Folosind informațiile centralizate de Comisia Europeană am realizat clasamentul planurilor de reziliență ale statelor europene în funcție de dimensiunea (numărul de pagini) al acestora. România este în vârf, a transmis la Bruxelles cel mai voluminos document. Cu toate acestea, observațiile înaintate de CE arată calitatea redusă a proiectului realizat. Este suficient să amintim aici că pentru reformele sectorului public nu sunt prezentate documente justificative, iar pentru un mare număr de investiții, de la cele care țin de educație până la împăduriri, guvernul nu a prezentat o fundamentare a costurilor.
Sursa: https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/recovery-coronavirus/recovery-and-resilience-facility_en
Situația îmi este familiară, prin prisma meseriei pe care o am. Sunt profesor de mai bine de 20 de ani și de-a lungul timpului m-am luptat să-i determin pe studenți să realizeze proiecte sau eseuri scurte și la obiect, nu lungi și proaste. Să scrii mult și pe lângă subiect este o tactică veche de a obține o notă mai mare decât meriți și, probabil, fiecare dintre noi a practicat-o la un moment dat în școală, indiferent că vorbim de testele la matematică sau de eseurile la economie.
Așa că Planul de Reziliență nu e original în minusurile lui; el reflectă o carență a educației românești. Și mai dovedește ceva: capacitatea administrativă scăzută a statului român. Pentru că în țara asta trăiesc și oameni care știu „să scrie”, dar ei sunt în minoritate în rândurile funcționarilor și experților din ministere.
Întrucât de circa un an și jumătate lucrez și eu în administrarea unei bucățele din banul public, pot să vă relatez experiența mea cu întocmirea documentelor. Iau ca exemplu procesul de achiziție publică prin care am selectat un furnizor de servicii de „evaluare pe piloni”, în conformitate cu o decizie a Comisiei Europene, în vederea dobândirii de către instituție a acreditării necesare pentru accesarea anumitor programe europene. Întocmirea caietului de sarcini, a contractului, numeroase detalii – de la stabilirea codului CPV la justificarea prețului achiziției publice – au necesitat mult mai mult timp decât am crezut și dificultățile în stabilirea și redactarea întregului material nu au fost depășite decât prin implicarea directă. Ce vreau să spun este că dacă împreună cu colega mea din conducerea companiei nu ne-am fi ocupat să căutăm în toate zările și prin toate mijloacele informații care să ne ajute la justificarea prețului, dacă nu am fi stat până târziu în noapte să scriem la contract, demersul s-ar fi definitivat la sfântul așteaptă. În paranteză fie spus, statul român este angrenat de mulți ani într-un demers oarecum similar, a beneficiat de consultanța Comisiei Europene și a cheltuit sute de mii de euro fără să realizeze (încă) nimic.
Am făcut ceea ce corporatiștii numesc „micromanagement”. Și tot prin micromanagement am realizat alte lucruri. Concluzia pe care am tras-o după această experiență este că, dacă entitățile publice nu au un șef care să se implice în realizarea sarcinilor subordonaților, atunci ele stagnează sau se deplasează într-o derivă incontrolabilă către ineficiență.
În opinia mea, Planul de reziliență este defectuos deoarece, acolo sus, nu a existat suficientă implicare. Răspunderea a fost pasată de la șef la sub-șef și de acolo mai departe la sub-sub-șef până când a ajuns la „experți”. Nimic nu este mai la modă printre demnitari decât delegarea de atribuții. Delegarea de atribuții, descentralizarea și cultivarea autonomiei centrelor de decizie este un deziderat firesc. Aș proceda la fel. Aș delega atribuții fără număr. Doar că această practică cu greu poate fi aplicată în administrația publică românească, nereformată, așa cum arată ea azi. Dacă procedezi așa, fie nu ai idee despre sistemul pe care îl conduci, fie nu îți pasă. Bunăoară, cine vrem să scrie programul de reziliență, oamenii care de atâția ani au pus România codașă la accesarea fondurilor europene? Cine vrem să pună pe hârtie planurile de reformă a sectorului public, oamenii pentru care reforma este cel mai neinteresant lucru de pe planetă?
