligioase consemnate intra graffiti-urile si insultele adresate preotilor si responsabililor respectivi.

        O serie de articole despre acest subiect extrem de sensibil:
        francetvinfo.fr/societe/religion/pedophilie-de-l-eglise/

        • E treaba ta ca nu vrei sa vezi realitatea…
          In Franţa exista nationale „territoires perdus de la république ” acceptata de Darmanin si tôt ministrul de interne si implica 1560 de carrière in care se fac ” „guet- apen” contra politiei, in Trappes au omorât 5 politisti doar pentru ça erau acolo … ri nu mai merg in cartierele astea

          Père Hamel à fost omorât in rituel religios islamic in biserica … i s-a taiat capul
          Saptamana trecuta la Nanterre o processions religkoasa ( cu traditie de peste 500 ani) à fost atacata de islamisti

          Persoanele crestine albe sunt atacate la Mirail toulouse doar pentru divertisment

          Ieri pe M6 un reportage despre islamizarea extrémiste la Roubaix unde se vand doar jucarii fara faţă pentru à fi conforme Sharia

          Pe Parcoursup elevii Albi si crestini sunt refuzati de la universitate pentru ça se tine cont de zona de cartier defavorizat

          • Nimeni nu neaga aceste probleme, dar generalizarea lor este ridicola si solutia nu va fi alegerea unui presedinte ca Zemmour sau Le Pen. Intr-adevar, sunt cartiere extrem de dificile si asta este rezultatul unei politici extrem de proaste, dusa de prin anii 50-60, care a consistat in construirea de HLM-uri pentru imigrantii din nordul Africii, adusi la munca in acea perioada. Franta plateste aceasta politica de ghetoizare si din pacate solutie imediata nu exista.
            Ba mai plateste si politica lui Sarkozy si Fillon care au redus numarul de politisti si jandarmi cu 10 000 cand au fost presedinte, respectiv premier.
            Un fapt care trebuie subliniat este ca marea majoritate a celor care pun aceste probleme ( unele extrem de grave) sunt francezi, nascuti in Franta cei mai multi. Ce faci cu ei? Nu poti spune „Las’ ca vine Zemmmour sau Le Pen si ii trimite acasa”. Teroristii de la Bataclan erau francezi: unul dintre ei Samir Amimour provenea dintr-o familie stabila, luase Bac-ul, incepuse studii de drept: cum poti sa previi radicalizarea unuia ca el? Si nu este singurul caz de acest fel.
            Este perfect adevarata povestea cu procesiunea catolica atacata de un grup de tineri: sunt aceeasi care participa la marsurile gilets jaunes, anti pass sanitaire si care se distreaza atacand politia, spargand vitrine si incendiind masini in urma unor manifestatii. In acelasi timp, actele violente ale extremistilor de dreapta cresc si ele, dar se pare ca asta nu va deranjeaza.
            Doar cateva exemple, luate la intamplare din presa:
            „”Des membres du groupuscule de hooligans néonazi des Zouaves Paris”-divers incidents qui ont rythmé le premier meeting d’Éric Zemmour
            „”Après l’agression d’un étudiant en octobre, le groupuscule identitaire tarnais, Patria Albigès, est visé par une nouvelle enquête”” 24 janvier 2022
            „”Ce mardi après-midi, des étudiants antifascistes ont été violemment agressés par un commando nationaliste à la faculté de Lettres de Nice.”

            „Emotion après la mort d’un militant de gauche agressé par des skinheads”

            „Des attaques récurrentes. Des saluts nazis en pleine rue. Des cris de singes lancés au visage de commerçants noirs. Des militants de gauche traqués et agressés. À Lyon, depuis plusieurs mois, l’extrême droite se déchaîne dans la rue. ” 13/10/2021
            „Agression au théâtre d’Orléans : un membre de l’Alvarium, le groupe identitaire d’extrême-droite à Angers, placé sous contrôle judiciaire”. 10 juin 2021
            „Une multiplication de rixes dans les rues de Paris ! Ces agressions seraient diligentées par un groupe d’extrême droite appelé ” les Zouaves”- 31/10/2019
            ” Agression raciste à Lyon : trois jeunes déférés
            Ces individus, proches de la mouvance d’extrême droite, doivent comparaître pour l’agression violente de deux couples.” 19/05/2013
            „Présidentielle : un groupuscule d’extrême droite soutient Éric Zemmour”
            lepoint.fr/presidentielle/presidentielle-un-groupuscule-d-extreme-droite-soutient-eric-zemmour-04-11-2021-2450580_3121.php

            Oricum, toata lumea este de acord ca trebuie facut ceva impotriva violentei, dar solutia nu este un presedinte care este de acord cu violenta.

            PS Povestea cu „elevii albi si crestini sunt refuzati la universitate” este doar o poveste si nimic mai mult. Multi isi scuza propriul esec dand vina pe altii.

            • Imi pare chiar rau ça va inecaţi in devenir inexistente
              E o tactica veche in Franţa inventată de Mitterand prin 1986 „cordon sanitaire” . Adica à inventa „neo-nazişti” din Front National pentru à divisa dreapta
              Pana la Mitterand domnul Le Pen avea 5 % de votanţi… e o creaturã PS
              Marine Le Pen are un programme socialist!!!

              In franţa din 2015 au décédat peste 500 de persoane in acte teroriste islamiste si 0 ZERO din acte teroriste Skinhead

              O sa terminam ça in Ontario sa ardem carţi in scoli pentru ça sa corespunda political corect

              In alegerile din 2017 nimeni nu à zis nimic de fascişti pana in turul 2 ( ça sa scape de Fillon), fiind fortement interesaţi sa treacă Marine Le Pen pentru ça ORICINE o invinge in turul doi… istoria se repetă… pentru că inculţi manipulation ça voi halucinează cu fascişti si Adolf pe strazile oraselor Franţei

              Mare pacat. Se termine o civilizaţie deosebitã si excepţională in istoria umanitaţii

              Son uşor

            • Pentru prima data in lunga istorie à Henry IV şi Louis Le Grand, linceele nu mai au concurs scris ci un oral pentru à impune recrutera Diversitaţii

              Parcursup nu mai ţine cont de BAC ci de dosar! Cu prioruzare din ” carrières zone éducative 1″ adica banlieues unde NU MAI SUNT ALBI

              istoria cu HLM si Gettoizare e una veche şi falsa… Drancy, Roubaix, Trappes, Saint Denis au fost toate 100% albe şi creştine până la mujlocul secolului 20, nu erau moschei la Roubaix pana in anii 1980
              A falimentat siderurgia de la Saint Denis şi énormément Fabrice textile la Roubaix şi albii au plecat alungaţi de violenţa şi trafic de droguri
              Legea OBLIGA HLMurile sa fie acordate conform principiilor mixităţii ( doar ça creştinii Albi nu rezistă vezi cazul Sarah Alimi)

            • https://youtu.be/NrQ0dSusGrQ
              Ascultandu-l ma gandeam la emigratia selectiva practicata dupa distrugerea Iraqului si Siriei , la faptul ca Merkel a batut palma cu Erdogan si in acest moment isi definitiveaza studiile universitare in limba germana peste 1 milion de tineri educati, majoritatea musulmani.
              Cand s-a discutat in mare taina pactul pentru repartizarea migrantilor, Oficialul roman a fost de acord ca guvernantii romani sa livreze Europei de Vest specialisti in transarea carnii in abatoare si culesul sparanghelului si sa beneficieze ” la o adica’ ” de competentele ucraienienilor experti in comertul cu marfuri sensibile,
              avantajul Romaniei fiind acela ca refugiatii candidati la cetatenie Ro si implicit Eu sunt crestini ortodocsi ( maare lucru) de rasa caucaziana.

