Degringolada codurilor – un eşec politic

Ciclul politic 2008 – 2012 înregistrează un veritabil eşec în calendarul implementării noilor coduri. Precipitarea în implementarea noilor coduri poate avea efecte negative asupra sistemului de justiţie şi a justiţiabililor în lipsa:

• realizării concluziilor studiilor de impact;
• suplimentării schemelor de personal;
• asigurării infrastructurii necesare.

Noile coduri – civil, penal, de procedură civilă şi de procedură penală – erau menite să marcheze un ciclu politic, 2008 – 2012, al Guvernului şi al actualului Parlament.

Adoptarea şi implementarea noilor coduri ar fi reprezentat în sine un proiect politic reuşit, proiect ce ar fi trebuit să aibă ca efecte o fluidizare a vieţii sociale şi economice, o creştere a eficienţei justiţiei.

Pe de altă parte, se afirmă că aceste noi coduri sunt o necesitate care este impusă prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare instituit în comun acord de România şi Comisia Europeană. Enunţul apare ca fiind unul categoric: Comisia ne cere codurile, aşadar trebuie să le adoptăm şi să le implementăm.

Numai că meandrele sinuoase ale deciziilor politice sau, mai degrabă, lipsa unei viziuni strategice în luarea deciziilor politice fac ca acest proiect politic să eşueze lamentabil, într-o grabă precipitată a executivului şi legislativului în implementarea codurilor pe ultima sută de metri a epuizării ciclului politic 2008 – 2012.

Graba precipitată are cel puţin două explicaţii:

• decalarea implementării codurilor cu mult peste termenele prevăzute în legile de adoptare a codurilor, ceea ce face ca întregul proiect politic să fie pus sub semnul întrebării de însăşi Comisia Europeană.  Subliniem faptul că nu Comisia Europeană a fost cea care a impus calendarul adoptării şi implementării codurilor, ci Guvernul României în discuţiile pe marginea raporturilor de ţară privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Or, scadenţa unei obligaţii autoasumate de către Guvern a sosit, motiv pentru care executivul a intrat în panica implementării cu orice preţ a noilor coduri, după ce timp de ani de zile a stat într-o dulce pasivitate
• aşa cum stă bine politicienilor de pe malurile Dâmboviţei, în an electoral aceştia doresc în a culege „dividende” pentru iminentele alegeri locale şi generale. Şi ce poate fi mai percutant în discursurile adresate utilizatorilor ştampilelor electorale decât, iată, implementarea noilor coduri, care reprezintă modernizarea şi europenizarea României etc. (discursuri politice uşor de imaginat).

Cum de s-a ajuns aici? Cum de un proiect politic de anvergură are toate şansele să eşueze în efecte nedorite pentru cetăţenii cărora le este adresat acest proiect politic?

Iniţial, parcursul proiectului politic a funcţionat în parametrii proiectaţi: au fost adoptate codurile civil şi penal în vara anului 2009, iar codurile de procedură civilă şi penală au fost adoptate în anul 2010. Rămânea doar ca aceste coduri să fie implementate, două fiind condiţiile pe care Guvernul şi Parlamentul şi le-a impus:

1)      elaborarea şi finalizarea studiilor de impact, obiectul acestor studii fiind identificarea şi analiza impactului pe care se preconizează că îl vor avea codurile asupra sistemului juridic românesc sub aspect juridic, economic, bugetar şi al resurselor umane;

2)      adoptarea legilor de implementare ale noilor coduri conform unui calendar prevăzut în chiar corpul noilor coduri: legile de implementare ale noului cod civil şi noul cod penal urmau să fie adoptate până în iunie 2010; legile de implementare ale noilor coduri de procedură civilă şi penală până în iunie 2011.

Totuşi, trebuie menţionat că au existat discuţii aprinse între politic şi societatea civilă, la momentul debutului proiectului politic, privind momentul adoptării noilor coduri: studiile de impact trebuiau finalizate anterior adoptării codurilor, susţinea societatea civilă; dimpotrivă, studiile de impact trebuie elaborate după adoptarea codurilor, argumenta politicul. A rămas cum a decis politicul.

Cele două condiţii pe care şi le-a asumat Guvernul şi Parlamentul nu au fost realizate la termenele propuse.