Dacă urmărești o schimbare, atunci te înconjori de oameni care au același obiectiv, dispuși să te sprijine. Dacă chiar îți pasă, atunci pui osul la treabă și lucrezi direct la elaborarea proiectelor. Vrei să faci reformă? O faci, tu însuți, nu dai indicații prețioase altora să o facă pentru tine. Desigur, dacă chiar muncești, atunci nu mai ai timp să tai panglici, să alergi în campanie de imagine, să stai la șuete interminabile. În fond, de asta ești plătit, să muncești, nu să joci fotbal în curtea școlii. Cu cât un politician dedică mai mult timp pentru cultivarea propriei imagini, cu atât muncește mai puțin. Iar consecințele vor apărea mai devreme sau mai târziu.
De la noua clasă de lideri politici populația are așteptări mari. Dacă ei se comportă ca niște școlari chiulangii, cred că inclusiv democrația va ajunge să fie amenințată la un moment dat prin ascensiunea demagogilor care promit schimbări peste noapte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Acest plan este un monstru birocratic ca dealtfel mai toate inventiile celir cu mintile odihnite de prin tot felul de institutii europene cate si de stat.
Cum bine spuenti spuneti va-ti pierdut nopti intregi pt a gasi ” în toate zările și prin toate mijloacele informații care să ne ajute la justificarea prețului” , solutia optima care nu exista.
Oprelistile si betele puse in roate sunt datorate mai putin neiplicarii, mai grav fricii de asumare a celor stabilite si propuse pt ca intodeauna sa va gasi un destept care le va contesta intr-un fel sau altul.
Este esenta birocratiei, neasumarea actiunilor si cum bine spunea Hanna Arendt, a conduce prin nimeni si nimic, birocratia debordanta si necontrolata fiind cea mai cumplita forma de conducere poate mai grava de cat dictatura cuiva.
Toate acest planuri indiferent de cum se numesc nu pot avea o finalitate pozitiva, imposibil, im mediul privat de afaceri la capatul unor actiuni asumate exista ceva, un produs cu valoare adaugata.
Planurile esueaza datorita neasumarii , de multe implicarile fiind doar de fatada, texte lungi care nu spun nimic.
Pe de alta parte dorinta nebuna de sanctionare a unor greseli fara a se stabili daca au fost facute cu rea credinta sau un urma unor cauze obiective ii determina pe oameni sa evite pe cat posbili asumarea celor stabilite, hotarate si finalizate.
Statul, institutiile sale devin neperformante si se blocheaza cum se intampla frecvent un Romania, inainte de toate ar trebui deschisa discutia despre forma de functionare a statului, forma care sa fie foarte clara si cat se poate se simpla iar greselile trebuie mai intai analizate si invat din ele, sanctionarea persoanelor implicate trebuind sa ramana ultima ratio.
Vrei să faci reformă?
A inceput sa ma se faca greata de termenul reforma. Nu pricep de ce e nevoie de reforma? Eu as zice mai degraba ca ar fi vorba de imbunatatiri, acestea sunt tot timpul necesare si posibile. Dar a reforma, adica a schimba doar de dragul schimbarii, uneori a modifica un sistem care functioneaza, cu altul care crede cineva ca ar fi mai bun doar sa ne dam progresisti, e absurd.
Corect e ca mai intii sa analizezi ce nu merge bine si mai apoi sa vezi ce se poate face pt a repara.
Ori planul de Rezilienta nu face asa ceva. Niste birocrati europeni si-au imaginat ei ce si cum ar trebui sa fie, absolut pe dinafara de problemele specifice fiecarei tari. In acest context in care toti stau cu mina-ntinsa, doar, doar primesc niste firimituri, e de inteles o tactica de invaluire, de a folosi multe cuvinte pt a cirpi pe ici pe colo. Sigur, asta nu scuza neprofesionismul, lipsa datelor necesare, dar la asa program asa document.
Pai ca cam asta sunt si politicienii si „consilierii” lor si „expertii” – scolari chiulangii si cam … turnatori !
Hai pe bune …. pe bune..
Cand, in 1972 am vazut prima data un „consilier” apai domnul Zimbrea chiar era omul care sa te „consileze” dspre orice din domeniul sau de „expertiza”. Incepuse de jos, ca stagiar, continuase ca economist, sef in 2 sau 3 departamente „inrudite” .. in domeniul sau era o enciclopedie ambulanta. Ajuns consilier fiindca nu a dorit sa fie director ….
Azi ?
Termina unu vreo facultate de genu SNPSA sau Studii Europene sau latceva de genu asta. In stidentie facu ceva garagara politica , ceva relatii . Asa ca va fi angajat .. consilier! Consiler in ce ? Manele, hip hop si lenjerie intima ?! (Scuze da expeenta unui anbsolvent … nu prea e pe domeniu … tehnic). Sau se angajeaza la un ONG – si gata e „expert” . „Expert” in domenii in care nu are nici cea mai mica competenta!