            • @Adyx
              „””Pentru prima data in lunga istorie à Henry IV şi Louis Le Grand, linceele nu mai au concurs scris ci un oral pentru à impune recrutera Diversitaţii””
              Parcursup nu mai ţine cont de BAC ci de dosar! „””

              Scrieti haotic si imprecis, fara sa stiti despre ce vorbiti.
              Nu exista examen de admitere la liceu, nici scris, nici oral, aceasta se face dupa dosar si dupa sectorul geografic. In acelasi timp, liceele foarte bune au avut si au o politica de deschidere in favoarea elevilor buni din alte cartiere: sunt acceptati bursieri din alte cartiere pe baza rezultatelor scolare. Ce este rau in asta?
              Idem pentru Parcoursup: admiterea se face si s-a facut inainte de Bac, se iau in considerare rezultatele din liceu (in special anul terminat) si cele de la Bac-ul blanc. S-a renuntat doar la avantajul de „meilleur bachelier”, care oricum nu folosea decat extrem de putin, dat fiind faptul ca in momentul rezultatelor la Bac, se cunosc rezultatele admiterii in universitati si classes prépas. Doar cei care erau pe listele de asteptare (foarte putini in aceasta dubla situatie) aveau un avantaj oarecare.
              Dati impresia unui personaj care se forteaza sa dea o imagine cat mai negativa a societatii franceze, fara sa stie despre ce vorbeste. Nu stiu de unde va luati informatiile, dar acestea nu corespund realitatii.
              De exemplu, nu vad in ce consta exemplul Sarah Adimi, o evreica de 60 de ani, omorata de vecinul ei arab care era sub influenta drogurilor (cunoscut ca fiind consumator notoriu) si care este si astazi internat intr-un spital psihiatric. E ca si cum ai da ca exemplu cazul soferului arab atacat si ranit de un francez alb aflat sub influenta alcoolui. Nici unul dintre cele doua episoade nu au nici o relevanta: sunt actele punctuale ale unor persoane cu probleme.
              Cum spuneam, una este sa judeci probleme societatii in ansamblul sau si alta este sa te concentrezi pe ceea ce iti convine, ignorand restul.

            • Sunteţi un ignorant! Liceele de care am vorbit sunt doar o picatura In oceanul woke ( exista examen scris la intrare care à fost anulat din considèrent de respect à diversitaţii)

              Ministre de l’enseignement supérieur Frédérique Vidal à denunţat islamo-goşismul antinaţional In TOATE universitaţile In special la IEP Grenoble dupa cazul Klaus Kintzler

              Cazul Sarah Alimi este un Scandal internaţional suscitând protester Israël care cere rejudecarea cazului CIRECTĂ acel om fuma cânepă şi atât… pentru asta à fost scutit de responsabilité pénale ! LAXISME

      • Vad ca intr-un comentariu mai jos scrieti:” Zemmour este singura şansă care ne-a mai ramas !”. Este dreptul Dv. sa credeti in extremisti de drepta ratati, dar cu mine nu aveti cum sa aveti un dialog.
        Il felicit pe editor ca a permis astfel de mesaje, in felul acseta se vede bine gandirea gaunoasa,resentimentara ,rea, a extremi drepte de oriunde. Zemmour are aceiasi adepti cu cefe late ca AUR aici. „Les grands esprits se rencontrent !”

        • Atat de ingrat sunteţi ça singurul argument este ça un evreu berber patriot il vedeţi fascist?!
          Sunteţi un antisemit daca crédits si pretindeţi ça evreii trebuie neaparat sa fie progressisti de woke

          • Modul de a gandi unidimensional si ura va face cel putin ridicol.
            Cel mai bun prieten al meu de 30 de ani incoace este evreu.

          • Bunicul patern al lui Melanchon se numea Mahomed, fuma narghileul si bea ceaiul undeva prin nordul Africii..
            Despre bunica lui Melanchon, tacere..

    • Campania „electorala” a lui EZ, a si debutat contondent, dandu-ne sa intelegem pericolul pe care il reprezinta acest personaj mai mult decat dubios, ascensiunea lui e de rau augur, huliganismul manifest al electoratului sau e un fenomen tipic pentru extrema dreapta de prea trista faima.

      • Desigur, virgula dupa „EZ” nu are ce cauta, n-am sters-o cand am sters o propozitie intercalata, initialele majuscule fiind intre virgule; scuze si multumiri.

      • Tâmpitul de melanchon propagă conceptul de creolizare socială si etnica si religioasa, adica disparition franţei in formula sa istoricā

        • Depinde ce inseamna „Franta in formula sa istorica”.
          Nu as spune ca familia Fillon este un exemplu pentru societatea franceza (cinq ans d’emprisonnement dont un ferme et 375.000 euros d’amende ont été requis, ce lundi, contre François Fillon en appel pour des soupçons d’emplois fictifs de son épouse Penelope). Si totusi este vorba de o familie „clasica”: 5 copii, mama casnica si toti catolici parcticanti.
          Sau familia Balkany (La Cour de cassation a définitivement confirmé mercredi 30 juin la culpabilité de Patrick et Isabelle Balkany pour blanchiment de fraude fiscale aggravé) un cuplu de politicieni francezi: vi se pare ca fac cinste societatii franceze?
          Dar de „marea” filosoafa Chantal Delsol si sotul ei politician de dreapta Charles Millon ati auzit ? Familie numeroasa, 6 copii, catholiques traditionalistes revendiqués? „”Charles Millon, 64 ans, actuellement conseiller auprès de chefs d’Etat africains, a déjà dû rembourser près de 350 000 euros¬ pour les avantages liés à son logement de fonction, considérés comme indus””.
          leparisien.fr/faits-divers/charles-millon-devant-le-tribunal-05-02-2010-804207.php

          Asta este societatea franceza dupa care plangeti?