Studiile de impact au fost prezentate public de către Guvernul României, prin ministrul justiţiei, de abia în ianuarie 2012, deşi ele trebuiau asumate în iunie 2011. Mai mult, studiile de impact au concluzii clare: fără o suplimentare a schemelor de personal – aproximativ 500 de posturi de magistraţi – şi fără o suplimentare a cheltuielilor privind infrastructura instanţelor şi parchetelor – 707.375.781,87 lei, adică aproximativ 165.000.000 euro – noile coduri nu pot intra în vigoare şi nu pot fi, deci, implementate.

În acest context, ministrul justiţiei anunţa, odată cu asumarea studiilor de impact, în ajunul vizitei delegaţiei tehnice a Comisiei Europene din luna februarie 2012, că va urma o suplimentare a posturilor de magistraţi cu un număr de 700, 300 urmând să fie suplimentate schemele în anul 2012 şi 400 în anul 2013 (deşi studiile de impact prevedeau ca necesare suplimentarea a doar aproximativ 500 de posturi. Una din două: ori ministrul n-a citit cu suficientă atenţie concluziile studiilor de impact, deşi declara în ianuarie 2012 că Guvernul îşi asumă aceste studii; fie a citit şi şi-a dat seama că cele 500 de posturi nu sunt suficiente, ci e nevoie de 700 de posturi).

Pe de altă parte, proiectele legilor de implementare au cunoscut întârzieri foarte mari faţă de calendarul prevăzut în noile coduri:

• proiectul legii de implementare a noului cod de procedură civilă a fost finalizat în luna iulie 2011 la Ministerul Justiţiei, însă a fost transmis Parlamentului de abia în luna ianuarie 2012 proiectul legii trebuia trimis de Guvern cel târziu la 15.01.2011;
• proiectul legii de implementare a noului cod penal a fost trimis de Guvern în termenul prevăzut de lege, însă adoptarea acestei legi de implementare nu s-a realizat nici până azi, de peste un an se află în discuţie în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor – vinovat pentru întârzierea din acest calendar stabilit de lege este Parlamentul României;
• proiectul legii de implementare a noului cod de procedură penală trebuia înaintat de Guvernul României până cel târziu la data de 15.07.2011. Nici până în acest moment Guvernul, prin Ministerul Justiţiei, nu a transmis proiectul de lege Parlamentului – vinovat de această situaţie este Guvernul României.

Decalarea acestor termene în asumarea studiilor de impact şi în ce priveşte implementarea noilor coduri vor avea consecinţe nedorite nu numai asupra sistemului de justiţie, dar şi asupra justiţiabilului, pentru că acesta din urmă va fi cel care va suferi efectele degringoladei din sistem ca urmare a întârzierilor din calendarul autoasumat de Guvern şi Parlament.

Faptul că, deşi Guvernul şi-a asumat studiile de impact şi a concluziilor acestora, iar acum dă înapoi, arată inconsecvenţa acestuia în raport cu declaraţiile publice făcute prin reprezentanţii săi, ca şi lipsa unei viziuni şi voinţe strategice în acest sens.

Probabil executivul este speriat de amploarea impactului financiar cu implicaţii directe asupra activităţii sistemului de justiţie, de aceea evită acum să mai facă declaraţii pe marginea alocării resurselor financiare. În schimb, îşi canalizează energia înspre o grăbită intrare în vigoare a noilor coduri chiar şi fără alocarea acestor resurse financiare, pentru a-şi salva proiectul politic şi, probabil, carierele politice.

Aproximativ 90% instanţelor din România au arătat cu argumente tehnice de ce această grabă nu este justificată şi că este necesar a exista un calendar tehnic de comun acord gândit de executiv şi puterea judecătorească.

Nimeni nu a obligat reprezentanţii ciclului politic 2008 – 2012 să-şi asume termene pe care nu au fost în stare să le respecte, nici măcar în prezentarea „realizărilor” Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. A fost opţiunea şi voinţa acestora în  ce priveşte calendarul politic: nerespectarea lui are clare valenţe negative pentru un sistem întreg – sistemul de justiţie – şi pentru justiţiabili. Acest lucru nu poate fi imputat nici sistemului de justiţie şi nici cetăţenilor.