Si „ajuns” ce va angaja si promova?
Da.. altii ca si el!
Iar aia care stiu sa faca , si mai ales de ce si cum ,,,, ei bine sunt niste „prosti”, „contrareformatori”, „comunisti” …. si absolut sigur „negativisti” … Ei trebe sa faca ce le zice „seful” care are „viziune” …
* Manele, hip hop si lenjerie …. nu am nic mic cu tinerii .Cel muot5 cu gisturule ptr manele si mai ales hip hop. Si normal ca s-=ua ocuopat de .. lenjeria intima .. cer naiba nici nopi nu am fots mai bgrezi, nici parintii nostri si nici parintii lor si .. tot asa pana inainte de ab urbe condita!
Insa „uneori” este si nevoie de exprenta in domenii mai putin excitante .. care experenta necesita ani si ani de zile de activitate profesionala!
cam asa, delegare / sub delegare / sub sub delegare….si n final „expert”. intrebarea i retorica, de ce nu se nlatura lantul trofic. pentru c asa functioneaza statul „cleptocratic democratic mafiot” ce a inlocuit asazisul socialism – in fact ambele, dictaturi ale hotilor sustinuti de prosti interesati. ca sa te mentii in virful lantului trofic trebuie sa imparti generos firimituri (mai mari sau mai mici) unor categorii de putori suficient de largi incit sa ti asigure votul majoritar. „wage led growthul” o mascarada introdusa de o lepra inepta angajata la stat (si mituita cu cine stie cite consilii de administratie) menita sa justifice cresterile salariale nesimtite ale unor jigodii bransate la bugetul public (furt legiferat). lantul trofic politic se multiplica in toate institutiile statului cleptocrat. un general de militie isi deleaga un subordonat cu mai putine stele, ala la rindu i alti tablagii pina se ajunge n final sa nu mai fie niciun militian in strada. pe cine sa dai vina cind se ntimpla ceva ? acarul paun nu era n strada, iar pina la virf sint baraje nesfirsite de porci spinosi.
Dialectica este o disciplină rațională, care te ajută să cercetezi, să definești, să expui și, de asemenea, să fii în stare să deosebești adevărul de ceea ce e fals. Ea este deci disciplina disciplinelor, căci ea te învață cum să-i înveți tu pe alții, și totodată cum să te înveți pe tine însuți. Prin ea și datorită ei, rațiunea se ia pe sine însuși drept obiect de demonstrație, și descoperă ceea ce este ea, rațiunea, și ceea ce vrea, și ceea ce vede. Numai ea știe că știe ceva, — și nu are numai intenția, ci și putința de a-i face pe oameni învățați /…/ Ea ne permite să dovedim și să descoperim ce se poate și ce nu se poate conchide, ceea ce este potrivit sau nu firii lucrurilor, ceea ce în materie de discuție este sau nu este adevărat, ceea ce este verosimil sau cu totul fals. De la ea vine sagacitatea în cercetare, adevărul în definiție, prudența în exprimare.
Hrabanus Maurus, „Praeceptor Germaniae” sec.IX (socotit de contemporani cel mai mare erudit al timpului)
Multumesc
S-au întâlnit la faza asta hoțul cu prostul :)
Fundamentele planului european de reconstrucție sunt putrede iar tocmai din astea a izvorât ditai maculatura birocrației române. Spun că fundamentele sunt putrede pentru că impun ca toate finanțările să conveargă spre tranziția „verde”. Asta e o chestie absurdă pentru o bună parte din țările UE ce au nevoie de dezvoltare și nu de risipă instituționalizată.
În cazul României, ce are încă jumătate din gospodării cju buda în curte, fără rețea de gaze, și apă curentă tranziția „verde” e o aberație. Mai ales că ăsta e un domeniu în care în mod accidental România excelează. Undeva spre 35%-40% din energia electrică a țării vine din surse regenerabile prin sistemul hidroenergetic. Procentul a e mult mai mult ca Germania sau Franța ce sunt departe să ajungă la ceva similar pentru mult timp de acum înainte, dacă chiar vor ajunge vreodată.
Deci banii care vin prin PNRR nu se pot folosi exact pentru ceea ce-i trebuie României: Autostrăzi, canalizare, rețea de gaze naturale. Niciuna din ele nu e suficient de „verde” pe gustul zgubiliticilor de la Brussăl.