          • Dosarul lui Fillon este unul politic
            In cazurile Mitzrand, Sarkozy etc justifia aştepta sfârşitul campaniei electirale
            In cazul Fillon procedura à fost urgentata ?!! In TIMPUL CAMPANIEI… acest om nu à violat pe nimeni, nu à omorat, e acuzat ça a angajat-o „fictiv” pe Dna Fillon ça şi consiliera

            In acelaş timp Nick Conrad à scos un clip si piesa rasista „pandez les blancs” unde chiama populaţia de culoare sa omoare copii Albi In creşe si justiţia l-a RELAXAT sans suites

          • Eşti ipocrit
            FRANŢA in formula istorica inseamna Saint Louis, Jeanne D’Arc, Charles de Gaule, Napoléon, Voltaire, Cateaubrillant, Florent, Racine…. immigration masiva ineaca orice formă de continuitate .
            Romania de dupa 1918 exista doar graţie Franţei lui Clemanceau ( anglo-saxonii nu au recunoscut unirea)… o sa position ça in 1939 cand aţi ramàs nepregatiţi original de un pacifism corupt…

  5. Un articol prea lung și cam heterogen, cu prea multe teme.
    EZ este un populist super educat, un tip de calibrul lui BJ, dar, sper, cu mai mult caracter. El este f prezent in dezbateri publice și nu-și ascunde islamofobia, este drept cu argumente f bine articulate, este un bun cunoscător al Koranului.
    Nu înteleg de celui EZ ii este contrapus MO, care este un filozof lipsit de carisma, și nu are ambiții politice.
    Un intelectual de talia lui MO este doar Alain Finkienkraut.

  6. „Nu mai suntem în optimism colectiv, ci în anxietate, resemnare și oboseală de sine. Suntem în dominația elitelor mondializate”
    Ne-am opus intr-un fel sau altul ? nu, din contra am imbratisat si am cazut in cursa intinsa de pe campusurile universitatilor de elita americane materializat in Googel si Facebook.
    Ei sunt jucatorii in fata carora politica a capitulat, incercarile nationaliste, populiste, populare, le putem numi cum dori sunt oarecum reactia la manipularile acestor giganti care prim metode foarte subtile, gandite de elitele intelectuale in solda lor au pus si pun la cale educarea maselor in sensul corectitidinii politice, al uniformizarii societatii, a individului, impingerea sa intr-un stol/turma in care sub presiunea colectiva, like/dislike , individul este supus tot timpul evaluarii si controlului colectiv.
    Ce poate fi optiunea, ce poate fi rezistenta impotriva socializarii fortate, dirijate si impinsa ?
    Calea o vor gasi tot cei de la Google, Facebok sau Microsoft atata timp cat nu putem renunta in politica la serviciile acestor giganti IT, scandalul Cambridge Analitica va spune ceva si utati ce s-a intamplat pana acum, uitati metodele traditionale politice, uitati ritualurile unor alegeri de forma libere.
    Nu stiu daca se va impune un candidat care va vorbi pe graiul popular si mai putin pe cel al elitelor cu alta agenda decat a noastra, va fi foarte greu, puteti renunta la telefonul mobil ?

  7. Este inutil orice comentariu in plus la un articol care face face o radiografie excelentă a celor doi candidați francezi. Prin politicile „corecte politic” impuse de catre „elita mondializata” noua tuturor, orice urma de identitate națională si culturala, dispare. Consider ca trebuie protejate cu orice pret aceste valori minunate. Valérie Pécresse este tot un candidat de dreapta, insa dreapta clasică, scoasă aparent din jobenul progresist pentru a salva căderea libera a lui Macron. Din pacate, ideologiile stangisto-progresiste au cuprins intreaga Europa, iar pandemia a venit ca o mănușă pentru unele guverne.

    • Puteti, va rog, sa ne deslusiti la ce anume candideaza Onfray? Autoarea nu face nicio mentiune in aceasta privinta, deci deduc ca aveti informatii suplimentare.

      • Intr-adevar, nu candideaza, insa a circulat la un moment dat un zvon ca va candida. Intr-un interviu a spus clar ca nu candideaza („J’ai répondu 500 fois, je n’irai pas (…) je ne serai pas candidat”).

  8. Buna seara,
    Sunt impresionat de calitatea analizei dvs.
    Felicitari pentru distantarea obiectiva si descrierea nepartinitoare ale celor 2 intelectuali francezi – cu ale caror opinii, opere, traiectorii sunt destul de familiar.
    Mi s-a mai intamplat sa citesc in trecut, in limba romana, cate un articol sau o critica pe tema lui Onfray sau Zemmour, dar pana acum totul s-a situat la un nivel de-a dreptul penibil (imi amintesc, de exemplu, de niste sforaieli auto-satisfacute ale unuia, Dan Alexe, care isi imagina probabil ca-l desfiinteaza pe Michel Onfray, cu niste prostioare demne de gazeta de perete … in fine).
    Multumiri pentru nuantarea diferentierii dintre cei doi (dincolo doar de stanga clasica vs. dreapta conservatoare) si de propunerea celor doua subcategorii ale populismului. Ca si pentru sugerarea indirecta a unor autori : Elie Kedourie, Lasch, Anderson etc.
    O mica precizare, daca imi permiteti : revista fondata de Michel Onfray se numeste Front Populaire si nu Valeurs Populaires (a nu se confunda cu Valeurs Actuelles).
    Felicitari inca o data, pentru cunoasterea amanuntita a contextului politic si cultural francez si „bonne continuation” ! Astept cu mare interes urmatoarele dumneavoastra contributii.
    SI curaj si rezilienta in fata ofensivei „woke” in tara dumneavoastra de adoptie ;-)

    • Un eseu bine documentat, serios si profund abordat, clar exprimat. Lumea franceza in ciuda noilor tendinte globaliste nu se va dispare, are toate resursele de a privi mai optimist viitorul. Natiunea franceza are o creativitate si flexibilitate in a se adapta provocarilor, istoria o dovedeste. Important este sa stie sa isi aleaga presedintii.

      • Privind „lumea franceza”, asa sper si eu … sa (re-)devina o baricada in fata unei anglosfere care a decis sa se sinucida si sa traga si restul Occidentului dupa ea, ca si in fata recurentelor ambitii hegemonice germanice, care stim unde ne-au tarat in secolul 20.
        Dar alegerile ultimilor presedinti au fost destul de janice. Din lac in put, de cateva decenii. Poate de data asta sa avem un moment de adevarata inflexiune (nu ca cele inselatoare, ale lui Chirac si Sarkozy).