Peste țicneala asta vin indolența și incompetența crasă a birocrației române în frunte USRilă Ghinea. Un individ ce gargarisește enorm, are în el obrăznicia lui Ponta și incompetența pe măsura lui dottore. Până acum n-a demonstrat decât eșecuri și e tare puțin probabil să fie capabil de orice altceva vreodată. Dinozaurii de sub oblăduirea sa s-au întrecut la rândul lor pe ei înșiși. Au încropit un munte de terfeloage în speranța că nimeni nu va putea citi imbecilitatea și vor veni banii numai buni de tocat pe nimicuri inutile, după datină.
Sigur că planul în ansamblul lui nu va fi respins. Și de fapt aici e marea tragedie. România cotizeză cam 10€ miliarde la acest plan și ar trebui să primească cam 30€ miliarde în granturi și împrumuturi cu dobânzi scăzute. La o socoteală optimistă, cred că România va primi cam jumătate din banii alocați. Restul se vor pierde prin întrâzieri, licitații sugrumate prin instanțe, contractori dubioși, cheltuieli imposibil de justificat etc. Din cei vreo 15€ miliarde care ar putea totuși să nu se piardă, cea mai mare parte se vor duce pe chestii absolut inutile precum Centrul de Orientare Turistică zidit în mijlocul parcului iecologic cu iluminare solară și răsărit falnic între imobilele de chirpici ale cetățenilor de la Ouații din Deal unde mai trăiesc vreo 30 de pensionari muribunzi și pe unde n-a mai trecut nimeni în ultimele decenii afară de molima chinezeasă și ocazional holera. Sau altfel spus, din cei vreo 10€ miliarde se va vedea poate ceva util din vreo 5€ miliarde…
Toată calamitatea asta pleacă de la lașitatea conducerii politice a României, oricarea ar fi fost aceasta în ultimele decenii. De la mentalitatea lor de rude sărace și yesmen-i încântați când primesc totuși un loc la colțul mesei. Niciunul n-a avut ncio picătură de sânge în instalație să impună veto-ul Românieie dacă nu se scoate oligativitatea componentei „verzi” din program. Sau măcar putea obține o scoatere condițională. De exemplu cine produce deja mai multă energie „regenerabilă” decât media europeană nu mai e supus obligativității. Președintele ce s-a văzut cu sacii încăruță în mandatul #2 e interesat exclusiv în obținerea unei demnități mărețe, dar lispite de conținut undeva la vârfurile birocrației europene. Nu va face nimic niciodată ca să-și pericliteze aceste „perspective gloriase”. Restul sunt pur și simplu obișnuiți să stea în poziția ghiocelului atunci când se răstește le ei cine știe ce ușier sau (Doamne Ferește!) cjiar ceva boactăr de pe la Brussăl… În acest sens Ghinea e de-a dreptul emblematic. Zmeu pe Făisbuc și pirin media românească, îi cam piere piuitul printre țuțării și țucălarii de la Înalta Poartă, explicând cu mult talent orice șut în fund ca un astral pas înainte și orice flegmă în bot ca un semn de mare pețuire…
1. Romania nu poate/vrea iesi din pozitia de sluga a EU. N-are interese, vrea numai firimituri.
2. Care sint atributiile MIPR ? Face el proiecte sau asigura interfata cu EU ?
3. Fondurile alocate Romaniaei trebuie cheltuite cumva. Danemarca a obtinut bani pentru o pista de ski!!!
niste nulitati ridicate la putere ramn tot nulitati
Sunt bucuros să văd că relațiile dintre domnii F. Cîțu și L. Orban sunt bune, constructive, că cei doi se sprijină reciproc în reușita Planului de Reziliență în România.
Spun asta nu pentru că-i iubesc foarte tare pe cei doi, ori pe cei care le sunt apropiați, ci pentru că de concurența eforturilor lor pozitive depinde bunăstrea mea și a copiilor mei.
Sper ca dl Rareș Bogdan să se înșele, nervii domniei-sale să nu plesnească, iar pe dl Ludovic Orban să nu-l apuce durerea de stomac, pentru că asta ar face un serviciu imens și necuvenit PSD, unul de care eu, cetățean contribuabil, NU am nevoie.
Prin urmare, îmi doresc mult ca specialiștii în economie să găsească punctele pozitive din Planul de Reziliență și oportunitățile de a ajuta, pe măsura competenței lor, să devină și mai bune.
Cred ca nici gandirea/matricea de la nivelul MIFE nu a fost cea mai buna.
Dar sincer nu ma mir!
Chiulangii sunt aia care spun lasa bai ca recuperez in sesiune, in cateva zile, eu si o sa ma descurc cumva la examen ca sunt marfa, student de student… (Obiceiul toxic este ulterior preluat si in viata de zi cu zi de unde si formula secolului: „lasa ca merge si asa!”, evident pana crapa de tot)
Rezultat?
PNRR = cumva
Nu trebuia lasat sa lunece asa usor PNRR din mana spre CE, nu pare sa fi existat nici un fel de coordonare, pentru ca daca este sa ne gandim la coordonare ea este peste MIFE, iar acesta este pana la urma doar un minister tehnic, sau cel putin asa ar trebui sa fie. Un minister tehnic, de suport, in mainile unui guvern si cam atat, deci nu unul de concept.
RO este pe calea de a mai lua o nota mica desi putea, cel putin teoretic, daca invata constant din timp, mergea relativ permanent, in trend, spre inainte la cursuri ca niste scoleri doritori de invatura, sa o nimereasca – a se citi tinti, daca se apeleaza la limbaj profesional – mai bine, dar nu fu sa fie…
Si chiulul asta nu este vina #ciumeirosii – ghinion!
Sigur ca are si #ciumarosie rolul ei cand mintea, frauda, dadea petreceri facand datorii si pe cand contracta marete lucruri dar nimic nu facea…
Ce isi face omul cu mana sa lucru manual se numeste!
Geaba truda daca nema putilinta!
Examenul final este amanat pentru sesiunea de Toamna 2021.
Se va trece dar viata/implementarea cum se va desfasura???
Oricine stie ca nu scriitura este problema ci realismul scrisului este important si capacitatea de lucru/implementare decisiva. Hai cu carul cu … in sus pe scari!
Foarte pertinentă concluzia ca și analiza,de altfel.
1.In lipsa unui ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii – operatiune care pune la munca GUVERNUL Romaniei cu responsabilitati si rezultate personale, NU EXISTA un fundament PROGRAMATIC, care sa asigure evaluarea, planificarea, constructia (structurala si financiara) a unor programe ocazionale, initiate de UE, BERD, FMI sau oricare alta entitate economica sau financiara implicata in procesul de sustinere a dezvoltarii sau iesirii dintr-o ,,cadere” economica.
Numai un proiect de tara care contine mecanismele unui nou model economic implica/constringe intreaga suflare guvernamentala intr-un proces PRO-ACTIV, in care fiecare tema sau lucru de realizat este distribuit fiecarui membru al acestuia, lipsind posibilitatea curenta a ,,delegarii”, caracteristica actualului model economic ,,bugetar, intre doua legislaturi”.Modelul economic pro-activ este populat de instrumente de sanctionare politica si economica a celor ce nu realizeaza obiectivele care le sint stabilite.
Actualul model economic PASIV, are functia unica si fara alte responsabilitati, de a stabili impozite si taxe, de a le colecta si distribui consumatorilor economici si bugetari.Acest model are cu totul secundara functia dezvoltarii economice si constructia de proiecte (PNRR in cazul nostru), iar lipsa calificarii si raspunderii pentru caracterul de ,,literatura economica” in loc de structura tehnica si economica sintetica si adecvata cererii de finantare este fireasca.
Cele 106 de pagini ale lucrarii academice ,,Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii” (2010, coordonata de Liviu Voinea), fac un expozeu complet al dezastrului institutional national, reflectat punctual pe fiecare domeniu economic si institutional, pe care autorul articolului il face doar la modul general.Fara un nou model economic – cerut expres in lucrare – ca
,,motorul economic” al proiectului de tara, nu avea ce sa se schimbe in zona institutionala administrativa sau economica.
2.Proiectul de tara este de importanta capitala pentru iesirea tarii din cele 3 decenii de stagnare economica-industriala in postcomunism, deoarece ORGANIZEAZA IN DETALIU procesul unui decolaj economic rapid, substantial si ireversibil.
Acest proces de schimbare este de ansamblu national, cuprinzind fiecare domeniu al ,,societatii economice” prin inventarierea starii acestora, stabilindu-se masuri si actiuni INSTITUTIONALE coerente, construindu-se NOI institutii cu atributii pro-active, dezvoltatoare ECONOMIC alaturi sau in locul celor care care s-au dovedit ,,capabile” de a produce peste 1300 de pagini de ,,povesti” despre proiectele PNRR.