  9. CURAJUL ROMÂNESC VINE DIN DIASPORA ! ? Excelent articol,excelentă sistematizare a unei informatii foarte vaste , cu mare circulație in ”afară”, dar aproape prohibită in ROmania.Elitei/elitelor românești li se ofera o lectie dură si neasteptată de …luare aminte . Sunt la curent cu evantaiul discuților franceze , citind pe nerasuflate multe din ceea ce mi se trimite prin newsletter mai bine de un an de zile de catre unele jurnale sau reviste . Regret f mult ca nu-mi permite buzunarul sa fac abonamente de cititor mai multe.Am doar unul .

  10. Este pe undeva distractiv cand vad un coreligionar ca EZ:
    – vorbind despre despre RECONQUÊTE – un fel de Reconquista spaniola? Desi au existat foarte multi evrei in istorie care au acceptat statutul de unelte utile ale papistasilor sau ale sistemului politic francez
    – imbratisand fara rezerve pactul faustian in care Napoleon a promis drepturi egale evreilor, ceea ce nu s-a realizat decat partial inclusiv la nivelul UE. Si cu musulmanii fiind acum stigmatizati cum erau pe vremuri evreii.
    Analiza este documentata si relativ acceptabila pana la momentul cand se aplica etichete de populisti celor doi.
    Cand de fapt e vorba de nationalisti de diverse nuante.
    Eu doresc sa castige Macron. Ca sa am o certitudine crescuta ca UE ori se destrama ori, ceea ce este foarte putin probabil, se reformeaza.
    Tot in „arena de comunicare politica” ar fi fost corect sa se mentioneze admonestarile la adresa politicienilor francezi in frunte cu Macron din parlamentul european. Nefolosirea de majuscule pentru titulatura acestei mare adunaturi supranationale este intentionata.

  11. Excellent
    Sper sa vorbiţi şi despre fenomenalul québécois Mathieu Bock-Cotè
    Zemmour este singura şansă care ne-a mai ramas !

    • Da, alături de Jordan Peterson este probabil cel mai interesant gânditor canadian. In plus pentru un quebequois MBC vorbește o franceza decentă. Mult mai bună decât unii crainici de la Radio Canada Montreal.

    • Ar trebui intai sa explicati cine este „Jeune Nation”, organizatia care a facut acest documentar,

      „Jeune Nation est issue de la dissolution des Jeunesses nationalistes et et de l’Oevre Française, deux mouvements d’extrême droite….. „” Alte detalii in articolul de mai jos.

      ledauphine.com/hautes-alpes/2016/06/01/les-jeunes-nostalgiques-de-petain-veulent-faire-leur-camp-d-ete-dans-le-05

      • Iarăși cazi în boala Pravdei. Nu contează cine l-a făcut. Nu contează cine spune ceva. Contează dacă ceea ce spune e adevărat sau fals. Iar dacă e fals nu văd ce te reține să indici minciunile, respectiv să-ți argumentezi spusele.

        • Un exemplu: pentru că tot ne apropiem de cea de a 145a aniversare a independenței României, la 9 Mai Kogălniceanu a supus aprobării parlamentului Declarația de Independență. La 10 Mai Regele a proclamat Independența de Stat. În manualele de istorie comuniștii au amintit ambele evenimente, dar au considerat că actul de la 9 Mai ar fi fost cel oficial.
          Contează deci și cine spune ceva.

  12. Articolul, ce s-ar vrea neutru, se tradeaza de la primele randuri si reuseste sa fie cam prea empatic cu ´obiectele´ sale. Daca M. Onfray este un foarte prolific anti-filosof autointitulat hedonist nietzschean ( in patria tuturor perversiunilor ideologice ), daca articolul ar fi fost informativ pana la capat, ar fi trebuit sa spuna ca retorica ´inradacinarii´ este una, literalmente, national-socialista, ´a sangelui si solului´ , de la M. Barres pana la C. Maurras, adica varianta franceza a fascismului. Dar probabil ca E. Zemmour e doar o (alta) marioneta, menite sa creeze confuzii in blocul ´identitarilor´ si F.N.
    E o batalie pt. legitimitate ideologica in Dreapta ce s-ar vrea ´serioasa´, in speta, resturile dezorientate ale intelighentiei neoconservatoare – de interese foarte particulariste, daca nu direct cinice sau pur conformiste – , cu incercarile disperate de a se delimita de extrema dreapta cea mai excentrica, caricaturala si virulenta. Aceasta este ´explicata´, previzibil, tot prin stangism, progresism, globalism si islamo-stangism sau islamo-fascism, dupa caz si dupa public ( ceea ce arata cam de unde bate ). Intelighentia neo-conservatoare venea dinspre stanga ( eventual rebotezata ´liberala´) si era revolutionara, ´modernista´ si de traditie continentala , cultivand un existentialism politic voluntarist. Ceea ce dezvaluie aceasta strategie mioapa ´a tensiunii´ – pe langa faptul ca nu reuseste decat sa alimenteze miscarile cele mai radicale si sa sporeasca haosul – este fondul tematic comun ce uneste, in profunzime, toate aceste miscari populiste si le face sa se atraga irezistibil. E o enigma mereu actuala atractia ´intelectualului palid´, sinucigasa in fond, fata de ´popor´ si emanatiile lui.

    • Add.,
      pt. ca un comentator se scandaliza fata de epitetul ´national-socialism´ ( nicio uimire ca maj. comentatorilor de platforme sunt ultrasi )
      Faptul ca E. Zemmour este un evreu de extrema dreapta ar putea fi considerat o rusine dar, pe de alta parte, e si o normalitate a lumii occidentale, in care evreii sunt asimilati. Nu e nicidecum o noutate, de ex. Meir Kahana, Gush Emunim, etc. Zemmour reia intocmai retorica national-socialismului francez, o realitate autohtona si autonoma, de la Maurice Barres, care a fost foarte influent in Intelighentia franceza ( de ex., chiar Camus ). Nu (doar) de antisemitism este vorba, ci de xenofobie pur si simplu. Despre extremismul de dreapta evreiesc, care este o (trista) realitate, v. de ex. lucrarile de referinta ale doi prestigiosi istorici israelieni ( evreii sunt cei mai aprigi critici ai evreilor ! ) : Zeev Sternhell ( care a fost ranit intr-un atentat de un extremist israelian ) si Ehud Sprinzak ( fara a discuta de realitatea mai complicata a unor neo-conservatori, in contextul anti-comunismului Razboiului Rece ). Anti-islamismul ( legitimat de unii istorici neo-conservatori – in frunte cu insusi B. Lewis ! sau Coldwar warriors pensionari recalificati in islamologie ) recicleaza motive antisemite, esentialiste sau direct rasiste, extinzand la populatii civile, comunitati culturale si religioase, etc. , in interese, evident, politice si particulariste. De fapt, asa-zisul filosemitism al unor extremisti de dreapta ( ca G. Faye ) e foarte ambivalent : ei lauda statul Israel, in care vor sa vada un ex. de etnonationalism utopic sau ´stat total organic´ ( C. Schmitt ), continuand totodata antisemitismul clasic impotriva diasporei si a evreilor ´dezradacinati´, cosmopoliti, capitalisti, comunisti, Rothschild, Soros, etc.
      Citez din articol:
      ´ Zemmour vorbește in numele guvernaților și a «înrădăcinaților», a majorității înrădăcinată în teritoriu, limbă și cultură, o majoritate atașată națiunii, istoriei și tradițiilor. Această majoritate se simte amenințată în sentimentul de identitate națională prin daunele identitare și patrimoniale produse de mondializare pe de o parte și de ideologiile neo-progresiste pe de altă parte. Față de elitele mondializate delocalizate care sunt rupte de identități naționale și de atașamente locale și trăiesc o «mondializare fericită», «înrădăcinații» vor să conserve un patrimoniu imaterial, un stil de viață, valori comune, o solidaritate și o respirație națională. ´
      Acest pasaj pare decupat, dezinvolt, direct din maculatura Nouvelle Droite.
      p.s.
      O constanta comportamentala a extremistilor de dreapta e isteria reactiilor lor, intotdeauna ad hominem si intr-un registru aproape blasfemic.