3.Proiectul de tara are alte citeva componente tehnice, dar nu exista aici spatiul prezentarii lor.
Fara indoiala ca exercitiul constructiei proiectelor se face inca din scoala, precizia si viziunea sintetica asupra temei date si conturarea unor concluzii si eventuale solutii tinind de buna calitate a eseurilor sau testelor.
Daca pe studenti se mai incearca ici colea sa-i determine sa tina la calitate nu la numarul de pagini, in ADMINISTRATIA de orice fel, acest lucru este inexistent, cu rezultate catastrofice in absorbtia si utilizarea banilor UE sau creditelor.
,,Proiectul dezvoltarii economice” prevede PREGATIREA participantilor la acest proces dificil si de durata astfel, incit sa cunoasca COMPONENTELE tehnice si modul de implementare a acestuia – cel putin asa cum posesorii permisului de conducere cunosc legislatia rutiera!
Abia dupa finalizarea, examinarea participantilor la aceasta pregatire si crearea primelor structuri de lucru va apare o infrastructura umana si institutionala calificata pentru un proiect de tara. PNRR nu este chiar asa ceva, insa deocamdata ramine neabordabil ca realizare.
Nimeni nu se poate bucura de esecul unui astfel de demers economic, dar inexistenta fundamentelor sale umane, programatice, tehnice si institutionale pot (asa cum arata autorul), sa-l puna sub semnul intrebarii.
Ma chinui de ceva vreme sa citesc documentul sus-numit. Deocamdata, poate sunt prea obosit, dar nu reusesc sa-i urmaresc logica.
de ex, la pag 68 planul dixit: „Crearea condițiilor pentru o mai mare autonomie pentru femei prin extinderea accelerată a rețelelor de apă și canalizare pentru UAT-urile mai mari de 2.000 de locuitori echivalenți (componenta 1, investiția 3) ”
Textul citat apare intr-un tabel care se refera la egalitatea de sanse intre genuri, iar la egalitatea de sanse in coloana urmatoare vorbeste de cu totul altceva.
Nu vad ce legatura are una cu alta. Este nevoie de apa, sunt milioane de romani care nu au apa curenta si canalizare, si este nevoie de egalitate de gen, dar una nu rezolva cealalta. Adica la cantitatea de apa X pe gospodarie barbatii sunt favorizati, la cantitatea X+Y este egalitate intre barbati si femei?
Dincolo de exemplu dat, nu prea vad legaturile, Firul logic ii scapa.
La un plan de redresare ma astept sa se identifice niste sectoare critice ale economiei, si sa se creeze mecanisme de suport.
La un plan de rezilienta eu unul as incepe cu riscurile, si as continua cu masurile de administrare care se vor implemeta prin plan. Risc de inundatii, Risc de pandemie, Risc de probleme sociale, Risc de mediu, etc. Apoi as incerca sa vad ce exista si ce poate sau trebuie sa fie facut pentru preventia riscurilor.
Aici UE a cam dat-o in bara legand cele doua, redresarea si rezilienta. Daca una se refera la pachete anti-criza, absorbtia si eliminarea efectelor negative ale unui soc cunoscut (redresare), cealalta se refera la mecanisme de viitor de administrarea a unor riscuri (rezilienta). E prea complexa combinatia ca sa functioneze. Ce-i drept, suna fioros, ca un fel de panaceu universal. Mie mi-e mila de cei care au trebuit sa realizeze documentul si sa coreleze doua topici cu probleme diferite si abordari diferite intr-un pachet cu cap si coada. Mai punem peste ele si obiectivele strategice si iese o chestie complexa foarte greu de abordat rational. Este o abordare am putea spune holistica (daca vrem sa fim foarte diplomati), dar mai degraba mi se pare ne-realista.
Vorba cântecului: „Garbage in, garbage out”.
Întreaga idee de bază a PNRR e un cretinism fără pereche. Banii nu vin pentru necesitățile reale ale țărilor membre. Banii vin doar dacă proiectele dacă se pliază pe păsărelele bruxellejilor; „Diversitatea”, discriminarea „pozitivă” (cum naiba poate fi disciminarea ceva pozitiv?!) și mai ales tranziția „verde” ce e vaca sfântă a progresimii mondiale.