      • EZ nu are legatura cu Kahana in nici un fel.
        EZ este doar un evreu francez de origine algeriana, asimilat (adica „inradacinat”)) si caruia ii pasa de Franta nu de evrei sau de Israel. Unul din prea multii evrei care inca mai cred in pactul faustian-napoleonean.
        Rasismul si xenofobia franceza au ramas constante de-a lungul secolelor.
        Ca au ca obiect al urii (target) pe evrei, romani sau musulmani, africani sau altii este doar o chestine secundara.
        Isteria de dreapta si de stanga in este de asemenea o constanta in politica franceza.

        SI Sharon (dreapta israeliana) a incercat sa convinga evreii francezi sa emigreze ca sa se salveze din haznaua politica galica.

        a. Nici la buletinele Agerpres de pe vremuri nu se vedeau asemenea traznai.;))
        b. Calificativul este insuficient la proba de merdologie aplicata. :))

        P.S. In politica israeliana de mai mult de 70 de ani incoace:
        1. Stanga este middle-class (burghezia ca sa intelegeti mai bine terminologia)
        2. Dreapta este formata din cetateni low-income . Religiosi, traditionalisti etc.
        Clasificarea de stanga-dreapta in sensul european este depasita de mult! :))

  13. O mic adăugire.
    Eric Zemmour este printre putinii politicienii francezi de azi care folosesc pentru tara lor apelativul de La France. Daca-l ascultați pe Macron, dar nu numai el, acesta folosește, in discursurile de consum intern, mai tot tipul La République. Imaginați-va ca președintele USA at numi tara sa The Federation, ori primul ministru britanic, The Kingdom, sau șeful statului din Afganistan (cine of fi azi?): Califatul, fără sa adauge numele tarii.
    Pentru unii analiști francezi după acest mic detaliu se pot recunoaște adepții globalizării.

    • Excelent comentariu. Am observat si eu aceasta nuanta cand locuiam in Franta. E un discurs pervers intrucat republica (res publica) se revendica a fi a tututor (fara limitele sau barierele impuse de catre culturi, nationalitati, eu si celalalt). O paralela interesanta ar fi comunicatele Comisiei europene, care tinde sa foloseasca mai mult termenul de „consumatori” decat cel de „cetatean”.

  14. Articolul are toate ingredientele unuia de propagandă.
    Începe ironizând câteva dintre tendințele societății actuale, vorbește chiar pe gustul rednecilor și blue-collar-ilor despre polarizarea acumulărilor, dar se rezumă la aceeași tehnică a extrapolării forțate a unui exemplu cât mai haios, pe care-l consideră unilateral un simptom definitiv al actualității. Am vizionat deja „No Time to Die” și pot spune că e mai imprevizibil decât cele precedente. Dar asta este: Cine se limitează doar la piureul de cartofi, se strâmbă la pommes frites. Și nici nu e clar nici cum renunțarea la neofeminism sau promovarea segregarii rasiale prin identificarea cu ostentație a semenilor după culoarea pielii ar fi evitat apariția multimiliardarilor. Un film comercial rămâne unul comercial și încearcă să răspundă cât mai bine așteptărilor publicului, mai puțin să le impună noi ideologii, dictate și acestea de vreo entitate absconsă.
    După etapa de discreditare a tendințelor actuale, se face un portret mesianic unui candidat obscur și controversat la președinția Franței. Tot „Omagiu” se vinde mai bine. Pas d’autres commentaires!

    • „Am vizionat deja „No Time to Die” și pot spune că e mai imprevizibil decât cele precedente. Dar asta este: Cine se limitează doar la piureul de cartofi, se strâmbă la pommes frites.”
      Adica cine continua sa manance cartofi piure este mofturos la cartofi prajiti si asta este un indicator imprevizibil daca vizioneaza filmul asta???

  15. Populismul, de orice tip ar fi, se constituie într-o ideologie anti-democratică( a democraţiei în sens clasic). Fiind o ideologie, deci o armă de putere, se pune problema: Ce fel de societate vor să impună populismele de tot felul?

    • Populiști ăștia sunt ceva cu adevărat îngrozitor. Ei vor pur și simplu să facă ceea ce doresc alegătorii lor, în loc să promită una în campaniile electorale și apoi să facă cu totul alta când sunt la putere. Adică așa cum fac politicienii mainstream. Unde ajungem domnule dacă prostimea se învață cu din ăștia care-i fac poftele, în loc să stea ciuci și să behăie cuminte și aprobator la toate trăsnăile „elitelor”.

      • pai nu stim noi o lumina a populismului care a promis un sistem de sanatate ieftin si bun, accesibil tuturor, inclusiv celor cu pre-existing conditions, si privat pe deasupra, sa moara de ciuda toate elitele socialiste? nu mai stiu cum s-a terminat povestea, dar de fiecare data cand era intrebat cand face ce a promis in campanie (ca el se tine de promisiuni, nu ca altii) tot spunea ca proiectul e gata, in doua saptamani ii da drumul.

        populistii promit tot felul de utopii pe care alegatorii lor vor neaparat sa le auda si sa le creada. si vor sa le creada atat de tare incat prefera sa viseze ca au fost si indeplinite.

  16. Din https://lanouvelletribune.info/2022/01/eric-zemmour-les-usa-nont-rien-a-faire-en-ukraine/
    Zemmour spune ca media occidentală il diabolizeaza pe Putin si ca Franța ar trebui să fie prietenul Rusiei…
    SUA instiga țările europene împotriva Rusiei, pt ca SUA vrea sa separe Rusia de Germania și Franța, adica ce conteaza in UE, ca restul tarilor UE nu conteaza…
    Rusia își urmărește politica și dorește să-și apere și dezvolte influențele (y compris in Romania)…
    Franța trebuie să dea semne de prietenie față de Rusia prin eliminarea sancțiunilor împotriva Rusiei…
    Moi, si j’étais le Président, je dirais : il n’y a plus de sanction vis-à-vis de la Russie.
    Cred ca macron spune vrea sa trimita trupe in Est din politicianism, nu din altruism, dar daca alternativa e Zemmour eu sunt dans l’embarras du choix. Z e destept, stie ce spune, deci e ticalos.

  17. Vai-vai, stimata doamna, cred ca cititi comentariile si 1. va faceti cruce cu limba-n gura si 2. va felicitati si va dati „pats on the back” pentru ca ati plecat unde ati vazut cu ochii din binecuvantata gradina a Maicii Domnului si a prea-inteligentilor si clarvazatorilor ei bastinasi.
    Maiculita, oare cum identifica agerii nostri contemporani atata „propaganda”, „extrema dreapta”, „Onfray = national-socialism” si alte gasenite numai de ei dibuite in studiul dumneavoastra sociologic, pe cat se poate de neutru si de echidistant ? Mystere, enigme, eternelle charade …
    Dilema : oare merita sa mai scrii ? Sa imaginezi ca eforturile tale de intelegere, de transmitere sintetica, de sense-making aduc ceva pozitiv in confuzia in care ne balacim cu totii ? Ce faci cand o parte semnificativa a receptorilor se zbarleste si face clabuci la gura, perorand aiuritor, pe subiecte care n-au nici o legatura cu tema expusa ? Nu stiu, dar cred ca tentatia de a lasa totul balta („praful sa se aleaga”) nu e chiar inexistenta.
    Va prpoun sa traduceti acest studiu in franceza – sunt increzator ca ambele personaje vizate (MO & EZ) il vor citi cu interes . Cat despre ecoul in mediul mioritic, eu zic sa nu va obositi prea tare … les gens savent deja tout sur tout … „nu mai veniti voi astia sa ne invatati pe noi”.

    • Da, DG, propagandă este. Privește titlul! Declin și renaștere, diagnostic și tratament.
      Care sunt simptomele declinului, a Franței decadente în viziunea autoarei? Femeia neagră 007, majusculele din NYT și înlocuirea consumerismului cu discursul catastrofic. Dar discursul domniei sale cum este? „Apocaliptic” este cel mai potrivit epitet. Nu ajunge să vezi anumite detalii ale realității, pentru a pune diagnosticul corect. Iar cancerul nu se instalează niciodată abia când este descoperit. El exista deja. Unora le poate părea bizar, straniu, așa cum probabil le părea grotesc sudiștilor ca negrii să fie oameni liberi.
      Și care să fie calea? Citez din articol: „Zemmour precizează  că ținta sa politică este nu de a reforma Franța ci de a o salva.” Ce este asta dacă nu propagandă?

      • Cu regret, aproape oricare din frazele dvs sunt : interpretari pripite ale unui text citit in graba, sau pareri personale, sau (ultima fraza de ex.) … nici nu stiu cum sa-i zic. Nu, a spune ca vrei sa salvezi Franta nu e propaganda, ci eventual exprimarea (ok, mesianica) unui proiect, a unei viziuni. Poate ar trebuie sa va referiti la un dictionar recunoscut pentru definitia conceptului de propaganda, care cu siguranta nu e sinonim cu orice opinie cu care nu sunteti dvs de acord.

        • Citatul pe care l-am reluat nu este corolarul programatic, exprimarea vreunui proiect al lui EZ, ci sublinierea personală a Ginei Stoiciu. Ori exprimarea unei opinii personale a unui autor, care își propune să prezinte doi intelectuali critici în contextul preelectoral, are mai puțin de a face cu analiza obiectivă, cu transmiterea sintetică. Desigur, oricine are dreptul la opinie, chiar și autorii care mimează obiectivitatea, dar întregul articol este conceput în ideea declinului și a renașterii. Nu mai e vorba doar de percepții personale, inserate într-un text analitic, ci cu adevărat de promovare cu intenția de a câștiga adepți.

          PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande.

          • Sunteţi aiurea pe alãturi de temă si faceţi tam tam
            Zemmour à zis in toate mitingurile lui „Je veux sauver la France ” personal

            Idéologie Cancel Culture si woke este mortiers.. se ard cartile cu Asterix in Ontario, se creaza spatii interzise albilor la evergreen , Trudeau si Biden se pun in genunchi in numele unei idéologie racialiste…
            Tôt kktul asta deconstructivist-comunist ajunge si in Franţa de aia Zemmour si-à pus la bataille cariera de jurnalist si scriitor ( el chiar risca totul)

          • Adyx, percepțiile dumneavoastră, ale lui Zemmour sau ale autoarei sunt chestii subiective. Ori astea nu pot fi contraargumentate, întrucât ele însele nu se bazează pe argumente. Nu percepțiile dumneavoastră fac deci subiectul intervențiilor mele, ci modul în care a fost conceput articolul de față. Seamănă perfect cu strategia unui vânzător ambulant de aspiratoare, care îi spune clientului că e murdar în locuință și apoi îi oferă soluția: un aspirator nou, numai de la el, singurul care îl poate salva din mizerie. Nu spun că n-ar fi bun aspiratorul, că n-ați avea motive sa fiți încântați de el, nici că n-ar fi murdar în locuință nu susțin. Doar că din cele scrise nu se poate deduce asta.
            Consider subiectul încheiat și nu doresc să mai continuăm.

          • Traducerea romaneasca a definitiei dilueaza ponderea relei credintei specifice conceptului. „Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice …” pffff, limba de lemn tipic mioritica, generica si imprecisa. „Exista anumite aspecte etc”.
            Ia sa vedem ce zice Oxford: „ideas or statements that may be false or exaggerated and that are used in order to gain support for a political leader, party, etc.” … ahaa, parca ne mai lamurim.
            In rest, se pare ca aveti zero dubii in toate privintele, iar capacitatea de a asculta/citi fara prejudecati si a reevalua propriile certitudini pare dificila, dincolo de fortele de care dispuneti in acest moment.
            Nu pot decat sa va urez sa treaca cat mai rapid varsta asta ingrata si sa va recititi – intelegator, amuzat, un pic jenat – peste cativa ani si sa va ziceti (ca atatia altii dintre noi) : aoleu, prostutz mai eram.
            Pana atunci, intr-adevar, nu as recomanda continuarea conversatiei.