Eroarea fundamentală a României, și a cam tuturor țărilor ce au acceptat monstruozitatea ca oile, e că nu a scos din bască veto-ul până ce nu se scot condiționările de mai sus. România va cotiza cam 10€ miliarde pentru planul ăsta ce satfsface doar gărgăunii ideologici ai zgubiliticilor bruxeleji, pentru a se alege cu mai nimic. După cum spuneam mai sus, în cazul cel mai fericit, România va putea vedea ceva util de vreo 50 de cenți la fiecare 1€ cotizat.
De aici măscările și aberațiile din maculatura româneacă sunt chestii secundare. Problema nu e atât lipsa de logică a docuentației (cerințele sunt tâmpe!), cât incapaccitatea birocraților români, cu Ghinea în frunte, de a ticlui o abureală care să limiteze paguble și să aducă țării ceva totuși util. Pentru asta jupân Ghinea merită într-adevăr trasă apa după el.
E exact ca o situație ce n-o pot uita din vremea lui Pingelică. Un unchi de a-l meu pofesor universitar de istorie și mare arheolog se străduia să stoarcă resurse pentru săpături arheologice într-un sit neolitic. Trebuie evident alcătuită o documentație consistentă pentru asta către Academie. Buba era că toate proiectele trebuiau cumva să susțină evidențierea luptei boborului român pentru neatârnare și dreptate socială respectiv să se plieze pe „știința marxistă” a determinismului isoric material. A alcătuit o ditai varză. Cum nu mai răzbea să o scrie la mașină și cum dactilografele fugeau deja de el ca de ciumă, am dactilografiat eu vreo 30-40 de pagini din „fundamentarea” ce bătea deja binișor spre vreo 300 de pagini. Mama a mai scris și ea ceva cât au ținut-o nervii, Am râs de m-am tăvălit de prăpăstiile pe care le îndruga ca să-i împace pe Marx & Pingelică cu oalele neolitice. Dar a prins. Munca n-a fost în zadar. Institutul Academiei plus nuștiu ce comitet pentru cultură socialistă au mușcat-o și și-a putut face șantierul :)
Pai CUM naiba sa „lucreze direct la elaborrea proiectelor” – cand ei NU se pricep? :)))
Nu era si Orlando Mare Specialist in fonduri europene? CUM credeti ca ajung astia sa lucreze in astfel de organizatii si proiecte? He-heee… :P
Am invatat si am lucrat in economia socialista.Nu mi-e rusine. Atunci cuvintul plan era folosit in sensul lui normal, de dictionar. Pe scurt:plan=descrierea si asigurarea resurselor pentru a realiza un bun.(produs, serviciu, activitate). Deci nu povesti. Acesta trebuie sa aiba denumire si carateristicile bunului respectiv. Pe urma in baza unor tehnologii specifice bunului respectiv se determina resursele materiale, energie, utilaje, echipamente si forta de munca, astfel incit sa se finalizeze intr-o anumita perioada de timp pe care ti-o stabilesti. Si toate acestea se stabilesc fizic (to, mc, buc.,Kw,s.a.m.d., nr.personal (muncitori, tehnic,conducere) si valoric la data intocmirii si evolutia in timp. Si aici vine decizia: Am resursele materiale? Am personalul? Am banii? Sila toate trebuie dat raspunsul si daca este afirmativ se trece la treaba.
Si acum la PNRR-ul acesta. Vorbe. Vom face autostrazi!! Ai calculat macar citi oameni iti trebuie? De unde ca nici acum la 30-40 km pe an nu ai.Sint pe santierele Europei. Ai utilaje? Net.Ceva ”bascule si buldozere” second hand. Ai materiale? Nesiguranta totala pentru ca majoritatea sint din import si nesiguranta e mare. Mai nou nici produse de balastiera nu avem ca si acestea sint la ”baietii destepti”.Tehnicieni-net.Au plecat si maistrii si inginerii.
Si la fel cu alte ”dorinte” din PNRR, care dorinte vor ramine iar de se va incepe ceva vor merge pina vor fura si nu se va termina nimic la termen si vom fi nevoiti sa dam banii inapoi, tot noi cei multi.
Toti discuta ca papagalii de acest PNRR, dar banii sint mai periculosi decit cei de la FMI. Cam atit.
Cam asa pentru toate. Sa ne cheme pe noi pensionarii ”ceausisti” sa le facem niste calcule si socoteli dupa carte ca noi avem si bac-ul luat si facultatea la zi-fara copy-paste a diplomelor. Ca
Reteta succesului in noua limba de lemn:
-Egalitate de gen ca fundament pentru orice argument.