            • Ceea ce faceți dumneavoastră se numește „confimation bias” și e fallacy. De ce nu Larousse? Conform DEX etimologia românească este din franceză. Iată:

              propagande
              nom féminin

              (latin congregatio de propaganda fide, congrégation pour propager la foi, de propagare, propager)

              Action systématique exercée sur l’opinion pour lui faire accepter certaines idées ou doctrines, notamment dans le domaine politique ou social : La propagande électorale.

              Chiar și din engleza de la Oxford „may be false” reprezintă o posibilitate, nicidecum o certitudine. Și chiar și așa, am arătat mai jos că în articol este intercalat cel puțin un fake. Deci nu din convingere, ci cu argumente. Ba chiar am fost eufemistic, spunând doar că articolul are toate ingredientele unuia de propagandă. À bon entendeur, salut!

  18. E.Z. și M.O. sunt niște forțe, ambii cu o cultură impresionantă, într-adevăr. Catalogarea lor ca populiști, cred eu, poate părea devalorizantă pentru cei care nu au luat contact cu scrierile sau conferințele lor.
    E.Z. și-a construit imaginea prin emisiuni memorabile pe CNews și pe alte canale; M.O. a scris mult, și-a făcut mulți dușmani (dezvăluirea falșilor membri ai rezistenței Sartre-Beauvoir, demolarea mitului lui Freud și al psihanalizei, ori tentativa de dărâmare, și altele asemenea l-au făcut foarte antipatic!), a coborât în arena publică. Există în cărțile lui Onfray pagini superbe (din punct de vedere literar) și idei curajoase.

    Amândoi sunt făcuți parcă să absoarbă masiv simpatii din dreapta naționalistă și identitară, respectiv stânga ne-caviar.

    Problemele vor începe cel puțin pentru unul dintre ei abia în campania electorală: dacă miliardarii proprietari ai televiziunilor îi vor interzice (nu total, evident), Macron va fi iar alesul. Dacă Zemmour va apărea mai des, Onfray va rămâne pe mai departe popular doar. Onfray are ghinionul de a juca pe o parte a spectrului politic (stânga) unde-i debandadă totală. Ne-unită, stânga franceză deja a pierdut prezidențialele, cel mai probabil în fața fostului ei prunc (Macron), dar care-a fost hrănit mai consistent la sânul băncii Rotschild. Poate că patronii media își permit acum un iepure de lux pentru Macron, în persoana lui EZ, în locul bunicuței Le Pen, uzată de-atâta figurație în turul 2 al prezidențialelor. Însă riscă. O renaștere națională franceză (inclusiv cu un FREXIT) ar aduce un aer proaspăt în toată Europa.
    Pentru noi, mioriticii (cum zice o comentatoare), care NU AVEM intelectuali care să fie de stânga, dar nici măcar să aibă curajul să examineze critic binefacerile neoliberalismului, e foarte bine să trecem prin exercițiul seducției iradiate de aceste două mari spirite ale Franței, nelegați de catargul conformismului dâmbovițean care ascultă complet de legea pendulului (acum pendulul indică puparea dorsală a tot ceea ce-i de dreapta, că nu-i progresist, neoliberal, că nu-i comunist, antirusesc, că nu-i mojicesc, etc.).

    Poate scrieți și-un articol despre Alain Deneault, chiar dacă nu-i (ori o fi, înte timp) politician. Mi-ar plăcea unul și despre Bernard Stiegler, recent dispărut. Și mai sunt multe lucruri minunate pe planeta francofoniei!
    E bine să mai treacă pe Coasta Boacii și burghezi străini, nu numai boieri autohtoni (ai spiritului).

    • Câteva puncte:
      1. Cultura impresionantă nu e o garanție în acest caz. Mult mai pregnant este atributul mortalității, iar aici sunt foarte găunoși atât candidatul cât și iepurele.
      2. Stânga de caviar este o sintagmă care definește un grup de făcători veroși de bani, deghizați în socialiști. Adică niște lupi în blană de oaie. Dumneata critici blana, nu lupul. Iar, fie de caviar sau nu, nici dreapta nici stânga nu au mai multă legitimitate decât oponenții.
      3. Frexit? Nicidecum, vremurile sunt ale uniunilor de state. Chiar și UK își caută acum identitatea internațională, scoțând de la naftalină Commonwealth-ul. Franța n-ar avea decât nordul Africii.

      • „Chiar și UK își caută acum identitatea internațională, scoțând de la naftalină Commonwealth-ul”.
        Intr-adevar, a fost o iluzie, ca sa nu spun prostie, ca UK sa prefere rolul de moderator pragmatic in B(UE)lamuc-ului decat rolul traditional de lider al idei de dezvoltare si comert liber din Commonwealth.
        Fara Directive venite de la Londra si fara politruci prea multi.
        Si fara sa fie nevoie ca toti sefill de state sa fie guvernatori locali sau sa li se impuna modul de guvernare ca in UE.

        • Are și căutarea de noduri în papură beneficii: îl obligă pe căutător să citească tot și – cine știe? – poate chiar să evolueze.

        • Un efect previzibil pe care-l va avea extinderea legăturilor economice cu fostul imperiu este ca vor fi mai multe companii britanice cumpărate de indienii de la Tata sa Reliance.

  19. In spatele fiecărui bărbat de succes este întotdeauna o femeie puternica, in special, când este mai matură, in cazul de fata Brigitte Macron. Macron isi datorează ascensiunea mai mult clanului Arnault decat băncii Rothschild. Pe cand era doar ministru al economiei Macron a fost introdus familiei Arnault de către Brigitte, care era profesoara la Franklin, un liceu privat din Paris, unde învățau odraslele clanului Arnault. Nu e clar cine l-a convins sa candideze la funcția suprema, dar Macron s-a lipit de lumea miliardarilor precum marca de scrisoare. In timpul campaniei electorale Macron a strâns f multe fonduri din aceasta sfera, si, poate surprinzător pentru unii, dar nu pentru cei mai inițiați, din străinătate, in special de la Londra, unde Macon a călătorit de câteva ori in timpul alegerilor pentru a stimula donațiile.

    • Adica a luat bani de la transfugii francezi de la Londra? Ce oroare!
      Nici macar nu pot sa il mai abordez pe francezul care avea cafeneaua. El nu vroia sa se reintoarca in Franta.dupa Brexit. Vroia sa se stabileasca in Mauritius. Doar ca sotia, o basarabeanca blonda care traise si cativa ani la Bucuresti, care servea la mese, nu vroia.
      Imi lipsesesc Mille Feuille si tartele cu caise de acolo… Serios.
      Prajiturile de la https://www.patisserie-valerie.co.uk/pages/patisserie-finder nu au aceeasi calitate.

      • Macron nu cauta bani de la proprietari de cafenea ci de la The City of London. Daca se baza pe primii nu câștiga alegerile.