-Tranzitia ecologica poate inlocui egalitatea de gen de mai sus, pentru diversitate.
-Cuvantul „Rezilienta” de 3-4 ori/paragraf, „justa” de 2 ori, „sustenabil” de 2 ori, „verde” de 2 ori, „tranzitie” 1 data.
Rinse, repeat, PROFIT.
Ca planurile vestului sunt sinucigase si sinistre – adevarat.
Ca ai nostri sunt praf – la fel de adevarat.
Dupa asemenea analiza trebuie ca stiti unde este ministrul Ghinea in PNRR.
„Întocmirea caietului de sarcini, a contractului, numeroase detalii – de la stabilirea codului CPV la justificarea prețului achiziției publice….”
ca tot e vorba de „defecte” si de exprimari pe langa subiect:
ma tem ca notiunea de „justificare” nu se justifica, pentru ca nu exista un etalon care sa defineasca justetea; avem pretentia ca suntem obiectivi doar utilizand o notiune lipsita de substanta, fara unitate de masura, deci infinit subiectiva;
„justificarea pretului” are o rezonanta oribila, ca si cum socotela „de-acasa” ar dicta pretului din targ, iar fiecare producator/furnizor ar trebui penalizat daca nu respecta un anume mercurial „just”; un pret e just daca reprezinta un echilibru intre cerere si oferta; care se atinge abia in momentul in care pretul se supune efectiv competitivitatii din piata libera, daca exista; daca nu exista, orice pret devine just in lipsa unei alternative pe o piata libera; ramane de apreciat daca efortul financiar pe care il implica pretul respectiv este sau nu oportun comparativ cu beneficiile; (desigur, in cazul unui furnizor acreditat de stat intr-o pozitie de monopol, se reglementeaza conditii si formule financiare pe baza unor componente de cost specifice, mai mult sau mai putin juste, avand sau nu in vedere potentiala concurenta alternativa la respectivul monopol);
inteleg ca, de fapt, va referiti la fundamentarea unei valori estimate, pe baza prospectarii competitiei deja existenta in piata, valoare care, din pricina unor infinite particularitati variabile, specifice unei anume achizitii (cantitate, calitate, moment, amplasament, riscuri, resurse, competitie, detalii constructive, etc….etc) se poate dovedi mai mult sau mai putin precisa; n-am idee cum s-ar dovedi mai mult, mai putin, sau fix „justa”…
Cei care stiu despre ce e vorba fug de PNRR si se roaga sa produca pagube cat mai putine.
Cei care nu stiu despre ce e vorba, scriu la greu tot felul de aberatii pentru a ajunge la un PNRR ce aduna dorintele abisale ale unora si altora, scaldate intr-o mare de bani pe seama copiilor.
Componenta de imprumut cade in sarcina copiilor romanilor, si nu m-as mira daca ajunsi la maturitate ei ar manifesta un profund dispret fata de parintii lor care i-ai varat in aceasta mare mizerie.
Componenta de grant – asemenea fondurilor structurale – va fi utilizata preponderent pentru ce nu are nimeni nevoie, iar putinele investii utile vor costa de 10 ori mai mult decat daca ar fi fost facute din buget si de 100 de ori mai mult decat daca ar fi fost facute din fonduri private.
PNRR va fi o vaca de muls pentru clientela politica a momentului si nimic altceva.
===
Oricat ar fi seful de implicat, nu poate schimba aceasta stare de lucruri.
In plus, cum poti sa faci un plan din birou!? Cu sef sau fara sef.
Cum sa stii ce ai nevoie daca intrebi numai persoane care nu au idee despre ce e vorba, iar tu de fapt nici nu stii de ce ii mai intrebi?!
Prostia funcțională se deprinde din școală și prin mimetism.
Nu am nicidecum obsesia persoanelor, dar totuși… Dintre Dăncilă, Pașcu și Isărescu, cine-i mai prost?
Și apropo de mimetism: mi-au trebuit două săptămâni ca Primăria sector 2 să-mi respingă pe 4 pretexte un dosar corect întocmit pe baza căruia desteptii făceau o banală transcriere a unui document oficial suedez. La Stockholm, Ambasada României (totuși) m-a rezolvat în cinci minute.
E nevoie de 60 de secunde să ieși la pensie în Suedia. În România, dacă ai noroc maxim si te-ai constituit de mic în Arhivele naționale, 11 luni. Plus trei luni ca o nenorocită de bancă împreună cu Casa de pensii să-ți ,,aprobe” un nenorocit de cont bancar.