  20. Articolul dvs. este bun , documentat ! De ce ? Pentru ca toate aceste comentarii pro si contra , toate divergentele , patima din ,,tonul” unora dintre distinsii comentatori fac din acest articol un fel de carbune incins pe care oamenii il tin o fractiune de secunda in creier si dupa arsura, incep sa verbalizeze!

  21. Ceea ce surprinde dupa lectura comentariilor este lipsa obișnuitelor texte pline de French bashing venite din lumea anglofona, în special de la cei care-și fac cultură de pe The Sun și Fox News. In plus constat cu plăcere ca mai exista romani care inteleg limba lui Moliere. Un mare progres pentru Contributors.

  22. Nu e prea usor de inteles ce sens are ceea ce face Zemmour. Desi e destul de clar ca nu are nicio sansa sa intre in turul 2, ii da emotii reale lui Marine Le Pen, careia ii ia macar vreo 10 procente si ii percliteaza astfel pozitia in raport cu Pecresse.
    Aproape ca iti vine sa zici ca e utilizat de adversarii lui Le Pen, desi probabil ca el, in vanitatea lui fara margini, nici nu isi da seama.
    Ce e insa greu de suportat e ca spune ca actiunile lui Putin fata de Ucraina sunt legitime. Doamne fereste sa ajunga vreunul ca el sa conduca Franta.

  23. Un ultimpunct: vorbind despre intersecționalism, Gina Stoiciu face următoarea afirmație: Această ultimă ideologie vrea să mobilizeze mișcările minoritare pentru convergența luptelor, contra unui dușman comun. Dușmanul comun? Majoritatea națională, albul, colonialistul, bărbatul, heterosexualul.

    Am fost curios să văd dacă portretul robot care apare explicit în aceste rânduri chiar a fost în acest fel definit la acel colocviu de la Sorbona din 7-8 ianuarie 2022 sau e doar o impresie personală, un mit, o obsesie sau pur și simplu o angoasă nemotivata a autoarei. În timpul liber din ultimele zile am căutat deci mai multe detalii, dar nu am găsit nimic despre majoritarul național și colonialist (nu știu cum pot fi simultan valabile cele două însușiri) alb, heterosexual ce ar fi fost, pasămite, definitla Sorbona. Ce am găsit totusi:

    https://decolonialisme.fr/?p=6333

    https://charliehebdo.fr/2022/01/societe/sorbonne-un-colloque-antideconstruction-pas-toujours-constructif/

    https://www.politis.fr/articles/2022/01/a-la-sorbonne-la-science-deserte-un-colloque-contre-le-wokisme-43950/

    https://etudiant.lefigaro.fr/article/a-la-sorbonne-jean-michel-blanquer-participe-a-un-colloque-contre-l-ideologie-woke_8928e404-6ee5-11ec-bcfb-2ff4eb85ac20/

    https://www.lemonde.fr/idees/article/2022/01/10/francois-dubet-le-colloque-organise-a-la-sorbonne-contre-le-wokisme-releve-d-un-maccarthysme-soft_6108891_3232.html

  24. Am început să citesc acum vreo 50 ani. Și am reținut că în Franța existau idei de tipul cele amintite mai sus. Erau atunci maoism, troțkism, sartre-ism șamd.

    Inevitabil mă întreb ce s-a ales de ele, azi.

  25. Philippe Nemo, autorul unor lucrări de sinteză privind istoria ideilor politice (vezi profilul din Wikipedia https://fr.wikipedia.org/wiki/Philippe_Nemo) a analizat pricinile regresiunii intelectuale a Franței, consecințele unor reforme juridice care au instalat cenzura.( La Régression intellectuelle de la France, Texquis, 2011, 100 p, (ISBN 2960047397).) Cartea a apărut în traducere mea la Editura LIMES din Cluj-Napoca la finele lui 2021— Regresiunea intelectuală a Franței. Legi asemănătoare impuse în România ultimelor decenii vor avea efecte similare. Le mai putem bloca efectele estropiante? Dan Culcer

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gina Stoiciu
Gina Stoiciu
Profesoară titulară în Departamentul de comunicare al Universității din Quebec la Montreal, a trăit și lucrat în mediul academic în Canada, începînd cu anii 1980. Este implicată în cercetările despre comunicarea internațională și interculturală, în studiul problematicii integrării și identităților, precum și în studiul unor problematici mai generale ale lumii contemporane: tranziție politică, mitologii politice, studiul medias, studiul imaginarului național și a unor practici simbolice în științele sociale. A dat cursuri de metodologie și a încadrat multe lucrări de masterat și teze de doctorat. Este membre fondateur al grupului de cercetare GERACII, Groupe d’étude et de recherche axée sur la communication internationale et interculturelle/UQAM. În România a absolvit Facultatea de Filozofie și a susținut o teză de doctorat în filozofia culturii. A lucrat la Centrul de cercetari sociologice al Academiei. Dintre cărțile de autor în limba română : Orientări operaționale în cercetarea comunicării de masă (Editura științifica, 1981); Exilul : Viața în fragmente (Editura Polirom. 2014 ); Individul Contemporan (Editura Limes. 2018). Dintre cărțile de autor în limba franceza : Exil et fiction. La différence: Comment l’écrire, comment la vivre?; Aveuglement de Janus. Mythes, mythologies politiques et reconstruction identitaire; Comment comprendre l’actualité. Communication et mise en scène. A semnat capitole de carte în numeroase volume colective apărute la Montreal, Paris, București. A publicat articole în reviste internaționale de prestigiu, precum International Journal of Communication, European Journal of Communication, Hermes. În registru jurnalistic, a publicat articole despre Europa de Est în jurnalul elitei din Quebec, Le Devoir. Între anii 1990 și 2000 a inițiat , împreună cu Roger Tessier de la Montreal și Daniela Frumusani et Mihai Coman, de la Universitatea București un jumelage între cele două universități, l’Université Bucarest (universitatea de origină) și Université du Québec à Montréal (universitatea de apartenență în Canada). Colaborarea a implicat axa învățamînt, collocvii anuale și publicații. Printre publicații, menționăm cartea La transition en Roumanie, communication et qualité de vie, Presses de l’Université du Québec, 1995. Cartea îi este dedicată de co-semnatari, în acești termeni : À Gina Stoiciu, avec l’estime et l’affection de ses collègues, à Bucarest et à Montréal. A publicat o serie de cronici despre Societate și cultură, în revista Cultura.ro Figurează , ca titular de rubrică și colaborator, în Antologia revistei Cultura. Principalii actori 2005-2017, apărută la Muzeul Literaturii Române în 2018. În anii 2019 et 2020, a publicat o serie de eseuri pe site sociologilor : romaniasociala.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro